Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 9556/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9556/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 10038/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr.9556
Ședința publică din 19.12.2014
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Judecător: R. I.
Judecător: V. D. C.
Grefier: T. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă P. A. M. împotriva sentinței civile nr.5109/01.09.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât M. M., FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE având ca obiect „suspendare executare act administrativ – ordinul nr.2361/08.11.2013”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.12.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 19.12.2014 când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, la data de 24.03.2014 sub nr._ reclamanta P. A. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, suspendarea Ordinului nr. 2361/08.11.2013.
Prin sentința civilă nr.5109/01.09.2014 Tribunalul București Secția a II a C. a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că:
Prin Ordinul nr. 2361/08.11.2013 emis de M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, a fost dispusă sancționarea reclamantei P. A. M., în calitate de inspector șef adjunct în domeniul relațiilor de muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Prahova, constând în destituirea din funcția publică.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004.
Tribunalul a reținut că reclamanta trebuie să facă dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, astfel cum acestea sunt definite de art. 2 alin. 1 lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, lipsa uneia dintre aceste cerințe atrăgând respingerea cererii.
Analizând Ordinul nr.2361/08.11.2013 emis de intimat și prin care reclamanta a fost sancționată disciplinar cu destituirea din funcția publică, tribunalul a reținut că în această procedură cu privire la legalitatea actului administrativ în cauză, nu rezultă existența unui caz bine justificat care să permită suspendarea executării deciziilor de impunere.
În formularea acestei concluzii, tribunalul a reținut că decizia este motivată suficient în sensul în care au fost indicate textele legale precum și situația de fapt reținută care a condus la sancționarea sa. De asemenea, s-a menționat faptul că Ordinul poate fi contestat la instanța competentă indicându-se Legea nr. 554/2004 cu privire la termen și condiții.
În ceea ce privește susținerea reclamantei legată de calitatea persoanelor care au sesizat Comisia de disciplină, prima instanță a constatat că nu au fost încălcate dispozițiile legale prevăzute de art. 27 din HG nr.1344/2007 potrivit cărora Comisia de disciplină poate fi sesizată de orice persoană care se consideră vătămată prin fapta unui funcționar public.
Cu privire la restul motivelor invocate de reclamantă, tribunalul a apreciat că nu sunt sancționate cu nulitatea actului, fiind respectate dispozițiile legale privind emiterea și comunicarea actului administrativ.
Constatând că cele două condiții nu sunt îndeplinite cumulativ, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a Ordinul nr. 2361/08.11.2013.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta P. A. M., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate ca fiind nelegală, rejudecarea cererii după casare cu consecința admiterii cererii de suspendare a Ordinului nr.2361/08.11.2013 emis de MMFPSPV până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr._/3/2013 aflat pe rolul Tribunalului București; cu obligarea în temeiul art.453 al.1 C.proc.civ. a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu, respectiv taxele de timbru achitate în prima instanță și în recurs.
Recurenta apreciază că este incident motivul de casare prevăzut de art.488 al.1 pct.8 C..
În esență, recurenta arată că instanța de fond nu a reținut, cu aplicarea greșită a prevederilor de drept material de la art.14 și art.2 alin.1 lit.t din Legea nr.554/2004, că anumite motive pe care le-a invocat nu se pot circumscrie analizei cazului justificat.
Toate motivele trebuiau cercetate de instanța de fond, fiind nepermis ca aceasta să califice, în contra dispozițiilor art.2 alin.1 lit. t din Legea nr.554/2004 anumite motive ca fiind apte a produce anularea și altele ca fiind inapte a produce anularea.
Cererea de chemare în judecată conține în mod expres și detaliat motive de suspendare privind cazul bine justificat. O parte nu au fost analizate de instanță. Toate motivele sunt apte a determina suspendarea și se pot circumscrie analizei cazului bine justificat. Și din acest punct de vedere instanța a aplicat greșit art.14 și art.2 alin.1 lit.t din Legea nr.554/2004.
Cu privire la modalitatea de aplicare a sancțiunii, menționează că aplicarea unei sancțiuni pentru existența unei „atmosfere încărcate” sau „tensionate” (dosar nr.2 și dosar nr.4), este o împrejurare care determină o îndoială serioasă având în vedere că asemenea aspecte nu pot fi abateri disciplinare.
Ca și împrejurare aptă a crea o îndoială serioasă asupra legalității Ordinului contestat, a invocat că nu se putea sesiza Comisia de disciplină de către Corpul de control al Ministrului M., deoarece acesta nu poate avea calitate de persoană vătămată prin faptele invocate ca fiind abateri.
Interpretarea instanței de fond că s-ar putea sesiza Comisia de disciplină de Corpul de control ignoră conținutul precis și al normelor legale care nu pot fi interpretate în maniera pe care instanța o susține în sentință.
De altfel, pârâta nu a putut susține și nu a arătat nici prin întâmpinare cum poate fi vătămat Corpul de control, prin presupusa faptă a unui funcționar public și nici instanța nu a arătat cum este posibil acest lucru.
