Anulare act administrativ. Decizia nr. 367/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 367/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 4379/87/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.367
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 20 IANUARIE 2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – L. E. F.
JUDECĂTOR – H. P.
JUDECĂTOR – G. A. F.
GREFIER - G. P.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurentul-reclamant M. M. G., împotriva sentinței civile nr.1062 din 22.11.2011, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă U.M.0324 – I. PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ A.D.G. AL JUDEȚULUI TELEORMAN și intimații chemați în garanție I. PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ și M. AFACERILOR INTERNE, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimata pârâtă U.M. 0324 – I. pentru Situații de Urgență A.D.G. al Județului Teleorman și intimatul chemat în garanție I. G. pentru Situații de Urgență, ambii reprezentanți de consilier juridic P. C. cu delegație la dosar, lipsă fiind recurentul reclamant și intimatul-chemat în garanție M. Administrației și Internelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat.
Intimata pârâtă U.M. 0324 – I. pentru Situații de Urgență A.D.G. al Județului Teleorman și intimatul chemat în garanție I. G. pentru Situații de Urgență, prin consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, conform argumentelor arătate în cuprinsul întâmpinării.
Curtea, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând ,constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr._, reclamantul Medintu M. G. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul I. pentru Situații de Urgență „A.D.G.” al județului Teleorman, să se dispună ;
-suspendarea executării Ordinului nr._/I/22.06.2011 de modificare a raportului de serviciu începând cu data de 15.06.2011 prin punerea sa la dispoziția ISU „A.D.G.” al Județului Teleorman și suspendarea executării Ordinului nr._/14.09.2011 emis de același pârât și prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă/concedierea,până la soluționarea irevocabilă a cauzei ,conf. art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 .
- inscrierea în fals cu privire la semnătura de pe adresa ISU Teleorman nr._/16.16.09.2011, fiind falsificată subscrierea de pe adresa de înaintare;
- obligarea pârâtului de a-i comunica exemplarul nr. 1, Original ,al actului administrativ individual de reîncadrare în funcția publică militară de subofițer operativ principal,cu loc de muncă în cadrul ISU „A.D.G.”Teleorman - Detașamentul de pompieri A. ,act emis în baza legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice .
-să se constate inopozabilitatea Ordinului nr._/I/22.06.2011 ,precum și a anexei la acesta ,emis de conducerea I.S.U. Teleorman ,prin care a modificat unilateral raportul său de serviciu începând cu data de 15.06.2011 prin punerea la dispoziția UM 0324 ISU „AD G. „al județului Teleorman ,inopozabilitatea fiind consecința culpei pârâtei care nu a respectat regula de drept a comunicării ,raportul de serviciu fiind vădit nelegal modificat înainte de comunicarea actului administrativ respectiv, fiindu-i îngrădit și dreptul de acces la instanță .
-să se constate nulitatea absolută ,ca act administrativ inopozabil a Ordinului nr._/I/22.06.2011 precum și anexei acestuia ,emis de pârâtă.
-să se constate nelegalitatea trecerii în rezervă/concedierii dispuse prin Ordinul nr._/I/14.09.2011. și ,ca urmare ,să se dispună reîncadrarea sa ,obligarea pârâtei la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate ,majorate și reactualizate și cu toate celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, cu plata de daune interese de 500 lei/zi întârziere până la reîncadrare și plata despăgubirilor .
-să se anuleze cele trei acte administrative de Împuternicire din anul 2011 a Colonelului S. L. S. în funcția de inspector șef al UM 0324 -I. pentru Situații de Urgență „AD G. „ al județului Teleorman
-obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de_ lei pentru nelegala modificare a raportului său de serviciu prin punerea la dispoziție și ulterior trecere în rezervă ,procedura legală de emitere și comunicare a acestor acte administrative fiind complet viciată
- obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale pentru îngrădirea dreptului la informație ,urmare a refuzului nejustificat al pârâtei de a-i emite răspuns la cererile prealabile din data de 02.08.2011; 09.08.2011 și 08.09.2011 și de a-i comunica informațiile solicitate,cu obligarea pârâtei de a-i plăti și daune interese de 500 lei/zi întârziere până la comunicarea integrală și completă a tuturor informațiilor solicitate prin aceste cereri.
Prin încheierea din 08.11.2011 tribunalul a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea cereri de suspendare a ordinului de punere la dispoziție nr._/I/22.06.2011, iar prin sentința nr. 1062/22.11.2011 s-a pronunțat în sensul respingerii cererii de suspendare a Ordinul nr._/I/14.09.2011 privind trecerea în rezervă
În motivarea fondului, reclamantul a arătat în esență următoarele:
În primul se arată că semnătura de pe adresa nr._ din 16.09.2011 emisă de pârâtă, prin care i-a fost comunicat Ordinul Inspectorului șef nr._ /I din 14.09.2011, este falsă,fiind semnată de un făptuitor necunoscut care s-a dat mincinos, autor aparent „Împuternicit Inspector Șef C. S. L. S.” ,solicitând în acest sens declanșarea procedurii falsului ,în situația în care pârâta înțelege să se folosească de acest înscris.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului de a-i comunica exemplarul original nr. 1 al actului administrativ de reîncadrare emis conform Legii nr. 285/2010, reclamantul a arătat că prin cererea din data de 19.09.2011 a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile în sensul că a solicitat pârâtei (prin pct.1 și 2) să-i comunice acest act administrativ .Fiind îndriduit astfel la obținerea actului administrativ privind reîncadrarea sa în funcție conf.legii nr. 285/2010 ,reclamantul a solicitat să se constate inopozabilitatea oricărui act administrativ emis de pârâtă cu privire la reîncadrarea sa în funcție și ,totodată să fie obligată pârâta să-i comunice exemplarul nr. 1 ,original,al actului administrativ de reîncadrare în funcție, emis conf. actului normativ sus menționat. Să fie anulată orice modificare a raportului de serviciu de punere la dispoziție realizată prin neînștiințarea legală și realizată înainte de comunicarea actului administrativ de reîncadrare în funcție.
