Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4667/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4667/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 4316/98/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4667
Ședința publică din data de 05 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. I. C.
JUDECĂTOR: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă D.G.R.F.P. PLOIEȘTI - A.J.F.P. IALOMIȚA, împotriva sentinței civile nr. 2826/11.11.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. C. A. S.R.L., având ca obiect „contestație act administrativ fiscal”.
La apelul nominal nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2826/11.11.2013 a Tribunalului Ialomița a fost admisă cererea formulată de reclamanta . Urziceni în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.F.P. IALOMIȚA – BIROUL SOLUȚIONARE CONTESTAȚII, fiind anulate în parte actele administrativ fiscale reprezentând Decizia nr.145/27.05.2011 privind soluționarea contestației formulată de reclamanta .. Urziceni, Decizia de impunere fiscală nr.F IL 387/25.03.2011 emisă de Activitatea de Inspecția Fiscală din cadrul D.G.F.P. Ialomița și Raportul de inspecție fiscală nr. F IL 217/25.03.2011 emis de către Serviciul Inspecție Fiscală pentru suma de 6941 lei cu titlu de diferențe TVA ce provin din neacordarea dreptului de deducere și dobânzile și penalitățile aferente acestei sume. A fost înlăturată, în consecință, obligația de plată a reclamantei a acestor sume.
Totodată, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă la plata sumei de 903,4 lei, reprezentând onorariu expert.
Pronunțând această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Decizia de impunere nr. F-IL-387/25.03.2011 emisă în baza Raportului de Inspecție Fiscală nr. F-IL-217/25.03.2011, organele de inspecție fiscală ale pârâtei, au reținut în sarcina reclamantei, obligații suplimentare de plată constând în 6.941 lei cu titlu de diferență TVA, prin neacordarea dreptului de deducere a taxei pentru achizițiile efectuate de la o societate ce nu figurează ca firmă plătitoare de TVA, cât și pentru achizițiile provenite de la sediul societății declarate inactive, prin Ordin al președintelui A.N.A.F. și a sumei de 4.531 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere.
Pentru a reține astfel, inspectorii fiscali au constatat că furnizorii de la care reclamanta a achiziționat mărfurile au fost declarați inactivi, prin Ordin al președintelui A.N.A.F., publicat în Monitorul Oficial.
Fiind declarați inactivi și documentele fiscale emise de aceștia sunt nule, iar răspunderea pentru realitatea și legalitatea datelor înscrise în facturile fiscale, revine în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 6 din Legea nr. 82/1991, persoanelor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.
Coroborând întregul material probator și având în vedere dispozițiile legale incidente cauzei, după o primă recurate a cauzei și trimiterea acesteia spre rejudecare, Tribunalul a apreciat că furnizorii de la care petenta a achiziționat mărfurile, au fost declarați inactivi după cum urmează: S.C. Chamg Sheng S.R.L., CUI_, societate declarată inactivă din data de 22.08.2007 prin Ordin al Președintelui ANAF, publicat în M.O. nr. 576/22.08.2007, data anulării înregistrării în scopuri de TVA fiind 01.09.2007, S.C. Ruj Impact S.R.L., CUI_, societate declarată inactivă din data de 26.02.2008 prin Ordin al Președintelui ANAF, publicat în M.O. nr. 144/26.02.2008, data anulării înregistrării în scopuri de TVA fiind 01.03.2008, S.C. Weihong Ro Impex .., CUI_, societate declarată inactivă din data de 22.08.2007 prin Ordin al Președintelui ANAF, publicat in M.O. nr. 576/22.08.2007, data anulării înregistrării