Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4139/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4139/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 48145/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4139 R
Ședința publică din data de 23.05.2014
Completul constituit din:
Președinte - M. R. V.
Judecător - I. F.
Judecător – S. P.
Grefier - C. I. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 4 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.30 din 07.01.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a - IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant Ș. P., având ca obiect „contestație act administrativ-taxă de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legală îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că a fost atașat dosarul de fond, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată reține dosarul în pronunțare.
CU R T E A,
Asupra recursului de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 13.12.2012, reclamantul S. P. a solicitat în contradictoriu cu parata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S. 4 prin D.G.R.F.P.B, anularea deciziei emise de catre parata si restituirea sumei de 3.261 lei, achitata cu titlu de taxa de prima inmatriculare si a dobanzii legale.
Prin sentința civila nr.30 din 07.01.2014, Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, a reținut, în esență, următoarele:
Exceptia inadmisibilitatii invocata de parata pe considerentul ca reclamantul nu a parcurs procedura prealabila a fost respinsa, intrucat in raport de decizia ICCJ nr.24/2011 restituirea sumei in cauza nu este conditionata de parcurgerea procedurii prealabile, iar reclamantul a facut oricum dovada formularii in prealabil a unei cereri catre parata, la care aceasta insa nu a raspuns.
Exceptia inadmisibilitatii petitului vizand anularea referatului de calcul invocata de catre instanta urmeaza a fost admisa, fata de faptul ca, acest petit nu a fost formulat in cadrul plangerii prealabile, fiind formulat direct in fata instantei, iar instanta nu se poate pronunta inainte de a-i da posibilitatea organului administrativ sa-si revoce sau nu propriul act.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamantul a achizitionat un autoturism second hand marca Opel cu numar de identificare WOLOAHL_, inmatriculat pentru prima data la 04.09.2007, iar pentru inmatricularea in Romania, a fost nevoit sa plateasca o taxa de prima inmatriculare in cuantum de 3.261 lei, astfel cum rezulta din referatul de calcul al taxei si din chitanta . nr._/29.08.2007.
Acesta a formulat plangere prealabila prin care a solicitat restituirea taxei de prima inmatriculare pentru autovehicule achitate, inregistrata la pârâta AFP S. 4 la care nu a primit niciun raspuns.
Taxa de primă înmatriculare a autoturismelor a fost prevăzută prin Legea nr.343/2006, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr.110/2006, prin aceste acte normative fiind introduse în Codul fiscal articolele 2141 – 2143, care stabilesc obligația achitării taxei, modul de calcul și scutirile de la plata acesteia.
Raportat la motivele acțiunii de față, problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa de primă înmatriculare, prevăzută ca obligatorie de art.2141 alin.1 și 2 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art.90, paragraful 1.
Din economia textelor legale interne rezultă că taxa de primă înmatriculare se datorează doar pentru autoturismele noi, ca și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară și după data de 1 ianuarie 2007, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
Dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene interzic statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, în conformitate cu art. 11 alin.1 și 2, art. 148 alin.2 și 4 din Constituția României, cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene, precum și cu prevederile Legii nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Chiar dacă, prin introducerea art.2141-2143 din Legea nr.571/2003, statul român a reglementat regimul taxei de primă înmatriculare, se constată că, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Normele interne cuprinse în Codul fiscal privitoare la taxa de primă înmatriculare în România contravin art.90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, fiind norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone și care instituie o taxă ce încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, întrucât diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor second-hand importate din alte state membre, influențând astfel alegerea.
În speță, reclamantul a facut dovada că autovehiculul achiziționat și pentru care a achitat în România taxa de primă înmatriculare a fost anterior înmatriculat și anume, la data de 04.09.2007.
În consecință, Tribunalul a constatat că refuzul pârâtei de a restitui reclamantului taxa plătită este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art.1 alin.1 și 8 alin.1 din Legea nr.554/2004, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru toate considerentele arătate, văzând și prev.art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004, Tribunalul a admis cererea de obligare a pârâtei AFP sector 4 prin DGRFPMB la restituirea sumei de 3.261 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme.
Cât privește dobânda legală fiscala aferentă, tribunalul a constatat că pretenția reclamantului este întemeiată și anume, acesta este îndrituit la plata dobânzii pentru repararea prejudiciului cauzat ca efect al aplicării regimului juridic fiscal discriminatoriu, de la data plății efective a taxei, avand in vedere consideratiile din Cauza I. si pana la data restituirii efective.
Împotriva Sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București, in reprezentarea Administrației Sectorului 4 a Finanțelor Publice susținând că este nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că sentința civilă recurată este nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila și, având in vedere ca este vorba de o hotărâre care potrivit legii nu se poate ataca cu apel, a solicitat instanței de fond sa faca aplicarea art. 304^1 din Codul de procedura civila si sa analizeze cauza sub toate aspectele.
Recurenta a susținut că instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea, având în vedere considerentele următoare:
Astfel, s-a arătat ca aceasta taxa achitata de către intimatul-reclamant la Trezoreria sector 4 a fost perceputa in baza unei legi aprobata de Parlamentul României - Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, respectiv in baza dispozițiilor art.214, in forma in vigoare la data plații.
Mai mult decât atat, prin actul normativ, OUG nr. 50/2008 si prin normele sale de aplicare (H.G. nr. 686/2008) legiuitorul a abrogat dispozițiile art. 214 din Codul fiscal (conform art. 14 din OUG nr. 50/2008), aceste dispoziții normative instituind temeiul legal pentru restituirea taxei de prima inmatriculare achitata de contribuabili intre 1 ianuarie 2007- 30 iunie 2008, asa cum rezulta din dispozițiile art. 11. " Taxa rezultata ca diferența intre suma achitata de contribuabil in perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, si cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite in normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenta.
