Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5503/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5503/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 46052/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.5503
Ședința publică de la 26.06.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - A. Ș.
JUDECĂTOR - L. E. F.
GREFIER - A. C.
Pe rol fiind recursul formulat de recurenții reclamanți Găgăluță M. M., I. S. (N.) C., I. Gh. A. M., M. Șt. M. și S. S. F., împotriva sentinței civile nr.779/05.02.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. S. Haret și intimatul chemat în garanție M. Educației Naționale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenții reclamanți, prin avocat M. M. V., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata pârâtă și intimatul chemat în garanție.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că prin Serviciul Registratură, la data de 09.04.2014, intimata pârâtă a depus întâmpinare, iar la data de 17.04.2014, intimatul chemat în garanție a depus întâmpinare, părțile solicitând judecarea cauzei și în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ.
Curtea procedează la comunicarea către recurenta reclamantă a celor două întâmpinări.
Recurentul reclamant, prin avocat, nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul celor două întâmpinări, lecturându-le la solicitarea dosarului înaintea începerii ședinței de judecată. Depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 20 lei și timbru judiciar de 0,50 lei.
Curtea ia act de îndeplinirea obligației de timbrare a recursului de către recurenții și pune în discuție calificarea căii de atac, față de cererea de exercitare a căii de atac intitulată apel.
Recurenții reclamanți, consideră că este recurs, calea de atac exercitată, fiind o eroare, precizând că a depus înscrisuri pe care le-a comunicat intimaților prin fax, fiind atașată dovada la dosar. Arată că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea califică prezenta cale de atac ca fiind recursul având în vedere obiectul prezentei cauze, precum și disp. art. 20 din legea nr. 554/2004 republicată, astfel încât constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenții reclamanți, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii pronunțată de instanța de fond și trimiterea spre rejudecare, având în vedere că a făcut dovada calității de reprezentant, care a fost trimisă prin fax.
Curtea, în temeiul art.150 C.pr.civ. reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 779/05.02.2014 pronunțată de Tribunalul București, SCAF au fost admise excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și a nesemnării acțiunii invocată din oficiu.
În temeiul art. 161 alin. 2 și art. 133 C.pr.civ. a fost anulată cererea chemare în judecată formulată de reclamanții Găgăluță M. M., I. S.(N.) C., I. Gh. A. M., M. Șt. M. și S. S. F., în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret București, și chematul în garanție M. Educației Naționale, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate de reprezentant și ca nesemnată.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București Gagalută M. M., I. (N.) C., I. A. M., M. M., S. F. au chemat în judecată pe pârâții U. S. Haret și M. Educației, Cercetprii, Tineretului și Sportului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Cererea inițială nu purta decât o singură semnătură (fila 24 C.apel).
La termenul din data de 08.01.2014 Tribunalul a pus în vedere avocatului reclamanților (delegație fila 59) să depună acțiunea semnată în dreptul numelui de către fiecare dintre reclamanți sau să depună delegație din care să rezulte dreptul acestuia de a semna acțiunea.
O astfel de dovadă nu a fost făcută până la termenul din data de 05.02.2014. Astfel acțiunea nu poarte decât o semnătură care nu poate fi atribuită vreunuia dintre reclamanți. De asemenea, avocatul reclamanților a depus delegație din care nu rezultă dreptul de a depune și semna acțiunea; de altfel contractul de asistență juridică indicat ar data din 08.01.2014, așadar ulterior depunerii acțiunii.
Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant presupune verificarea unor condiții de formă pentru exercitarea acțiunii civile, expres prevăzute de lege sub sancțiunea anulării cererii, iar neîndeplinirea lor este asimilată unei lipse de stăruință în soluționarea pricinii, ce nu poate justifica în nicio situație continuarea judecății. Consecințe similare dar și imposibilitatea de a verifica dacă persoanele indicate ca reclamante în cererea de chemare în judecată decurg și din nesemnarea acțiunii
Așadar, față de cele arătate anterior, văzând prevederile art.161 alin.2 și art.133 Cod procedură civilă a anulat acțiunea pentru nedepunerea acțiunea de către o persoană care are calitatea de reprezentant respectiv pentru depunerea unei acțiuni nesemnate.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții arătând în esență că sentința este nelegală întrucât apărătorul acestora avea mandat la instanța de fond pentru semnarea și depunerea acțiunii.