în scopuri de TVA fiind 01.09.2007, S.C. Abundent Ritm S.R.L., CUI_, societate declarată inactivă din data de 11.06.2009 prin Ordin al Președintelui ANAF, publicat în M.O. nr. 1167/29.05.2009, data anulării înregistrării în scopuri de TVA fiind 01.07.2009, S.C. Euro Still Star Impex S.R.L., CUI_, societate declarată inactivă din data de 11.06.2009 prin Ordin al Președintelui ANAF, publicat în M.O. nr. 1167/29.05.2009, data anulării înregistrării în scopuri de TVA fiind 01.07.2009, S.C. Activ Tong Universal S.R.L., CUI_, societate declarată inactivă din data de 11.06.2009 prin Ordin al Președintelui ANAF nr 1167/29.05.2009, data anulării înregistrării în scopuri de TVA fiind 01.07.2009, S.C. Harmony Textil SRL, CUI_, societate declarată inactivă din data de 11.06.2009 prin Ordin al Președintelui ANAF nr.1167/29.05.2009, data anulării înregistrării în scopuri de TVA fiind 01.07.2009, S.C. Classic Aspect S.R.L., CUI_, societate declarată inactivă din data de 11.06.2009 prin Ordin al Președintelui ANAF nr. 1167/29.05.2009, data anulării înregistrării în scopuri de TVA fiind 01.07.2009, S.C. Guang Ming Star 2006 S.R.L., CUI_, societate declarată inactivă din data de 11.06.2007 prin Ordin al Președintelui ANAF nr.167/29.05.2007, data anulării înregistrării în scopuri de TVA fiind 01.07.2009, S.C. Viomar Elegance Impex S.R.L., CUI_, societate declarată inactivă din data de 11.06.2009 prin Ordin al Președintelui ANAF nr. 1167/29.05.2009, data anulării înregistrării în scopuri de TVA fiind 01.07.2009, S.C. Peony International Import Export S.R.L., CUI_, societate declarată inactivă din data de 22.08.2007 prin Ordin al Președintelui ANAF nr. 1167/29.05.2009, data anulării înregistrării în scopuri de TVA fiind 01.07.2009, S.C. Silva2000 Impex S.R.L., CUI_, societate declarată inactivă din data de 11.06.2009 prin Ordin al Președintelui ANAF nr. 1167/29.05.2009, data anulării înregistrării în scopuri de TVA fiind 01.07.2009, S.C. Lian Ju Comercial S.R.L., CUI_, societate declarată inactivă din data de 11.06.2009 prin Ordin al Președintelui ANAF nr. 1167/29.05.2009, data anulării înregistrării în scopuri de TVA fiind 01.07.2009.
Reține Tribunalul că potrivit art. 146 alin. 4 din Codul Fiscal “Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească mai multe condiții, prevederile legale enunțate coroborându-se cu cele ale Ordinului 575/2006, privind stabilirea condițiile și declararea contribuabililor inactivi în care la art. 1 alin. 2 și art. 3 alin. 1 și 2 și art. 7 alin. 1 și 2 se precizează că: contribuabilii sunt declarați inactivi prin Ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. De la data declarării ca inactiv, contribuabilul nu mai are dreptul de a utiliza facturi, facturi fiscale, alte documente sau formulare tipizate cu regim special. Documentele fiscale emise de un contribuabil declarat inactiv cu încălcarea interdicției prevăzute la alin. 1, nu produc efecte juridice din punct de vedere fiscal”.
Reține Tribunalul că aceste dispoziții legale nu impun în sarcina reclamantei –persoană impozabilă să cunoască contribuabili declarați inactivi, opozabilitatea față de ceilalți participanți la comerț, chiar dacă Lista contribuabililor declarați inactivi se reactualizează de regulă lunar.
Reține instanța fondului că Ordinul nr. 575 din 21 iulie 2006 privind stabilirea condițiilor și declararea contribuabililor inactivi, nu stabilește nici un efect în cazul declarării contribuabililor inactivi pentru operațiunile comerciale efectuate de ceilalți comercianți cu un astfel de contribuabil inactiv.
Regimul deducerilor urmărește să degreveze în întregime întreprinzătorul de sarcina TVA-ului datorat sau achitat în cadrul activităților economice pe care le desfășoară.
