Anulare act administrativ. Decizia nr. 7789/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7789/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 22/116/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 7789
Ședința publică de la 23.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. M. E.
JUDECĂTOR - P. S.
JUDECĂTOR - V. R. M.
GREFIER - M. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă FUNDAȚIA R. PENTRU CÂINII STRĂZII împotriva sentinței civile nr. 234/27.02.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât I. T. DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI CĂLĂRAȘI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă Fundația R. pentru Câinii Străzii reprezentată de avocat Ș. A. cu împuternicire avocațială aflată la fila 21, lipsind intimatul-pârât I. T. de Muncă al județului Călărași.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, după care,
Recurenta-reclamantă Fundația R. pentru Câinii Străzii, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, în cadrul acestei probe depune mai multe extrase de cont.
Curtea după deliberare, în temeiul art. 492 C.proc.civ. încuviințează recurentei-reclamante proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei ca fiind utile, concludente și pertinente în soluționarea cauzei.
Recurenta-reclamantă Fundația R. pentru Câinii Străzii, prin avocat, arată că nu mai are cereri prealabile de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe cererea de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în susținerea recursului.
Recurenta-reclamantă Fundația R. pentru Câinii Străzii, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Arată că în termen legal Fundația și-a manifestat de două ori nemulțumirea față de procesul-verbal de control, o dată prin plângerea contravențională și a doua oară prin înregistrarea cererii prealabile la ITM, deci apreciază că nu li se poate refuza judecarea legalității acestui act administrativ.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 234/27.02.2014 Tribunalul Călărași – Secția Civilă a admis excepția tardivității formulării plângerii prealabile, invocată de pârât și a respins acțiunea formulată de reclamanta Fundația R. pentru Câinii Străzii împotriva pârâtului I. T. de Muncă al Județului Călărași.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Calarasi, pentru următoarele motive:
In mod greșit instanta retine ca nu a formulat nicio cerere prealabila. La dosarul cauzei se afla cererea pe care a înregistrat-o la intimata in termen legal, astfel ca aceasta critica a instantei este neîntemeiata.
In mod greșit instanta apreciaza ca termenul de 30 de zile este de decădere, din moment ce termenul de 6 luni este de prescripție. Doctrina apreciaza termenul de 30 de zile ca fiind de recomandare (vz. A. I., Tratat de drept administrativ, editura AU B., voi. II, pag. 589).
Arată ca reclamanta a contestat procesul-verbal de control inca din data de 25.06.2013 prin cererea înregistrata la Judecatoria L.-Gara (asa cum rezulta din certificatul de grefa aflat la dosar). Chiar daca aceasta instanta nu era competenta, este evident ca nu a fost lipsită de diligenta, nu a avut o atitudine pasiva fata de acest act administrativ, iar intimata (parata in acel dosar) a știut despre nemulțumirea sa si putea sa revoce actul mentionat. Dincolo de aceste aspecte, in termenul legal de 6 luni, a Înregistrat la ITM cerere prealabila, iar aceasta institutie, in răspunsul comunicat, nu a invocat tardivitatea, ci a considerat-o neîntemeiata.
In acord si cu practica Înaltei Curți, atat timp cat nu a depășit termenul de 6 luni pentru Înregistrarea cererii prealabile la ITM, nu crede ca ar trebui sacrificat principiul legalitatii actelor administrative pe considerente strict formale.
Concluzionând, din moment ce, in termen legal, și-a manifestat de doua ori nemulțumirea fata de procesul-verbal de control, o data prin plangerea contravenționala si a doua oara prin Înregistrarea cererii prealabile la ITM, apreciază ca nu i se poate refuza judecarea legalității acestui act administrativ.
In drept, a invocat art. 483 si urm C. proc. civ.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 50 lei.
Intimatul-pârât I. T. de Muncă al Județului Călărași a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Procesul verbal de control a fost comunicat reclamantei în data de 06.06.2013 și plângerea prealabilă a fost depusă în data de 6.12.2013, în afara termenului prevăzut de lege. Reclamanta nu a invocat și nici nu a demonstrat motive temeinice care ar fi împiedicat-o să depună plângerea prealabilă în termenul prevăzut de lege potrivit art. 7 alin.7 din Legea 554/2004.
Termenul de 30 de zile nu este de recomandare ci de decădere, putând fi depășit doar în situația în care se dovedesc motive temeinice care au dus la imposibilitatea respectării termenului, în acest caz nu au fost dovedite astfel de motive.
