Anulare act administrativ. Decizia nr. 7608/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 7608/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 26693/3/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR.7608

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.X.2014

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: B. V.

JUDECĂTOR: V. D.

JUDECĂTOR: U. D.

GREFIER: C. D.

Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 3 BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.2528/03.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. C. M. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea constată că părțile au solicitat judecarea în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

CURTEA

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ reclamanta B. C. M. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 BUCUREȘTI reprezentată de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:

anularea actului administrativ reprezentat de decizia de calcul nr._/15.01.2013;
obligarea pârâtei la restituirea sumei în cuantum de 2083 lei, actualizată cu rata dobânzii de la momentul perceperii taxei și până la momentul restituirii ei;
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a achitat taxa pentru emisiile poluante în valoare de 2083 lei pentru un autoturism marca Citroen, conform Legii nr. 9/2012 privind taxe pentru emisiile poluante pentru autovehicule.

A mai aratat reclamanta că prin stabilirea taxei pentru emisii poluante se încalcă dreptul de proprietate apărat de Constituția României, revizuită cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De asemenea, se creează o discriminare între proprietarii de autovehicule și societățile comerciale care au ca obiect de activitate comercializarea autovehiculelor noi. Mai mult circuitul civil este liber iar prin stabilirea acestei taxe se încalcă și principiul liberei circulații a mărfurilor, art. 34 -36 din TFUE.

S-a mai susținut că prin Legea nr. 9/2012 se încalcă principiul poluatorul plătește, taxa instituită fiind abuzivă, discriminatorie și confuză.

În dovedire, au fost depuse înscrisuri.

În apărare, în conformitate cu dispozițiile art. 205 și urm. N. C.proc.civ., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 6 București a depus la data de 10.01.2014, întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Aceeași pârâtă, în conformitate cu dispozițiile art. 72 și urm. N. C.proc.civ., a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, autoritate introdusă în cauză, astfel cum rezultă din actele dosarului.

Prin sentința civilă nr. 2528/3.04.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal a fost admisă acțiunea și cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, anulată decizia de calcul nr._/2013 emisă de AFPS3, obligate pârâtele să restituie reclamantei suma de 2083 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare, actualizată cu dobânda legală de la data plății până la data achitării sumei. Au fost obligate pârâtele la plata sumei de 268 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Tribunalul a reținut că reclamanta a achitat taxa pentru emisiile poluante în valoare de 2083 lei către Administrația Finanțelor Publice Sector 3, conform Legii nr. 9/2012 privind instituirea taxei pentru emisiile poluante.

Problema de drept dedusa judecatii este daca taxa pentru emisii poluante stabilita de dispozitiile L. 9/2012 este legal perceputa de către statul roman, in conditiile aderarii Romaniei la spatiul comunitar.

Asa cum rezulta din cuprinsul prev. art. 4 al. 1 din L. 9/2012, reclamantul are obligatia de a achita taxa pentru emisiile poluante reglementata, taxa care se face venit la fondul pentru mediu si se gestioneaza de A. F. pentru Mediu.

Astfel, potrivit art. 4 din L. 9/2012, ,,(1) Obligatia de plata a taxei intervine:

a) cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare;

b) la repunerea in circulatie a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptari sau scutiri prevazute la art. 3 si 8;

c) la reintroducerea in parcul auto national a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto national, i s-a restituit proprietarului platitor valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7.

(2) Obligatia de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii.”

Astfel, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România conform art. 4 lit. a, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second - hand.

Deoarece actul normativ menționat a intrat în vigoare la data de 13 .01. 2012, rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autovehiculele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate în țara.

In consecinta, se creează o diferență de tratament fiscal între autovehiculele înmatriculate în România înainte și după . prevederilor L. 9/2012.

Așadar, legiuitorul a reglementat, . ca taxa de poluare, sub denumirea ,,taxa pentru emisiile poluante”, al cărei scop este, în principiu, concret - `poluatorul plătește` -, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autovehicule second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.

Însă, în conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.

Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.

Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție, „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.

Art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducereala îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.

Potrivit dispozitiilor constituționale sus aratate, și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.

Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.

Obligativitatea instanțelor din statele membre ale Uniunii Europene de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).

Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prevederile art. 10 din Tratat.

Este de menționat că, pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.

În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de emisii poluante contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.

Analizând dispozițiile art. 2 al. 1 lit. l din L. 9/_, a retinut Tribunalul ca, taxa pentru emisiile poluante, este definita de legiuitor ca fiind ,,l) taxa – reprezinta suma datorata de catre contribuabil pentru emisiile poluante provenite de la autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 si N1, N2, N3”.

In chiar preambulul acestei legi, se mentioneaza ca taxa pentru emisiile poluante este chiar noua taxa de poluare, si, in cuprinsul acesteia nu sunt regasite modificari substantiale ale fostei O.U.G.50/2012 care a reglementat vechea taxa de poluare, in prezent suspendata de la aplicare.