Reține Tribunalul că, deși organul fiscal a făcut aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. 1 indice 2 din Codul Fiscal, acesta nu a pus în discuție realizarea /realitatea operațiunii economice care apare pe factură, care îndeplinește cerințele formale impuse de lege.
În condițiile celor dispuse de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele conexate C-80/11și C-142/11, administrația fiscală poate refuza în mod legal rambursarea TVA-ului în cazurile în care nu este posibilă stabilirea identității celorlalți subcontractanți utilizați de emitentul facturii sau în care emiterea de facturi de către subcontractanți nu respectă reglementarea aplicabilă.
Reține Tribunalul că în conformitate cu concluziile CJUE din cauzele conexate C-80/11și C-142/1, făcând interpretare articolului 167, articolului 168 litera (a), articolului 178 litera (a), articolului 220 punctul 1 și articolul 226 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, Curtea a stabilit că trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici naționale în temeiul căreia autoritatea fiscală refuză unei persoane impozabile dreptul de a deduce din valoarea taxei pe valoarea adăugată pe care o datorează valoarea taxei datorate sau achitate pentru serviciile care i-au fost furnizate pentru motivul că emitentul facturii aferente acestor servicii sau unul dintre prestatorii săi a săvârșit nereguli, fără ca această autoritate să dovedească, având în vedere elemente obiective, că persoana impozabilă respectivă știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea invocată pentru a justifica dreptul de deducere era implicată într-o fraudă săvârșită de emitentul menționat sau de un alt operator care intervine în amonte în lanțul de prestații.
De asemenea, Articolul 167, articolul 168 litera (a), articolul 178 litera (a) și articolul 273 din Directiva 2006/112 trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici naționale în temeiul căreia autoritatea fiscală refuză dreptul de deducere pentru motivul că persoana impozabilă nu s-a asigurat că emitentul facturii aferente bunurilor pentru care se solicită exercitarea dreptului de deducere avea calitatea de persoană impozabilă, că dispunea de bunurile în cauză și era în măsură să le livreze și că a îndeplinit obligațiile privind declararea și plata taxei pe valoarea adăugată sau pentru motivul că persoana impozabilă respectivă nu dispune, în plus față de factura menționată, de alte documente de natură să demonstreze că împrejurările menționate sunt întrunite, deși condițiile de fond și de formă prevăzute de Directiva 2006/112 pentru exercitarea dreptului de deducere sunt îndeplinite, iar persoana impozabilă nu dispunea de indicii care să justifice presupunerea existenței unor nereguli sau a unei fraude în sfera emitentului național.
Arată Tribunalul că expertiza judiciară contabilă efectuată în cauză a confirmat faptul că nu există cadrul legislativ privind obligația agenților economici de a verifica starea juridică a partenerilor de afaceri, iar din punct de vedere fiscal, societatea reclamantă a ținut corect evidența financiar –contabilă, calculându-se corect TVA-ul pentru intrările de mărfuri.
Prin urmare, reclamanta a înregistrat corect și legal facturile primite de la vânzătorii mărfurilor achiziționate, respectând prevederile impuse de art. 155 alin. 19-20 din codul fiscal: „19) Factura cuprinde în mod obligatoriu următoarele informații, printre altele, d) denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală ale persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;e) denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit în România și care și-a desemnat un reprezentant fiscal, precum și denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA, conform art. 153, ale reprezentantului fiscal;etc” .
În aceste condiții, în mod nelegal pârâta nu a luat în considerare tranzacțiile efectuate de reclamantă cu furnizorii declarați inactivi prin ordinul președintelui ANAF, în vederea acordării dreptului de deducere TVA, atâta timp cât nu a dovedit că reclamanta era implicată sau ar fi trebuit să știe că operațiunile invocate pentru a justifica dreptul deducere era implicată într-o fraudă săvârșită de furnizor sau de un alt operator care intervine în amonte în lanțul de livrare.
