Pretentii. Decizia nr. 7375/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7375/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 2933/98/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.7375
Ședința publică de la 09.10.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - A. Ș.
JUDECĂTOR - D. V.
GREFIER - C. A.
Pe rol se află recursul formulat de recurenta pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița (fosta Administrație a Finanțelor Publice Slobozia), împotriva sentinței civile nr. 611/26.03.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant O. M. și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima strigare, la ordine, cât și la a doua strigare la sfârșitul ședinței, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art.223 alin.3 C.pr.civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și în temeiul art.394 alin.1 C.pr.civ., o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 611/26.03.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._ a fost admisă ca întemeiată cererea formulată de reclamantul O. M. împotriva pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița.
A fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 5898 lei, contravaloare prejudiciu reprezentând dobânda legală.
A fost obligată pârâta către reclamant și la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A fost admisă ca întemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU.
A fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița sumele la care aceasta din urmă a fost obligată către reclamant, prin prezenta hotărâre.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat pârâta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița (fosta AFP Slobozia), criticând-o pentru nelegalitate, arătând în esență următoarele:
In fapt, în data de 26.03.2014, pe rolul Tribunalului Ialomița, s-a judecat cauza civila avanei ca obiect pretenții - acordare dobânda, formulata de reclamantul O. M. prin mandatar O. G. in contradictoriu cu instituția pârâtă.
Reclamantul a solicitat acordarea acestor dobânzi, deoarece, susține acesta, suma in cuantum de 12.451 lei a fost inscasata de Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița (fosta AFP Slobozia) in mod nelegal. Conform Sentinței civile nr.1297F/21.05.2012 pronuntata Tribunalul Ialomița si pentru aceste motive, are dreptul la plata unor dobânzi in vederea reparării prejudiciului creat.
. civila nr.1297F/21.05.2012 Tribunalul Ialomița a dispus restituirea sumei in cuantum de 12.451 lei reprezentând taxa de poluare achitata pentru înmatricularea a unui autoturism, suma ce a fost efectiv restituita de instituția pârâtă catre reclamant.
La data de 08.11.2013 numitul O. M. solicita prin cererea înregistrata la AFP Slobozia sub nr._ acordarea de dobânzi in conformitate cu art.124 din OG nr.92/2003, in cuantum total de 5.898 lei, deoarece nu a fost acordata din oficiu de instituția recurentă, pentru plata taxei de poluare cu întârziere.
Cererea formulata de reclamant este neîntemeiata deoarece in dispozitivul Sentinței civile nr.l297F/21.05.2012, a fost acordata dobânda fiscala si mai mult decât atat, si achitata efectiv catre reclamant.
Referitor la solicitarea de dobânzi aferente sumei de 12.451 lei reprezentând taxa de poluare, nu are suport legal, deoarece potrivit art.124 din OG nr.92/2003 se acorda dobânzi pentru cererile de restituire in cazul in carte se depășește termenul de 45 de zile pentru acordarea unui răspuns pozitiv/negativ de la datat depunerii cererii.
Instituția recurentă formulează si transmite răspuns, la cererea formulata de numitul O. M., precizând faptul ca termenul de 45 de zile nefiind depășit, iar dispozițiile art.124 nefiind incidente in acest caz, motiv pentru care solicitarea reclamantului de acordare a dobânzilor aferente taxei de poluare, a avut răspuns negativ.
Întreaga activitate a instituției recurente se desfășoară dupa prevederile OG nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, care la art.124 prevede in mod explicit modalitatea de acordarea de dobânzi fiscale, motiv pentru care solicitarea reclamantului apare ca neintemeiata, in acest sens fiind si practica recenta a Curții Europene.
P. Hotărârea Litlewoods Retail, Curtea a stabilit ca principiul echivalentei nu implica obligația statelor sa extindă regimul sau intern cel mai favorabil la toate acțiunile introduse . de drept.
