Despăgubire. Decizia nr. 442/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 442/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 10924/2/2011*

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.442

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: A. J.

JUDECĂTOR: A. P.

JUDECĂTOR: R. I. C.

GREFIER: E. S.

Pe rol se află soluționarea recursului promovat de recurentul-reclamant A. E. împotriva sentinței civile nr. 3419/22.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. CENTRALA PENTRU STABILIREA DESPAGUBIRILOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect despăgubire.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că intimata-pârâtă CCSD a depus prin serviciul registratură, la data de 22.01.2014, întâmpinare în 2 exemplare și cerere de introducere în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, după care:

Curtea ia act de faptul că potrivit Legii nr. 165/2013 a intervenit o schimbare în ceea ce privește denumirea instituției intimate din C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în C. Națională pentru Compensarea Imobilelor urmând a se face cuvenitele modificări în sistem ecris, constată îndeplinită procedura de citare cu aceasta și rămâne în pronunțare pe toate aspectele invocate inclusiv re excepții și pe recurs.

CERERILE

Prin cererea formulată pe rolul acestei instante la data de 22.12.2011 reclamantul A. E. a solicitat instanței obligarea pârâtei C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire conform Dispoziției nr. 7386/12.02.2007 emisa de primarul Municipiului București pentru „(...) imobilul situat in București, Calea Dorobanților nr. 136, sectorul 1, compus din teren in suprafața de 609,00 mp si construcție demolata in suprafața construita desfășurata de 226,00 mp, imposibil de restituit persoanei îndreptățite (...)" la valoarea ce va fi stabilita in prezenta cauza prin administrarea probei cu expertiza tehnica evaluatorie, in termen de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii judecătorești in prezenta cauza.

Totodată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de conversie, in termen de 30 de zile de la data înregistrării opțiunii formulate de către persoana îndreptățită.

In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin notificarea nr. 2069/06.08.2001, reclamantul A. E. a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, aplicarea masurilor legale in ceea ce privește bunul ce a făcut obiectul proprietății sale prin acordarea de masuri reparatorii in echivalent pentru imobilul situat in București, Calea Dorobanților nr. 136, sector 1, trecut in proprietatea statului in baza decretului nr. 92/1950 si Deciziei SPC nr. 4120/1950.

Demersurile administrative in fata Primăriei Municipiului București au fost soluționate favorabil prin emiterea Dispoziției nr._/04.04.2011 in care se menționează expres ca „Se propune acordarea de masuri reparatorii in echivalent pentru imobilul (...) imposibil de restituit persoanei indreptatite A. E., cetățean roman, cu domiciliul in București, Calea Dorobanților nr. 135-145, ., apartament 146, sectorul 1, posesor al CI. . nr._, CNP_".

In vederea aplicării masurilor reparatorii pentru soluționarea definitiva a notificării indreptatite a reclamantului, dosarul administrativ a fost transmis Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, înregistrat sub nr._/CC.

A mai arătat reclamantul că dosarul nu a fost încă trimis unui evaluator, deși este complet, este complet, tergiversarea soluționării acestuia fiind exclusiv rezultatul atitudinii abuzive a instituțiilor participante la procedura de stabilire si acordare a despăgubirilor.

Prin întâmpinare, pârâta ANRP a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ce privește cererea de emitere a titlului de despăgubire.

Pârâta CCSD a formulat la rândul său întâmpinare în care a arătat în esență că dosarul administrativ al reclamantului a fost înaintat Primăriei Municipiului București, la cererea acesteia iar la data de 02.09.2011 i-a fost restituit cu o nouă dispoziție, respectiv nr._/2011, iar în urma analizării s-a constatat o neconcordanță în ce privește suprafața terenului notificat.

PRIMA INSTANTA

Prin sentinta civila nr.3419/22.05.2012, prima instanta a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANRP si a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:

Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANRP, constatând că, potrivit dispozițiilor cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, această autoritate nu are atribuții în procedura de emitere a titlului de despăgubire.

Pe fond, Curtea reține că imobilul pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri a fost individualizat definitiv prin dispoziția nr._/04.04.2011, emisă de Primarul General al Municipiului București, prin care s-a modificat art. 1 al dispoziției nr. 7386/12.02.2007, emisă de aceeași autoritate.

In raport cu cele reținute mai sus, se constată că nu se poate reține în sarcina pârâtei o întârziere nejustificată în îndeplinirea procedurii de emitere a titlului, câtă vreme situația juridică a imobilului pentru care s-au propus despăgubiri a fost lămurită abia în anul 2011.

