Pretentii. Decizia nr. 7047/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7047/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 1549/122/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 7047/2014
Ședința publică de la 02 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător R. I. C.
Judecător A. J.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant G. A. împotriva sentinței civile nr. 725/03.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. și intimata-pârâtă-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică n-au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, constatând că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 C., Curtea apreciază recursul în stare de judecată și-l reține pentru soluționare.
CERERILE
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 11.07.2013 sub nr._ reclamantul G. A. a formulat cererea de chemare în judecată împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice a orașului B. V. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anulare a actului administrativ Decizia de impunere pentru plata taxei de poluare înregistrată la organul fiscal sub nr._/22.10.2008 conform cu baza de date și restituirea sumei inscrise in chitanța . nr._, in valoare de 5709 ron plus rata dobânzii de la momentul perceperii taxei pana in momentul restituiții ei; restituirea sumei inscrise in act in valoare de 5709 RON plus rata dobânzii de la momentul perceperii taxei pana in momentul restituirii ei;
În motivare a arătat că a plătit in data de 22.10.2008 taxa de poluare in valoare de 5709 RON către Administrația Finanțelor Publice a Orașului B.-V., pentru un autoturism marca Mitsubishi, Categ auto M1, Norme poluare E4, . JA4MS41X67U010799, nr. identificate JA4MS41X67U010799, număr de omologare AC15340011BA8E4, an fabricație 2007, . auto G885677, conform Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare.
Autoturismul marca MITSUBISHI tip OUTLANDER a fost cumpărat din Comunitatea Europeana, fapt pentru care este esențial ca taxa speciala sa nu fie perceputa pentru autoturismele deja înmatriculat în România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare si reînmatriculate in România, după aducerea acestora in tara.
A mai precizat că autoturismul a fost cumpărat de la vânzătorul P. A. E. în data de 26.08.2008 emițându-se în acest sens contratul de vânzare cumpărare pentru autoturismul folosit.
A mai arătat că s-a efectuat producerea antejudiciară prin depunere la AFP B. vale a plângerii prealabile.
A mai arătat că a autoturismul MITSUBISHI tip OUTLANDER a fost cumpărat de la vânzătorul în data de 26.08.2008, emițându-se în acest sens contractul cumpărare pentru autoturism folosit.
Diferența de aplicare a taxei introduce un regim discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeana în scopul reînmatriculări lor în România situația in care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja în România taxe nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare.
A mai arătat că în art. 148 alin. 2 din Constituția României a fost precizat că prevederile Tratatelor Constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fața de dispozițiile contrare din legile interne.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel menținut prin referirile deja art. 148 alin. 2 si 4 din Constituție, a făcut referire la supremația Dreptului Comunitar, in speța a art. 110 din Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene caruri următoarele: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membrei impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte produse.
Statele membre elimină sau modifică, cel târziu până la începutul cele de-a doua-etape, dispozițiile existente la . prezentului tratat care contravin normelor de mai sus”.
Reclamantul a mai arătat că prin modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct la art.110 din Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene pentru ordinea juridică internă a României, se poate constate că art.2141 – 2143 din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în speța de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant în cuantum de 5709 ron a fost încasată în contul Bugetului statului cu încălcarea art.110 din tratatul de instituire a Comunității Economice Europene.
Potrivit art.110 alin.1 din CE Statele membre nu pot impune taxe, prin care direct sau indirect să fie discriminate produsele similare provenite din alte state membre. Art.110 CE are ca obiect interzicerea discriminări produselor comunitare intrate pe teritoriul a unui stat membru prin instituirea de acesta a unor taxe discriminatorii in raport cu produsele naționale aflate pe aceeași piață.
Reclamantul a mai arătat că a considerat că ca a fost demonstrate încălcarea art.110 din Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007 prin art.2141 -2143 Cod Fiscal, și a solicitat stabilirea taxei ca fiind ilegal încasată și anularea actului administrativ și restituirea sumei înscrise plus rata dobânzii de la momentul perceperii taxei până în momentul restituirii ei prejudiciul cauzat putând fi reparat integral astfel cum o prevăd disp.art.1536 C.civ.rap.la art.1531 C.civ.
În drept și-a întemeiat cererea pe disp.art.7 din Legea nr.554/2004, art.148 alin.2 alin.4 din Constituția României, art.110 din Tratatul de Instituire a Comunității Economice Europene, art.110 CE, art.1082, art.1084, art.1092 și art.992-997 C.civ.
La dosarul cauzei reclamatul a depus înscrisuri.