Intimata U. "S. HARET", in temeiul dispozițiilor art.115 Cod proc.civ. a formulat recurs solicitând respingerea recursului promovat de recurenții reclamanți Găgăluță M. M. și alții împotriva Sentinței civile nr. 779/2014 pronunțata in Dosarul nr._ de către Tribunalul București Secția a ll-a C. Adminiatrativ si Fiscal in ședința din data de 05.02.2014, prin care, în temeiul art. 161 alin. 2 și art. 133 C.pr.civ. instanța de fond a anulat cererea de chemare în judecata ca fiind introdusă de o persoană fără calitate de reprezentant și ca nesemnată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 133 alin. 1 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarata nulă, iar alin. 2 al aceluiași articol dispune că lipsa semnăturii se poate împlini în tot cursul judecății.
Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfățișare următoare, iar când este prezent în instanță, în chiar ședința în care a fost invocată nulitatea.
Deși în privința semnăturii, alin. 2 al art. 133 derogă de la caracterul imperativ al alin. 1, întrucât, în mod explicit, recunoaște pârâtului dreptul de a invoca această lipsă, instanța, în exercițiul rolului activ reglementat de dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă, poate să ceară reclamantului să semneze cererea, cu atât mai mult cu cât acest element este de natură să înlăture orice incertitudine cu privire la manifestarea de voință a părții, în sensul de a sesiza instanța cu o anumită pretenție, astfel încât semnătura depășește interesul personal al celeilalte părți.
O soluție contrară pornind de la premisa că lipsa semnăturii nu ar putea fi invocata decât de pârât, în condițiile în care pârâtul nu s-ar prezenta în instanță sau nu ar invoca această neregularitate ar însemna ca sancțiunea reglementată de art. 133 alin. 1 Cod procedură civilă să nu poată fi aplicată, iar instanța să fie nevoită să judece o cerere căreia îi lipsește un element esențial.
Astfel, deși prin încheierea de ședință de la termenul din data de 08.01.2014 instanța a acordat un nou termen pentru judecarea cauzei (05.02.2014) si a dispus citarea reclamanților cu mențiunea de a face dovada calității de reprezentant a apărătorului sau de a se prezenta în instanță pentru a semna cererea,recurenții reclamanții nu s-au prezentat în instanță și nu au semnat nici cererea de chemare in judecata.
Pe cale de consecință, atitudinea reclamanților care nu au înțeles să-și îndeplinească obligațiile stabilite în sarcina lor a fost sancționată, potrivit dispozițiilor art. 133 alin. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care instanța de fond a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant si a nesemnării acțiunii invocată din oficiu și a anulat cererea de chemare în judecata ca fiind introdusă de o persoană fără calitate de reprezentant și ca nesemnată.
Pentru aceste considerente a solicitat respingerea recursului promovat de reclamanți.
In subsidiar, in cazul in care recurenții isi vor argumenta criticile invocate in motivarea recursului, aducând suficiente probe in sensul in care au fost impiedicati sa se prezinte la termenul stabilit de instanța, independent de voința lor sau prezintă dovezi suficiente care sa ateste faptul ca au imputernicit un avocat care sa le formuleze acțiunea si sa le reprezinte interesul, solicită ca in temeiul art.312 alin (3) si (5) rap.la art.304 pct 5 admiterea recursului, casarea sentinței atacata urmând a fi trimisă cauza instanței de fond spre rejudecare.
În acest sens ca potrivit jurisprudentei CEDO, „dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât daca cererile si observațiile pârtilor sunt intradevar auzite, adică examinate conform normelor de procedura de către Tribunalul sesizat, art.6 impune tribunalului obligația de a proceda la examinarea efectiva a motivelor, argumentelor si a cererilor de probatoriu ale pârtilor, cu excepția pertinentei."(Hot. Din 28.09.2005 in cauza V. lonescu împotriva României, paragr.44; Hot.Din 19.04.1994 in cauza V. De Hurk impotriva Olandei, paragr.59; Hot.Din 21.03.2000 in cauza Dulaurans impotriva Franței, paragr.33).
în temeiul art.274 Cod proc.civ. solicită cheltuieli de judecata (onorariu avocat) asa cum rezulta din documentele atașate (extras de cont,contract de asist.iurid.)