Cu exces de putere pârâta a refuzat să răspundă plângerii prealabile formulate în acest sens.
Cererea privind constatarea inopozabilității Ordinului nr._/I/22.06.2011 emis de pârâtă, prin care a fost modificat unilateral raportul de serviciu începând cu data de 15.06.2011 prin punerea sa la dispoziția unității, a fost motivată de reclamant în sensul că această sancțiune este determinată de cupla pârâtei constând în violarea regulii de drept a comunicării legale, raportul său de serviciu fiind vădit nelegal modificat înainte de comunicarea actului administrativ respectiv.
Și pentru acest capăt de cerere s-a formulat plângere prealabilă ,la care pârâta nu a răspuns.
Referitor la cererea privind nulitatea absolută a Ordinului nr._/I/22.06.2011 precum și a anexei la acesta, reclamantul a arătat că pârâta a emis nelegal acest Ordin ,pe baza unor acte normative inexistente și nepublicate în Monitorul Oficial, cum sunt; Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. I/527/26.05.2011, Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. I/660/15.06.2011, Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.I/658/10.06.2011,Metodologia 7104/21.06.2011 și adresa nr. 7093/16.06.2011 emise de Împuternicit Inspector G., C. L. M. S. și alte acte administrative inexistente.
Fiind astfel de necontestat inexistența, ca acte normative, a proiectelor de acte normative, neintrate în vigoare și sus menționate ,solicită reclamantul să se constate nulitatea absolută a Ordinului nr._/22.06.2011 precum și a anexei la acesta .
Mai susține reclamantul că este vădit nelegală retroactivitatea din data de 15.06.2011 a Ordinului nr._/I/22.06.2011 prin care a fost modificat raportul său de serviciu prin punere la dispoziție.
Urmare a nerespectării regulii de comunicare legală a actului administrativ individual de trecere în rezervă/concediere ,respectiv a exemplarului original nr. 1 a Ordinului nr._/I/14.09.2011, a solicitat reclamantul să se constate nelegalitatea trecerii sale în rezervă pentru inopozabilitatea Ordinului nr._/14.09.2011 urmare a necomunicării exemplarului nr. 1 Original ,semnat și ștampilat de emitent ; nelegalitatea certificării exemplarului nr. 7 al Ordinului ;nelegalitatea comunicării din 16.09.2011 consecință a falsificării subscrierii de pe adresa de înaintare nr._/16.09.2011 .
Urmare a anulării Ordinului de trecere în rezervă nr._/I/14.09.2011, reclamantul a solicitat reîncadrarea, plata de despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate cu obligarea pârâtei la plata de daune interese de 500 lei/zi întârziere până la îndeplinirea acestor obligații.
Motivând cererea de anulare a celor 3 acte administrative de împuternicire din anul 2011 a colonelului S. L. S. în funcția de Inspector Șef al ISU Teleorman, reclamantul a arătat că aceste acte administrative au menționat ca și temei legal art. 9 alin.4 din Anexa nr. VII din Legea nr. 284/2010 ,însă în Monitorul Oficial nu a fost publicat nici un Ordin MAI cu temei legal expres al emiterii art. 9 alin.4 din acest act normativ ,fiind inexistente normele metodologice privind împuternicirea.
Referitor la despăgubirile morale solicitate ,reclamantul a susținut că jurisprudența CEDO a statuat că procedurile nelegale privind concedierea unui salariat atrag răspunderea Statului, fiind prezumate traumele la care salariatul a fost supus .
Cu privire la capătul de cerere nr. 8 privind - obligarea pârâtei la plata sumei de_ lei cu titlu de daune morale pentru îngrădirea dreptului la informație ,urmare a refuzului nejustificat al pârâtei de a-i emite răspuns la cererile prealabile și de a-i comunica informațiile solicitate,cu obligarea pârâtei de a-i plăti și daune interese de 500 lei/zi întârziere până la comunicarea integrală și completă a tuturor informațiilor solicitate prin aceste cereri, reclamantul arata ca acestea reprezinta echivalentul umilintei prin ingradirea dreptului sau la informatie.
Pârâtul a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantului, arătând următoarele ;
Punerea la dispoziția unității a reclamantului s-a făcut în baza OUG nr. 54/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată a cheltuielilor de personal din MAI pentru anul 2011; Ordinul MAI nr. I/658 /10.06.2011 privind reorganizarea IGSU și a subunităților subordonate acestuia; legea nr. 80/1995, OMAI nr. 600/2005 cu modificările și completările ulterioare; Ordinelor Inspectoratului G. al IGSU nr. 7093/16.06.2011 și nr. 7104/21.06.201. Actul administrativ de punere la dispoziție a fost adus la cunoștința reclamantului, ocazie cu care acesta a fost informat despre posibilitatea participării la examenul pe bază de interviu pe posturile vacante.
Mai arată pârâtul că Ordinul nr._/I/22.06.2011 privind punerea la dispoziție a reclamantului și Ordinul nr._/I/14.09.2011 privind trecerea în rezervă a acestuia, întrunește aparențele de legalitate ,iar reclamantul nu a invocat motive care să vizeze nelegalitatea acestor ordine prin raportare la actele în temeiul cărora au fost emise și nici nu a dovedit existența acestora.
În ceea ce privește Ordinele de personal pentru împuternicirea C.. S. L. S. în funcția de Inspector Șef sunt emise de I. G. pentru Situații de Urgență în baza art. 30 din Ordinul MAI nr. 5.600/2005 și art. I pct.18 din Legea nr. 53/2011 și sunt documente clasificate .
Privitor la cererile privind despăgubirile morale ,pârâtul se apără susținând că a răspuns în termen legal tuturor plângerilor prealabile adresate de reclamant iar ,pe de altă parte, acesta era obligat să facă dovada prejudiciului moral suferit și a criteriilor de evaluare a acestuia .
În apărare pârâta a depus înscrisuri ,iar conf. art. 13 a fost depusă documentația care a stat la baza emiterii actelor administrative atacate.
Pârâtul a formulat și cererii de chemare în garanție a Ministerului Administratiei si Internelor și a Inspectoratului G. pentru Situații de Urgentă, având în vedere calitatea acestora de ordonatori primari si secundarii de credite.
