Anulare act administrativ. Decizia nr. 3320/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3320/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 600/87/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.3320
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.04.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice A., împotriva sentinței civile nr.759/25.04.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman - SCMASCAF în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. P..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant a depus prin serviciul registratură întâmpinare la cererea de recurs.
Curtea constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.(2) Cod procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._, pe rolul Tribunalului Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal reclamantul C. P. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A., a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de calcul a taxei de poluare emisă de pârâtă, precum și obligarea acesteia la restituirea sumei de 1872 lei, reprezentând contravaloare taxă de poluare, cu actualizare la data plății și la plata dobânzii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul, în esență, a arătat că pentru a înmatricula în România autoturismul BMW 320 I, a fost obligat să achite taxa de poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008, în cuantum de 1872 lei, taxă achitată la data de 12.12.2008 în contul Trezoreriei A., precum și faptul că taxa achitată este nelegală, pentru că aceasta contravine dispozițiilor art. 23 CE, art. 25 CE și art. 90 din Tratatul CE, devenit art. 110 TFUE.
În acest sens, reclamantul a susținut că, în temeiul art. 148 din Constituția României în cauza de față sunt aplicabile în mod direct prevederile art. 90 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, acestea fiind prioritare față de dispozițiile contrare cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 prin care se instituie obligativitatea de plată a taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autovehicul second-hand importat dintr-un alt stat membru.
La fel a susținut că, urmare a efectului direct al art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene taxa de poluare a fost încasată ilegal, fiind o plată nedatorată, plătită din eroare și în mod forțat, fiind singura modalitate de a pune în circulație autoturismul achiziționat.
În fine, reclamantul a susținut că taxa prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008 are o sferă de aplicabilitate restrânsă și taxează poluarea produsă doar de autoturismele înmatriculate în România după data de 01.07.2008, deși este evident că poluează în aceeași măsură și autoturismele înmatriculate anterior acestei date, precum și faptul că toate modificările succesive ale O.U.G. nr. 50/2008, încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispoz. art. 23, art. 25 și art. 90 din Tratatul CE, art. 148 din Constituția României, art. 1 și 16 din Legea nr. 554/2004, art. 16, alin. 1 din Constituție, art. 117 alin. 1 lit. d) și art. 135 din Codul de Procedură Fiscală, iar în dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, chitanța de achitare a taxei de poluare, precum și înscrisuri privind proveniența autoturismului și îndeplinirea procedurii prealabile.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță spre a-și face apărarea ori spre a opune eventuale excepții.
Prin sentința civilă nr. 759/25.04.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal în baza art. 246 Cod pr. civ., s-a luat act de renunțarea reclamantului C. P. la judecata capătului de cerere privind anularea deciziei de calcul a taxei de poluare. A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C. P. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice a municipiului A. și obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 1.872 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare cu chitanța TS5 nr._/12.12.2008, cu actualizare la data plății și la plata dobânzii calculată potrivit art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (r3), cu modificările și completările ulterioare. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul C. P. a achiziționat autoturismul BMW 320 I, pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa de poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008, în cuantum de 1872 lei, la data de 12.12.2008 în contul Trezoreriei A..
Taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 și se percepe, potrivit dispozițiilor acesteia, doar pentru autoturismele produse în țară sau în alt stat membru U.E., dacă sunt înmatriculate pentru prima dată în România.
Actul normativ menționat exceptează de la plata taxei de poluare, autoturismele produse în România sau în alte state membre UE, dacă au fost anterior înmatriculate tot în România.
Reglementată în acest mod, OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, cum este și autoturismul reclamantului pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și după adoptarea OUG nr. 218/2008, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Ori, art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin urmare, după aderarea României la UE, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze consumul produselor importate și să influențeze, din punct de vedere fiscal, achiziționarea autovehiculelor deja înmatriculate, deoarece în raport de dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului dreptului comunitar conform căruia orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare .
Pe de altă parte, în ceea ce privește legalitatea dispozițiilor Legii nr. 9/2012, privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, acestea contravin prevederilor art. 110, paragraful I din Tratatul Comunității Europene, care interzic statelor membre ale Uniunii Europene, intre care si România, să instituie taxe contrare principiilor tratatului: „niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare."
Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, ori în cauza de față, s-a încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de cele interne.
Dispozițiile dreptului comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, această împrejurare rezultând din constituția României, art. 148, al 2, potrivit cărora, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeana, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării. De asemenea, jurisprudența Curții de Justiție Europeana, a statuat aceeași împrejurare.
Legea nr. 9/2012, privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, ce a stat la baza deciziei contestate implica o discriminare între mașini identice, în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare, neținând cont de jurisprudența Curții Europene, întrucât, prin aceasta ordonanța se încalcă principiul interzicerii taxelor cu efect echivalent, încălcându-se astfel art. 23 și art. 25 din tratatul Comunității Europene.
O taxa, pentru a fi legala, trebuie conceputa astfel încât sa excludă discriminarea, iar produsele importate nu trebuie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale. Daca nu se respecta acest principiu prin noua taxa, se încalcă principiul nediscriminării produselor importate față de cele interne.
Noua taxă introdusă prin Legea nr. 9/2012, privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, are o sferă de aplicabilitate restrânsă și taxează poluarea produsă doar de autoturismele înmatriculate în România după data de 01.07.2008, deși este evident că poluează în aceeași măsură și autoturismele înmatriculate anterior acestei date.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CJE în cauzele Flaminio C. v.Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a (9 martie 1978).
Pe de altă parte, în condițiile în care această taxă nu este percepută persoanelor care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008, deși este evident că și autoturismele acestei categorii de persoane poluează, iar din preambulul OUG 50/2008 rezultă că prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, Tribunalul constată că față de scopul urmărit prin adoptarea OUG 50/2008, potrivit principiului „poluatorul plătește”, o astfel de taxă de poluare trebuia instituită pentru toate autoturismele aflate în trafic și nu doar pentru cele înmatriculate după data de 1 iulie 2008.
În consecință, constatând că taxa achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța a apreciat acțiunea întemeiată, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor .
S-a menționat și că asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferența de tratament între produsele interne și cele importate din alte state ale UE, s-a pronunțat Curtea de la Luxembrug prin hotărârea din 11 august 1995 cauzele reunite C – 367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV s.a., c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen (discriminarea între vinurile din Luxemburg și vinurile din fructe provenite din alte state membre) sau prin hotărârea din 7 mai 1987 cauza 184/85 Comisia c. Italia.
Prin urmare, acțiunea a fost admisă, sens în care a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 1.872 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare cu chitanța TS5 nr._/12.12.2008, cu actualizare la data plății și la plata dobânzii calculată potrivit art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (r3), cu modificările și completările ulterioare.
Soluția admisibilității unor asemenea acțiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită, precum și prin prisma Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv a art. 13, potrivit căruia statele trebuie să asigure un recurs efectiv, prin care o persoană să se poată plânge de încălcarea drepturilor sale.
În ședința publică din data de 09.05.2013, prezent fiind în instanță, reclamantul a învederat că renunță la judecata capătului de cerere privind anularea deciziei de calcul a taxei de poluare.
Analizând cererea de renunțare la judecată s-a constatat că aceasta reprezintă manifestarea de voință a reclamantului, precum și faptul că prin formularea acesteia nu s-a urmărit eludarea unor dispoziții legale imperative.
Cum cererea de chemare în judecată este actul de sesizare a instanței de către reclamant, acesta putând să dispună de proces în limitele cererii formulate sau să renunțe la judecată, procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilității, Tribunalul a dat eficiență juridică cererii reclamantului și, în temeiul dispozițiilor art. 246 din Codul de Procedură Civilă, a luat act de renunțarea acestuia la judecata capătului de cerere privind anularea deciziei de calcul a taxei de poluare.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a formulat recurs recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice A., solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate.
În motivare arată că, sentinta criticata este pronuntata dupa data de 14 noiembrie, data la care Înalta Curte de Casație si Justitie s-a pronuntat prin Decizia nr. 24/2011, considerând ca din acest motiv instanta de fond a apreciat ca ilegala decizia de calcul al taxei pe poluare si a dispus restituirea taxei fara a tine cont ca reclamantul a sesizat instanta inaintea îndeplinirii procedurii prevăzute de Legea nr. 9/2012 care permite recalcularea taxei si restituirea diferenței de bani.
Atat acțiunea formulata de reclamant, cat si sentinta criticata dezbat in favoarea reclamantului aspecte de drept european. Insa instanta ar fi trebuit sa tina cont de urmatoarele aspecte:
a)Curteade Justitie a Uniunii Europene nu s-a pronuntat decât in cadrul procedurii preliminare in doua cauze cu care a fost sesizata: T. si N., ca atare nu se poate institui cu putere de lege ca taxa colectata in temeiul O.U.G. nr. 50/2008 contravine dreptului comunitar;
b)dacaaspectele de drept erau lămurite Institutul N. al Magistraturii s-ar fi pronuntat ferm in aplicarea corecta a legii, indrumand spre respectarea principiului unitar, insa, cu ocazia dezbaterii pe tema aplicarii hotararii preliminare a C.J.U.E. in cauza C-402/09, T., dezbatere ce a avut loc la București, in data de iO mai 2011, s-a opinat ca pana si CJUE a fost reticenta in ceea ce privește taxa instituit prin O.U.G. nr.50/2008,soluția pronuntata ,,contrastand puternic cu alte dispozitive din hotarari preliminare de tipul ,,art.110 trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa ..."(B. Andresan-Dezbatere pe tema aplicarii preliminare a CJUE in cauza C- 402/09,T.) pentru ca in cuprinsul dispozitivului cauzei C-402/09 s-a inserat conjuncția ,,daca", ceea ce conduce la analiza pe caz si nu la admiterea acțiunilor în temeiul discriminării.