Tribunalul a reținut că potrivit jurisprudenței Curții Europene, operatorii care iau toate măsurile care pot fi pretinse în mod rezonabil de la un operator pentru a se asigura că operațiunile lor nu sunt implicate într-o fraudă, indiferent dacă este vorba de o fraudă privind TVA-ul sau de alte fraude, trebuie să se poată baza pe legalitatea acestor operațiuni fără a risca să piardă dreptul de deducere a TVA-ului achitat în amonte.
Reclamanta are ca obiect de activitate comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, procedând, de regulă, la achiziționarea de mărfuri din piețe, târguri fără putință de a verifica Monitorul Oficial al României, Partea I și pagina de internet www.mfinante.ro, la secțiunea "Informații contribuabili" unde se publică Lista contribuabililor inactivi.
Tribunalul consideră că a impune unui comerciant o sarcină disproporționată în sensul cunoașterii la momentul efectuării unei tranzacții toți contribuabililor inactivi, în lipsa unei dispoziții legale clare și eficientă în acest sens, suprimându-i dreptul de deducere TVA, înseamnă a transfera persoanelor impozabile, contrar Directivei 2006/112, în special art. 242, propriile atribuții de control.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA, solicitând modificarea în tot a acesteia și, pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată, reținând incidența în cauză a prevederilor art. 304 pct. 9 C..
Arată recurenta, în motivare, că prin decizia de impunere nr. F -IL 387/25.03.2011 emisa in baza Raportului de inspecție fiscala nr.F -IL 217/25.03.2011 organele de control au stabilit o diferența T.V.A. de plata in suma de 6.941 lei ce provine din neacordarea dreptului de deducere a taxei pentru achizițiile efectuate de la o societate ce nu figurează ca fiind plătitoare de TVA cat si pentru achizițiile provenite de la societăți declarate inactive prin ordin al Președintelui ANAF si la plata sumei de 4.531 lei reprezentând dobânzi si penalități de intarziere aferente TVA.
Potrivit art. 11 alin. (12) din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal cu completările sl modificările ulterioara se precizează: (12) De asemenea, nu sunt luate în considerare de autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate cu un contribuabil declarat Inactiv prin ordin al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu excepția achizițiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită.
Procedura de declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilită prin Ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, iar Ordinul si lista contribuabililor declarați inactivi se comunică contribuabililor cărora le sunt destinate si persoanelor interesate, prin afișarea pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
În aceea ce privește dreptul organelor fiscale de a anula înregistrarea unei persoane în scopuri de T.VA, arată recurenta că potrivit art. 153 alin. 8 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare dacă o persoană impozabilă figurează în evidenta specială si în lista contribuabililor inactivi, atunci organele fiscale au dreptul de a anula din oficiu înregistrarea acestei persoane în scopuri de T.VA.
De asemenea in conformitate cu art. 146 alin(4) si art. 155 alin.(5) din același act "pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana Impozabila trebuie sa îndeplinească următoarele condiții: a) pentru taxa datorata sau achitata, aferenta bunurilor care l-au fost ori urmează sa îi fie livrate sau serviciilor care l-au fost ori urmează sa îi fie prestate in beneficiul sau, sa dețină o factura care sa cuprindă informațiile prevăzute la art. 155 alin. (5); factura cuprinde în mod obligatoriu mai multe informații privind denumirea/numele, adresa / codul de înregistrare prevăzut la art. 153, dupa caz, ale persoanei impozabile care emite factura".
Arată recurenta că în vederea acordării deducerii T. VA. persoana impozabila trebuie sa datina o factura care sa contina un cod de inregistrare valabil al persoanelor de la care face achiziția.