Coroborand prevederile legale in vigoare cu normele europene, rezultă că pentru un autovehicul produs în România sau în alte state membre UE, nu trebuie sa se perceapa o noua taxă, independent de denumirea acesteia, ( taxa de poluare, sau taxa pentru emisiile poluante), dacă a fost anterior înmatriculat . al Uniunii Europene.

Reglementată în acest mod, taxa pentru emisiile poluante diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.

In consecinta, L.9/2012 este deci contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autovehiculelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.

Tribunalul a mai remarcat un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 13.01.2012 (respectiv 1.07.2008, conform O.U.G.50/2008) și cele care înmatriculează autovehicule ulterior, doar aceste din urmă persoane plătesc taxa pentru emisiile poluante (respectiv de poluare) deși este evident că poluare deriva de la ambele categorii de autoturisme. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pentru emisiile poluante ( respectiv de poluare) de faptul înmatriculării, deși din preambulul L. 9/2012 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului, ceea ce implica instituirea unei taxe de emisii poluante ( de poluare) pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.

Pe cale de consecință, Tribunalul a constatat că reclamantei in mod nejustificat i s-a perceput taxa pentru emisiile poluante, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 alin. 1, 2 alin. 2 și 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.

Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prevederile art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată, Tribunalul a admis acțiunea și cererea de chemare în garanție, a anulat decizia de calcul nr._/2013 emisă de AFPS3, a obligat pârâtele să restituie reclamantei suma de 2083 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare, actualizată cu dobânda legală de la data plății până la data achitării sumei.

În fine, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 1 N. C.proc.civ, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 268 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a formulat recurs recurenta pârâtă Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București in reprezentarea Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice, criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.

În motivare, recurenta pârâtă arată că, in mod nelegal instanta a respins excepția lipsei calitatii procesuale pasive a Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către intimata-petenta, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administrației Finanțelor Publice Sector 3, conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr.92/2003, prin achitarea taxei de poluare de către aceasta, intre institutia pârâtă si intimata-reclamanta, nu exista nici un raport juridic fiscal, privind încasarea acestei taxe de poluare, motiv pentru care solicita admiterea acestui motiv de recurs si modificarea sentintei recurate in sensul admiterii excepției lipsei calitatii procesuale pasive si respingerea acțiunii ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

2. In ceea ce privește admiterea cererii de chemare în judecata, in sensul restituirii sumei de 2.083 lei, arată faptul ca, instanta de fond si-a format o convingere greșita tinandu-se cont ca, dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule sunt in vigoare, iar reclamanta nu le-a contestat considerând ca aceasta taxa este datorata la bugetul de stat. Regimul taxei de poluare pentru autovehicule, care a intrat in vigoare incepand cu data de 1 iulie 2008. a iniocuit in fapt regimul accizelor prevăzut in Codul Fiscal pentru autoturismele si automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat pana la data de 31 decembrie 2006. In condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii.

Totodata, fata de susținerea reclamantei ca taxa de prima înmatriculare auto, din Romania este discriminatorie apreciază ca argumentele care stau la baza acestei afirmații nu pot fi retinute intrucat regimul fiscal este același pentru toate persoanele care inmatriculeaza autoturisme/autovehicule in Romania.

Astfel arata ca nici o lege in vigoare nu acorda competenta unei instante de drept comun de a se pronunța asupra compatibilitatii unor prevederi legale ale dreptului intern cu constitutia si cu tratatele internationale. Aceasta atributie revine exclusiv Parlamentului si, eventual Curții Constitutionale, singurele institutii in masura sa aprecieze daca legislația referitoare la taxa de prima înmatriculare contravine Constitutiei sau reglementarilor Uniunii Europene si sa adopte hotarari in consecinta. Avind in vedere ca taxa de prima înmatriculare a fost achitata de reclamant in baza unor dispoziții legale in vigoare la data plații, respectiv art.214^1 Cod fiscal considera ca suma nu poate fi restituita.

Învederează că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.205 Cod procedura fiscala, întrucât reclamanta a solicitat doar restituirea taxei de poluare, fara a ataca insa actul administrativ - fiscal prin care a fost stabilita aceasta taxa, respective Decizia de calcul a taxei de poluare.

Cu privire la obligarea Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice la plata dobânzii legale, arata ca sentinta este netemeinica si nelegala, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, pentru acordarea acestora.

Referitor la capatul de cerere privind cheltuielile de judecata, solicita instantei respingerea lui, ca neîntemeiat, avand in vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.453 din Codul proc.civila, actele atacate de către reclamanta, fiind temeinic si legal întocmite, motiv pentru care solicita respingerea si acestui capat de cerere.

F. de argumentele prezentate, solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat, si modificarea sentintei recurate, in sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiata.

In drept: art.488 pct.8 si art.488^1 din Noul Cod de procedura civila, O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările si completările ulterioare, O.M.F.P. nr.1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr.418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule. Legea nr. 157/2005, Constitutia României.