În subsidiar, a arătat că acțiunea este nefondată, arătând în esență că în urma unui control inopinat, avand ca obiectiv verificarea respectării prevederilor legale in ceea ce privește încheierea contractelor individuale de munca, efectuat în data de 04.06.2013, la locul de munca organizat de FUNDAȚIA R. PENTRU CÂINII STRĂZII in localitatea F., ..1 județul Calarasi, au fost identificate două persoane - numiții N. D. si N. I., care desfasurau efectiv activitate pentru fundație, fara a avea Încheiate contracte individuale de munca in forma scrisa, conform prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, iar ca rezultat al celor constatate inspectorii de muncă au întocmit Procesul verbal de control nr._/06.06.201. Urmare a acestor constatări s-a întocmit procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr._/6.06.2013, prin care a fost aplicată o sancțiune contravențională în cuantum de 20.000 lei, conform dispozițiilor art. 260 alin.1 lit. e din Codul Muncii - cuantumul minim prevăzut de lege, pentru fiecare persoana identificata fara forme legale de angajare. Acest proces verbal de contravenție a fost contestat în termen și judecătoria L. Gară a apreciat că este legal și temeinic întocmit, inspectorii de muncă consemnând situația de fapt reală, dar a înlocuit amenda cu avertisment raportat la pericolul social al faptei.
Sub aspectul legalității consideră că procesul verbal de control a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Sub aspectul temeiniciei arată că situația de fapt constatată și consemnată de inspectorii de muncă corespunde realității. Astfel, cele două persoane N. D. și N. I. desfășurau activitate pentru fundație în sensul că îngrijeau animalele existente în locația respectivă. Petenta a justificat prezența celor doi cu un contract de voluntariat care conține contraprestații enumerate expres fără să poată prezenta un registru de evidență a voluntarilor.
Consideră că încheierea contractului de voluntariat a fost făcută cu scopul evident de a evita încheierea unui contract individual de muncă cu toate obligațiile care decurg din acesta pentru următoarele considerente:
-contractul prezentat de petentă este încheiat între fundație și cei doi deși caracterul intuitu personae al contractului de voluntariat impune ca acesta să fie încheiat între fiecare voluntar si organizație, potrivit art.8 alin.1 din Legea nr. 195/2001
-contractul nu conține drepturile și obligațiile minimale prevăzute la art. 9 și 10 din aceeași lege a voluntariatului
-obiectul contractului de voluntariat este o activitate de interes public, in timp ce obiectul contractului individual de munca este alcatuit din doua prestatii diferite: realizarea unei munci pentru un angajator si plata acestei munci. Îngrijirea câinilor unor proprietari care plătesc pentru asta nu reprezintă interes public in sensul art.2 lit b din L 195 conform caruia activitatea de interes public este activitatea desfasurata in domenii cum sunt: asistenta si serviciile sociale, protectia drepturilor omului, medico-sanitar, cultural, artistic, educativ, de invatamant, stiintific, umanitar, religios, filantropic, sportiv, de protectie a mediului, social si comunitar.
-excluderea oricărei contraprestatii materiale din partea beneficiarului activitatii pe baza consimtamantului liber exprimat
trebuie sa fie stipulata expres in contractul de voluntariat, pentru care forma scrisa este ceruta ad validitatem, potrivit art. 8 alin. (1) din aceeași lege. Mai mult, acest element esențial trebuie sa nu fie contrazis de realitate. In acest sens, prin art. 6 alin. (1) din Legea nr. 195/2001 se interzice sa se incheie un contract de voluntariat in scopul de a se evita încheierea unui contract individual de munca. - esența contractului individual de voluntariat consta in faptul ca cel care presteaza munca nu obține o contraprestatie pentru activitatea desfasurata pe baza consimtamantului liber exprimat. Sunt principii ale voluntariatului enuntate in art. 3 lit. a) si c) din Legea nr. 195/2001. Susținerile petentei conform cărora din lipsa cunoștințelor juridice a încheiat contractul în această formă, este neîntemeiată căci nimeni nu poate invoca necunoastrea legii și nimic nu o împiedica să apeleze la cunoștințele unui jurist. Deasemenea lipsa cunoștințelor juridice nu a împiedicat-o să întocmească toate actele necesare funcționării fundației în condițiile legii. Astfel, exista in drept principiul conform caruia "nimeni nu se poate scuza, invocând necunoașterea legii" („nemo censetur ignorare legem").