Prin întâmpinarea din 18.11.2011, chematul în garanție IGSU a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în garantie deoarece nu îndeplinește condițiile prevăzute de codul de procedură civilă, neexistând obligația sa de garanție sau despăgubire.
Prin sentința nr. 1167/9 decembrie 2011, tribunalul a respins excepția privind prematuritatea cererii formulată de reclamantul M. M. G. de anulare a Ordinului de trecere în rezervă nr._/I/14.09.2011, ca nefondată, a admis excepția inadmisibilitații privind cererea de anulare a celor 3 acte administrative de împuternicire a colonelului S. L. S. în funcția de inspector șef al UM 0324 /I. pentru Situații de Urgență „AD G.” al județului Teleorman și în consecință a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea actelor administrative de împuternicire din 2011 a Colonelului S. L. S. în funcția de inspector șef al UM 0324 I. pentru Situații de Urgență „AD G.” al județului Teleorman.
A respins ca nefondate capetele de cerere privind inopozabilitatea si nulitatea absolută a Ordinului nr._/I/22.06.2011 de punere la dispoziție si a anexelor, anularea Ordinului nr._/I/14.09.2011 pentru trecerea în rezervă, ordine emise inspectorul sef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență „AD G.” al județului Teleorman, de reîncadrare, plata despăgubirilor reprezentând salariile indexate, majorate, reactualizate, daunelor interese și a daunelor morale.
A respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului I. pentru Situații de Urgență „AD G.” al județului Teleorman la plata de daune morale pentru îngrădirea dreptului legal la informație și la plata de daune interese /zi întârziere.
A admis excepția inadmisibilității cererilor de chemare in garanție și în consecință a respins ca inadmisibile cererile de chemare în garanție.
Pentru aceasta, tribunalul a retinut următoarele:
Referitor la excepția prematurității formulării cererii privind anularea Ordinului nr._./I/14.09.2011 de trecere în rezervă, pârâtul a susținut că cererea privind anularea acestui ordin a fost adresată instanței înainte de expirarea termenului de 30 zile până la care autoritatea avea dreptul să-și exprime poziția . Pârâtul a arătat că reclamantul s-a adresat Inspectoratului pentru Situații de Urgență „AD G.„ al județului Teleorman cu plângere prealabilă prin care a solicitat revocarea ordinului nr._/I/14.09.2011 în data de 19.09.2011, iar acțiunea în contencios administrativ privind anularea acestui ordin a fost depusă la instanța de judecată în data de 27.09.2011, înainte de expirarea termenului de 30 zile de răspuns la plângerea prealabilă.
Astfel, potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau . printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabila sau care nu a primit nici un răspuns in termenul prevăzut la art. 2 alin.1 lit.h, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului.
Potrivit acestui text de lege, reclamantul s-a adresat cu plângere prealabila, la data de 19.09.2011, la emitentul actului, I. pentru Situații de Urgență „AD G. „ al județului Teleorman.
Aspectul că, pana la data introducerii acțiunii in justiție 27.09.2011, nu s-a scurs termenul de 30 de zile prevăzut de lege în favoarea autorității administrative, nu justifica respingerea cererii ca prematur introdusa, din moment ce termenul de 30 de zile era împlinit la data invocării excepției, astfel că ar fi excesivă soluția de respingere a cererii ca fiind prematur formulată.
Excepția inadmisibilității cererii având ca obiect anularea celor 3 acte administrative de împuternicire din anul 2011 a Colonelului S. L. S. în funcția de inspector șef al UM 0324- I. pentru Situații de Urgență „AD G.” al județului Teleorman, pentru lipsa plângerii prealabile administrative, este întemeiată.
În raport de dispozițiile art.7 pct. 1 din această lege, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, cel care se consideră vătămat trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia.
Prin acest text de lege a fost instituită o procedură prealabilă obligatorie în lipsa căreia instanța nu poate fi sesizată, având în vedere și dispozițiile art. 109 pct.2 Cod proc civ. în raport de care „în cazurile anume prevăzute de lege sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de lege„.
Or, în cauza de față reclamantul a formulat acest capăt de cerere în condițiile art.1 din Legea 554/2004, nu a îndeplinit procedura prealabilă față de actele administrative privind împuternicirea în anul 2011 a Colonelului S. L. S. în funcția de inspector șef al UM 0324 I. pentru Situații de Urgență „AD G.” al județului Teleorman, astfel că a fost admisă excepția indamisibilității invocate de pârât și respins acest capăt de cerere ca fiind inadmisibil.
Excepția inadmisibilității cererilor de chemare în garanție a MAI și ISGU a fost admisă, deoarece nu sunt întrunite conditiile art. 60-63 din codul de procedură civilă. Pârâtul ISU Teleorman nu se poate îndrepta împotriva MAI și IGSU deoarece nu există obligația de garanție sau de despăgubire.
De aceea, tribunalul a respins cererile de chemare în garanție ca inadmisibile.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a retinut următoarele:
La data de 22.11.2011, tribunalul a luat act de renuntarea reclamantului la judecata capetelor de cerere privind inscrierea în fals cu privire la semnătura de pe adresa ISU Teleorman nr._/16.09.2011 și obligarea pârâtului de a-i comunica exemplarul nr. 1, original, al actului administrativ individual de reîncadrare în funcția publică militară de subofițer operativ principal,cu loc de muncă în cadrul ISU „A.D.G.” Teleorman - Detașamentul de pompieri A., act emis în baza legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Cu privire la capătul de cerere nr.3 referitor la inopozabilitatea Ordinului nr._/I/22.06.2011, precum și a anexei la acesta, emis de conducerea I.S.U. Teleorman, prin care a modificat unilateral raportul de serviciu al reclamantului începând cu data de 15.06.2011 prin punerea la dispoziția UM 0324 ISU „AD G.„ al județului Teleorman, tribunalul reține următoarele:
Inopozabilitatea este definită în dreptul civil ca fiind sancțiunea ce intervine în cazul nesocotirii unor cerințe de publicitate față de terți, prevăzute de lege pentru anumite acte juridice.