Pârâta DGFP a județului G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantul G. A. ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
În baza cererii formulate de reclamant și depusă la Administrația Finanțelor Publice B. V. sub nr._/22.10.2008, organul fiscal a procedat la calculul taxei de poluare aferente autoturismului achiziționat și pe care urma să îl înmatriculeze în România emițând Decizia nr._/22.10.2008 de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule.
În baza deciziei emise reclamantul a achitat cu chitanța TS4A nr._ taxa de poluare în sumă de 5.709 lei, conform înscrisurilor depuse la dosar.
Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule constituie titlu de creanță, care poate fi contestat în termen de 30 de zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii, conform disp. art. 207, alin. (1) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu a rezultat că reclamanta a contestat Decizia de calcul a taxei de poluare în termenul legal, acesta împlinindu-se în data de 22.11.2008.
A mai arătat că la data prezentei OUG nr. 50/2008 a fost abrogată prin Legea
nr. 9/2012, abrogată la rândul ei prin OUG nr. 9/2013 care s-a stabilit cadrul legal pentru instituirea timbrului de mediu pentru autovehicule, legiuitorul stabilind implicit procedura de rambursare a sumelor încasate în baza acestei ordonanțe.
Astfel, conform dispozițiilor art. 12 din OUG nr. 9/2013: " în cazul în care taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, achitată, este mai mare decât timbrul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind timbrul de mediu, calculat în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării sau al transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat, se pot restitui sumele reprezentând diferența de sumă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență."
Iar conform prevederilor art. 7 alin. (2) din HG nr. 88/2013 "Pentru restituirea sumelor prevăzute la alin. (1), contribuabilul va depune o cerere de restituire la organul fiscal competent, prevăzut la art. 3 alin. (1). Modelul cererii este prevăzut în anexa nr. 2."
Cu privire la cererea formulată de reclamant și înregistrată la AFP B. V. sub nr._/07.05.2013, prin care s-a solicitat restituirea integrală a taxei de poluare, cerere întemeiată pe art. 7 din Legea nr. 554/2004, pe care o consideră "procedură prealabilă", aceasta nu a fost respectat termenul de 30 de zile, termen special de decădere.
Cu adresa nr._/10.05.2013 primită de reclamant în 15.05.2013, AFP B. V. a comunicat că nu există sumă de restituit, decizia nr._/22.10.2008 de calcul a taxei de poluare fiind emisă conform prevederilor OUG nr. 50/2008.
Procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contenciosul administrativ, a cărui neîndeplinire în termenele și condițiile prevăzute de lege, atrage inadmisibilitatea acțiunii.
Pârâta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
La data de 25.07.2013 pârâta DGFP a județului G. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu pentru ca în cazul în care se va admite acțiunea reclamantului această chemată în garanție să fie obligată la plata către pârâtă a sumei reprezentând taxa de poluare plătită de reclamant și a cărei restituire se solicită precum și a dobânzii aferente.
A mai arătat că reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare considerând că disp.OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule contravin dispoziției Tratatului Comunității Europene.
La data prezentei OUG nr.50/2008 a fost abrogată prin Legea nr.9/2012 abrogată la rândul ei prin OUG nr.9/2013 care a stabilit cadrul legal pentru instituirea timbrului de mediu pentru autovehicule, taxă care s-a constituit conf.art.1 din lege venit la bugetul fondului pentru mediu și s-a gestionat de Administrația F. pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Conform disp.art.5 din OUG nr.9/2013 cuantumul timbrului s-a calculat de către autoritatea fiscală competentă și s-a plătit de către contribuabili într-un cont deschis la unitățile trezoreriei statului pe numele Administrației pentru Mediu.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr.725/03.12.2013, tribunalul a respins excepția inadmisibilității cererii reclamantului, a respins actiunea ca nefondată si a respins si cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut urmatoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, tribunalul urmează să o respingă.
În speța de față, reclamanta s-a adresat instanței de judecată cu o cerere de restituire a taxei de poluare, în condițiile în care pârâta a refuzat restituirea deși reclamantul s-a adresat acesteia cu o cerere în acest sens.
Așadar, obiectul judecății de față este reprezentat de pretenția restituirii sumei de bani plătită cu titlu de taxă de poluare, anularea (contestarea) deciziei de calcul a acestei taxe reprezentând un aspect subsidiar, deciziei lipsindu-i rațiunea de a mai exista în condițiile în care încasarea sumei s-a demonstrat a fi nelegală din perspectiva dreptului comunitar.
Pretenția pârâtei că analiza cererii principale constând în restituirea taxei de poluare, nu se poate face decât pe calea contestației împotriva deciziei de calcul a acestei taxe este contrară principiului liberului acces la justiție, precum și prevederilor art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului în sensul că oricărei persoane care se pretinde vătămată în drepturile sale trebuie să i se asigure un acces efectiv la serviciul public al justiției.
În ceea ce privește fondul cereri reclamantului instanța constată că pentru înmatricularea autoturismului în România reclamantul a achitat o taxă de primă înmatriculare în cuantum de 5709 lei conform chitanței . nr._/22.10.2008.
Referitor la această taxă instanța constată că a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr.343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343/2006 prin OUG nr.110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate.
Ulterior, prin adoptarea OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, actul normativ conținând reguli cu privire la autovehiculele ce intră sub incidența acestei taxe cât și a condițiilor de percepere a acesteia.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant și a plății taxei de poluare, respectiv art.4 lit. a din OUG nr.50/2008 „Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România…”
Deși reclamantul invocă existența unei discriminări dispozițiile OUG nr.50/2008 întrând în contradicție cu legislația comunitară reprezentată de art.90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, instanța observă că reclamantul nu a făcut dovada provenienței autovehiculului, precum și a datei primei înmatriculări a acestuia pe teritoriul unui stat aparținând Uniunii Europene.
În acest sens, după cum se observă din traducerea deciziei de impozitare pentru taxele vamale din data de 01.08.2008, autovehiculul cu an de fabricație 2007 provine din Statele Unite ale Americii ceea ce presupune că anterior a fost înmatriculat pe teritoriul acestui stat extracomunitar, fie nou fiind, pentru înmatricularea pe teritoriul României impunându-se plata taxei de primă înmatriculare.
Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge excepția inadmisibilității cererii reclamantului și pe fond va respinge cererea formulată de reclamantul G. A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. și chemat în garanție Administrația F. pentru Mediu, ca nefondată.
Va respinge cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
RECURSUL
Reclamantul G. A. a introdus recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand:
Autoturismul care face obiectul prezentei cauze a fost achiziționat din Statele Unite ale Americii, a fost adus in Germania, unde, dupa trecerea frontierei si ., s-a achitat taxa de prima inmatriculare. Dupa cumpărarea autoturismului de către reclamant, in România, acesta a achitat din nou taxa de prima inmatriculare, efectuând, in acest fel, o plata nedatorata către Administrația Finanțelor Publice a Orașului Bolintinv-V. prin Direcția Generala a Finanțelor Publice G..
Astfel, in mod greșit instanța de fond a stabilit faptul ca legea timbrului de mediu nu mai contravine dispozițiilor comunitare, respectiv art. 110 (fost art. 90) TFU.
Aceasta lege a timbrului de mediu contravine dispozițiilor comunitare, in speța art. 110 (fost art. 90) TFUE.
Prevederile OUG 9/2013 impun achitarea timbrului de mediu autovehiculelor aflate la prima inmatriculare in România, o astfel de taxa nefiind perceputa pentru autovehiculele deja aflate in circulație in statul roman sau care au fost anterior înmatriculate in România pentru care s-a achitat o taxa mult mai mica decât cea instituita de aceasta ordonanța.
Mai mult decât atat nu se tine cont de faptul ca pentru autovehiculele importate a fost deja achitata o taxa in tara de proveniența ori dubla impozitare intervine prin aplicarea OUG 9/2013.
Ne aflam din nou . cu cea generata de prevederile OUG 50/2008 republicata, Legii 9/2012, specificul situației din speța fiind determinat de neconcordanta intre prevederea interna si cea comunitara, a cărei analiza este recunoscuta de jurisprudenta Curții Europene de Justiție de la Luxemburg in competenta instanței interne, care poate lasa neaplicata norma interna daca, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului calificat, se constata ca norma comunitara nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Astfel, argumentele instanței europene, nu tin de criteriile folosite de legiuitorul roman pentru determinarea timbrului de mediu, pe care le declara corespunzătoare si conforme dreptului comunitar (paragraf 47 din Cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, in sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei si de scopul pentru care o asemenea taxa a fost instituita, Curtea a considerat ca o asemenea taxa are ca efect descurajarea importării si punerii in circulație in România a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fiind contrarie art. 110 TFUE.
De asemenea, dispozițiile art. 4 din OUG nr. 9/2013, act normativ in vigoare incepand cu data de 15.03.2013 si aplicabil spetei deduse judecații, astfel incat in preambulul actului normativ sus-mentionat se precizează ca acesta asigura conformitatea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse in comunicarea din 14.12.2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor sa nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice ci pe date de performante obiective, disponibile in mod obișnuit si relevante din punctual de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de C02."
De asemenea, prin sentința se invoca faptul ca „procedura prealabila administrativa este reglementata ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune in contenciosul administrativ, a cărui neindeplinire in termenele si condițiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acțiunii." In aces sens, reclamantul si-a indeplinit obligația si am depus plângerea prealabila către Administrația Finanțelor Publice B.-V., si a depus la dosar acte doveditoare in acest sens. In speța dedusa judecații, sunt aplicabile dispozițiile prescripției din materie fiscala, respectiv termenul de prescripție de 5 ani, iar nu dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, astfel incat plângerea prealabila a fost adresata in termen către parata.
Mai mult decât atat, s-a demonstrat de fiecare data faptul ca, in acest sens s-a pronunțat si CEDO, si a motivat prin hotărâri judecătorești faptul ca toate taxele introduse de statul roman au fost discriminatorii. Dupa cum este de notorietate faptul ca se afla deja pe rolul Curții Europene un astfel de proces si in ceea ce privește OUG 9/2013 nu este normal ca de fiecare data sa se aștepte decizia luata de Curtea Europeana si apoi toate instanțele judecătorești sa ia act de aceasta si sa aplice intern aceasta dispoziție, cand, din toate inscrisurile atașate la dosarul cauzei, din lecturărea OUG 9/2013, se poate observa faptul ca si aceasta ordonanța incalca in mod flagrant sub o alta denumire, dispozițiile impuse de Tratatul Uniunii Europene, tratat la care statul R. a aderat si si-a luat angajamentul ca il va respecta.
Nu este normal si logic ca un autovehicul deja inmatriculat in România, vechi de mai bine 20-30 de ani, autovehicul pentru care nu s-a achitat niciodată o astfel de taxa sa circule in continuare si sa polueze de inzecit de ori mai mult fata de un autovehicul cum este cazul de fata, iar proprietatul acelui autovehicul sa nu fie nevoit sa achite o suma de bani pentru folosirea autovehiculului iar reclamantul sa fie obligat sa achite o asemenea taxa pentru folosirea bunului, proprietate personala, si fara ca acest autovehicul sa aiba același grad de poluare ca un autovehicul foarte vechi.
discriminarea este mai mult decât evidenta si demonstrata.
Potrivit unei jurisprudente constante, interdicția prevăzuta de art. 110 TFUE trebuie sa se aplice de fiecare data cand un impozit fiscal este de natura sa descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale. Acest lucru rezulta din interpretarea art. 4 lit. a din OUG9/2013.
Practica instanțelor este de admitere a acțiunilor având același obiect.
Cu toate ca practica instanțelor de fond este de admiterea acțiunilor având acest obiect reclamantul a fost din nou discriminat, dosarul cauzei nefiind analizat corect si legal pentru a se observa clar faptul ca autovehiculul a fost importat dintr-un stat membru Uniunii Europene iar in cazul in care s-ar aplica aceasta taxa s-ar incalca flagrant art.110 TFUE ce interzice discriminarea dintre autovehiculele achiziționate din alte state membre UE si autovehiculele interna având aceeași vechime si aceeași uzura.
Desi potrivit art. 555 dreptul de proprietate privata este definit ca fiind dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege." Insa prin stabilirea acestei taxe autoturismul este scos din circuitul civil, in mod indirect, având in vedere ca proprietarul nu va mai fi capabil sa o vanda, stabilindu-se o suma foarte mare reprezentând timbru de mediu. Limitele stabilite dreptului de propritate nu inseamna ca pot sa scoată un bun din circuitul civil fara a exista un motiv bine întemeiat, iar poluare nu poate duce la scoaterea unui autovehicol din circuitul civil, ducandu-se pe aceasta cale la statica economica, astfel nerealizandu-se interesele de ordin economic atat la nicel particular, dar si la nivel național. Prin stabilirea unei taxe atat de mari pentru mașinile vechi se realizează o discriminare intre proprietari de mașini si societățile comerciale care se ocupa de comercializarea mașinilor noi, instanța a considerat in mod greșit faptul ca subsemnatei nu i-a fost încălcat dreptul la proprietate.
