Pretentii. Decizia nr. 9034/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9034/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 3773/87/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 9034
Ședința publică de la 04.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. Ș.
JUDECĂTOR: L. G. Z.
JUDECĂTOR: G. D.
GREFIER: ANIȘOARA N.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de către recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN și de către recurenta-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, împotriva sentinței civile nr. 75/05.02.2014, pronunțate de Tribunalul Teleorman – CSCAF, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant R. R. C. C., în cauza având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, părțile au lipsit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către recurente, declară închise dezbaterile și reține recursurile spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sent.civ. nr. 75/05.02.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul R. R. C. C., CNP_ cu domiciliul în A., ., scara A, etaj 2, . în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman cu sediul în A., ., Județul Teleorman și Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294.
A fost anulată decizia nr.496/05.09.2013 emisă de DGRFP Ploiești ca nelegală.
Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 2800 lei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule cu dobânda fiscală de la data plății și până la restituirea sumei, precum și să plătească reclamantului suma de 880 lei cheltuieli de judecată.
Situația de fapt relevantă, reținută de tribunal, este următoarea: reclamantul a achiziționat autoturismul marca Opel, tip Astra, categoria auto M1, an de fabricație 2004, nr. identificare woloahl_, fiind înmatriculat pentru prima dată într-un alt stat membru UE la 31.08.2004.
În vederea efectuării primei înmatriculări în România a autoturismului i s-a calculat timbrul de mediu în sumă de 2.800 lei conform deciziei privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule (fila 19 dosar) achitată potrivit chitanței . nr._ din 19.06.2013.
Împotriva deciziei reclamantul a formulat contestație, care a fost respinsă prin decizia nr.496 din 05.09.2013 a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești,reținându-se că, nu a fost respectat termenul legal de depunere a contestației de 30 de zile de la comunicarea actului atacat prevăzut la art.207 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman , înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 11.04.2014, prin care a formulat, în esență, următoarele critici:
1) Prin includerea în sfera aplicării taxelor a tuturor autovehiculelor, OUG nr. 9/2013 a înlăturat discriminarea contrară dreptului european, reținută în privința actelor normative anterioare; de altfel, însuși intimatul-reclamant a consimțit la aplicarea taxei și a solicitat plata acesteia;
2) Pe cale de consecință, organul fiscal nu poate fi obligat la dobânzi și la cheltuieli de judecată, neexistând culpa acestuia, câtă vreme emiterea deciziei de calcul și încasarea timbrului de mediu au profitat reclamantului, care a putut înmatricula autoturismul.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 pct. 8 NCPC.
De asemenea, a formulat recurs și pârâta Administrația F. pentru Mediu, care a invocat inadmisibilitatea acțiunii, prin raportare la art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acțiunea fiind îndreptată în fapt împotriva OUG nr. 9/2013, acest act normativ fiind de altfel conform cu dispozițiile dreptului Uniunii Europene.
Intimatul R. R. C., legal citat, a depus întâmpinare (f. 49 și urm.), care a susținut contrarietatea timbrului de mediu cu dreptul european, de vreme ce un autovehicul legal înmatriculat în alt stat membru este supus unei noi taxe cu ocazia înmatriculării în România.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Contrar celor reținute de tribunal, regimul fiscal discriminator constatat în baza hotărârilor CJUE invocate de reclamant nu mai poate fi reținut în privința timbrului de mediu reglementat de OUG nr. 9/2013, în condițiile în care acesta se aplică atât la prima înmatriculare în România a unui autovehicul (art. 4 lit. a), dar și cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (art. 4 lit. c).