Practica instantei de fond este aproape unitara si in sensul omiterii aplicarii legii noi in raport cu cererea reclamantului, Legea nr. 9/2012 prevede un termen in care plătitorii acestei taxe carora li s-a aplicat O.U.G. nr. 50/2008 beneficiaza de recalcularea taxei si restituirea diferenței, iar instanta de fond le atribuie, prin exonerarea totala de plata taxei pe poluare un drept pe care in realitate nu il au, ajungandu-se astfel ca hotararea judecătoreasca sa aiba efecte peste prevederile legale in materie.
In loc sa lamureasca soluționarea spetelor privind contestarea taxei auto, Decizia 24/2011 a I.C.C.J. conduce instantele de fond spre admiterea tuturor acțiunilor formulate impotriva deciziilor de calcul al taxei pe poluare, desi din argumentația expusa, studiul ar trebui individualizat si nu aplicat in sensul admiterii acțiunilor, in special in aceasta speța in care reclamantul nu a respectat legea noua in materie solicitând restituirea taxei la A.FP, A. conform Legii 9/2012 privind calculul taxei pe poluare.
Potrivit art. 1-33 alin.1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005: ,,Legea cadru europeana este un act legislativ care obliga stat membru destinatar in ceea ce privește rezultatul care trebuie obtinut, lasand in același timp autoritatilor naționale competenta in ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor." Taxa in cauza a fost instituita in scopul asigurarii protectiei mediului, reprezentând opțiunea legiuitorului național. Curtea de Justitie Europeana, prin jurisprudenta sa, a statuat in mod constant ca tratatul nu este incalcat prin instituirea unei astfel de taxe in momentul primei inmatriculari a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intra in regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre. Nivelul taxelor este corelat cu vechimea, rulajul mediu anual si starea generala standard reprezentând reflecția in plan fiscal a principiului,,poluatorul plătește", principiu acceptat unanim ia nivelul Uniunii Europene.
In drept: art. 304pct.9 Cod procedura civila.
Intimatul reclamant C. P. prin întâmpinarea solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
În motivare, recurentul reclamant arată în esență faptul că, in mod legal instanta de fond a evidentiat ca aceasta taxa de poluare, pe care reclamantul a fost obligat sa o achite pentru a putea înmatricula autovehiculul este nelegala, deoarece aceasta taxa nu este perceputa pentru autovehiculele deja înmatriculate in Remania, fiind perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare si reinmatriculate in Romania, dupa ..
Astfel prevederile art. 90 din Tratatul de Instituiere al Comunitatii Europene interzic statelor membre sa aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzisa si aplicarea produselor altor state membre de impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de producție.
Având in vedere cele mentionate si considerând ca este demonstrata incalcarea prevederilor art. 90 din Tratat, Tribunalul Teleorman a admis acțiunea si a dispus restituirea sumei de 1.872 lei, suma ce urmeaza sa fie reactualizata cu rata dobânzii legale.
Examinând recursul de față, în raport de motivele de recurs invocate, cât și în raport de dispozițiile art. 3041 Cod proc.civ., Curtea urmează să-l respingă ca nefondat.
Curtea constată că, reclamantul C. P. a achiziționat autoturismul BMW 320 I, pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa de poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008, în cuantum de 1872 lei, la data de 12.12.2008 în contul Trezoreriei A..
De asemenea, Curtea constată că, astfel cum în mod corect s-a reținut și de instanța de fond dispozițiile interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin Tratatului Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
În acest sens, Curtea are în vedere faptul că potrivit art.267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la interpretarea tratatelor.
Prin Hotărârea din 07.07.2011, CJUE s-a pronunțat în cauza C-263/10 I. N. asupra interpretării art.110 TFUE (fostul art.90 din TCE) statuând că acesta trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
S-a apreciat că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și OUG 119/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
CJUE a reținut că obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
CJUE a arătat că art. 110 TFUE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin OUG 50/2008 și a apreciat că nu este necesar să fie limitate în timp efectele acestei hotărâri deoarece din datele prezentate de Guvernul României nu s-a putut concluziona că economia românească riscă să fie serios afectată de repercusiunile acestei hotărâri, Guvernul menționând că există un număr mare de cereri de rambursare a taxei de poluare.
Art. 110 TFUE a fost interpretat în același sens de CJUE și în Hotărârea pronunțată la 07.04.2011 în cauza T. C 402/2009 în care s-a precizat că acest articol obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie națională și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare, OUG 50/2008 având ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărare în alte state membre.
Astfel, taxa de poluare instituită de OUG 50/2008 contravine art. 110 TFUE, reclamantul fiind îndreptățit la restituirea acesteia.
Potrivit art. 148 alin.2 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Instanța are, așadar, obligația de a aplica cu prioritate normele comunitare în cazul în care există contradicție între acestea și normele interne, astfel că este irelevantă în cauză susținerea că disp. OUG 50/2008 au fost respectate de organul fiscal.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod proc.civ., Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice A., împotriva sentinței civile nr.759/25.04.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman - SCMASCAF în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. P., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. D. U. D. B. V.
GREFIER
C. D.
Red.jud.U.D./2 ex.
Tehnodact. I.C.D.
Tribunalul Teleorman – SCMASCAF
Jud.fond. N. M.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 683/2014. Curtea de... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4667/2014.... → |
|---|