Aceste prevederi legale se coroborează cu cele ale Ordinului 575/2006 privind stabilirea condițiilor si declararea contribuabililor inactivi in care la art.1) alin. 2 si art. 3) alin. 1) si 2)si art. 7 alin 1) si 2) precizează: „contribuabilii sunt declarați inactivi prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea 1. De la data declarării ca inactiv contribuabilul nu mai are dreptul de a utiliza facturi, facturi fiscale, alte documente sau formulare tipizate cu regim special. Documentele fiscale emise de un contribuabil declarat inactiv cui încălcarea interdicției prevăzute la alin1 nu produc efecte juridice din punct de vedere fiscal.”
Arată recurenta că textul de lege prevede obligativitatea înscrierii contribuabililor declarați inactivi în Lista contribuabililor declarați inactivi (anexa nr. 2), contribuabilii cărora le încetează starea de inactivitate fiind cuprinși în Lista contribuabililor, iar aceste liste se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și pe pagina de internet www.mfinante.ro, la secțiunea Informații contribuabili.
Precizează recurenta că, potrivit probelor adminstrate în cauză, furnizorii de la care petenta a achiziționat mărfurile, au fost declarați inactivi anterior achiziției de mărfuri, iar
afirmația societății ca nu are obligația si nici atribuția, ca beneficiar al mărfurilor, sa verifice societatea furnizoare atâta timp cat ¡si inregistrează in contabilitate documentele fiscale respective, nu pot fi reținute.
În acest sens, arată că răspunderea pentru realitatea si legalitatea datelor înscrise in facturile fiscale, revine, in conformitate cu prevederile art. 6. alin .(2) din Legea 82/1991, Legea contabilității si persoanelor care le-au înregistrat in contabilitate: "(2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor in contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au intocmit,vizat si aprobat, precum si a celor care le-au înregistrat in contabilitate dupa caz."
Așadar, in mod corect organele de inspecție fiscala nu au acordat drept de deducere pentru achizițiile efectuate de la contribuabili declarați inactivi prin Ordin al Președintelui ANAF.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. și prin raportare la probele administrate, Curtea constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
Astfel, cum rezultă din susținerile părților, confirmate de probele administrate în cauză, Curtea va reține că nu există contestări cu privire la situația de fapt reținută de organul fiscal cu ocazia emiterii raportului de inspecție fiscală contestat și a deciziei de impunere atacată prin prezenta cerere, respectiv cu privire la faptul că intimata – reclamantă a exercitat drept de deducere a TVA în cuantum de 6. 941 lei, depunând în acest sens facturi fiscale doveditoare ale achiziției unor mărfuri de la terți contribuabili declarați inactivi anterior achiziției bunurilor, și care nu aveau deci dreptul de a emite aceste facturi la momentul tranzacției, interdicție prevăzută expres de art. 3 din Ordinul 575/2006.
Acestea sunt fapte necontestate, cu privire la care instanța de recurs nu va mai realiza verificări, singurele aspecte contestate fiind cele legate de interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 146 și art. 147/1Cod fiscal, privind exercitarea dreptului de deducere, coroborat cu dispozițiile art. 11 alin 12 și ale art. 153 alin 8 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal și cu art. art. 3 din Ordinul 575/2006 și art. 6 alin 2 din Legea nr. 82/1991.
Curtea va reține, din coroborarea textelor enunțate (al căror conținut nu îl va mai relua în prezenta deciziei, el fiind expus pe larg în cuprinsul sentinței recurate și al cererii de recurs) că în situația declarării unui contribuabil inactiv, acesta nu mai are dreptul de a utiliza facturi, facturi fiscale și alte documente cu regim special (art. 3 din Ordinul nr. 575/2006) astfel că la data achiziționării bunurilor de către intimata- reclamantă de la furnizorii declarați inactivi, facturile emise de aceștia erau nule de drept, fiind emise cu încălcarea prevederilor legale enunțate.
De asemenea, Curtea va mai reține că potrivit art. 6 alin 2 din legea nr. 82/1991, înregistrarea acestor facturi în contabilitatea intimatei – reclamante angajează răspunderea acesteia atât din punctul de vedere al legii contabilității, cât și cu privire la operațiunile fiscale ulterioare, care au la bază această înregistrare.