Consideră recurenta că ordinul nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor sub sancțiunea nulității absolute, împrejurare întemeiată să determine suspendarea acestuia.
În mod greșit a reținut instanța de fond că nu se impunea suspendarea Ordinului pentru a preveni producerea unei pagube iminente. Or lipsirea de salariu este o împrejurare care justifică paguba iminentă și suspendarea actului administrativ în cazul funcționarului public.
Chiar în jurisprudența ÎCCJ s-a arătat că lipsirea de drepturile salariale, în cazul funcționarului destituit, este o împrejurare care justifică suspendarea, din perspectiva cazului bine justificat.
Intimatul M. M., FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat ca fiind nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.
Analizând probele administrate în cauză Curtea constată că recursul este fondat.
Potrivit art. 14 alin. 1 din legea 554/2004 „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.”
Din acest text de lege rezultă că pentru suspendarea executării unui act administrativ trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, două condiții, respectiv existența unor cazuri bine justificate și a unei pagube iminente.
Cazurile bine justificate sunt definite de art. 2 lit. t) din același act normativ ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;”
Paguba iminentă este definită de art. 2 lit.) din lege ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;”
Aceleași condiții sunt reglementate și de art. 15 din legea 554/2004 pentru situația în care cererea de suspendare a executării actului se formulează după sesizarea instanței de judecată cu cererea de anulare.
În speță ambele condiții sunt îndeplinite.
Referitor la cazul bine justificat Curtea constată că descrierea, prin actul atacat, a situației de fapt care a condus la sancționarea recurentei are un grad ridicat de generalitate și de imprecizie, lipsind o . aspecte concrete fapt care este de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea lui.
Se reține, în actul atacat, că reclamanta a procedat la efectuarea unor cumpărături în timpul de lucru, utilizând bunurile aparținând instituției publice (autoturism) în zona de control, în proximitatea entităților care au făcut obiectul controlului și în legătură cu exercitarea funcției publice de conducere cu atribuții de control ca expresie a autorității de stat. Nu se precizează, însă, la ce dată s-a produs incidentul, și nici nu sunt furnizate alte date concrete care să permită evaluarea gravității faptei. Așa cum este descrisă fapta ar putea fi vorba de cumpărarea unor produse alimentare din apropierea instituției controlate pentru pauza de masă, fapt care ar putea avea o importanță hotărâtoare asupra aprecierii gravității faptei.
Se mai reține că a indus o situație tensionată în cadrul compartimentului relații de muncă de la nivelul Inspectoratului Teritorial de Muncă Prahova, datorită atitudinii sale. Din nou nu este precizată perioada săvârșirii faptei, și nici în ce mod a acționat reclamanta pentru a produce rezultatul imputat.
Se mai reține că nu a predat unele bunuri- telefon mobil, laptop, cheie birou, la momentul suspendării raporturilor de serviciu, pentru concediu de creștere și îngrijire copil. Nu se precizează dacă aceste bunuri i-au fost solicitate sau a fost o omisiune inclusiv din partea unității de a solicita aceste bunuri, situație care are relevanță la aprecierea gravității faptei.
S-a mai reproșat reclamantei faptul că a determinat o situație tensionată datorată atitudinii sale, comunicării greoaie, neluării în considerare a opiniilor majorității, favorizării unor salariați, superficialității în tratarea anumitor lucrări, și asumarea prin semnarea unui proces verbal de control fără participarea efectivă la realizarea acestuia în teren.
Din nou se observă că se impută fapte descrise de o manieră generică, fără a se furniza date concrete care să permită instanței să identifice, chiar la o analiză sumară, ce anume s-a imputat reclamantei.
Această modalitate vagă de descriere a faptelor reținute creează o aparență de nelegalitate, mai ales în condițiile în care sancțiunea aplicată pentru faptele reținute a fost destituirea din funcția publică, ceea ce presupune constatarea unor fapte de un grad ridicat de gravitate.
În ceea ce privește paguba iminentă, Curtea constată că destituirea din funcție are drept consecință lipsirea reclamantei de veniturile necesare pentru asigurarea nevoilor zilnice, situație în care paguba materială pe caer o riscă reclamanta este de o gravitate ridicată.
Față de aceste considerente Curtea va admite recursul și va casa sentința iar pe fond va admite cererea așa cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă P. A. M. cu dom. proc. ales la „S. C., Schelean M. G.” din București, sector 5, . nr.51, . civile nr.5109/01.09.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât M. M., FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE cu sediul în București, sector 1, . nr.2-4.
Casează sentința și rejudecând:
Admite acțiunea.
Dispune suspendarea executării Ordinului 2361/08.11.2013 până la soluționarea definitivă a dosarului_/3/2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.12.2014
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. D. G. R. I. V. D. C.
GREFIER,
T. M.
Red. Jud. SDG/4ex.
.>
Tribunalul București, SCAF
Jud. fond, B. C. A.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 8233/2014. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 6125/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