F. de cele de mai sus, s-a invederat ca reclamantul avea la dispoziție procedura reglementata de H.G. nr. 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008 pentru a obține restituirea sumelor rezultate ca diferența dintre taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule plătită in conformitate cu prevederile art. 2141 -2143 Cod fiscal si taxa pe poluare pentru autovehicule.
In ceea ce privește obligarea la restituirea sumei reprezentând taxa de prima înmatriculare, recurenta a considerat ca in mod nelegal instanța a admis acțiunea.
Astfel, in completarea celor de mai sus, s-a învederat ca restituirea de sume de la buget la cerere se realizează in condițiile stabilite de art. 117 din O. G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Or, restituirea solicitata nu poate fi încadrata in niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite in temeiul unui text prevăzut de lege.
Din cele de mai sus expuse, coroborate cu prevederile art.9 din OUG nr.50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificările si completările ulterioare, rezulta ca intimatul- reclamant nu se regăsește in niciuna din aceste prevederi, motiv pentru care recurenta a solicitat ca instanta sa considere taxa de poluare achitata ca legal datorata.
In ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale, recurenta a invederat următoarele:
Potrivit O.G. nr.13/2011, ordonanța ce a a abrogat O.G. nr.9/2000, dobânda legala se aplica in raporturile civile si comerciale, nu si in materie fiscala, unde, potrivit art.124 Cod Procedura Fiscala, pentru sumele de restituit de la bugetul de stat se acorda dobânda fiscala.
In acest sens, potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Prin urmare, fata de textul legal invocat, rezulta ca in cauza nu este îndeplinita condiția prevăzuta pentru acordarea acestora, cu atat mai mult cu cat reclamantul nu a solicitat si acordarea acestor dobânzi.
F. de argumentele prezentate, s-a solicitat instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat, si modificarea sentinței recurate, in sensul respingerii acțiunii ca neintemeiate.
In drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 si 3041 din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, Legea nr. 157/2005, Constituția României.
Intimatul reclamant, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs formulate și în conformitate cu prev. art. 3041 C.p.c., Curtea apreciază că recursul declarat este nefondat, urmând să-l respingă și să mențină sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Reclamantul a achizitionat un autoturism second hand marca Opel cu numar de identificare WOLOAHL_, inmatriculat pentru prima data la 04.09.2007, iar pentru inmatricularea in Romania, a fost nevoit sa plateasca o taxa de prima inmatriculare in cuantum de 3.261 lei, astfel cum rezulta din referatul de calcul al taxei si din chitanta . nr._/29.08.2007.
Problema dedusa judecații constă in a lămuri daca taxa de înmatriculare, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene - art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor Codului Fiscal si a Normelor de aplicare, privitoare la problema dedusa judecații, sa aibă in vedere si dispozițiile art. 11 si 148 din Constituția României, Legii nr. 157/2005 si jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Conform art. 2141 Cod fiscal, aplicabil la data importului autoturismului în cauză, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule era datorată cu ocazia primei înmatriculări în România, ea nefiind percepută și în cazul cumpărării/reînmatriculării de autoturisme deja înmatriculate în România.
Art.90 paragraful 1 TCE statuează că „nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141 - 2143 din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele de ocazie provenite din România și autovehiculele de ocazie provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.2142 din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu se bucură de același regim fiscal autoturismele second-hand înmatriculate anterior în alte state membre ale Uniunii Europene.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român, prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Este de amintit în cauză și Hotărârea Curții de Justiție pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, T., prin care, pe calea procedurii întrebării preliminare, Curtea de decis că: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Jurisprudența Curții creată prin pronunțarea Hotărârii în cauza T. a fost confirmată de Hotărârea pronunțată la data de 7 iulie_ în cauza C-263/10, N., prin care s-a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008 creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Instanțele naționale (indiferent de gradul de jurisdicție) au obligația de aplicare a normei comunitare, ținând cont de interpretarea dată de CJUE articolului 110 TFUE și trebuie să aplice cu prioritate normele dreptului Uniunii Europene, lăsând neaplicată legislația națională contrară acestora (cauza C-106/77, Simmenthal, punctele 21-24).
Referitor la motivul de recurs ce vizeaza obligarea paratei la plata dobânzii fiscale, Curtea constata ca acesta este nefondat.
Asa cum a retinut si instanta de fond, Curtea Europeană de Justiție a stabilit, în Hotărârea din cauza C 565/11 I. împotriva României, având ca obiect cerere de hotărâre preliminară, că „Dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (OUG nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”.
Or, tribunalul a retinut incidenta acestei Decizii, obligatorie pentru judecatorul national, astfel ca sunt nefondate criticile privind acordarea dobanzii fiscale de la data platii taxei si pina la data restituirii efective.
Pe cale de consecință, întrucât nu există motive de casare sau modificare a sentinței civile recurate, se va respinge recursul ca nefondat, conform art. 312 alin.1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 4 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.30 din 07.01.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a - IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant Ș. P., având ca obiect „contestație act administrativ-taxă de poluare”.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. R. V. I. F. S. P.
GREFIER,
C. I. Ș.
Red./tehnored./ 2 ex./ IF
Tribunalul București – Secția a IX- a C. Administrativ și Fiscal
Judecător de fond: D. C.
| ← Cetăţenie. Decizia nr. 73/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 6861/2014.... → |
|---|