O astfel de sancțiune nu se regăsește in dreptul administrativ, putându-se, eventual, vorbi de sanctiunea inexistentei actului administrativ, prevăzută de art. 100 si 108 din Constituție.
Potrivit acestor dispoziții constituționale, nepublicarea actelor Presedintelui precum și ale Guvernului în Monitorul Oficial se sancționează cu inexistența actului administrativ.
Inexistența este sancțiunea specifică actului administrativ care intervine atunci când viciile de legalitate care afectează actul sunt atât de grave,de fundamentale, încât conștientizarea lor nu este o problemă pentru nici un subiect de drept.
Reclamantul consideră că actul administrativ atacat îi este inopozabil pentru că nu i-a fost comunicat legal, susținere care nu poate fi primită de către instanță.
În continuare, tribunalul face sumare considerații cu privire la regimul juridic al actelor administrative, al efectului juridic al comunicării actului administrativ individual.
Regimul juridic al actelor administrative cuprinde totalitatea condițiilor care particularizează această instituție, îi dau identitate, care pot viza condițiile de fond și formă, procedura de emitere sau de adoptare, forța juridica și efectele juridice, controlul exercitat asupra actului administrativ .
Cu privire la condițiile de fond, este recunoscut că actul administrativ trebuie să fie emis cu respectarea supremației Constituției și a principiului legalității, de organul competent în limitele competenței sale, în forma și procedura prevăzută de lege.
Cu privire la condițiile de forma ale actului administrativ, doctrina și jurisprudența au susținut necesitatea formei scrise, avându-se în vedere, în cazul actelor individuale, și obligativitatea comunicării lor.
Emiterea actelor administrative presupune și respectarea unor forme procedurale care, deși în majoritate nu produc efecte juridice prin ele însele, având în general natura juridică de operațiunii tehnico-administrative, inițiază și mențin sistemul decizional administrativ.
Forța juridică a efectelor pe care le produc actele administrative se întemeiază pe prezumția că ele au fost emise cu respectarea tuturor condițiilor impuse de lege pentru emiterea lor și care îmbracă trei forme: prezumția de legalitate, prezumția de autenticitate și prezumția de veridicitate.
În ce privește efectele juridice ale actelor administrative trebuie analizate trei aspecte: momentul de la care ele încep să producă efecte, întinderea efectelor juridice și încetarea acestor efecte.
Pentru organul emitent actul administrativ produce efecte din chiar momentul adoptării sau emiterii sale, constând în obligația de a-l face cunoscut, de a nu-l modifica sau abroga decât prin procedura prevăzută de lege.
Pentru celelalte subiecte de drept, și anume pentru cele care cad sub incidența actului, actele administrative încep să producă efecte juridice din momentul în care ele au fost aduse la cunoștință, în formele prevăzute de lege.
Actele administrative individuale produc efecte de la data luării la cunoștință în forma prevăzută de lege, de regulă, prin comunicare scrisă.
Reclamantul și-a întemeiat capătul de cerere nr. 3 pe motivul necomunicării legale a ordinului nr._/I/22.06.2011, fapt care atrage inopozabilitatea acestui act administrativ de punere la dispoziție.
Cererea trebuie fi respinsă ca nefondată, deoarece Legea nr.554/2004 nu prevede în mod expres o anumită modalitate de comunicare a actului administrativ. Pe de altă parte, reclamantul, în cuprinsul plângerii prealabile, a recunoscut că i-a fost adusă la cunoștință punerea sa la dispoziția unității prin ordinul emis de Inspectorul Sef al ISU Teleorman, ordin pe care l-a și executat și că a semnat un tabel nominal de luare la cunoștină la data de 22.06.2011.
Potrivit dispozițiilor art.11 alin.2 din Legeanr.554/2004, termenul pentru formularea plângerii prealabile curge de la data comunicării actului, data luării la cunoștință etc...
Este adevărat că era de preferat ca ordinul de punere la dispozitie să fie adus la cunoștință individual, nu sub forma de tabel, dar acest aspect nu atrage nulitatea actului administrativ, și cu atât mai mult, inopozabilitatea, așa cum a fost prezentată de către reclamant.
De altfel, inopozabilitatea actului administrativ nu se încadrează în prevederile art. 1 și art. 8 din Legea nr.554/2004 pentru a se considera că poate constitui obiect al acțiunii în contencios administrativ.
În raport cu cele arătate anterior, tribunalul reține ca nefondat capătul de cerere nr. 3 a reclamatului de a se constata inopozabilitatea Ordinului nr._/I/22.06.2011, precum și a anexei la acesta, emis de conducerea I.S.U. Teleorman, prin care a modificat unilateral raportul de serviciu al reclamantului începând cu data de 15.06.2011 prin punerea la dispoziția UM 0324 ISU „Ad G.„ al județului Teleorman.
Capătul de cerere nr. 4 privind constatarea nulității absolute, ca act administrativ inopozabil, a Ordinului nr._/I/22.06.2011 privind punerea la dispoziție precum și anexei acestuia ,emise de pârâtă ISU Teleorman este nefondat din următoarele considerente:
Reclamantul a invocat nulitatea absolută a Ordinului nr._/I/22.06.2011 privind punerea la dispoziție pe considerentul unor acte normative inexistente și nepublicate în Monitorul Oficial, cum sunt; Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. I/527/26.05.2011, Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. I/660/15.06.2011, Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. I/658/10.06.2011, Metodologia 7104/21.06.2011 și adresa nr. 7093/16.06.2011 emise de Împuternicit Inspector G. C. L. M. S. .
Examinând copia Ordinului nr._/I/22.06.2011 (fila 120 dosar), tribunalul constată ca acest act administrativ a fost emis in temeiul art.82 din legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, Ordinul MAI nr. 600/2005, Ordinele inspectorului general nr._/16.06.2011, 7093/16.06.2011 si 7104/21.06.2011, acte normative necriticate de către reclamant.
