Anulare act administrativ. Decizia nr. 8912/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8912/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 2769/122/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ CU NR. 8912
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - C.-M. C.
JUDECĂTOR - G. G.
JUDECĂTOR - O. D. P.
GREFIER - R. O.
Pe rol pronunțarea asupra recursuluideclarat de recurenta reclamantă Instituția P. – județul G. împotriva sentinței civile nr. 82/19.02.2014 pronunțată de Tribunalul G. - Secția Civilă, în dosarul cu nr._, cerere formulată în contradictoriu cu intimatul pârât C. Județean G..
La apelul nominal făcută în ședință publică intimatul pârât este reprezentat prin consilier juridic – B. L. – care depune împuternicire la dosar, lipsă fiind recurenta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează completului de judecată modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care,
Având cuvântul, reprezentantul intimatului pârât invocă excepția nulității recursului, prin raportare la faptul că în fața instanței de fond a avut calitate de reclamant Prefectul Județului G., iar recursul a fost declarat de Instituția P. Județului G..
Curtea acordă cuvântul și asupra fondului recursului.
Reprezentantul intimatului pârât formulează concluzii de respingere a recursului, de menținere a sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele expuse în cuprinsul întâmpinării. În esență arată faptul că în sensul susținerilor pârâtului este și o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție – decizia 2351/2007, potrivit căreia, o astfel de susținere, ca aceea a recursului, în sensul că efectele unei hotărâri judecătorești nu sunt opozabile terțelor persoane, a fost respinsă de Înalta Curte de Casație și Justiție. Mai arată că a fost adoptată de C. Județean Hotărârea nr. 115/2013, prin care a suspendat aplicarea Hotărârea cu nr. 50/2013. Susținerile recurentei sunt în sensul că pârâtul ar fi trebuit să adopte o hotărâre prin care să fie suspendate efectele hotărârii 49/2013. Prin sentința pronunțată de instanță în dosarul nr._, au fost suspendate efectele acelei hotărâri, prin urmare, nu avea niciun sens ca pârâtul să pronunțe o altă hotărâre. Depune la dosarul cauzei extras din sistemul Ecris cu referire la dosarul cu nr._ soluționat de Curtea de Apel București la data de 16.10.2014 și arată că practic, în momentul de față, sunt incidente din nou prevederile hotărârii 50/2013 (în sensul că se asigură interimatul până la organizarea concursului).
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ Tribunalul G. a respins acțiunea formulată de reclamanta Instituția P. – Județul G. în contradictoriu cu pârâtul C. Județean G..
În considerentele hotărârii pronunțate, tribunalul a reținut, în esență că prin Hotărârea nr.49 din 15 aprilie 2013 a Consiliului Județean G., G. I. - manager al Bibliotecii Județene „IA Bassarabescu" G. a fost eliberat din funcție, iar pentru asigurarea conducerii instituții, prin Hotărârea nr.50 din 15 aprilie 2013 a fost numit ca manager interimar M. D. A..
Hotărârea nr.49/2013 a Consiliului Județean G. a fost atacată în instanța de contencios administrativ - dosar nr._ în care, s-a pronunțat sentința civilă nr.522/06.09.2013, prin care a fost anulată Hotărârea nr.49/15.04.2013 emisă de C. Județean G., iar în baza art.15 raportat la art.14 din Legea nr.554/2004, s-a dispus suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Hotărârea nr.49/15.04.2013 a Consiliului Județean G., până la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare a actului.
Urmare a acestei hotărâri judecătorești, în cadrul ședinței extraordinare din data de 13.09.2013 C. Județean G. a adoptat Hotărârea nr.115/25.09.2013 privind suspendarea executării Hotărârii nr.50/15.04.2013 a Consiliului Județean G. privind numirea lui M. D. A. în funcția de manager interimar la Biblioteca Județeană „LA. Bassarabescu" G..
Hotărârea respectivă a fost înaintată de emitentul actului către Instituția P. - Județul G. prin adresa nr._/24.09.2013, fiind înregistrată la reclamantă sub nr._/25.09.2013, iar cu ocazia verificării acestui act administrativ, reclamanta a apreciat că, Consiliului Județean îi revenea obligația de a iniția un proiect de hotărâre privind suspendarea executării Hotărârii nr.49/15.04.2013 privind eliberarea din funcția de manager al Bibliotecii A.I. Bassarabescu a lui G. I., iar nu a Hotărârii nr.50/2013.