Prin urmare, constatând că întârzierea emiterii titlului de proprietate nu se datorează pârâtei, Curtea va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

RECURSUL

Reclamantul A. E. a introdus recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand ca prin notificarea nr. 2069/06.08.2001, reclamantul A. E. a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, aplicarea masurilor legale în ceea ce privește bunul ce a făcut obiectul proprietății sale prin acordarea de masuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, Calea Dorobanților nr. 136, sector 1, trecut în proprietatea statului în baza decretului nr. 92/1950 și Deciziei SPC nr. 4120/1950.

Demersurile administrative în fata Primăriei Municipiului București au fost soluționate favorabil prin emiterea Dispoziției nr._/04.04.2011 în care se menționează expres ca „Se propune acordarea de masuri reparatorii în echivalent pentru imobilul (...) imposibil de restituit persoanei îndreptățite A. E., cetățean roman, cu domiciliul în București, Calea Dorobanților nr. 135-145, ., apartament 146, sectorul 1, posesor al CI. . nr._, CNP_".

În vederea aplicării masurilor reparatorii pentru soluționarea definitiva a notificării îndreptățite a reclamantului, dosarul administrativ a fost transmis Autorității Nationale pentru Restituirea Proprietăților, înregistrat sub nr._/CC.

Ulterior înregistrării pe rolul ANRP, dosarul administrativ a rămas fara soluționare, acesta nefiind înaintat nici pana la aceasta data unui evaluator pentru realizarea raportului de expertiza esențial în determinarea cuantumul despăgubirilor la care este îndreptățit reclamantul, aspect care contravine prevederilor art. 16, Titlul VII din Legea nr. 247/2005

Astfel cum va putea fi constatat în mod direct de către instanțele de judecata, dosarul administrativ este complet, tergiversarea soluționării acestuia fiind exclusiv rezultatul atitudinii abuzive a instituțiilor participante la procedura de stabilire și acordare a despăgubirilor

Primăria Municipiului București a emis Dispoziția la data de 04.04.2011, de la momentul înregistrării dosarului pe rolul ANRP până în prezent trecând o perioada de peste 1 an.

Această perioadă de peste 1 an depășește cu mult termenul legal de 30 de zile prevăzut în vederea soluționării cererilor de art. 2 litera h din legea nr. 554/2004. În acest sens arătă că: „nesoluționare în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen".

Potrivit prevederilor pct. 16 din Norme Metodologice aplicabile notificărilor bazate pe Legea nr. 10/2001, după analizarea dosarelor, C. are obligația transmiterii acestora către un evaluator. Având în vedere că în speță nu este prevăzut un termen legal expres în interiorul căruia C. să aiba obligația să transmită acest dosar către un evaluator, sunt aplicabile prevederilor pct. 16 din Norme Metodologice aplicabile notificărilor bazate pe Legea 10: „16.10.După primirea dosarelor (...), pe baza situației juridice a imobilului pentru -a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la rea dosarelor în ceea ce privește verificarea legalității respingerii cererii de restituire în :,16.11.După analizarea dosarelor (,..)acestea vor fi transmise evaluatorului sau ții de evaluatori desemnate în mod aleatoriu de către C. Centrală, în vederea raportului de evaluare.; 16.12.După primirea dosarului prevăzut la pct. 16.11, torul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va i raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține mul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. 16.14. În baza ului de evaluare prevăzut la pct. 16.12 și 16.13, C. Centrală va proceda fie la rea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

După primirea dosarelor prevăzute la pct. 16.6 și 16.8, C. Centrală va proceda la deciziei reprezentând titlul de despăgubire până la concurența sumei reprezentând tumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.

Conform prevederilor de mai sus, cererea reclamantului este supusa procedurii interne de la nivelul ANRP, în faza inițiala la nivelul Comisiei Centrale, fara insa sa conducă la o finalitate benefica drepturilor recunoscute și garantate lui A. E., care de altfel ar reprezenta împlinirea scopului legislativ al legilor de reparație.

Scopul legii nr. 247/2005 și al Ordonanței de Urgenta nr. 81/2007 este de a îndrepta în mod efectiv, și nu doar formal, abuzurile regimului comunist, de a asigura egalitatea în fața legii și accesul la un proces echitabil ce trebuie finalizat ., conform principiilor impuse de Convenția Europeana a Drepturilor Omului.