Referitor la susținerile reclamantei în fața instanței de fond, conform cărora nu se poate aduce atingere principiului libertății contractuale și nimeni nu poate fi obligat să încheie contract de muncă consideră că obligația încheierii acestor contracte revine deopotrivă angajaților și angajatorului, așa cum prevăd dispozițiile art.38 alin.1 din Codul Muncii: salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute prin lege salariaților sau limitarea acestora sunt lovite de nulitate. Ca atare lipsa voinței celor doi de a încheia contractul individual de muncă, nu poate fi în niciun caz primită tocmai pentru că dispozițiile art. 38 alin. 1 din Codul muncii interzic în mod imperativ acest lucru. Pe de altă parte, acordul angajatului a existat, atâta timp cât a prestat activitatea, așa încât susținerea reclamantei este una lipsită de substanță.
În drept, a invocat art. 205 din Codul de Procedura Civilă.
Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din recurs.
Analizând sentința prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.7 alin.1 din Legea 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia.
Respectarea termenului și condițiilor impuse de lege pentru procedura prealabilă reprezintă o cerință specială de existență a dreptului la acțiune pe calea contenciosului administrativ și încălcarea acestora determină decăderea reclamantului din dreptul de a sesiza instanța de judecată.
Alineatul 7 al aceluiași articol prevede că „plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin.1, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție”.
Din dispozițiile legale menționate mai sus rezultă că procedura plângerii prealabile trebuie îndeplinită în cazul actelor pe care autoritatea publică emitentă le poate revoca în tot sau în parte.
Această reglementare este pe deplin justificată, întrucât instituie o cale mai rapidă de restabilire a legalității, având ca scop atât protecția autorității publice emitente care, prin repararea eventualelor erori săvârșite cu ocazia emiterii actului, poate evita chemarea sa în judecată în calitate de pârât, suportarea unor cheltuieli suplimentare ori plata unor daune mai mari și chiar lezarea prestigiului său prin pierderea unui proces public, cât și pe cea a particularului care are posibilitatea de a obține anularea actului printr-o procedură administrativă mai simplă și scutită de taxă de timbru.
Procedura administrativă prealabilă reprezintă o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, motiv pentru care neîndeplinirea acesteia atrage inadmisibilitatea acțiunii, potrivit art. 109 alin.2 Cod procedură civilă.
Cu alte cuvinte, instanța sesizată cu o cerere în anularea unui act administrativ are obligația, înainte de a soluționa pe fond cauza, să examineze efectuarea procedurii prealabile.
Or, din actele și lucrările dosarului rezultă că procesul-verbal de control nr._ a fost emis la data de 06.06.2013, tot atunci luând cunoștință și reclamanta de acest act administrativ, iar plângerea prealabilă a fost formulată la data de 06.12.2013, deci la 6 luni de la data emiterii sale. Or, o plângere prealabilă tardivă constituie, din punct de vedere al efectelor sale, o lipsă a unei plângeri prealabile legal efectuate, astfel că soluția inadmisibilității acțiunii, sub acest aspect, este justificată.
Depunerea de către reclamantă a plângerii contravenționale prin care se contestă aplicarea amenzii contravenționale nu echivalează cu îndeplinirea procedurii prealabile, scopul celor 2 demersuri fiind diferit. Lipsa cunoștințelor juridice din partea reprezentantului reclamantei nu reprezintă de asemenea un motiv temeinic pentru formularea tardivă a plângerii prealabile, căci nimeni nu poate invoca necunoașterea legii.
Pentru aceste motive, nefiind justificat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C., Curtea în temeiul art. 496 alin. 1 C. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă FUNDAȚIA R. PENTRU CÂINII STRĂZII, cu sediul în F., .. 44, jud. Călărași, cod fiscal_ împotriva sentinței civile nr. 234/27.02.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât I. T. DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI CĂLĂRAȘI, cu sediul în Călărași, ., cod fiscal_, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. M. E. P. S. V. R. M.
GREFIER
M. I.
Red. și tehnored. jud. SP/4 ex./10.11.2014
Jud. fond Ș. G.-C. – Tribunalul Călărași – Secția civilă
| ← Excepţie nelegalitate act administrativ. Decizia nr. 4430/2014.... | Despăgubire. Decizia nr. 442/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