În jurisprudența CJUE s-a reținut că o taxa încasată de un stat membru cu ocazia înmatriculării unor autovehicule pe teritoriul său in vederea punerii in circulatie constituie un impozit intern si trebuie examinata in raport cu art.110 TFUE (cauza T.). Acest articol, la paragraful 1 interzice fiecarui stat membru sa aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decit cele care se aplica produselor nationale similare. Aceste produse nationale trebuie considerate “produse similare” cu vehiculele de ocazie importate daca proprietarii lor si nevoile la care raspund le plaseaza . concurenta. Vehiculul de referinta trebuie sa fie cel care prezinta caracteristicile cele mai apropiate de cele ale vehiculului importat, aspect care se stabileste cu luarea in considerare a modelului, tipului si a altor caracteristici precum:modul de propulsive, dotarea, vechimea, kilometrajul, starea generala, marca (cauza Tulliasiamies si Siilin C101/00).
În cauza Nadasdi si N. C-290/05 s-a reținut că „articolul 90 primul paragraf CE trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei taxe precum cea instituită prin Legea privind taxa de înmatriculare, în măsura în care: - este percepută în cazul autovehiculelor de ocazie la prima introducere în circulație a acestora pe teritoriul unui stat membru și – valoarea acesteia, stabilită exclusiv în funcție de caracteristicile tehnice ale autovehiculelor (tip de motor, capacitate cilindrică) și de clasificarea lor în materie de mediu, se calculează fără să se țină seama de deprecierea acestora, astfel încât, atunci când se aplică unor autovehicule de ocazie importate din alte state membre, depășește valoarea respectivei taxe incluse în valoarea reziduală a autovehiculelor de ocazie similare care au fost deja înmatriculate în statul membru de import”.
Prin O.U.G. nr. 9/2013 s-a urmărit evitarea unei astfel de situații fiscale, astfel cum rezultă din art.7 al.2, potrivit căruia „Valoarea reziduală a timbrului reprezintă suma care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național, calculată în baza legislației după care s-a stabilit cuantumul taxei datorate la momentul înmatriculării, în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării sau transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat, folosindu-se vârsta vehiculului de la momentul scoaterii din parcul auto național”.
Curtea reține că timbrul de mediu nu contravine dispozițiilor art.110 TFUE, criticile intimatului privind efectul descurajant al taxei pentru importul și punerea în circulație în România a autovehiculelor de ocazie cumpărate din alte state membre nefiind fondate. Fiind vorba despre un impozit intern, astfel cum s-a reținut chiar din cauza T., simpla existență a acestui impozit nu contravine legislației europene, dacă acesta nu are efecte discriminatorii și nu favorizează, direct sau indirect, produsele naționale în detrimentul celor provenite din alte state europene.
O.U.G. nr. 9/2013 a armonizat cerințele comunitare cu necesitățile interne referitoare la menținerea obligației fiscale, actul normativ înlăturând discriminarea rezultată din aplicarea vechii reglementări legislative.
Așa fiind, în condițiile în care se reține conformitatea OUG nr. 9/2013 cu dispozițiile dreptului european, nu se mai impune analizarea criticilor subsidiare cu privire la acordarea dobânzii și a cheltuielilor de judecată de către prima instanță, urmând ca, potrivit art. 498 alin.1 NCPC și art. 20 alin.3 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, recursurile să fie admise, cu consecința casării sentinței recurate și, pe fond, a respingerii cererii, ca neîntemeiată.
În ce privește alegația Administrației F. pentru Mediu, în sensul că cererea ar fi inadmisibilă, întrucât se încalcă dispozițiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ, aceasta nu poate fi reținută, contrarietatea dispoziției naționale aplicate la emiterea actului administrativ contestat cu dispozițiile dreptului european putând fi constatată pe cale incidentală de către instanța judecătorească, fără a fi necesară ridicarea unei excepții de neconstituționalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de către recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, cu sediul în A., ., județ Teleorman, și de către recurenta-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 75/05.02.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – CSCAF, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant R. R. C. C., cu domiciliul ales în A., ., ., ..
Casează sentința recurată și:
Respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, A. Ș. L. G. Z. G. D.
GREFIER,
ANIȘOARA N.
Red. L.G.Z./5 ex.
Jud. fond T.T.: V. V.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6722/2014.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 7523/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