Față de această succesiune a actelor administrative emise de pârâtul C. Județean G., respectiv hotărâri de consiliu în legătură cu aceeași problemă, anume asigurarea conducerii instituției Biblioteca județeană „I.A. Bassarabescu”, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat demersul juridic al reclamantei, inițiativa deliberativă a pârâtului fiind legală și oportună, în raport de situația concretă, cu referire la dispozițiile legale incidente și a existenței hotărârii judecătorești anterior menționată.
În acest context, s-a reținut că, urmare a sentinței pronunțată de Tribunalul G., care este executorie, sub aspectul soluționării cererii de suspendare a efectelor hotărârii de eliberare din funcție a numitului G. I., dispunându-se practic, reîncadrarea, chiar și provizorie a acestuia în funcția din care a fost eliberat, pârâtul a emis hotărârea atacată în prezenta cauză de Instituția P. – Județul G., pentru a suspenda efectele hotărârii de numire în funcția de manager interimar a domnului M. D. A..
Suspendarea de către instanța de judecată a efectelor hotărârii nr.49/2013, nu mai impunea darea unei hotărâri de către C. Județean G. prin care să-și însușească hotărârea judecătorească pronunțată, cunoscut fiind faptul că orice hotărâre judecătorească are ca și efect opozabilitatea erga omnes; în acest context, s-a reținut confuzia pe care reclamanta o face între relativitatea efectelor unei hotărâri judecătorești și opozabilitatea generală, față de toate subiectele de drept ale unei astfel de hotărâri, în sensul că situația juridică consacrată, dezbătură și în final deslușită trebuie recunoscută ca atare de toate subiectele de drept.
Nu există nicio justificare logică care să conducă la concluzia că pârâtul C. Județean G. avea obligația de a emite o hotărâre de suspendare a efectelor Hotărârii nr.49/2013, când efectele acestei hotărâri au fost suspendate de instanța de judecată iar adoptarea de către pârât a Hotărârii nr.115/25.09.2013 prin care au fost suspendate efectele Hotărârii nr.50/15.04.2013 privind numirea ca manager interimar a lui M. D. A. s-a dovedit a fi oportună tocmai în considerarea faptului că pârâtul avea obligația de a executa sentința civilă nr.522/06.09.2013 pronunțată de Judecătoria G..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamantă Instituția P. – Județul G. înregistrat pe rolul Curții de Apel București, la data de 09.05.2014 solicitând admiterea recursului și – casarea sentinței recurate, reținând cauza spre judecare, admiterea cererii.
În motivare, recurentul a arătat că de vreme ce prin respectiva sentință civilă instanța dispune suspendarea unui act administrativ cu caracter individual, aceasta este opozabilă doar părților din dosar (reclamantului G. I. și pârâtului C. Județean G.), producând efecte juridice doar față de acestea. Abia ulterior adoptării actului administrativ prin care se punea în executare soluția instanței de judecată cu privire la cererea de suspendare a Hotărârii nr. 49/2013 (cu menționarea strictă a perioadei până la care acest act produce efecte juridice, respectiv până la soluționarea pe fond a cauzei) se impunea supunerea spre aprobarea consilierilor județeni a unui alt proiect de hotărâre prin care să înceteze aplicabilitatea Hotărârii nr. 50/15.04.2013 privind numirea d-lui M. D. A. în funcția de manager interimar la Biblioteca Județeană „A.I. Bassarabescu" G..
De toate aceste aspecte instanța de fond nu a ținut însă cont, apreciind că la baza inițierii prezentei acțiuni se află confuzia pe care ar fi făcut-o între relativitatea efectelor unei hotărâri judecătorești și opozabilitatea generală a aceleiași hotărâri.
Tocmai că principiul relativității hotărârii judecătorești, sub aspectul efectelor obligatorii, presupune ca ceea ce a fost judecat să nu poată folosi sau să nu poată fi opus decât de câtre părțile din proces („res inter alios iudicata, aliis neque nocere neque prodesse potest"). Or de vreme ce sunt considerate părți față de care se pot produce astfel de efecte doar persoanele care au stat în nume propriu în proces și care au avut posibilitatea de a pune concluzii (în calitate de reclamanți, părți sau intervenienți), este indubitabil faptul că sentința civilă nr. 522/2013 nu poate produce efecte decât față de C. Județean G. și dl. G. I..
La baza relativității efectelor unei hotărî judecătorești se află principiul contradictorialității și al garantării dreptului la apărare, astfel că efectele hotărârii se impun doar părților din proces și nu se pot extinde și asupra altor terți care, neparticipând la proces, nu și-au putut prezenta opinia cu privire la situația litigioasă.