Singura condiție vizează aplicarea pentru acțiunile intemeiate pe incalcari ale dreptului comunitar a unui regim identic sau mai favorabil cu cel al acțiunilor similare intemeiate pe incalcari ale dreptului intern.
Impunând condiția similarității acțiunilor, Curtea admite implicit ca pentru un anumit tip de incalcari ale dreptului comunitar, acțiunile interne reparatorii pot avea condiții mai puțin favorabile decât in alte acțiuni care vizează un alt domeniu de drept, daca aceste condiții sunt insa identice sau mai favorabile decât cele ale acțiunilor interne similare.
Cu alte cuvinte, aplicând cele de mai sus la speța, se admite ca dobânzile acordate pentru taxele percepute prin incalcarea dreptului comunitar (care sunt in cazul de fata identice cu cele acordate pentru taxele perceputa prin incalcarea dreptului intern) sa fie mai mici decât cele acordate in dreptul comun.
Astfel fiind, statul nu poate fi obligat sa acorde mai mult decât dobânda fiscala, chiar daca in alte domenii se aplica dobânda legal ce poate fi mai mare.
În drept, recursul a fost întemeiat pe art.486 s.u., 488 alin (1) pct.8, din Legea nr. 134/2010 privind noul Cod de Procedura Civila coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 privind Legea Contenciosului Administrativ, precum se pe dispozițiile art.124 din OG nr.92/2003.
Legal citat, intimatul O. M. a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând în esență următoarele:
Hotărârea pronunțata de C.J.U.E. in cauza C-565/11 (I. c. Statul R.) a produs o mutație majora in legislația romaneasca (inclusiv, in legislația fiscala si in cea procedural- fiscala).
In esență, potrivit acestei hotărâri, pentru suma incasata necuvenit la buget (restituita ulterior, in baza unei hotărâri judecătorești executorii), statul trebuie să repare integral prejudiciul inregistrat de contribuabil in urma incasarii necuvenite a sumei in cauza (in cazul de fată, taxa pe poluare) si a lipsirii sale de folosința respectivei sume (de la momentul achitării si pana la momentul restituirii ei efective).
Repararea acestui prejudiciu se face prin acordarea, la cerere, a dobânzii legale fiscale (calculata conform art.124 si art.120 alin.7 din O.G. nr.92/2003), dobânda in cauza incepand a curge, conform hotărârii C.J.U.E. sus menționate (paragraful 28), de la data achitării la buget a creanței principale (taxa pe poluare).
Dispozitivul hotărârii in cauza („Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național [...] care limitează dobânzile, acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe") scoate in evidenta, așadar, aspectul că, dreptul intern (in speța, art.124 alin.1 fraza I din O.G. nr.92/2003, raportat la art.70 din același act) este neconform cu „Dreptul Uniunii" in ceea ce privește momentul de la care se naște, in mod real, dreptul contribuabilului la dobânda legala in materie fiscala (pentru sumele plătite necuvenit la buget de către contribuabil si restituite acestuia ulterior).
Practic, aceasta inseamnă că, odată cu pronunțarea hotărârii in cauză, se consacră (si) in materie fiscala (românească) principiul din dreptul comun privind reparația integrala a prejudiciului, indiferent de calitatea celui păgubit, înlăturându-se astfel inechitatea existenta anterior intre poziția privilegiata a Statului Român si poziția contribuabililor săi (Statul Român, spre deosebire de contribuabil, plătea dobânda legala fiscala doar pentru perioada ulterioara formulării cererii de restituire a creanței principale, incepand cu a 46-a zi de la data depunerii cererii respective).
P. urmare, privind lucrurile prin prisma hotărârii C.J.U.E., dată in cauza C-565/2011, relevanța termenului prevăzut de art.70 din O.G. nr.92/2003 (la care face trimitere art.124 alin.l din același act normativ) a dispărut cu desăvârșire sub aspectul momentului de la care se naște, in mod real, dreptul contribuabilului la dobânda legala fiscala.