Punerea la dispoziție este reglementata de art. 4 si 82 din Legea nr. 80/1995, si reprezintă situația provizorie in care se afla cadrul militar in vederea încadrării sau trecerii în rezerva și ori în retragere. In această perioadă, personalul pus la dispoziție primește drepturile salariale corespunzătoare cadrelor militare în activitate și desfășoară activitățile dispuse de către comandații de unitate.
În speța, in realizarea procesului de reorganizare a IGSU, la data de 15.06.2011 a fost pus la dispoziție personalul ISU Teleorman, odată cu . noul stat de organizare prin care au fost desființate 71 de posturi.
Reorganizarea IGSU și a unităților subordonate s-a realizat pentru încadrarea in limita alocată cheltuielilor de personal din MAI pentru anul 2011, conform anexei nr.3/19/06 din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011 și ordinului MAI nr. I/658/10.06.2011.
Punerea la dispoziție s-a realizat printr-un act administrativ colectiv, ordinul Inspectorului Sef al ISU Teleorman nr._/I/22.06.2011, comunicarea realizându-se prin afișare la sediul inspectoratului și subunităților.
Competenta de emitere a acestor ordine de punere la dispoziție revine comandanților unităților militare in temeiul Ordinului MAI nr. 600/2005.
Chiar in ipoteza in care reclamantul ar fi indicat corect actele normative in baza cărora s-a emis ordinul de punere la dispoziție, acest act administrativ tot nu ar fi fost nul absolut, deoarece măsura s-a dispus in baza art. 82 al Legii nr. 80/1995.
Aspectul că în preambul actului administrativ emitentul a indicat și anumite ordine ale inspectorului general al IGSU care nu au fost publicate în Monitorul Oficial nu atrage nulitatea absoluta a Ordinului nr._/I/22.06.2011.
Aceste ordine au caracter clasificat conform art. 17 din Legea nr. 182/2002
și potrivit art. 11 alin. 2 lit. b din Legea nr. 24/2000 nu exista obligația publicării in Monitorul Oficial .
Pe de altă parte, Ordinului nr._/I/22.06.2011 a fost aplicat întregului personal operativ al IGSU, care ulterior a fost supus unei selecții pe bază Metodologiei emisă de Inspectorul G. al IGSU sub numărul 7104/21.06.2011.
Reclamantul nu a făcut dovada existentei de cadre militare care ocupau posturi similare și care n-au fost puse la dispoziție prin ordinul anterior menționat.
Având în vedere că nu au fost prezentate alte motive de nelegalitate ale ordinului de punere la dispoziție, tribunalul a respins acest capăt de cerere ca nefondat.
Prin cererea reclamantului nr. 5 privind anularea ordinului nr._/I/14.09.2011 emis de Inspectorul Șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență „AD G.„ al județului Teleorman, au fost invocate drept motive de nelegalitate a acestui act administrativ;
- inopozabilitatea Ordinului pentru necomunicarea exemplarului nr. 1 Original ,semnat și ștampilat de emitent;
- nelegalitatea certificării exemplarului nr. 7 al Ordinului respectiv;
-nelegalitatea comunicării din data de 16.09.2011 ,consecință a falsificării subscrierii de pe adresa de înaintare nr._/16.09.2011 ;
Toate aceste motive de nelegalitate privesc nerespectarea procedurii de comunicare a actului administrativ atacat si nu încălcarea condițiilor de fond și formă prevăzute de lege.
Singura sancțiune pentru necomunicarea legala a actului administrativ o reprezintă, în situația în care actul a fost executat, prelungirea termenului legal de exercitarea a cererii de revocare la organul emitent sau a plângerii la instanța de contencios administrativ.
Având în vedere că nu există alte motive de nelegalitate care să poată fi invocate de către instanța din oficiu, a fost respins capătul de cerere privind anularea ordinului nr._/I/14.09.2011 emis de Inspectorul Șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență „AD G.„ al județului Teleorman, ca nefondat.
Respingându-se acest capăt de cerere, au fost respinse capetele de cerere subsidiare privind reîncadrarea, despăgubirea, plata către reclamant a daunelor interese în cuantum de 500 lei pe fiecare zi de întârziere și a daunelor morale de_ lei.
Cu privire la capătul de cerere nr. 8 privind - obligarea pârâtei la plata sumei de_ lei cu titlu de daune morale pentru îngrădirea dreptului la informație ,urmare a refuzului nejustificat al pârâtei de a-i emite răspuns la cererile prealabile din datele de 02.08.2011; 09.08.2011 și 08.09.2011 și de a-i comunica informațiile solicitate,cu obligarea pârâtei de a-i plăti și daune interese de 500 lei/zi întârziere până la comunicarea integrală și completă a tuturor informațiilor solicitate prin aceste cereri, tribunalul retine următoarele:
In temeiul art. 22 alin.1 din Legea nr. 544/12.10.2001 reclamantul a formulat plângere împotriva pârâtei ISU Teleorman pentru refuzul acesteia de a-i furniza informațiile publice solicitate la datele de 02.08.2011; 09.08.2011 și 08.09.2011 solicitând și plata unor daune morale și materiale. Deși reclamantul nu a solicitat expres obligarea pârâtei de a-i furniza informațiile publice solicitate, tribunalul se consideră investit și cu o astfel de cerere având în vedere temeiul legal al plângerii.
Potrivit art.2 lit.b din legea nr.544/2001 actualizată, prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice.
Potrivit art.6 din lege, orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile publice informațiile de interes public, cu excepțiile prevăzute de art.12.
Conform art.22, orice persoană vătămată în drepturile sale, prevăzute de Legea 544/2001 poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază.
Potrivit art.22 alin.2 din Legea nr.544/2001 instanța poate obliga autoritatea publică să furnizeze informațiile de interes public solicitate și să plătească daune morale și /sau patrimoniale.
Potrivit acestei dispoziții legale reclamantul trebuie să facă dovada vătămării drepturilor sale prevăzute de legea nr.544/2001.
Așa cum s-a arătat anterior, reclamantul are dreptul să solicite și să obțină de la autoritatea publică informații de interes public.
Reclamantul nu a făcut dovada că a fost împiedicat să solicite aceste informații, deoarece cererile sale au fost primite și înregistrate de către pârâta.