În acest sens, că din punct de vedere formal, al textului legal, Legea 247/2005, asigură un cadru legal just privind efectivitatea dreptului persoanelor îndreptățite de a le fi determinat cuantumul despăgubirilor pentru bunurile preluate abuziv și de a le fi acordata contravaloarea acestora în numerar sau prin conversie prin emiterea de acțiuni la Fondul „Proprietatea", încălcarea normelor juridice, a principiilor de drept intern și internațional, a drepturilor individuale ale justițiabililor apare la punerea în aplicare a mecanismelor de despăgubire întrucât:

1)Este incalcat termenul rezonabil de soluționare a dosarelor de despăgubiri;

2)mecanismele/procedurile de despăgubire sunt ineficiente iar relația cu autoritățile este preponderent unilaterala întrucât memoriile/notificările repetate transmise de persoanele îndreptățite primesc răspunsuri tip, fara o corespondenta reala cu situația de fapt și fara sa fie indicat stadiul soluționării dosarului administrativ.

Așadar, textul Legii 247/2005 este golit de conținutul lui concret prin aplicarea în practică a procedurilor menite să pună în aplicare dispozițiile legale, anume să acorde o despăgubire efectivă și într-un termen rezonabil.

Or, prima condiție de protecție a unui drept recunoscut este aceea de a îl face efectiv, de a oferi condițiile realizării dreptului.

Așa cum a fost constatat constant în practica Curții Europene a Drepturilor Omului „Pentru a putea aprecia conformitatea conduitei statului cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, Curtea trebuie să facă o analiză globală a diferitelor interese aflate în joc, acordând atenție faptului că Convenția are drept scop apărarea drepturilor "concrete și efective". Ea trebuie să meargă dincolo de aparențe și să analizeze realitatea situației litigioase.

Dacă Convenția nu impune statelor obligația de a restitui bunurile confíscate și cu atât mai puțin de a dispune de ele conform atributelor dreptului lor de proprietate, odată ce a fost " adoptată o soluție de către Stat ea trebuie implementată cu o claritate și o coerență rezonabile pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții.

în această privință trebuie subliniat faptul că tot Curtea a stabilit cu valoare de principiu ca dreptul de creanța, cum este cel invocat în prezenta speța, constituie un „bun" în sensul art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

" (29) Curtea observă că la data de 22 iulie 2005 a fost adoptată Legea nr. 247/2005 pentru modificarea Legii nr. 10/2001. Această nouă lege acordă un drept la despăgubire la valoarea de circulație a bunului ce nu poate fi restituit persoanelor care se află în aceeași situație ca și reclamanții. Curtea observă că legea menționată mai sus propune, pentru persoanele care nu au posibilitatea să obțină restituirea bunului lor în natură, să li se acorde o despăgubire sub forma unei participații, în calitate de acționari, la un organism de plasament de valori mobiliare (OPCVM). În principiu, persoanele îndreptățite să primească o despăgubire pe această cale vor primi titluri de valoare ce vor fi transformate în acțiuni, după cotarea societății la bursă.

în aceeași ordine de idei, în cauza S. Taub împotriva României, paragraful 44 Curtea Europeană reține: "Prin urmare, Curtea consideră că privarea reclamantului de dreptul de proprietate .... combinată cu lipsa totală de despăgubire, l-au făcut să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunului său, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1."

În cauza, „bunul" reclamantului s-a născut de drept prin adoptarea actelor normative speciale și " în fapt, prin emiterea Dispoziției Primarului Municipiului București, dupa o perioada de 10 ani de la data notificării întemeiate pe Legea nr. 10/2001. Cu toate acestea, profitând de redactarea lacunara a textelor legale privind stabilirea unor termene limita și determinarea unor sancțiuni care sa creeze premisele funcționarii eficiente a mecanismelor de despăgubire, ANRP și C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, refuza sa isi îndeplinească obligațiile ce le revin.

Or, subiecții de drept trebuie sa beneficieze de o administrație care sa uzeze de toate mijloacele necesare satisfacerii intereselor lor legale, cu o exigenta care sa corespunda cerințelor rezultate ; din legile interne și internaționale. În acest sens, menționam ca regula elementara pentru o corecta și completa recunoaștere a drepturilor de către instituțiile publice este interzicerea oricăror formalități adoptate în putere discreționara.