Anexează în fotocopie înscrisuri: comunicare, împuternicire avocațială ,extras de cont.contract de asist.jurid.
Intimatul M. Educației Naționale a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de către reclamanții Găgăluță M. M. și alții și menținerea ca temeinică și legală a Sentinței Civile nr. 779//05.02.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, din următoarele motive:
I.În mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant si a anulat cererea de chemare în judecată ca fiind introdusă de o persoană fără calitate de reprezentant și ca nesemnată. întrucât cererea de chemare in judecata reprezintă actul procedural prin care reclamantul sesizează instanța de judecata cu o pretenție, faptul ca avocatul reclamanților a primit o împuternicire in acest sens, se dovedește pe baza unui înscris, respectiv mandat. Acest mandat, trebuie adus atat la cunoștința instanței cat, si la cunoștința pârtilor implicate in prezenta cauza. Astfel, menționează că Ministerului Educației Naționale nu i s-a adus la cunoștință mandat de reprezentare și solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
II.Totodată, menționează că organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții EXCLUSIVE ale Ministerului Educației Naționale.
Având în vedere acest aspect precizează că atribuțiile și competențele M.E.N sunt reglementate în H.G. nr. 185/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Naționale, cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației naționale nr.1/2011, cu modificările și completările ulterioare, precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
Prin O.U.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, studenților ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță li s-a recunoscut dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.
Astfel, actul normativ mai sus invocat a oferit posibilitatea tuturor studenților - indiferent de forma de invatamant frecventata - de a-și finaliza a studiile într-un cadru legal și de a se bucura de toate drepturile ce decurg din deținerea unui act de studiu legal.
Pentru studenții care erau la forme neacreditate sau neautorizate de invatamant, in respectiva norma s-a reglementat posibilitatea ca aceștia sa treacă la formele autorizate sau acreditate, in urma susținerii unor examene diferențiale care sa le asigure echivalarea studiilor.
Desi a fost creata aceasta oportunitate legislativa, nici U. „S. Haret" si nici părțile reclamante în atare spețe deduse judecății, în niciun moment nu au făcut dovada ca ar fi susținut si promovat asemenea examene pentru a beneficia de asimilarea cu studenții care au absolvit cursuri acreditate/autorizate. Așadar, nu există niciun temei legal pentru demersul părții reclamante de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.
În acest sens se pronunță și CURTEA DE APEL BUCUREȘTI care în dosarul nr._/3/2012 respinge ca netemeinică și nelegală cererea reclamantului de eliberare a diplomei de licență prin decizia nr. 2395/2013, irevocabilă.
Conform hotărârii mai sus menționate, făcând referire la contractul de studii încheiat între reclamant și universitatea pârâtă, instanța reține că "un act juridic încheiat cu nerespectarea prevederilor imperative ale legii, în cazul de față cu depășirea drepturilor conferite de lege universității organizatoare, nu poate beneficia de protecția jurisdicțională numai pentru motivul că niciuna din părțile actului nu a solicitat anularea acestuia.
Cu alte cuvinte, un act juridic ce încalcă ordinea publică, fiind deci susceptibil de a fi lovit de nulitate absolută, nu poate genera drepturi și obligații legitime și, deci, nici de protecția jurisdicțională în cazul nerespectării lor. "
În ceea ce privește eliberarea adeverințelor, aceeași instanță menționează faptul că "acestea sunt emise de universitate care atestă absolvirea cursurilor și susținerea examenelor de licență, însă nu conferă prin ele însele dreptul la emiterea diplomei de licență, consfințind astfel o situație de fapt, fiind emise în vederea unei obligații contractuale a universității.
Eventuala obligație a universității de a emite diplome de studii și-ar avea izvorul direct în lege, însă numai în condițiile în care contractul de studii ar fi fost încheiat cu respectarea legii, ceea ce nu este cazul în speță. "
In ceea ce privește eroarea comună, aceeași instanță reține " pentru a putea constitui temei al dobândiri unui drept de la o persoană care nu are calitate de a-l transmite, eroarea cu privire la calitatea persoanei trebuia să fie comună și invincibilă. Or, dacă în speța, s-ar putea accepta ca eroarea ar fi fost comună (deși se cunoaște numai poziția persoanelor acre s-au înscris la studii, nu și a celor care, la vremea respectivă, s-au interesat despre oferta educaționala a Universității S. Haret și au renunțat sa se înscrie) nu s-ar putea accepta ca eroarea a fost invincibilă.