In consecința, având in vedere că, pe de o parte, potrivit dreptului U.E. (prioritar fata de dreptul național, conform Constituției României), hotărârile C.J.U.E. reprezintă izvor de drept, sunt general obligatorii (opozabile erga omnes) si au aplicabilitate retroactiva (de la data incalcarii dreptului Uniunii prin legislația interna), iar, pe de alta parte, că orice autoritate publică dintr-un stat membru este obligată să aplice, de indata si in mod direct, dreptul comunitar (inclusiv hotărârile C.J.U.E.), fără a mai aștepta compatibilizarea prealabilă cu acesta a dreptului intern (conform celor decise de C.J.U.E. in cauzele V. Gend & Loos din 1963 si Simmenthal din 1976), s-a considerat a fi perfect indreptatit să solicite organului fiscal acordarea, de buna voie și a dobânzii legale fiscale pentru perioada 02.11._11
Altfel spus, a solicitat acordarea dobânzii respective de la data achitării necuvenite la buget a taxei pe poluare (conform chitanței ., nr._/02.11.2009) si pana la data incepand cu care acest drept i-a fost recunoscut, anterior, prin Sentința civila nr.l297/F/21.05.2012 a Tribunalului Ialomița (24.11.2011).
Cuantumul acestei diferente de dobânda s-a ridicat la valoarea totala de 5.898 lei, fiind determinat prin raportare la numărul zilelor de intarziere aferente acestui interval (intarziere privind restituirea benevola a taxei pe poluare), cuantumul creanței principale (taxa pe poluare, in valoare de 12.451 lei), respectiv nivelul pe care rata dobânzii legale fiscale 1-a avut succesiv, in timp, potrivit dispozițiilor art.120 alin.(7) din O.G. nr.92/2003.
Examinând sentința prin prisma criticilor invocate, cât și din perspectiva art. 488 Cod pr. Civ., Curtea a reținut următoarele:
Intimatul a obținut pe cale judecătorească – sentința civilă nr. 1297/F/21.05.2012 - restituirea taxei de poluare încasată de pârâtă necuvenit, în sumă de_ lei, dobânda legală fiscală 2429,7 lei, calculată pe intervalul 24.11._-29.03.2013, precum și suma reprezentând cheltuieli de judecată, restituire care rezultă din Dispoziția de plată 2896/29.03.2013 emisă de Trezoreria Slobozia.
Potrivit art. 124 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art.117 alin.2 și 2 ind.1 sau la art.70, după caz, până la data stingerii prin care din modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor .
În contextul reglementărilor arătate mai sus, instanța reține că suma de restituit către intimat cu titlu de taxă de poluare este o sumă ce se plătește de la buget (potrivit O.U.G. nr.50/2008, taxa de poluare se face venit la buget, fiind gestionată de Administrația F. pentru Mediu) și că în mod nejustificat s-a refuzat restituirea taxei de poluare la solicitarea reclamantului (din moment ce pe cale judecătorească s-a constatat nelegalitatea perceperii și încasării acesteia).
Fiind îndeplinite aceste condiții, sub aspectul dreptului material, întârzierea recurentei pârâte să restituie intimatului reclamant contribuții bugetare încasate necuvenit, îndreptățește pe acesta la plata dobânzii legale.
Și, sub aspect procedural, intimatul reclamant este îndreptățit în demersul său, întrucât pe de o parte a formulat cerere de restituire a taxei de poluare, potrivit art.117 alin.1 Cod procedură fiscală, ceea ce în contextul art.124 din același act normativ determină declanșarea momentului de la care începe să curgă dobânda legală, iar pe de altă parte a formulat și cerere de plată pe cale amiabilă a dobânzii legale, ceea ce, potrivit art.124 alin.1 teza a II-a din cod i-a deschis calea către justiție .