Din actele depuse de către pârâtă, rezultă că reclamantului i-au fost transmise informațiile publice solicitate prin răspunsurile înregistrate sub nr._/10.10.2011 si_/26.08.2011 (filele 124-135 dosar), . Chiar dacă răspunsul a fost transmis cu o depășire de câteva zile a termenului de 30 de zile, nu poate fi vorba de o vătămare a drepturilor reclamantului în raport cu complexitatea informațiilor solicitate și dispozițiile art 7 din Legea nr. 544/2001.
Aspectul că reclamantul nu este mulțumit de răspunsul primit nu constituie o vătămare a drepturilor sale recunoscute de Legea nr.544/2001.
De altfel, multe din solicitările acestuia nu se încadrează in informațiile publice așa cum sunt acestea definite prin art.2 lit. b din legea nr.544/2001 actualizată. Pe de altă parte, instanța nu poate să nu observe aspectul că reclamantul a formulat cererii succesive cu foarte multe solicitării, făcând imposibilă respectarea termenelor legale de răspuns.
Nefăcând dovada vătămării sale reclamantul nu poate solicita nici plata unor daune morale și materiale în temeiul art. 22 alin.1 din Legea nr. 544/2001.
Pentru aceste considerente a fost respins capătul de cerere nr. 8 privind plângere împotriva pârâtei ISU Teleorman pentru refuzul acesteia de a-i furniza informațiile publice solicitate la datele de 02.08.2011; 09.08.2011 și 08.09.2011 și plata unor daune morale și materiale, ca nefondat.
Împotriva acestei sentințe, dar și a sentinței civile nr. 1062/22.11.2011, pronunțată pe parcursul judecății, prin care s-a luat act de renunțarea la judecarea cererilor de înscriere în fals cu privire la semnătura de pe adresa_/16.09.2011 a ISU „A.D. G.” Teleorman și de comunicare a deciziei de reîncadrare în funcția publică militară în condițiile legii 285/2010 și s-a respins cererea de suspendare a Ordinului_/14.09.2011 al Inspectorului Șef al ISU Teleorman, a declarat recurs reclamantul invocând:
Cu privire la sentința civilă nr. 1062/22.11.2011:
1. inexistența ca înscris și nulitatea absolută a „simplelor hârtii neproducătoare de efecte juridice intitulate "Sentința" nr. 1062 din data de 22 Noiembrie 2011 din dosar nr._ al Tribunalului Teleorman, nesemnată de niciun judecător și necontrasemnată de niciun grefier în dreptul numelui și prenumelui grefierului de ședință”, „certificată ilegal pentru conformitate de către un anonim care și-a ascuns numele, prenumele și funcția, fară ștampila Tribunalului Teleorman pe filele 1,2,3,4 și 6”.
2. hotărârea pronunțată (sentința 1062/2011) este lipsită de temei legal și este dată cu aplicarea greșită a Codului de procedură civilă, fără temei în lege, fiind redactată "sentință", legal trebuind redactată și pronunțată o încheiere, prin care să se dispună soluție privitoare la cererea de suspendare
3. refuzul judecătorului de a se pronunța asupra motivelor de îndoială serioasă invocate de subsemnatul, care în nicio situație nu pot antama fondul cauzei.
4. judecătorul T. N. nu a pronunțat în ședință publică intitulata sentință nr. 1062 din 22 noiembrie 2011, atestând mincinos faptul neadevărat al pronunțării în ședință publică.
Cu privire la sentința civilă nr. 1167/09.12.2011 și încheierea de dezbateri din 06.12.2011:
1. nulitatea absolută întrucât copiile primite nu cuprind semnătura membrilor completului și nu sunt certificate legal, fiind încălcate art. 261 și 266 C.pr.civ.
2. în încheiere nu s-a consemnat apărarea reală a avocatului reclamantului, precum că pârâta I.S.U. Teleorman a comunicat nelegal, succesiv, prin poșta extrase de pe prima fila a Ordinului Inspectorului-sef nr._/1 din 14.09.2011, având falsificata subscrierea de pe adresele de înaintare copiile fiind inexistente ca acte administrative, drept urmare a lipsei urmei semnăturii emitentului, a lipsei urmei ștampilei I.S.U. "A.D. G." Teleorman a lipsei urmei avizului și parafei unui consilier juridic, fiind, de asemenea, consemnat fals "Consilierul juridic Pate C. pentru pârât arată că ordinul de punere la dispoziție este clasificat și îl va depune la dosar numai la solicitarea instanței."
3. pe capetele de cerere privind inopozabilitatea actului administrativ individual de reîncadrare, inopozabilitatea ordinului I.S.U. Teleorman nr._/1 din 22.06.2011 de punere la dispoziție, nulitatea absoluta a Ordinului I.S.U. Teleorman nr._/1 din 22.06.2011 de punere la dispoziție, nulitatea absolută a celor 3 (trei) acte de împuternicire nelegale emise în 2011 pe numele Colonelului S. L. Sorinei, acesta fiind împuternicit ilegal în funcția publică de Inspector Șef al ISU Teleorman, în mod nelegal, judecătorul nu a manifestat minimum de rol activ, nu a pus în vedere și nu a obligat pârâta I.S.U. Teleorman să depună la dosar cele 3 (trei) acte de împuternicire, în copii certificate, pentru comunicare subsemnatului și punerea în discuția contradictorie;
4. nu a existat încheierea cerută de art. 168 alin. (1) Cod proc. civilă privind încuviințarea motivată a probelor
5. a fost ascunsă administrarea ca probă a documentelor clasificate (ordinele de personal pentru împuternicirea C.. S. L. Sorinei în funcția de Inspector Șef);
judecătorul fondului nu a pus în discuția contradictorie falsa clasificare a celor 3 (trei) împuterniciri, îngrădind dreptul la apărare și la un proces echitabil.
6. nelegalitatea admiterii excepției inadmisibilității cererii având ca obiect acțiunea în constatarea nulității absolute a celor 3 (trei) acte de împuternicire emise în anul 2011 pe numele colonelului S. L. Sorinei; judecătorul fondului nu a pus în discuția contradictorie excepția inadmisibilitații acțiunii în constatarea nulității a celor 3 (trei) împuterniciri, judecătorul fondului îngrădind dreptul la apărare și la un proces echitabil.