Probe: înscrisurile aflate la dosarul cauzei

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.488 N. C.pr.civ., Curtea reține următoarele:

Reclamanta a achiziționat un autoturism marca Citroen înmatriculat anterior într-un stat membru UE, pentru care a achitat taxa pentru emisiile poluante în valoare de 2960 lei, conform Legii nr. 9/2012 privind taxe pentru emisiile poluante pentru autovehicule, potrivit chitanței de la fila 13, calculată prin decizia nr._/15.01.2013 a AFPS3 – fila 12.

Admisibilitatea acțiunii în restituirea taxei de poluare este soluția adoptată și de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 24/2011 stabilindu-se că procedura de contestare reglementată de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205- 218 C.p.fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.

În mod corect prima instanță a procedat la admiterea acțiunii, având în vedere că reclamanta este indreptatită la restituirea sumei achitata cu titlu de taxa de poluare pentru autoturism.

Potrivit art. 8 alin.1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Potrivit art. 18 alin.1, 2 si 3 din Legea nr. 554/2004 Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă; instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății, iar in cazul soluționării cererii instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.

Taxa pe poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008, care a suferit modificări prin OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009, OUG nr. 118/2010.

OUG 50/2008 a fost abrogata prin legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ in vigoare la data la care reclamantul s-a adresat paratei cu cererea de restituire a taxei.

Potrivit art. 4 din acest act normativ ” (1) Obligația de plata a taxei intervine:

a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România;

b) la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;

c) la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7;

(2) Obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării.”

Alineatul (2) a fost suspendat prin alineatul din Ordonanța de urgenta nr. 1/2012, începând cu 31.01.2012 pana la 01.01.2013.

Curtea constată că s-a invocat în susținerea acțiunii caracterul discriminatoriu și contrar normelor comunitare al prevederilor Legii nr.9/2012.

In privința reglementarilor comunitare in materie, instanța retine ca, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene(in continuare TFUE) nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare. Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.

In conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.

Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.

Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.

Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.

Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.

Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).

De asemenea, prin Hotărârea pronunțata la 07.04.2011 in cauza T. contra României Curtea Europeana de Justiție a stabilit ca a doua varianta a taxei reglementata de OUG nr. 50/2008 începând cu 01.07.2008 contravine dispozițiilor comunitare, in condițiile in care art. 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa de poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri este astfel stabilit incit descurajează punerea in circulație a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fara a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala.

Problema care se ridica in cauza este aceea de a stabili daca legea nr. 9/2012 este compatibila cu prevederile legislației comunitare.

Din dispozițiile legii nr. 9/2012 –forma in vigoare- rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare, daca anterior autoturismul a fost înmatriculat tot in România. Aceeași taxa se percepe insa daca autoturismul produs in tara sau in alt stat membru este înmatriculat prima data in România.

Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus insa suspendarea pana la data de 01.01.2013 aplicarea dispozițiilor art., 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule,

Prin urmare, in prezent ca urmare a suspendării dispozițiilor alin.2 a art. 4 din lege, taxa este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate in România si care sunt deja in circulație.

La acest moment considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, cauza N. raman actuale, fiind menținuta discriminarea intre vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre, si vehiculele de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala.

In consecința, instanța retine ca legea nr. 9/2012 este contrara art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja înmatriculate . membru, cum este cazul de fata.

Tratatul CE a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune ca mărfurile pot fi transportate fara impedimente in interiorul comunitatii si toate obstacolele ce stau in calea acestui demers trebuie eliminate.

Chiar daca taxa pentru emisiile poluante nu reprezintă o taxa vamala directa, fata de caracterul sau special si aplicabilitatea discriminatorie intre autoturismele second-hand deja înmatriculate in România si cele cu proveniența din alte state, este evident caracterul sau echivalent al unei taxe vamale.

In consecința, instanța apreciază ca taxa pentru emisiile poluante reprezintă un obstacol in calea liberei circulații a mărfurilor in cadrul Comunitatii, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.

Pe cale de consecință, Curtea constată că solicitarea de a restitui taxa este justificata, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.

Cu privire la motivul de recurs privind acordarea dobânzilor legale, Curtea apreciază că soluția instanței de admitere a acestora este greșită având în vedere că, potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".

Dar, reclamanta nu a solicitat plata dobanzilor prin cererea adresata Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice București, astfel incat nu are dreptul la incasarea acestora.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 496 N.C.pr.civ., Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că va admite acțiunea în parte. Va respinge capătul de cerere privind plata dobânzii legale ca neîntemeiat. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 3 BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.2528/03.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. C. M. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.

Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că admite acțiunea în parte.

Respinge capătul de cerere privind plata dobânzii legale ca neîntemeiat.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi,17.X.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

B. V. V. D. U. D.

GREFIER

C. D.

Tribunalul București

Secția a II-a C.

Administrativ și Fiscal

Jud. fond S. V.

Red. jud.U.D./2 ex.

Tehnodact. C.C.D.

← Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti. Art.24...		Anulare act administrativ. Decizia nr. 8226/2014. Curtea de Apel... →

Anulare act administrativ. Decizia nr. 7608/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Decizia nr. 7608/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI