Anulare act administrativ. Decizia nr. 1289/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1289/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 5150/87/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1289
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.02.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice a județului Teleorman, în numele Administrației Finanțelor Publice V., împotriva sentinței civile nr.287/26.02.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant G. I., intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice, A.F.P. A., D.G.F.P. A. și intimata chemată în garanție Administrația Fondului pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant G. I. a depus la data de 12.02.2014 prin serviciul registratură concluzii scrise.
Curtea constată că părțile au solicitat judecarea în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și o reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Teleorman sub nr._ /02.11.2012 reclamantul G. I., în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice V., Administrația Finanțelor Publice Teleorman, Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman și Ministerul Finanțelor Publice București, a solicitat anularea deciziilor nr. 99/04.05.2012 și nr. 31/19.03.2012, precum și restituirea sumei de 6539 lei, taxă pentru emisiile poluante, cu dobânda legală.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, pentru a înmatricula în România un autoturism deja înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene, a plătit suma de 6539 lei, taxă pentru emisiile poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012.
Având in vedere ca, aceasta taxa nu se aplica autovehiculelor achiziționate din România, deși este evident ca si aceasta categorie de autoturisme poluează, chiar daca din preambulul Legii nr. 9/1012 rezulta ca prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, se constata ca, fata de scopul urmărit, prin adoptarea legii, potrivit principiului "poluatorul plătește", o astfel de taxa de poluare trebuia instituita pentru toate autoturismele aflate in trafic si nu doar pentru o anumita categorie de autovehicule.
Legea nr. 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, încalcă principiul „POLUATORUL PLĂTEȘTE", nu se poate aplica in forma promulgata fiind discriminatorie, abuziva si confuza.
Elementul de discriminare sesizat de instanțele de judecata naționale raportat la constatările Instanței Europene, reținute in Decizia înaltei Curți de casație si Justiție nr. 24/2011, a rămas si produce aceleași efecte in mod indirect, efecte care favorizează autovehiculele deja înmatriculate pe teritoriul României fata de cele ce urmează sa fie înmatriculate si respectiv cele importate.
Perceperea taxei pentru emisiile poluante provenite de Ia autovehicule, este nelegala deoarece contravine dispozițiilor prevăzute in art. 90 din Tratatul Comunității Europene, care prevede: " Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naționale similare".
Prevederile art. 4 alin (2) din Legea nr. 9/2012 sunt contrare prevederilor Tratatului de aderare a României la U.E. or, conform art. 148 alin. 2 si 4 din Constituție, legea comunitara este aplicabila cu prioritate fata de cea naționala, iar potrivit art. 25 CE, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import si export sau taxele cu efect echivalent, fiind interzis statelor membre sa aplice produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica produselor similar naționale.
Având in vedere ca de la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, potrivit art. 148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
Mai mult, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. art.25 si art. 90 par. 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, art. 11 si art. 148 alin (2) si (4) din Constituție.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar înscrisuri filele 8-23.
Pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman a formulat întâmpinare în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice – fila 31, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. A solicitat și introducerea în cauză în calitate de chemat în garanție a Ministerului M. și Pădurilor – Administrația Fondului de Mediu întrucât sumele urmează a se restitui din contul Administrației Fondului pentru Mediu deschis la unitățile de Trezorerie din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Teleorman.
La termenul de judecată din data de 26 februarie 2013 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită doar restituirea sumei achitate cu titlul de taxă de poluare, renunțând la celelalte capete ale cererii de chemare în judecată și a arătat că dorește să se judece doar cu Administrația Finanțelor Publice V. nu și cu ceilalți pârâți.
Față de precizarea făcută de reclamant, instanța a luat act, motiv pentru care nu au mai fost puse în discuție excepțiile invocate de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman în discuție.
Prin sentinta civila nr. 287/26.02.2013, Tribunalul Teleorman a admis cererea, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice V. și chematul în garanție Administrația Fondului de Mediu să restituie reclamantului suma de 6539 lei, taxă pentru emisiile poluante cu dobânda fiscală.
In motivare, prima instanta a aratat ca potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante de la autovehicule:
1) Obligația de plata a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România;
b) la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7;
2)Obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării. "
Alineatul (2) a fost suspendat prin alineatul din Ordonanța de Urgență nr. 1/2012, incepand cu 31.01.2012 pana la 01.01.2013.
Rezulta, așadar, ca, in prezent ca urmare a suspendării dispozițiilor alin.2 a art. 4 din lege, taxa este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate in România si care sunt deja in circulație.
În privința reglementarilor comunitare in materie, instanța retine ca. potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene(in continuare TFUE) nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare. Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
În temeiul dispozițiilor art. 148 din Constituție, in cauza sunt aplicabile direct normelor comunitare, care au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne. Așadar, instanța va analiza compatibilitatea dreptului intern cu cel comunitar in materie fiscala.
Din dispozițiile Legii nr. 9/2012 -forma in vigoare- rezulta că pentru un autoturism produs in România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare, daca anterior autoturismul a fost înmatriculat tot in România. Aceeași taxa se percepe insa daca autoturismul produs in tara sau in alt stat membru este înmatriculat prima data in România.
Se reține astfel că, Legea nr. 9/2012 este contrara art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja înmatriculate . membru, cum este cazul de fata. Or, după aderarea României la UE, aceasta soluție nu este admisibila, întrucât norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze consumul produselor importate, influențând astfel decizia consumatorilor.
Tratatul CE a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune ca mărfurile pot fi transportate fără impedimente in interiorul comunității si toate obstacolele ce stau in calea acestui demers trebuie eliminate. In acest sens, art. 110 din TFUE interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplica produselor naționale similare precum si taxele interne de natura sa protejeze indirect alte produse. Articolul vizează sa asigure libera circulație a mărfurilor intre statele membre, in condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Chiar daca taxa pentru emisiile poluante nu reprezintă o taxa vamala directa, fata de caracterul său special si aplicabilitatea discriminatorie intre autoturismele second-hand deja înmatriculate in România si cele cu proveniența din alte state, este evident caracterul sau echivalent al unei taxe vamale.
În consecința, se apreciază ca taxa pentru emisiile poluante reprezintă un obstacol in calea liberei circulații a mărfurilor in cadrul Comunității, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
În același sens s-a pronunțat si Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțata la 7 aprilie 2011 in cauza C-402/09 T. c. României, stabilind că art. 110 se opune ca un stat membru să instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura pe piața naționala.
TCE, in prezent Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, a creat „o noua ordine juridica" in dreptul internațional (denumita astfel de Curtea Europeana de Justiție in cazul V. Gend en Loss, 1963), caracterizata prin faptul că are efect direct si se bucura de supremație in raport cu ordinea juridica interna. Aceste principii au fost consacrate si de art. 148 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne.
În consecința, întrucât potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României tratatele constitutive ale Uniunii Europene se aplica prioritar fata de dispozițiile contrare din legile interne, iar art. 110 TFUE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, instanța constata cererea de restituire a sumei achitate cu titlu de taxa pentru emisii poluante ca fiind întemeiata.
Impotriva acetei sentinte a declarat recurs parata Direcția Generala a Finanțelor Publice a județului Teleorman, in numele AFP V., solicitând admiterea recursului si, in consecința, modificarea acesteia.
In motivare, recurenta parata a aratat ca hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal si a fost data cu aplicarea greșita a legii ( art. 304 pct. 9 Cod procedura civila).
Analizând elementele esențiale fata de probatoriul aflat la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut ca, acțiunea este întemeiata, întrucât taxa achitata de intimatul reclamant este o taxa interzisa de dispozițiile art. (90) 110 din Tratatul CE, dar si faptul ca începând cu data de 01.01.2007, data la care România a aderat la UE, reglementările comunitare sunt direct aplicabile in ordinea juridica interna, având prioritate fata de dispozițiile interne, asa cum rezulta din dispozițiile art. 11 alin. (1 si 2), art. 148 alin. (2si4) din Constituție si din prevederile Legii nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la UE.
Mai retine instanța de fond ca, fata de scopul urmărit prin adoptarea OUG nr. 50/2008, potrivit principiului "poluatorul plătește", o astfel de taxa de poluare trebuia instituita pentru autoturismele aflate in trafic si nu doar pentru cele înmatriculate dupa data de 01.07.2008.
De asemenea, instanța de fond a reținut ca potrivit Legii nr. 9/2012, tranzacțiile de autovehicule interne, sunt favorizate fata de importuri, atat timp cat cele interne care privesc autovehiculele pentru care nu s-a achitat nicio taxa de poluare, pot efectua cu ușurința transferul de proprietate, astfel ca, si taxa sa fie ocolita in defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate, nu se pot ocoli in mod legal.
1. Referitor la invocarea excepției inadmisibilitatii acțiunii
La apărarea de fond, a invocat excepția inadmisibilitatii, fata de care aceasta nu s-a pronunțat.
Intimatul reclamant, solicita restituirea sumei de 6.539 lei reprezentând taxa de poluare calculata de AFP V., fara a fi urmat procedura prealabila impusa de Legea nr. 554/2004 privind Contenciosul administrativ, cu modificările si completările ulterioare.
Pentru ca o cerere sa fie admisibila in baza Legii nr. 554/2004 privind Contenciosul administrativ, cu modificările si completările ulterioare, trebuie indeplinita procedura prealabila impusa de prevederile art. 7, alin(1) din acest act normativ, care stipulează „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocat, în tot sau în parte, a acestuia."
In aceasta cauza, intimatul reclamant, nu face dovada prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, ca a îndeplinit procedura prealabila in termenul legal.
Indeplinirea procedurii prealabile in termenul legal, prevăzuta de art. 7 alin.(1) din Legea nr. 554, privind Contenciosul administrativ, este reglementata ca o condiție de exercitare a dreptului de acțiune, iar neindeplinirea acestei condiții in termenul legal, este sancționată cu decăderea din termenul in care se inregistreaza acțiunea.
Mai mult decata atat, intimatul reclamant nu face dovada nici ca a îndeplinit procedura prealabila potrivit art. 7 alin. (7), care prevede:"Plangerea prealabila in cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, si peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție".
Restituirea sumei nu poate face obiectul, cauzei de fata, intrucat nu pot fi aplicate prevederile art. 117 alin. 1, lit d din Codul de procedura fiscala, care se refera la restituirea taxei, având in vedere ca, nu se poate vorbi de aplicarea eronata a prevederilor legale, iar decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule, este un act administrativ fiscal, ce se contesta conform Legii nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, cu modificările si completările ulterioare.
De asemenea, nu pot fi aplicate in aceasta cauza prevederile art. 135 din Codul de procedura fiscala care stipulează ca ,, Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire."
Textul de lege invocat, se refera la contribuabilii ce realizează venituri si sunt plătitori de taxe si impozite ce se fac venit la Bugetul general consolidat al statului (BGCS).
In cauza de fata, nu se poate vorbi de aplicabilitatea acestui text de lege, intrucat, taxa de poluare, nu este venit la BGCS, ci se face venit la Administrația Fondului pentru Mediu, deoarece această taxă este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, doresc să le utilizeze pe teritoriul României și, în consecință, contribuie la poluarea mediului, potrivit Legii n. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la Autovehicule.
Tot in sprijinul motivării de mai sus, sunt si dispozițiile art. 5, alin. (3) al aceluiași act normativ, care prevede: "Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului, pe numele Administrației Fondului pentru Mediu, iar dovada plății acesteia va fi prezentată cu ocazia înmatriculării sau transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 4", sumele încasate fiind folosite in exclusivitate de către Administrația Fondului de Mediu.
2. F. de retineriel instanței de fond
Potrivit legislației cadru care reglementează instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, taxa specială auto se plătea cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor pe teritoriul României și a fost considerată o alternativă de tranziție, instituită ca urmare a faptului că după aderarea la Uniunea Europeană, în conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor între statele membre, România a renunțat la actele normative care restricționau înmatricularea autovehiculelor cu norma de poluare mare (menționăm că de la 1.07.1998 nu era permisă înmatricularea autovehiculelor non-euro și Euro 1, iar de la 1.01.2002 și a celor cu Euro 2).
Conformându-se acestei cerințe, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în M. Of. nr. 327/25.04.2008, intrată în vigoare la data de 1 iulie 2008, act normativ ce a fost abrogat prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de Ia autovehicule "(1) Prezenta lege stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă.
(2) Taxa se face venit la bugetul Fondului pentru mediu si se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, in vederea finanțării programelor și proiectelor pentru ^protecția mediului."
In condițiile în care, legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări în România, rezultă că această taxă este în mod legal datorată.
In conformitate cu art. I- 33 alin. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005 „Legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea unei forme și a mijloacelor".
Jurisprudenta Curții a stabilit că art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene este încălcat numai atunci când cuantumul taxei de poluare, calculat fără luarea în calcul a deprecierii reale a vehiculului, exced cuantumul taxei reziduale încorporat în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Față de aceste aspecte, rezultă că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre numai în privința rezultatului, autoritățile naționale având competența de a alege forma și mijloacele prin care se asigură obținerea rezultatului.
Așadar, potrivit art. 110 primul paragraf din Tratatul de Instituire a Comunității Europene „Nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Din jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Comunității Europene a rezultat că tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe de poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat prerogativelor suverane ale statelor membre.
Legea - cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp, autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor.
Având în vedere cele arătate, taxa de poluare pentru autovehicule a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului, cu luarea în considerare a legislației comunitare și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene, taxa reprezentând opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate să respecte prevederile art. 13 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia: „Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege".
Nu sunt încălcate prevederile art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât taxa de poluare instituită prin Legea nr. 9/2012, nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece această taxă este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, doresc să le utilizeze pe teritoriul României și, în consecință, contribuie la poluarea mediului.
Prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, s-a stabilit clar cand intervine obligația de plata a taxei, reclamantul achitând in mod legal suma de 7.019 lei, si nu din eroare.
Astfel, art. 4 al actului normativ precitat, prevede:„(1) Obligația de plată a taxei intervine:
a)cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b)la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c)la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.*)"
Potrivit art. 5 al aceluiași act normativ:"(1) Organul fiscal competent calculează cuantumul taxei, pe baza documentelor din care rezultă dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului și elementele de calcul al taxei, depuse de către contribuabilul care intenționează să efectueze înmatricularea sau prima transcriere a dreptului de proprietate. Lista documentelor este prevăzută în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(2)Valoarea în lei a taxei se determină pe baza cursului de schimb valutar al monedei euro stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent și publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(3)Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului, pe numele Administrației Fondului pentru Mediu, iar dovada plății acesteia va fi prezentată cu ocazia înmatriculării sau transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului aflat în una dintre situațiile prevăzute la ari 4".
Restituirea sumelor reprezentând taxă pe poluare, este prevăzuta de art 7 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, si se efectuează numai in condițiile prevăzute de dispozițiile acestui text, astfel:
(1)Contribuabilului care a plătit taxa i se restituie valoarea reziduală a acesteia, conform alin. (3), în cazul în care un autovehicul pentru care s-a plătit, în România, taxa pe poluare pentru autovehicule, definită la art. 2 lit. k), sau taxa prevăzută de prezenta lege este ulterior scos din parcul auto național.
(2)Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.
(3)Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în baza următoarelordocumente:
a)documentul care atestă că solicitantul a fost ultimul proprietar al autovehiculului scos din parcul auto național;
b)dovada radierii din circulație a autovehiculului.
(4)Cererea de restituire se depune la organul fiscal competent.
(5)In situația în care valoarea reziduală a taxei, calculată conform prezentului articol, este mai mare decât taxa achitată la momentul înmatriculării autovehiculului în România, se restituie valoarea reziduală în limita taxei achitate.
Prin urmare, fata de textul de lege precitat, reclamantul nu se afla in nciuna din situațiile prevăzute de lege, astfel incat, considera ca cererea acesteia este neintemeiata si nelegala.
De asemenea, Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de Ia autovehicule, prin dispozițiile art. 8, prevede si situația in care taxa nu se plătește, situație in care nu se afla reclamanta, astfel: „(1)Taxa nu se plătește atunci când autovehiculele sunt:
a)încadrate în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare;
b)acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, ministerelor, altor organe ale administrației publice, structurilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național, asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaționale și organizații nonprofit și de caritate, prin donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică;
c)confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului și acordate cu titlu gratuit în conformitate cu prevederile legale în vigoare;
d)destinate competițiilor sportive, definite conform prevederilor legale în vigoare.
(2) în cazul autovehiculelor echipate cu motor diesel prevăzute cu filtru de particule, fapt confirmat de Regia Autonomă "Registrul Auto Român", cuantumul taxei se reduce cu 25%".
Vazand si dispozițiile art. 9 din actul normativ precitat, suma ce reprezintă taxa, „poate fi contestata atunci cand persoana care urmează sa înmatriculeze sau sa transcrie dreptul de proprietate asupra unui autovehicul rulat poate face dovada ca autovehiculul sau s-a depreciat . mare decât cea indicata de grila prevăzuta de anexa nr. 4".[....], situație in care nu se regăsește reclamantul.
Cu privire la aspectele de nelegalitate ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule in baza căreia a fost calculata si plătită taxa de poluare, pe care le invoca reclamantul, consideram ca acestea sunt aprecieri subiective irelevante care nu pot fi apreciate ca fiind motive întemeiate in susținerea acțiunii.
F. de prevederile Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, taxa de poluare, nu reprezintă un impozit suplimentar, perceput de Statul R., ca urmare a primei înmatriculări a unui autoturism sau autovehicul pe teritoriul României, ci a fost instituita in vederea constituirii si colectării de fonduri pentru protejarea mediului si a aerului, împotriva poluării acestuia.
In drept, art. 299 - 316 Cod procedura civila si pe actele normative invocate.
Examinand recursul declarat de recurnta parata, Curtea retine ca pentru a înmatricula în România un autoturism deja înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene, reclamantul a plătit suma de 6539 lei, taxă pentru emisiile poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012.
Curtea considera ca cererea de restituire formulată de contribuabil în interiorul termenului de prescripție de 5 ani prevăzut de art. 135 Cod procedură fiscală este admisibila deoarece taxa de poluare este incompatibilă cu dreptul european.
Conform unei jurisprudențe stabile a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european [afacerea 199/82, San Giorgio, Culegere 1983, p. 3595, par. 12; afacerea C-62/93, BP Soupergaz, Culegere 1995, p. I-1883, par. 40; afacerile reunite C-441/98 și C-442/98, Michailidis, Culegere 2000, p. I-7145, par. 30]. Rațiunea acestui drept este aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european [Opinia Avocatului General Fennelly în afacerile reunite C-397/98 și C-410/98, Metallgesellschaft și Hoechst].
În principiu, statele membre trebuie să ia măsuri pentru restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european [afacerile reunite C-192/95 și C-218/95, Comateb și alții, în Culegere 1997, p. I-165, par. 20].
Potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale. Aceste reguli trebuie să respecte însă principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practică imposibilă exercițiul drepturilor conferite de dreptul european).