Într-adevăr, conform principiului opozabilității statuat de art. 435, al. 2 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească nu poate fi ignorată de către terți sub motiv că nu au participat la procesul finalizat prin pronunțarea sa, însă față de aceștia hotărârea respectivă se opune cu puterea unui fapt juridic, susceptibil de a fi combătut prin dovada contrară, ceea ce nu este cazul în speța de față întrucât nu ne aflăm în fața unui alt proces, ci prin Hotărârea Consiliului Județean nr. 115/2013 se tinde la punerea în executare a unei hotărâri judecătorești.
Or, tocmai prin prisma faptului că sentința nr. 522/2013 (prin care se dispune cu privire la dl. G. I.) este susceptibilă de executare operează numai relativitatea efectelor acestei hotărâri judecătorești față de părți (dl. G. I. și C. Județean G.), opozabilitatea nefiind aptă să conducă la executarea hotărârii și față de terți (respectiv dl. M. D.).
Consideră, recurentul, totodată, că în mod greșit instanța de fond a făcut aplicabilitatea prevederilor art. 91, al. 2, lit. e) conform căruia consiliul județean este cel care numește, sancționează și dispune suspendarea, modificarea și încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condițiile legii, pentru conducătorii instituțiilor și serviciilor publice de interes județean de vreme ce prin Sentința civilă nr. 522/2012 nu se dispune modificarea raportului de muncă pe care îl are dl. G. I. cu Biblioteca Județeană, ci se dispune suspendarea executării Hotărârii nr. 49/2013, astfel că intimatului - pârât îi revenea obligația de a adopta un act administrativ prin care să suspende executarea Hotărârii nr. 49/2013, în calitate de unica autoritate care poate hotărî cu privire la modificarea raporturilor de muncă pe care le desfășoară.
În drept au fost invocate dispozițiile art. art. 483și următoarele din Codul de procedură civilă.
La data de 10.07.2014, prin Serviciul Registratură, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, a arătat că față de motivele invocate de către recurentă, este de observat că acestea sunt contradictorii, iar în motivarea recursului apar alte susțineri decât cele din acțiune.
Astfel, în acțiune nu se invocă vreun articol dintr-un act normativ sau vreun principiu de drept pe care consiliul județean l-ar fi încălcat la adoptarea actului administrativ atacat, ci doar că ar fi trebuit să se suspende o hotărâre care era deja suspendată de instanță și să înceteze aplicabilitatea actului administrativ atacat.
În motivele de recurs, recurenta precizează că „în urma verificării legalității acestui act administrativ, s-a constatat că acesta a fost adoptat cu încălcarea principiului de drept al relativității hotărârilor judecătorești".
Față de aceste aspecte, în mod corect instanța de fond a apreciat situația de fapt, respectiv asigurarea conducerii instituției Biblioteca Județeană „IA Bassarabescu" G..
De fapt, în situația în speță nu este vorba de vreun act normativ încălcat la adoptarea hotărârii consiliului județean sau de nepunerea în aplicare a vreunei hotărâri judecătorești, ci doar de modalitatea pe care a ales-o consiliul județean de a asigura conducerea Bibliotecii.
În concret, există o hotărâre (49/2013) prin care se eliberează din funcția de manager o persoană și o hotărâre (50/2013) prin care se asigură interimatul. Aplicarea primei hotărâri a fost suspendată de către instanța de judecată până la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare a Hotărârii nr.49/2013. Ca o consecință directă, ținând cont de faptul că a fost deja organizat și finalizat concursul pentru ocuparea postului de manager (în perioada adoptării Hotărârii nr. 115/2013 trebuia semnat contractul de management), consiliul județean a hotărât suspendarea interimatului, urmând ca după soluționarea irevocabilă a cererii de anulare a Hotărârii nr.49/2013 să procedeze în funcție de soluția instanței de recurs.
În concluzie, consiliul județean nu putea să adopte o hotărâre care să suspende un act administrativ deja suspendat de instanță (opozabilitatea sentinței judecătorești referindu-se chiar la consiliul județean care a fost parte în proces).
Mai mult decât atât, instanța de fond în mod corect a constatat aplicabilitatea prevederilor art.91 din Legea nr.215/2001 care stabilesc ca atribuție a autorității deliberative numirea, sancționarea, suspendarea, modificarea și încetarea raporturilor de serviciu pentru conducătorii instituțiilor publice de interes județean.
Motivarea recurentei potrivit căreia instanța a aplicat greșit art.91 din Legea nr.215/2001, deoarece prin Sentința civilă nr.522/2013 nu se dispune modificarea raportului de muncă al domnului G. I. este absurdă. Prin Hotărârea nr.49/2013 s-a încetat acest raport de muncă, iar prin Sentința nr.522/2013 se suspendă practic această încetare.
Este de observat că în motivele de recurs se invocă, pe de o parte, faptul că Sentința nr.522/2013 ar fi opozabilă doar părților din proces, respectiv consiliul județean și G. I., iar pe de altă parte, precizează că hotărârea judecătorească nu poate fi ignorată de către terți.
Problema de drept care se pune în speța de față este de fapt modalitatea de punere în aplicare a unei hotărâri judecătorești. Instanța de fond a apreciat corect că nu putea adopta un act administrativ prin care să suspende ceva ce fusese deja suspendat de instanța de judecată.
În drept, a fost invocată Legea nr.545/2004, O.U.G. nr.189/2008.
În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de intimat, Curtea o va respinge ca nefondată. Susținerea intimatului în sensul că în fața instanței de fond a avut calitate de reclamant Prefectul Județului G., iar recursul a fost declarat de Instituția P. Județului G., nu poate fi reținută. Cererea de chemare în judecată a fost formulată de prefect în calitate de reprezentant lega al Instituției P. G., iar nu in nume propriu, rezultând astfel că parte in cauza a fost Instituția P. G..
Asupra recursului formulat în cauză, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate, reține următoarele:
Recursul este nefondat
In prezenta cauza, s-a solicitat anularea hotărârii nr. 115/25.09.2013 adoptată de către C. Județean G. prin care s-a suspendat executarea hotărârii nr. 50/15.04.2013 emisă de C. Județean G. privind numirea domnului M. D. A. în funcția de manager interimar la Biblioteca Județeană ,, I.A.Bassarabescu „ G..
Motivul de legalitate invocat de reclamant a fost acela că potrivit sentinței civile nr. 522/2013 pronunțată de instanța de judecată în dosarul nr._, Consiliului Județean G. îi revenea obligația de a iniția un proiect de hotărâre privind suspendarea executării Hotărârii nr. 49/15._ privind eliberarea din funcția de manager al bibliotecii a domnului G. I..
Curtea, la fel ca și prima instanță, reține că acest motiv de nelegalitate este neîntemeiat.
Este adevărat că prin sentința civilă nr. 522/2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ s-a dispus suspendarea executării Hotărârii nr. 49/15._ privind eliberarea din funcția de manager al bibliotecii a domnului G. I., însă această sentință nu reprezintă un impediment pentru suspendarea de către autoritatea publică a executării hotărârii nr. 50/15.04.2013, nefiind interzisă prin această sentință suspendarea executării altor acte administrative, în măsura in care o astfel de suspendare este legală și oportună.
Dimpotrivă, din moment ce instanța a dispus suspendarea hotărârii de eliberare din funcția de manager al bibliotecii a domnului G. I., efectul acestei decizii constă in reluarea funcției de manager al bibliotecii de către domnul G. I.. Pe cale de consecință, neputând fi exercitată aceeași funcție și de către domnul M. D. A., în mod corect s-a decis suspendarea executării actului administrativ a numirii acestuia in funcție.
Nu s-a încălcat de către instanță principiul relativității efectelor hotărârii judecătorești, întrucât hotărârea nr. 50/15.04.2013 nu a fost emisă în executarea sentinței civile nr. 522/2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ ci doar ca o consecință a celor decise prin această sentință, autoritatea publică apreciind în mod corect că este oportun să suspende executarea hotărârii nr. 50/15.04.2013.
Critica recurentei in sensul aplicării greșite de către instanță a prevederilor art. 91 din Legea nr. 215/2001 are la bază același argument, respectiv acela că prin sentința civilă nr. 522/2013 s-a dispus suspendarea hotărârii nr. 49/2013. Prin urmare, având în vedere că acest argument este neîntemeiat, astfel cum deja s-a arătat, nu poate fi reținută nici această critică.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă Instituția P. – județul G. împotriva sentinței civile nr. 82/19.02.2014 pronunțată de Tribunalul G. - Secția Civilă, în dosarul cu nr._, cerere formulată în contradictoriu cu intimatul pârât C. Județean G. ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.-M. C. G. G. O. D. P.
GREFIER,
R. O.
Red./tehnored./ 4 ex./ ODP/14.01.2015
Tehnored. C.I.Ș./
Tribunalul G. – Secția Civilă
Judecător de fond: M. Z. U.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7831/2014.... → |
|---|
