Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 111/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 111/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-01-2014 în dosarul nr. 4377/2/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ CU NR. 111
Ședința publică din data de 09 ianuarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - C.-M. C.
JUDECĂTOR - G. G.
JUDECĂTOR - O. D. P.
GREFIER - R. O.
Pe rol pronunțarea recursului declarat de recurentul reclamant P. R., împotriva sentinței civile cu nr. 5788/16.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât Statul Român prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cererea de chemare în judecată având drept obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că prin intermediul Serviciului Registratură, în data de 30.12.2013 C.C.S.D. înaintează la dosarul cauzei o cerere privind introducerea în cauză, în calitate de pârâtă a C.N.C.I. și întâmpinare.
În temeiul art. 17 alin. 2 și art. 18 alin. 1 și 3 din Legea 165/17.04.2013, Curtea dispune rectificarea citativului, cu modificările care se impun și în sistemul Ecris, în sensul că are calitate de intimată – pârâtă în prezenta cauză C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, în calitate de continuatoare în drepturi și obligații a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Curtea constată faptul că se solicită judecarea cauzei în lipsă și nefiind cereri de formulat, sau probe noi de administrat în cauză, Curtea reține recursul spre deliberare.
CU R T E A,
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.05.2012, reclamantul P. R. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN prin C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, ca prin hotîrârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta ca în baza disp.art.13 alin.13 Titlul VII din legea nr.247/2005 să desemneze evaluator pentru întocmirea reportului de evaluare în ceea ce privește stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul (teren și construcție) din G., .. În baza disp. art.13 alin.1 lit.a Titlul VII din legea nr.247/2005 să fie oblicată să emită decizia referitoare la acordarea titlurilor de despăgubiri privind imobilul descris mai sus și la plata unor penalități în cuantum de 50 Ron/zi întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la data îndeplinirii obligației în cazul în care aceasta nu înțelege să îndeplinească obligația de a desemna evaluator, respectiv de a emite decizia referitoare la acordarea titlurilor de despăgubiri privind imobilul în discuție, cu plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că prin notificarea nr.55/27.06.2001 formulată în baza dispozițiilor speciale ale legii nr.10/2001 și înregistrată la Primăria G., a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul din G., ..
Prin Dispoziția nr.2914/SR/31.05.2006, Primăria G. a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii nr.10/2001 pentru imobilul în discuție. Această dispoziție a fost comunicată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor încă din anul 2006.
Reclamantul a arătat că s-a adresat pârâtei cu cereri prin care i-a solicitat să-i comunice stadiul dosarului său și să-l finalizeze.
Este adevărat, a arătat reclamantul, că prin legea nr.247/2005 nu s-a stabilit un termen anume pentru finalizarea procedurii administrative de soluționare a cererilor de retrocedare și de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubiri, însă acest fapt nu reprezintă o justificare pentru pârâtă să tergiverseze și să nu-i soluționeze dosarul într-un termen rezonabil.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art.6 din CEDO, disp.Legii nr.247/2005 Titlul VII, art.112 C.pr.civ.
În susținere a depus înscrisuri.
Pârâta a depus întâmpinare la data de 30.07.2012, prin care a solicita respingerea cererii de chemare în judecată ca prematur formulată și respingerea capătului de cerere privind solicitarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.
Prin sentința civilă nr. 5788/16.10.2012 Curtea a respins acțiunea formulată de reclamantul P. R. ca prematur formulată.
Cu privire la această măsură Curtea a constatat că dosarul conținând notificarea reclamantului a fost restituit Primarului Municipiului G. pentru completarea lui cu o . înscrisuri necesare pentru verificarea legalității soluției de respingere a cererii de restituire în natură.
În aceste condiții cererea de obligare a pârâtei să desemneze un evaluator și să emită decizia conținând titlul de despăgubire este prematur formulată.
În plus,potrivit dispozițiilor OUG 4/2012 „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare”.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. R., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. dosar_ .
Criticând sentința atacată recurentul reclamant arată că existau la dosar toate actele de stare civilă care demonstrează dreptul de moștenire la imobilul în cauză al reclamantului-recurent, care este unic moștenitor.
În consecință, conform dovezilor depuse de către reclamant la dosar, rezultă indubitabil că acesta este persoană îndreptățită.
Consideră recurentul că acțiunea în instanță nu este prematură, atâta timp cât acest dosar care este complet, este plimbat de la o instituție la alta fără nici un rezultat.
Conform art. 16 din titlul VII al legii alin.4 „Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. 1și 2 în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură”. Iar în acest caz este evident faptul că cererea de restituire în natură nu avea obiect atâta timp cât imobilul a fost demolat și întreaga suprafață este ocupată de domeniu public.
În drept au fost invocate prevederile art. 299, 301, 302, 303, 304 ind.1 Cod proc.civ.
Prin încheierea de ședință publică din data de 5.03.2013 ÎCCJ – Secția C. Administrativ și Fiscal a trimis cauza în temeiul art. 153 (3) Cod proc.civ. (1865) în temeiul art. XXIII (2) (4) din Legea nr. 2/2013 pentru competentă soluționare.
Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._, unde s-a depus întâmpinare din partea CCSD.
Nu au fost cerute și nu au fost administrate probe noi în recurs.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, precum și prin raportare la probatoriul administrat, Curtea va constata următoarele:
Cu privire la cererea de recurs se reține în ceea ce privește cererea de chemare în judecată în contextul în care C. Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, precizează că art. 34 alin.1 stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Potrivit dispozițiilor art. 35 alin.2, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
Din analiza coroborată a celor două texte de lege, se apreciază că legiuitorul a stabilit pe de o parte un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.
Sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul.
Astfel, pentru acordarea beneficiului legii de reparație, urmează să se completeze documentația cu actele doveditoare ale dreptului de proprietate în ceea ce privește imobilul ce face obiectul dispoziției primarului.
Potrivit Hotărârii nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 prin acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică se înțelege: act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras carte funciară, act sub semnătură privată încheiat înainte de . Decretului nr.221/1950 privitor la împărțeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcțiuni și la interzicerea construirii fără autorizare și în măsura în care acesta se coroborează cu alte înscrisuri și altele asemenea.
Pentru considerentele arătate Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant P. R., cu domiciliul procesual ales la C.A. Saracin D. F., cu sediul în București, .. 166, ., ap. 77, ., împotriva sentinței civile cu nr. 5788/16.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.-M. C. G. G. O. D. P.
GREFIER,
R. O.
Red.jud.G.G.
Tehnored.C.O./2ex.
Jud.fond.S. D.,C.-SCAF
| ← Pretentii. Decizia nr. 2706/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Litigiu privind achiziţiile publice. Încheierea nr. 20/2014.... → |
|---|