Excepția este nemotivata legal urmare a refuzului judecătorului de a se pronunța pe temeiul legal în baza căreia a fost investită instanța cu o acțiune în constatare, întemeiată pe art. 2 din decretul nr. 167/1958.
7. Tribunalul Teleorman a aplicat greșit legea la soluționarea capătului de cerere privitor la inopozabilitatea față de reclamant a actului unilateral emis de conducerea I.S.U. Teleorman, prin care a modificat unilateral și retroactiv, raportul de serviciu prin punerea la dispoziția I.S.U. Teleorman, ordinului I.S.U. Teleorman nr._/1 din 22.06.2011; inopozabilitatea este consecința culpei pârâtei constând în violarea regulii de drept a comunicării legale, raportul de serviciu al subsemnatului fiind vădit nelegal modificat mai înainte de comunicarea actului administrativ, fiind îngrădit dreptul de acces la instanța de judecată, fiind lipsit de mijlocul de probă.
8. motivarea greșita a judecătorului de la fila 10 a sentinței prin care a respins ca nefondat capătul de cerere nr. 4 privind constatarea nulității absolute ca act administrativ a inopozabilului Ordin al I.S.U. Teleorman nr._/1 din 22.06.2011, precum și a anexei la acesta.
Este nelegal refuzul judecătorului de a se pronunța asupra apărărilor privind inexistența ca acte normative a Ordinelor de ministru și Inspector G. al IGSU în condițiile în care sunt nelegale din faza de proiecte, violând art. 79 alin. (1) din Constituția României prin nesolicitarea avizului Consiliului Legislativ, neexistând în evidența oficială a legislației României în vigoare.
9. omisiunea judecătorului de a se pronunța asupra cererii de amânare a pronunțării sentinței, cu cel puțin 7 (șapte) zile și pe cererea înregistrată la Tribunalul Teleorman la dosar în dimineața zilei de 09.decembrie.2012, înainte de a se pronunța "public" judecătorul cauzei, 3 (trei) zile acordate pentru redactarea si depunerea de concluzii scrise în această cauză fiind insuficiente.
10. cu referire la argumentul instanței că "toate aceste motive de nelegalitate privesc nerespectarea procedurii de comunicare a actului administrativ atacat și nu încălcarea condițiilor de fond și formă impuse de lege", recurentul arată că, cu rea-credință judecătorul a omis că s-a invocat inopozabilitatea actului de trecere în rezervă/concediere urmare a necomunicării către acesta în condițiile impuse de art. 252 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii.
11. nediscutarea în procedură contradictorie a capătului de cerere privind refuzul comunicării de informații de interes public, întemeiata pe Legea nr. 544/2001, dovada fiind încheierea de amânare a pronunțării din 06 decembrie 2011, motiv de casare și trimitere a cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru judecarea fondului în procedură contradictorie.
La termenul de judecată din 08.10.2012 recurentul a depus la dosarul cauzei o cerere prin care invocă excepția de nelegalitate a Ordinului de trecere în rezervă nr._/14.09.2011, a Ordinului_/I/2011, Ordinului IGSU nr._ din 11.06.2011 precum și a Metodologiei privind organizarea și desfășurarea selecției personalului în vederea numirii în funcție ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul Inspectoratului G. pentru Situații de Urgență și a Procedurii privind organizarea și desfășurarea examenului pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul Inspectoratului G. pentru Situații de Urgență, ambele parte integrantă din Ordinul Inspectorului G. al Inspectoratului G. pentru Situații de Urgență nr.7104 din 21.06.2011, Ordinului MAI I/658/10.06.2011 și 7093/16.06.2011 emise de IGSU.
Curtea a sesizat instanța de contencios administrativ cu excepția de nelegalitate invocată de recurent privitor la Ordinul Inspectorului G. al Inspectoratului G. pentru Situații de Urgență nr._ din 11.06.2011, Ordinul IGSU nr.7104 din 21.06.2011, Ordinului MAI I/658/10.06.2011 și 7093/16.06.2011 emise de IGSU și a suspendat judecarea recursului până la soluționarea irevocabilă a acestei excepții.
Prin sentința civilă nr.1005 din 14.06.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman, rămasă irevocabilă, a fost respinsă excepția de nelegalitate ordinelor atacate.
Soluționând recursul declarat în cauza de față curtea constată că este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Cu privire la sentința 1062/2011:
În ceea ce privește nesemnarea încheierilor de ședință precum și a sentinței civile criticate în cauză, curtea constată că în conformitate cu dispozițiile art.261 C.proc.civ., hotărârea se dă în numele legi și va cuprinde:
1. arătarea instanței care a pronunțat-o și numele judecătorilor care au luat parte la judecată;
2. numele, domiciliul sau reședința părților, calitatea în care s-au judecat; numele mandatarilor sau reprezentanților legali și al avocaților;
3. obiectul cererii și susținerile în prescurtare ale părților cu arătarea dovezilor;
4. arătarea concluziilor procurorului;
5. motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;
6. dispozitivul;
7. calea de atac și termenul în care se poate exercita;
8. mențiunea că pronunțarea s-a făcut în ședință publică, precum și semnăturile judecătorilor și grefierului.
Potrivit dispozițiilor art.261 alin. final, hotărârea se va comunica părților, în copie, în cazul în care este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului.
Iar, în conformitate cu prevederile art.266 C.proc.civ., hotărârea se va face în două exemplare originale, din care unul se atașează la dosarul cauzei, iar celălalt se va depune, spre conservare, la dosarul de hotărâri al instanței.
Din cuprinsul dispozițiilor anterior citate rezultă, fără putință de tăgadă, că exemplarul comunicat părții nu trebuie să fie semnat de către judecător și grefier, o atare obligație existând, sub sancțiunea nulității, numai în privința exemplarelor originale.