F. achitarea acestei taxe, o suma foarte mare tinand cont si valoarea autovehiculului, reclamantul nu ar fi inscris niciodată acest autovehiculul si, desi il achiziționase, era pus in imposibilitatea de a se folosi de un bun propriu, bineinteles din cauza legislației impusa de statul roman.
Circuitul civil este liber, iar prin stabilirea acestei limite se incalca si principiul liberei circulații a mărfurilor, art. 34-36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Având in vedere ca OUG 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule, a fost promulgata si produce efecte directe, raportat la Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, Constituția României, Convenția Europeana a Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale, Legislația UE se pot constata următoarele:
a. OUG9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule, incalca principiul poluatorul plătește, nu se poate aplica in forma promulgata, fiind discriminatorie, abuziva si confuza.
Elementele de discriminare sesizate de către instanțele de judecata naționale in numeroase hotărâri, raportate la deciziile date de către Instanțele Europene, reținute in Hotărârea data de înalta Curte de Casație si Justie, a rămas si produce aceleași efecte in mod indirect, efecte care favoreaza autovehiculele deja inmatriculate pe Teritoriul României fata de cele ce urmează sa fie inmatriculate, respectiv importate.
•OUG 9/2013 este in totala contradicție cu legislația UE, dar si cu legislația naționala in vigoare.
•Art. 4 din OUG 9/2013 prevede: „ Obligația de plata a timbrului intervine o singura data si anume:
a.Cu ocazia înscrierii in evidentele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numărului de inmatriculare;
b.La reintroducerea in parcul auto național a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduala a timbrului, in conformitate cu prevederile art. 7;
c.Cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii;
d.Cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat in situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fara plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule."
Tranzacțiile cu autovehicule interne sunt favorizate fata de importuri atâta timp cat cele interne care privesc autovehicule pentru care nu s-a achitat nici o taxa pe poluare pot ocoli cu ușurința transferul „oficial de proprietate astfel ca si taxa sa fie ocolita, in defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de trasfer de proprietate nu se pot ocoli in mod legal. "
Instanța de fond nu a înlăturat in niciun mod argumentele pe care le-a invocat in cererea de chemare in judecata, rezumandu-se doar sa precizeze faptul ca legea timbrului de mediu este legala, fara ca sa argumenteze in ce modalitate aceasta lege a timbrului de mediu nu incalca dispozițiile art. 110 (fost 90) TFUE.
Numeroase instanțe din România au susținut ca reglementarea actuala cuprinsa in art.4 lit.a) din OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu nu se afla in consonanta cu dispozițiile art.110 TFUE in ceea ce privește autovehiculele second-hand importate de alte state membre ale Uniunii Europene in vederea punerii lor in circulație in România, intrucat normele fiscale interne nu le este permis sa favorizeze vânzarea autovehiculelor second hand naționale, corelativ, descurajând importul de vehicule second-hand similare, iar aceste dispoziții au același efect favorizant fata de produsele naționale, cel puțin in raport cu autovehiculele de ocazie importate din statele membre ale Uniunii Europene.
Prin acest efect al OUG nr.9/2013, persoanele ce urmăresc achiziționarea unui autovehicul sunt directionate inspre dobândirea unui autovehicul național din categoria acelora nesupuse plații timbrului de mediu, in timp ce in ipoteza achiziționării unui autovehicul dintr-un alt stat, membru al Uniunii Europene invariabil aceasta sarcina fiscala se va aplica cu ocazia primei înmatriculări a acestuia in România.
Ca atare, caracterul indirect discriminator al actualei reglementari interne fata de produsele importate, efect contrar dispozițiilor art.110 TFUE care prohibesc o atare consecința, este evident, astfel ca, raportat la cele mai sus expuse instanțele din Roamnia ar trebui sa aprecieze ca dispozițiile OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu sunt contrare dispozițiilor art.110 TFUE in ceea ce privește autoturismele de ocazie achiziționate din alte state membre unionale in vederea punerii lor in circulație in România.
D. urmare, art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se inpune obligatoriu si instituției responsabile cu inmatricularea autovehiculelor, Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmtriculari a autovehiculelor (in cazul de fata Teleorman), instituție care funcționează suv coordonarea instituției prefectului, ce nu poate invoca dispozițiile art.7 alin. 1 lit.j din Ordinul ministrului administrației si internelor nr.1501/2006 cu modificările si completările ulterioare, pentru a refuza inmatricularea, daca restul condițiilor prevăzute de lege sunt indeplinite .