Hotărârea pronunțata de C.J.U.E. in cauza C-565/11 (I. c. Statul R.) a produs o mutație majora in legislația româneasca (inclusiv, in legislația fiscala si in cea procedural- fiscala).
In esență, potrivit acestei hotărâri, pentru suma incasata necuvenit la buget (restituita ulterior, in baza unei hotărâri judecătorești executorii), statul trebuie să repare integral prejudiciul înregistrat de contribuabil in urma încasării necuvenite a sumei in cauza (in cazul de fată, taxa pe poluare) si a lipsirii sale de folosința respectivei sume (de la momentul achitării si pana la momentul restituirii ei efective).
Repararea acestui prejudiciu se face prin acordarea, la cerere, a dobânzii legale fiscale (calculata conform art.124 si art.120 alin.7 din O.G. nr.92/2003), dobânda in cauza începând a curge, conform hotărârii C.J.U.E. sus menționate (paragraful 28), de la data achitării la buget a creanței principale (taxa pe poluare).
Dispozitivul hotărârii in cauza („Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național [...] care limitează dobânzile, acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe") scoate in evidenta, așadar, aspectul că, dreptul intern (in speța, art.124 alin.1 fraza I din O.G. nr.92/2003, raportat la art.70 din același act) este neconform cu „Dreptul Uniunii" in ceea ce privește momentul de la care se naște, in mod real, dreptul contribuabilului la dobânda legala in materie fiscala (pentru sumele plătite necuvenit la buget de către contribuabil si restituite acestuia ulterior).
Practic, aceasta înseamnă că, odată cu pronunțarea hotărârii in cauză, se consacră (si) in materie fiscala (românească) principiul din dreptul comun privind reparația integrala a prejudiciului, indiferent de calitatea celui păgubit, înlăturându-se astfel inechitatea existenta anterior intre poziția privilegiata a Statului Român si poziția contribuabililor săi (Statul Român, spre deosebire de contribuabil, plătea dobânda legala fiscala doar pentru perioada ulterioara formulării cererii de restituire a creanței principale, începând cu a 46-a zi de la data depunerii cererii respective).
P. urmare, privind lucrurile prin prisma hotărârii C.J.U.E., dată in cauza C-565/2011, relevanța termenului prevăzut de art.70 din O.G. nr.92/2003 (la care face trimitere art.124 alin.l din același act normativ) a dispărut cu desăvârșire sub aspectul momentului de la care se naște, in mod real, dreptul contribuabilului la dobânda legala fiscala.
In consecința, având in vedere că, pe de o parte, potrivit dreptului U.E. (prioritar fata de dreptul național, conform Constituției României), hotărârile C.J.U.E. reprezintă izvor de drept, sunt general obligatorii (opozabile erga omnes) si au aplicabilitate retroactiva (de la data incalcarii dreptului Uniunii prin legislația interna), iar, pe de alta parte, că orice autoritate publică dintr-un stat membru este obligată să aplice, de indata si in mod direct, dreptul comunitar (inclusiv hotărârile C.J.U.E.), fără a mai aștepta compatibilizarea prealabilă cu acesta a dreptului intern (conform celor decise de C.J.U.E. in cauzele V. Gend & Loos din 1963 si Simmenthal din 1976), hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Față de considerentele de fapt și de drept învederate mai sus, Curtea reține că recursul nu este fondat, astfel că în baza art. 496 Cod pr. Civ. îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița (fosta Administrație a Finanțelor Publice Slobozia), cu sediul în Slobozia, ..14, Ansamblul PECO, jud. Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 611/26.03.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant O. M., cu domiciliul ales la mandatar O. G. din Slobozia, ., ., . și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.295 corp A, sect.6, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. A. Ș. D. V.
GREFIER
C. A.
Red. Jud. DV
Tehnored. CB
5 ex/09.12.2014
Tribunalul Ialomița-Secția Civilă
Jud. fond: D. R.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5503/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 2575/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