Din analiza pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în afacerea Metallgesellschaft și Hoechst rezultă faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor (par. 105 – 106 din hotărârea Curții). Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
Raportat la jurisprudența mai sus indicată, instanța concluzionează faptul că potrivit dreptul fiscal român nu identifică în prezent vreun remediu special, care să asigure contribuabilul posibilitatea de a obține rambursarea taxelor și impozitelor prelevate de autoritățile fiscale naționale cu încălcarea dreptului european, deși Statul Român este obligat să ia măsuri pentru a pune în aplicarea hotărârea în cauza T.. Parțial, un asemenea remediu l-a constituit art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008, pentru o parte din taxa specială pentru autoturisme și autovehicule achitată în perioada 1 ianuarie 2007 – 30 iunie 2008.
În aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca în temeiul art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României și art. 117 lit. d) Cod procedură fiscală să solicite restituirea taxei de poluare prelevate “prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale“. O asemenea cerere de restituire poate fi formulată în termen de 5 ani, calculați de la data de 1 ianuarie a anului fiscal următor celui în care s-a născut dreptul la restituire, conform art. 135 C. pr. fisc.
În principiu, reglementarea fiscală națională este compatibilă cu principiul echivalenței și cu principiul efectivității, întrucât regulile sunt practic aceleași cu regulile aplicabile în cazul în care se solicită restituirea unei taxe prelevate cu încălcarea dreptului național.
În consecință dreptul la rambursare nu poate fi condiționat de anularea deciziei de calcul. Așa cum rezultă din jurisprudența Curții, autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient care apreciază că procedura contestației deciziei de calcul nu reprezintă un “remediu efectiv” în sensul art. 13 din Convenție -, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
Totodată, Curtea are în vedere decizia nr. 24 din 14.11.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recursul in interesul legii, prin care s-a statuat că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din C.proc.fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.
Din aceste motive, solutia primei instante de respingerea exceptiei inadmisibilitatii este legala.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogata O.U.G. nr. 50/2008 si înlăturată discriminarea constatată, prevăzându-se in art. 4 al Legii nr. 9/2012:
(1) Obligația de plata a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România;
b) la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art.;â
(2) Obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus insa suspendarea pana la data de 01.01.2013 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Pe de alta parte, Legea nr. 9/2012, astfel cum a fost modificata prin OUG nr. 1/2012, mentine discriminarea aplicata prin OUG nr. 50/2008, de vreme ce, urmare a suspendării dispozițiilor alin.2 ale art. 4 din lege, taxa este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate in România si care sunt deja in circulație.
Potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene(in continuare TFUE) nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare. Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
În temeiul dispozițiilor art. 148 din Constituție, in cauza sunt aplicabile direct normelor comunitare, care au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne. Așadar, instanța va analiza compatibilitatea dreptului intern cu cel comunitar in materie fiscala.
Din dispozițiile Legii nr. 9/2012 - forma in vigoare- rezulta că pentru un autoturism produs in România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare, daca anterior autoturismul a fost înmatriculat tot in România. Aceeași taxa se percepe insa daca autoturismul produs in tara sau in alt stat membru este înmatriculat prima data in România.
Legea nr. 9/2012 este contrara art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja înmatriculate . membru, cum este cazul de fata. Or, după aderarea României la UE, aceasta soluție nu este admisibila, întrucât norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze consumul produselor importate, influențând astfel decizia consumatorilor.
De altfel, prin Ordonanta Marii Camere a CJUE din 3 februarie 2014, s-a constatat ca Legea nr. 9/2012 incalca art. 110 TFUE, aceasta hotarare fiind obligatorie pentru instantele romane.
Din aceste motive, in baza art. 3041 si 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice a județului Teleorman, în numele Administrației Finanțelor Publice V., împotriva sentinței civile nr.287/26.02.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant G. I., intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice, A.F.P. A., D.G.F.P. A. și intimata chemată în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. V. V. D. U. D.
GREFIER
C. D.
Tribunalul Teleorman
SCMASCAF
Jud. fond M. M.
Red. jud. V.B./2 ex./7.03.2014
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 367/2014. Curtea de Apel... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8004/2014.... → |
|---|