In cazul in care pentru autovehiculul achiziționat de subscrisa taxa ar fi fost achitata conform (OUG 50/2008; legea 9/2012 ori OUG 9/2013), oricare din formele acesteia, desi cuantumul lor este diferit fiind o diferența foarte mare intre acestea, nu ma mai aflam in postura de a fi nevoita sa achit o asemenea taxa in cuantum de 5709 RON. Cuantumul taxei este unul foarte mare, ireal si foarte greu de suportat.
In drept, recurentul a invocat art 483, 485, 488 alin. 1 punct 8 Noul Cod de Procedura Civila, art.110 Tratatul CE., art. 148 alin. 2 din Constituția României.
Intimata-parata nu a depus intampinare.
CURTEA
Asa cum in mod corect a retinut prima instanta, restituirea taxelor speciale de prima inmatriculare/taxelor pe poluare/taxelor pe emisiile poluante provenite de la autovehicule reprezinta o modalitate de reparare a incalcarii principiului egalitatii de tratament fiscal intre produsele nationale si produsele comunitare, ca expresie a uniunii vamale urmarite de Uniunea Europeana.
Or, in speta, se constata ca autoritatile nationale nu au aplicat un tratament fiscal discriminatoriu, intre autovehiculul achizitionat de reclamant din Uniunea Europeana si un autovehicul similar ce ar fi putut fi achizitionat de pe piata interna.
Aceasta, deoarece in data de 01.01.2013 a incetat suspendarea aplicarii art.4 din Legea nr.9/2012, astfel incat dupa aceasta data vor fi supuse platii taxei atat autovehiculele provenite din Uniunea Europeana si inmatriculate pentru prima data in Romania, cat si autovehiculele care circula deja pe piata interna nationala si care sunt vandute si reinmatriculate pe numele cumparatorului.
Precizarea de mai sus este valabila si dupa data de 04.03.2013 cand a intrat in vigoare OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu, avand in vedere ca potrivit art.4, lit.a si c din acest act normativ, obligatia de plata a timbrului intervine atat cu cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare, cat si cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii.
Ca atare, dupa data de 01.01.2013, nu mai exista nicio discriminare si nicio influentare a comportamentului cumparatorilor.
Mai exact, dupa data intrarii in vigoare a OUG nr.9/2013, fie ca achizitioneaza un autovehicul din Uniunea Europeana, fie ca il achizitioneaza din Romania, cumparatorul va fi obligat sa plateasca aceasta taxa.
In consecinta, nu mai exista niciun temei pentru restituirea taxei pe emisiile poluante/timbrului de mediu, in privinta autovehiculelor provenite din Uniunea Europeana si inmatriculate pentru prima data in Romania dupa aceasta data.
Or, autovehiculul din speta este . situatie, el fiind inmatriculat in Uniunea Europeana in anul 2007 si inmatriculat pentru prima data in Romania dupa data de 01.01.2013.
Recurenta sustine ca esential este ca legislatia interna sa nu descurajeze importurile din Uniunea Europeana, insa sustinerea este eronata, deoarece dreptul comunitar nu interzice supunerea produselor din import unei serii de taxe, aceasta fiind o chestiune ce tine de suveranitatea fiecarui stat, ci impune conditia ca aceste taxe sa fie aplicate nediscriminatoriu, adica in acelasi fel ca pentru produsele interne similare.
Cu alte cuvinte, nu stabilirea unei taxe, ci stabilirea unei taxe care favorizeaza produsele interne, este ceea ce se interzice prin art.110 TFUE.
In continuare, desi sustine ca produsele interne sunt in continuare favorizate, in detrimentul celor de import, recurentul nu isi argumenteaza afirmatia, ci face doar trimitere la cai de ocolire de catre produsele interne a „transferului de proprietate”, fara a indica insa care sunt acele cai si nici daca ele sunt legale sau ilegale.
In ceea ce priveste practica judiciara invocata in recurs, instanta invedereaza ca solutiile de restituire a taxelor au vizat taxa speciala de prima inmatriculare, taxa pe poluare si taxa pe emisiile poluante provenite de la autovehicule, dar nu si timbrul de mediu, fiind deci vorba de o jurisprudenta anterioara aparitiei OUG nr.9/2013.
In consecinta, curtea va respinge recursul, ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant G. A. împotriva sentinței civile nr. 725/03.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. și intimata-pârâtă-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2.10.2014.
Președinte Judecător Judecător
A. P. R. I. C. A. J.
Grefier
M. P.
Red/tehn. A.J.
Jud. fond: G. T. – Tribunalul G.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1540/2014. Curtea de... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 367/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