Această mențiune legală cu privire la angajarea răspunderii trebuie interpretată, în mod implicit, în sensul că o dată cu înregistrarea documentelor în contabilitate, persoana impozabilă care procedează la înregistrare trebuie să întreprindă un minim de diligențe cu privire la valabilitatea actelor. Este adevărat că textul de lege nu distinge cu privire la ce anume verificări trebuie efectuate referitor la documentele contabile înregistrate, dar un minim de diligențe, pentru a înlătura prezumția legală de culpă stabilită în sarcina celui care înregistrează, presupune cel puțin cunoașterea și aplicarea dispozițiilor legale exprese.
Astfel, Curtea va reține că intimata, chiar dacă nu era ținută de un text legal expres cu privire la cunoașterea declarării contribuabililor inactivi de la care proveneau facturile fiscale înregistrate în contabilitate, era totuși ținută de cunoașterea dispozițiilor art. 11 alin 12 Cod fiscal și de cunoașterea și respectarea prevederilor legale cu privire la exercitarea dreptului de deducere – art. 146 și art. 153, 155 Cod fiscal.
Din interpretarea sistemică a acestor texte de lege se poate concluziona, cu necesitate, că pentru a putea fi exercitat dreptul de deducere este necesară îndeplinirea cumulativă a unor condiții, referitoare la cererea de deducere, la realitatea operațiunilor cu privire la care se exercită dreptul de deducere și referitoare la valabilitatea documentelor doveditoare depuse în sprijinul acestei cereri.
Ori, astfel cum prevăd expres dispozițiile art. 11 alin 12 din Codul fiscal, tranzacțiile executate cu un contribuabil declarat inactiv prin Ordin al Președintelui ANAF nu sunt luate în considerare.
Intimata- reclamantă nu poate invoca în apărare necunoașterea legii cu privire la faptul că tranzacțiile cu un contribuabil inactiv nu pot fi avute în vedere la exercitarea dreptului de deducere, iar corectitudinea ținerii evidențelor contabile nu prezintă relevanță în speță, cât timp organul fiscal nu a aplicat o sancțiune în baza Legii nr.82/1991 ci a cenzurat dreptul de deducere al reclamantei.
În mod corect, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 11 alin 12 Cod fiscal, instanța de fond a făcut trimitere la practica CJUE, mai exact la concluziile Curții din cauzele reunite C-80/11 și C-142/1, dar a aplicat eronat aceste concluzii, ce constituie izvor de drept comunitar, la speța de față.
Astfel, în cauzele conexate amintite, făcând interpretarea articolului 167, articolului 168 litera (a), articolului 178 litera (a), articolului 220 punctul 1 și articolul 226 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, Curtea a stabilit că acestea se opun unei practici naționale în temeiul căreia autoritatea fiscală refuză unei persoane impozabile dreptul de a deduce din valoarea taxei pe valoarea adăugată pe care o datorează valoarea taxei datorate sau achitate pentru serviciile care i-au fost furnizate pentru motivul că emitentul facturii aferente acestor servicii sau unul dintre prestatorii săi a săvârșit nereguli, fără ca această autoritate să dovedească, având în vedere elemente obiective, că persoana impozabilă respectivă știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea invocată pentru a justifica dreptul de deducere era implicată într-o fraudă săvârșită de emitentul menționat sau de un alt operator care intervine în amonte în lanțul de prestații”.