Prin urmare, critica recurentului, în sensul că sentința civilă criticată precum și încheierile comunicate nu sunt semnate de judecător și grefier nu constituie nicidecum un motiv de nulitate a acestora, constatând curtea că atât exemplarul original al sentinței civile în discuție cât și încheierile premergătoare poartă semnătura președintelui completului și a grefierului de ședință.
Pe de altă parte, pronunțarea nu a unei încheieri, ci a unei sentințe intermediare în considerarea art. 14 alin. 4 din Legea 554/2004, ce a rezolvat petitul privind suspendarea ordinului_/I/14.09.2011, nu atrage nulitatea, de vreme ce art. 14 alin. 4 face fererire la noțiunea de „hotărâre” iar, pe de altă parte, nu există o vătămare concretă adusă, astfel că nu se justifică anularea și rejudecarea.
Apoi, pronunțarea în ședință publică a sentinței, contestată de recurent, este atestată de mențiunea din hotărâre ce face dovadă în privința celor consemnate.
În fine, nu se poate vorbi despre un refuz al judecătorului de a se pronunța pe motivele invocate de reclamant, sentința 1062/2011 fiind argumentată în ceea ce privește soluția dispusă și aspectele ce prezintă relevanță pentru părți și pricină.
Cu privire la sentința 1167/09.12.2011 și încheierea de dezbateri din 06.12.2011:
În ceea ce privește critica recurentului referitoare la nesemnarea hotărârii, Curtea face trimitere la motivarea anterioară ce răspunde unor critici similare.
Omisiunea de a se consemna o susținere a avocatului nu constituie un motiv de nulitate, fiind o neregularitate remediabilă (dacă se confirmă) pe calea procedurilor prevăzute de art. 281 C.pr.civ.
Neconsemnarea din punct de vedere formal, în încheiere, a momentului încuviințării probelor nu a atrage nulitatea judecății, de vreme ce înscrisurile depuse de părți au fost depuse la dosar și avute în vedere la deliberare, iar recurentul nu s-a prevalat de vreo probă solicitată care să îi fi fost respinsă fără a se motiva soluția; din încheierea de dezbateri din 06.12.2011 rezultă că s-au purtat dezbateri cu privire la unele înscrisuri depuse sau respingerea depunerii altora, ceea ce atrage concluzia că, în limita în care părțile au pus aspectul în discuție. probatoriul a fost dezbătut.
Apoi, modul de administrare a unei probe clasificate este specific, care exclude comunicarea vreunui exemplar al actului clasificat către parte.
Pe de altă parte, judecătorul nu a omis a se pronunța asupra cereri de amânare a pronunțării cu 7 zile, ci s-a pronunțat asupra cererii prin simplul fapt că a amânat pronunțarea atât timp cât a apreciat că se impune (respectiv 3 zile, echivalând unei admiteri parțiale a cererii)
În altă ordine de idei, nu se pune problema nediscutării în procedură contradictorie a capătului de cerere privind refuzul comunicării de informații de interes public, întemeiata pe Legea nr. 544/2001, întrucât, din analiza încheierii din 6.12.2011, invocată și de recurent, rezultă că părților li s-a dat posibilitatea de a-și susține pozițiile și apărările cu privire la acțiune; împrejurarea că anumite aspecte au fost omise de părți a fi discutate în concret în contradictoriu nu înseamnă că s-a interzis posibilitatea de a fi supuse dezbaterii și că s-ar fi încălcat principiul contradictorialității.
Cât privește soluțiile dispuse prin sentința civilă recurată, curtea constată că recurentul s-a mărginit să critice motivarea hotărârii din perspectiva invocării inexistenței sau inopozabilității, ca o consecință a nepublicării lor în Monitorul Oficial, respectiv a necomunicării, neformulând nicio altă critică în concret, pe marginea temeiniciei acestor soluții.
Cu privire la inexistența actelor avute în vedere de instanța fondului, curtea constată că această teză a fost dezvoltată în susținerea excepției de nelegalitate a Ordinului IGSU nr._ din 11.06.2011 precum și a Metodologiei privind organizarea și desfășurarea selecției personalului în vederea numirii în funcție ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul Inspectoratului G. pentru Situații de Urgență și a Procedurii privind organizarea și desfășurarea examenului pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul Inspectoratului G. pentru Situații de Urgență, ambele parte integrantă din Ordinul Inspectorului G. al Inspectoratului G. pentru Situații de Urgență nr.7104 din 21.06.2011.
Așa cum s-a arătat anterior, prin sentința civilă nr….din 24.03.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, a fost respinsă excepția de nelegalitate invocată de recurent, reținându-se, în esență, că actele administrative în baza cărora s-a procedat la reorganizarea ISU precum și la organizarea și desfășurarea selecției personalului nu au natura unor acte administrative cu caracter individual, astfel că nu sunt suspuse condiției publicării în Monitorul Oficial, apoi, din art. 11 alin. 1 al OG 88/2001 rezultă că nu toate actele emise de IGSU se publică în Monitorul Oficial, ci doar în măsura în care sunt emise de IGSU în calitate de autoritate de reglementare în domeniu și pe de altă parte, că actele criticate pe calea excepției de nelegalitate sunt legale.
Apoi, prima instanță a înlăturat motivat argumentele dezvoltate de reclamant relativ la inopozabilitatea ordinului pentru necomunicare, precizând că motivele invocate nu privesc nelegalitatea ordinului atacat, ca act administrativ, ci se referă numai la procedura de comunicare a acestuia, care însă nu poate fi atacată pe calea contenciosului administrativ, întrucât Legea nr. 554/2004 nu prevede o anumită procedură de comunicare a actului administrativ.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul civil de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant M. M. G., împotriva sentinței civile nr.1062 din 22.11.2011, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă U.M.0324 – I. PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ A.D.G. AL JUDEȚULUI TELEORMAN și intimații chemați în garanție I. PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ și M. AFACERILOR INTERNE, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. E. F. H. P. G. A. F.
GREFIER
G. P.
Red F.L.E.. – 2 ex./2014
Tribunalul Teleorman - Secția a-IX-a – jud.T. N.
| ← Pretentii. Decizia nr. 7047/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1289/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