Astfel, convingerea reclamantului, în sensul că U. S. Haret era autorizată să organizeze forma de învățământ pe care el a urmat-o, s-a bazat exclusiv pe afirmațiile universității, fără a se verifica autenticitatea informațiilor.
Or, verificarea informațiilor presupune consultarea hotărârilor de Guvern emise anual, în care erau menționate toate universitățile din țară, cu toate specializările și formele de învățământ acreditate sau autorizate. O astfel de verificare se impunea în acest caz, întrucât U. "S. Haret" este o instituție particulară ce nu beneficiază de încrederea așteptată în mod rezonabil de cetățeni de la instituțiile sau autoritățile publice."""
Având în vedere cele de mai sus instanța de fond în mod temeinic și legal reține că nu sunt îndeplinite condițiile erorii comune și invincibile care să justifice emiterea diplomelor de studii
Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate: învederăm că activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea unui interes general major.
Este vorba de interesul major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, fără a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate. M. Educației Naționale nu poate elibera către U. S. Haret formulare de diploma care sa exceada cifrei de școlarizare raportata de aceasta si nu poate elibera asemenea documente fara sa respecte normele legale cu aplicare in domeniu.
În concluzie, raportat Ia prevederile legale invocate mai sus, a solicitat respingerea recursului formulat de recurenții - reclamanți si menținerea hotărârii atacata ca fiind legală și temeinică.
Anexează Decizia nr. 2395/30.05.2013, pronunțata de Curtea de Apel București, in dosarul nr._/3/2012, irevocabila.
În drept: art. 115-118 Cod procedura civila, Legea educației naționale nr. 1/2011 cu modificările si completările ulterioare.
Deliberând asupra prezentului recurs, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, precum și a sentinței civile recurate, Curtea constată că este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea constată că în mod greșit și cu încălcarea disp. art. 133 alin. 1 din C.proc.civ. din 1865 a fost anulată acțiunea pentru lipsa dovezii calității de reprezentant al reclamanților și totodată pentru lipsa semnăturii acțiunii, având în vedere că la fila 59 din dosarul de fond există împuternicirea avocațială emisă pentru toți reclamanții-recurenți, având semnăturile olografe a căror veridicitate nu a fost contestată potrivit dispozițiilor legale, avocatul atestând prin încheierea contractului de asistență juridică identificat prin aceeași împuternicire identitatea părților, astfel încât acesta și-a asumat răspunderea pentru o astfel de atestare care nu ar corespunde adevărului.
În acest context, se constată că obiectul acestei împuterniciri avocațiale este asistența juridică și reprezentarea, activități care includ și semnarea și introducerea acțiunii, fiind vorba despre elemente ale asistenței juridice care include astfel de activități juridice, iar pe exemplarul acțiunii introductive redactată în formă lizibilă există o semnătură olografă aplicată de apărătorul recurenților-reclamanți în temeiul acestei împuterniciri avocațiale.
Totodată, deși această împuternicirea avocațială a fost emisă la o dată ulterioară introducerii acțiunii, Curtea reține că potrivit dreptului comun în materia contractului de mandat, confirmarea mandatului de către mandanți are efecte retroactive, validând pentru trecut efectele contractului de mandat, astfel încât față de împrejurarea că împuternicirea emisă de către apărătorul reclamanților-recurenți atestă că acesta are mandat să semneze acțiunea și să îi reprezinte totodată, se constată că se impune în temeiul art. 312 alin. 1-5 din C.proc.civ. 1865 și art. 20 din Legea nr. 554/2004 admiterea recursului, casarea sentinței recurată și trimiterea cauzei spre judecare aceleiași instanțe, nefiind analizat fondul pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții reclamanți Găgăluță M. M., I. S. (N.) C., I. Gh. A. M., M. Șt. M. și S. S. F., împotriva sentinței civile nr.779/05.02.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. S. Haret și intimatul chemat în garanție M. Educației Naționale.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi 26.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. A. Ș. L. E. F.
GREFIER
C. A.
Red. GD/AC
2ex
Jud. fond:P. G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 8055/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 7375/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