2. Articolul 167, articolul 168 litera (a), articolul 178 litera (a) și articolul 273 din Directiva 2006/112 trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici naționale în temeiul căreia autoritatea fiscală refuză dreptul de deducere pentru motivul că persoana impozabilă nu s-a asigurat că emitentul facturii aferente bunurilor pentru care se solicită exercitarea dreptului de deducere avea calitatea de persoană impozabilă, că dispunea de bunurile în cauză și era în măsură să le livreze și că a îndeplinit obligațiile privind declararea și plata taxei pe valoarea adăugată sau pentru motivul că persoana impozabilă respectivă nu dispune, în plus față de factura menționată, de alte documente de natură să demonstreze că împrejurările menționate sunt întrunite, deși condițiile de fond și de formă prevăzute de Directiva 2006/112 pentru exercitarea dreptului de deducere sunt îndeplinite, iar persoana impozabilă nu dispunea de indicii care să justifice presupunerea existenței unor nereguli sau a unei fraude în sfera emitentului național.”
Contrar concluziilor instanței de fond, Curtea va reține că soluția expusă anterior are în vedere situația în care persoana impozabilă nu știasau nu ar fi trebuit să știedespre declararea ca inactivă a furnizorilor de marfă, precum faptul că persoana impozabilă nu dispunea de indiciicare să justifice presupunerea existenței unor nereguli.
Este suficient, așadar, ca organul fiscal să facă dovada contrară, că reclamanta știa sau ar fi trebuit să știe despre înscrierea ca inactivi a furnizorilor de marfă, ori că aceasta dispunea de indicii suficiente în acest sens, de natură a atrage aplicarea art. 11 alin 12 Cod fiscal.
Ori, publicarea în Monitorul Oficial al Ordinului Președintelui ANAF prin care s-a declarat inactivitatea furnizorului de marfă, coroborat cu publicarea listei contribuabililor inactivi pe pagina de internet www.finante.ro, reprezintă dovezi suficiente cu privire la corecta informare a tuturor contribuabililor referitor la persoanele impozabile cu care tranzacționează, acestea putând și trebuind să știe cu cine tranzacționează.
Contrar concluziilor instanței de fond, Curtea va reține că tocmai genul de activitate prestat de reclamantă, care a declarat în cererea de chemare în judecată că „achiziționează, de regulă, mărfuri din complexul comercial Dragonul R., (…) deseori controlat de organele statului”, impunea acesteia o altă conduită, mai diligentă, în derularea raporturilor comerciale cu furnizorii. Având în vedere că intimata- reclamantă achiziționa mărfuri din complexul comercial în mod frecvent, iar nu ocazional, nu se poate susține că este excesivă cerința ca aceasta să se informeze în prealabil asupra furnizorilor cu care colaborează, nefiind în postura simplului consumator care se deplasează cu titlu de excepție în acest loc pentru a cumpăra un anumit produs.
Pe cale de consecință, Curtea va constata că atât organele fiscale care au soluționat contestația reclamantei cât și organul fiscal emitent al Deciziei de impunere au procedat în mod corect și cu respectarea dispozițiilor art. 11 alin 12 Cod fiscal și ale art. 146, 147/1 și art. 155 Cod fiscal, coroborate cu art. 3 din Ordinul nr. 575/2006, reținând că reclamanta a exercitat în mod nelegal drept de deducere al sumei de 6941 lei, reprezentând TVA plătit ca urmare a achiziției de marfă de la mai mulți contribuabili declarați inactivi.
În consecință, prin raportare la art. 312 și art. 304 pct. 9 C., reținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu greșita interpretare și aplicare a textelor enunțate, Curtea urmează a admite recursul și, modificând în tot sentința atacată, va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă D.G.R.F.P. PLOIEȘTI - A.J.F.P. IALOMIȚA, împotriva sentinței civile nr. 2826/11.11.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. C. A. S.R.L.
Modifică sentința atacată, în sensul că:
Respinge acțiunea reclamantei S.C. C. A. S.R.L. în contradictoriu cu D.G.R.F.P. PLOIEȘTI - A.J.F.P. IALOMIȚA, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. I. C. A. J. A. P.
GREFIER
P. B. B.
Red: ..07.2014
Tribunalul Ialomița - Secția Civilă
Judecător: D. R.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3320/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 8055/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
