Anulare act administrativ. Decizia nr. 6756/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6756/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 5833/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 6756
Ședința publică din 25.09.2014
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Judecător: R. I.
Judecător: V. D. C.
Grefier: T. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă Ș. L. împotriva sentinței civile nr.2608/08.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă P. M. BUCUREȘTI prin Primar General, având ca obiect „anulare act administrativ; obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurenta reclamantă Ș. L. a timbrat (f.12), astfel cum i s-a pus în vedere prin citația emisă pentru acest prim termen de judecată și că s-a solicitat judecarea în lipsă, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și reținând că s-a solicitat judecarea în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București secția a IX-a C. sub nr._ /2012, reclamanta Ș. L. în contradictoriu cu pârâta P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL a solicitat anularea adresei nr.4985/9.12.2012 și obligarea pîrîtului să încheie cu reclamanta un contract de închiriere asupra imobilului din București, sector 5, ..34, ., ..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că imobilul respectiv a fost ocupat de o persoană care s-a mutat, ulterior reclamanta stabilindu-se în acea locuință, iar autoritățile locale nu au dat curs demersurilor reclamantei pentru încheierea unui contract de închiriere, deși situația personală a reclamantei justifică acordarea unei locuințe sociale.
În drept, reclamanta a invocat dispozitiile legii nr.554/2004.
Pîrîta a formulat întîmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii, avînd în vedere că locuințele sunt atribuite de autoritățile locale conform unei liste de priorități, iar pe fond a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 2608/08.04.2014, Tribunalul București secția a IX-a C. a respins excepția inadmisibilității și, pe fond, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii, tribunalul a respins-o ca neîntemeiată, întrucât existența unei proceduri de atribuire a locuințelor sociale și dreptul de apreciere al autorităților locale cu privire la calificarea unui solicitant nu împiedică formularea unei acțiuni la instanța de contencios administrativ. Reclamanta se pretinde vătămată în drepturile recunoscute de lege, iar tribunalul va examina pe fond în ce măsură cele solicitate de către reclamantă intră în competențele autorităților chemate în judecată și pot fi soluționate favorabil.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că prin adresa nr.4985/9.12.2012 a PMB – fila 6, s-a comunicat acesteia că repartizarea unei locuințe sociale se poate face numai de către consiliul local în raza căruia domiciliază.
Reclamanta a solicitat tribunalului să anuleze această adresă și să oblige pîrîta să încheie cu reclamanta un contract de închiriere asupra imobilului din București, sector 5, ..34, ., . consideră că refuzul pîrîtei de a da curs solicitării reclamantei este justificat, iar adresa contestată nu poate fi anulată.
Astfel, revine autorităților locale ale sectorului 5 competența de soluționare a cererii reclamantei, conform art.43-44 din legea nr.114/1996 și art.2 din HCGMB nr.42/2003. Prin aplicarea acestor dispoziții legale, tribunalul a constatat că pîrîta P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL nu are competențe recunoscute de lege în această materie, ci o altă autoritate publică locală, la nivel de sector, astfel că acțiunea formulată de reclamantă împotriva acestui pîrît în vederea obținerii unei locuințe este neîntemeiată.
De asemenea, locuințele disponibile se repartizează respectînd tabelul de priorități stabilit prin hotărîre de consiliu local, urmînd ca reclamanta să depună documentele necesare analizării cererii sale în comisia locală.
Potrivit art.43 din legea nr.114/1996, locuințele sociale se repartizează de către autoritățile administrației publice locale care le au în administrare pe baza criteriilor stabilite anual de acestea, în condițiile legii, și de ele pot beneficia, în ordinea de prioritate stabilită potrivit legii, categoriile de persoane enunțate în acest act normativ.
Reclamanta nu a dovedit că era îndreptățită să îi fie repartizat imobilul din București, sector 5, ..34, ., ., înaintea persoanelor aflate pe lista de priorități.
Ocuparea imobilului de către reclamantă, după încetarea contractului cu titularul anterior prin simplul său act de voință, și întreținerea apartamentului în lipsa unui titlu nu reprezintă un motiv pentru obligarea autorității la încheierea unui contract de închiriere pentru un anume spațiu locativ dorit de către reclamantă.
Chiar dacă situația personală a reclamantei este dificilă, conduita acesteia de a-și atribui o locuință în lipsa unui titlu legal nu poate fi legitimată prin obligarea autorităților locale să îi asigure liniștita ședere în acea locuință.
Prin urmare, cererea dedusă judecății a fost considerată de tribunal neîntemeiată și a fost respinsă, reclamanta nedovedind că vreun act al persoanei chemate în judecată îi vatămă drepturi recunoscute de lege.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată.
În motivarea căii de atac s-au arătat următoarele:
„1) Tribunalul București nu a analizat motivele cererii formulate de subsemnata pronunțând o hotărâre care conține motive străine de natura pricinii.
Prin acțiunea formulata am solicitat obligarea Primăriei M. București prin Primarul General, in calitatea de proprietar al imobilului din București .. 34 ., . sector 5 să-mi încheie contract de închiriere pentru imobilul susmenționat si nu sa acorde repartiție .
Am motivat in acțiune ca P. sector 5 nu îmi acorda repartiție fiindcă am mai deținut in proprietate o locuință după anul 1990, care mi-a fost luata prin infracțiune, infractorii fiind condamnați prin sentința penala nr. 359/5 martie 1998 a Judecătoriei sector 6 București, iar atribuirea unei alte locuințe ar încălca dispozițiile art. 48 lit. b din Legea 114 /1996, care prevăd ca nu pot beneficia de locuințe sociale persoanele care au înstrăinat o locuință după 1 ianuarie 1990.
Pârâta P. M. București, prin primarul general, cât si AFI consideră că nu sunt o persoana îndreptățită la dobândirea unei locuințe din fondul statului pe acest motiv .
Am motivat in acțiune faptul că nu consider un impediment in obținerea unei locuințe sociale faptul ca in urma cu 22 de ani mi s-a furat locuința, pierderea acesteia nefiindu-mi imputabilă, mai ales ca infractorii au fost condamnați definitiv pe acest motiv .
Tribunalul și-a întemeiat hotărârea doar pe aspectul situației personale dificile, arătând că nu am dovedit faptul ca eu sunt îndreptățită să îmi fie repartizată o locuință înaintea persoanelor aflate pe lista de priorități.
Tribunalul a interpretat greșit cererea, eu nu am solicitat să mi se atribuie o locuință înaintea altor persoane, dosarul meu este respins anual de peste 7 ani de P. sector 5 si P. M. București pe motiv ca am mai deținut o locuință.
Această problemă trebuie tranșată, instanța trebuia să se pronunțe asupra dreptului meu de a primi o locuința de la stat in general si nu cu prioritate.
Consider acest act de respingere, a cărui revocare o solicit, ca fiind abuziv si îmi încalcă dreptul la o locuința la un trai decent urmând sa fiu evacuata deși eu am cerere de locuința de peste 7 ani .
Situația mea fiind una specială, aceea ca mi-am pierdut locuința fiind victima unei înșelătorii, figurez cu locuința in proprietate după 1990. Si nu mi se mai atribuie nici o altă locuință pe acest motiv. Motivele ce stau la baza hotărârii atacate sunt străine de natura pricinii.
2) De asemenea, tribunalul nu a aplicat si interpretat corect legea, nu a analizat situația prevăzută de art. 1810 cod civil privind tacita relocațiune, întrucât proprietarul a cunoscut împrejurările de fapt in cauza, si disp. art. 27 alin. 1 lit. c din Legea 114/1996, eu fiind persoana tolerata care a locuit împreuna cu fostul chiriaș mai mult de 2 ani .
P. M. București trebuia sa-mi transfere contractul de închiriere pentru locuința având in vedere ca eram concubina fostului chiriaș si ca am locuit 10 ani in acest imobil, am domiciliul la aceasta adresa, nu am abuzat, nu am intrat prin efracție, iar titularul a părăsit locuința .
P. M. București nu trebuia să mă trimită din nou la repartiție pentru că eram îndreptățită să fiu menționată in contractul de închiriere ca membru al familiei (concubina), ci trebuia sa-mi transfere contractul de închiriere de la fostul chiriaș, in calitatea mea de persoana cu domiciliul la aceasta adresa (mai mult de un an cat prevede legea )si care am fost concubina fostului chiriaș deci membru al familiei.
3) De asemenea, nu s-a avut in vedere nici situația prevăzuta de art. 1805 din Codul civil "Locatarul poate să încheie o sublocațiune totală sau parțială dacă aceasta nu i-a fost interzisa in mod expres"".
In cauza exista o sublocațiune tacită, opozabila Primăriei M. București, in condițiile in care aceasta îmi încasează chirie pe numele mu din 2010 pentru spațiul respectiv. Cererea urmată de executare valorează contract. Am făcut cunoscută de la început situația mea solicitând transferul contractului de închiriere pe numele meu si mi s-a promis că se va rezolva, astfel că mi s-a încasat chirie până la zi.
Am locuit cu fostul chiriaș timp de 10 ani, nu am intrat cu forța in imobil.
Prin Contractul de închiriere dintre CGMB-AFI si fostul chiriaș M. D. P. nu i-a fost interzisă acestuia sublocațiunea, iar acesta a înțeles să-mi cedeze mie folosința locuinței si contractul in original iar eu am achitat toate obligațiile către proprietar. Consider că mi s-au transmis toate drepturile si obligațiile acestuia din contractul de locațiune potrivit art. 1808 Cod civil.
Tribunalul nu a ținut cont nici de disp. art. 50 din Constituția României "persoanele cu handicap se bucura de protecție speciala"".Am depus la dosar Decizia de pensionare cu grad de handicap si certificatul de handicap care îmi conferă dreptul de a deține o locuința.
Consider că prin hotărârea pronunțată Tribunalul mi-a încălcat dreptul de a mă adresa justiției, lăsând la libera apreciere a funcționarilor primăriei sa respingă cererile de locuințe sub diferite pretexte.
Potrivit disp art. 27 din Legea 114/1996, in cazul părăsirii definitive a locuinței de către titularul contractului de închiriere sau al decesului acestuia, închirierea continua, după caz, a) in beneficiul soțului sau soției, daca a locuit împreuna cu titularul (eu aveam calitate de concubina) și c) in beneficiul altor persoane care au avut același domiciliu cu titularul cel puțin un an .
Domiciliul meu este la aceasta adresa din 2005, astfel ca sunt îndreptățită să beneficiez de contractul de închiriere a locuinței la care domiciliez.
In drept . art.; 488 pct. 6 si 8 C.pr.civ.”
Recursul este nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, Curtea apreciază că sentința recurată este legală și temeinică și își însușește considerentele acesteia.
După cum în mod corect a arătat instanța de fond, chiar dacă dreptul de proprietate asupra locuinței sociale aparține M. București, închirierea acesteia se face în condițiile prevăzute de art. 43-44 din Legea nr. 114/1996 și art. 2 din HCGMB nr. 42/2003, astfel că soluționarea cererii recurentei reclamante privind închirierea locuinței sociale este de competența autorităților locale ale sectorului 5. În mod evident, recurenta reclamantă are dreptul de a contesta în instanță refuzul înscrierii sale pe tabelele persoanelor ce solicită atribuirea locuințelor sociale. În consecință, nu poate fi acceptată susținerea recurentei conform căreia sentința atacată ar conține motive străine de natura pricinii.
Contrar susținerilor recurentei, în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 27 alin. 1 lit. a) și c) din Legea nr. 114/1996, având în vedere că recurenta nu a fost soția titularului contractului de închiriere și nici nu a fost înscrisă în acesta.
Curtea nu va proceda la analizarea pe fond a motivelor de recurs referitoare la aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 1805 și 1810 NCC, dat fiind că prin acestea se schimbă cauza cererii de chemare în judecată, fiind invocate pentru prima oară în recurs. Or, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 294 și 316 c.p.c. rezultă că în recurs nu poate fi schimbată cauza cererii de chemare în judecată.
Față de considerentele mai sus expuse și văzând prevederile art. 312 alin. 1 c.p.c. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă Ș. L. împotriva sentinței civile nr.2608/08.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă P. M. BUCUREȘTI prin Primar General ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. D. G. R. I. V. D. C.
GREFIER,
T. M.
Red. Jud. VDC/2ex./2014
Tribunalul București, Secția a II-a C.
Jud. fond, I. C.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4644/2014.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6722/2014.... → |
|---|