Cu toate acestea, arbitrariul este în fapt principalul considerent care susține C. Centrala în inacțiunea sa de a soluționa dosarele administrative prin transmiterea lor către un evaluator și, ulterior, prin emiterea deciziei privind titlul de despăgubire, potrivit art. 13 și urm, din Titlul VII la Legea nr. 247/2005.

Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, „Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile." iar prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului au aplicabilitate directă în dreptul intern, fiind integrate blocului de constituționalitate.6

În acest sens, instanța este ținuta sa corecteze lipsurile provocate prin derularea greoaie a procesului administrativ în fata Comisiei Centrale și acordarea unei reale semnificații termenului de „rezonabil".

In drept, recurentul a invocat dispozițiile Declarația Universală a Drepturilor Omului și Convenția Europeană a Drepturilor Omului art. 112 C. Proc. Civ., art. 8 și urm din Legea nr. 554/2004.

Intimata-parata C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus intampinare prin care a invocat exceptia prematuritatii actiunii, afirmand ca ea a fost formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni prevazut de nou aparuta Lege nr.165/2013, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat.

Intimata a afirmat ca documentația transmisă nu este completă, fiind imperativă atașarea următoarelor înscrisuri:

-înscrisuri din care să reiasă faptul că partea de imobil ocupată de spațiu verde a fost inclusă în registrul special al spațiilor verzi cu această destinație sau, în caz contrar, în documentele de urbanism legal aprobate ale municipiului București,

-înscrisuri din cuprinsul cărora să rezulte destinația întregii suprafețe de teren la data preluării abuzive precum și, după caz, suprafața aferentă fiecărei destinații în parte.

Totodată, în situația în care terenul sau o parte din acesta avea destinația „agricol" la data preluării abuzive, se impune și o adeverință din care să reiasă suprafața totală reconstituită după autor, localitățile în care a avut loc reconstituirea și persoanele care au beneficiat de reconstituire.

-procesul-verbal de carte funciară nr.7200/3913 menționat în nota de reconstituire transmisă prin adresa nr._/21.02.2013.

In drept: Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, H.G nr.1095/2005, O.U.G nr.4/2012, aprobată prin Legea nr.117/2012, Legea nr.165/2013, art. 114 și următoarele din Codul de Procedura Civilă.

CURTEA

1.In ceea ce priveste exceptia prematuritatii actiuniI

Instanta constata ca exceptia a fost invocata de intimata pe calea intampinarii, si nu pe calea recursului, ca atare ea neputand fi analizata de instanta.

2.In ceea ce priveste fondul cauzei

Prin dispoziția nr.7386/12.02.2007, astfel cum a fost modificata prin dispozitia nr._/04.04.2011 emisă de Primarul General al Municipiului București, s-a dispus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, pentrtu imobilul situat in Bucuresti, Calea Dorobantilor nr.136, sector 1, compus din teren de 609 mp si constructie de 226 mp, demolata si imposibil de restituit in natura.

Dispozitia de mai sus a fost transmisa Secretariatului Comisiei Centrale, fiind înregistrata sub nr._/CC.

Intimata a analizat legalitatea respingerii cererii de restituire în natură si a constatat lipsa documentelor din care să rezulte, în mod clar, destinatia terenului la data preluarii si faptul ca in prezent el este inclus in registrul special al spatiilor verzi.

De asemenea, s-au mai solicitat lamuriri cu privire la neconcordanta dintre suprafata terenului de 431 mp mentionata in fisa tehnica a imobilului si suprafata de 609 mp pentru care s-au propus despagubiri.

Cum emitentul dispozitiei nu a lamurit aceste aspecte, rezumandu-se la a invoca dreptul sau exclusiv de a stabili suprafata de teren pe care o restituie in echivalent (adresa nr._/24.01.2012 emisa de PMB-Directia Juridica-f.28 fond), instanta retine ca intarzierea intimatei in inaintarea dosarului catre evaluator este justificata.

Ca atare, solutia primei instante de respingere a actiunii a fost legala, urmand a fi mentinuta, cu consecinta respingerii recursului ca neintemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul promovat de recurentul-reclamant A. E. prin mandatar L. N. - cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cabinet de avocat " U. I. M." - București .. 45-47, ., sector 1 împotriva sentinței civile nr. 3419/22.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR ambele cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23.01.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

A. J. A. P. R. I. C.

GREFIER

E. S.

Red./ Tehnored. AJ - 2 ex./

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C.

Jud. fond I. R.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Despăgubire. Decizia nr. 442/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI