Anulare act administrativ. Decizia nr. 2616/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2616/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 1048/2/2012*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 2616
Ședința publică de la 31.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE N. V.
JUDECĂTOR I. M. C.
JUDECĂTOR S. O.
GREFIER M. G.-D.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, împotriva sentinței civile nr. 7211/19.12.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. I. PRIN SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR PRO LEX, având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 24.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea a amânat pronunțarea pentru azi, 31.03.2014.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, în data de 7.02.2012, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex", în calitate de reprezentant al membrului său P. I., în contradictoriu cu pârâta A. Națională a Vămilor, a solicitat constatarea nulității ORDINULUI A.N.V. Nr. 9139/21.11.2011; obligarea pârâtei la reîncadrarea reclamantului P. I. în funcția și pe postul avute anterior emiterii Ordinului; obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale cuvenite reclamantului P. I. începând cu data de 25.11.2011 si pana la data reîncadrării efective; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 7211/19.12.2012, Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a Ordinului A.N.V. nr. 9722/05.12.2007; a admis acțiunea; a anulat Ordinul A.N.V. nr. 9139 din data de 21.11.2011; a obligat pârâta la reîncadrarea reclamantului în funcția din care a fost destituit; a obligat pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului în perioada cuprinsă între data de 25.11.2011 și data reîncadrării în funcție și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, referitor la excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 9722 din data de 05.12.2007 prin care s-a constituit Comisia de disciplină din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, că este neîntemeiată.
Motivul de nelegalitate invocat de reclamant vizează nerespectarea prevederilor art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, forma în vigoare în perioada de referință, potrivit cărora „Din comisia de disciplină face parte și un reprezentant al organizației sindicale reprezentative sau, după caz, un reprezentant desemnat prin votul majorității funcționarilor publici pentru care este organizată comisia de disciplină, în cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcționarii publici nu sunt organizați în sindicat.”
Reclamantul critică împrejurarea că, deși Sindicatul Național al Polițiștilor si Vameșilor „Pro Lex" este reprezentativ la nivelul ANV, încă din anul 2005, potrivit Sentinței civile nr. 22/03.08.2005 pronunțata de Judecătoria Sector 2 în dosarul nr. 158/PJ/2005, reprezentativitate reconfirmată prin Sentința civilă nr._/20.07.2009 pronunțată de Judecătoria Sector 1 în Dosarul nr._/299/2009, în componența Comisiei de disciplină nu intră nici un reprezentant al acestui sindicat.
Curtea a constatat că prin Sentința civilă nr. 1335/07.06.2006 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr.2.129/2006, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr.520/26.01.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția C. Administrativ și Fiscal (filele 64-66), a fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea obligării Autorității Naționale a Vămilor la emiterea unui act administrativ de constituire a Comisiei de disciplină având în componența și membrii desemnați de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor „PRO LEX".
Se reține că, așa cum în mod corect a argumentat pârâta în apărare, reprezentativitatea Sindicatului Național "Pro Lex" constatată prin Sentința civila nr. 22/03.08.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, se referă numai la condițiile necesare pentru încheierea contractului colectiv de muncă, potrivit prevederilor art. 17 alin.(1) lit. c), art. 17 alin.(2) lit. b) și art. 18 alin.(3) din Legea nr.130/1996.
Prin urmare s-a stabilit cu putere de lucru judecat între părți că efectele hotărârilor judecătorești de constatare a reprezentativității organizațiilor sindicale, pronunțate în temeiul Legii nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă nu pot fi extinse automat și în domeniul raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, în exercitarea dreptului de apreciere urmând a se ține seama de specificul acestor raporturi și de limitele impuse de legea care le reglementează.
Curtea a constatat că, la emiterea ordinului prin care s-a constituit Comisia de disciplină (filele 226-228), autoritatea pârâtă a ținut cont de această hotărâre judecătorească irevocabilă și de prevederile H.G. nr. 1.344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplina, prin care numărul membrilor desemnați de sindicatul reprezentativ a fost redus de la 2 funcționari publici la un singur funcționar public, în componența comisiei desemnându-se un reprezentant din partea Federației Națională a Sindicatelor din Finanțe ca membru titular.
În aceste condiții, Curtea a apreciat că Ordinul nr. 9722 din data de 05.12.2007 respectă prevederile art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, excepția de nelegalitate invocată de reclamant fiind respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că prin Ordinul nr. 9139 din data de 21.11.2011 emis de pârâta A. Națională a Vămilor (filele 5-6) s-a dispus destituirea reclamantului P. I. din funcția publică de inspector vamal, în conformitate cu art. 97 lit. d) și art. 101 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Sancțiunea disciplinară a fost aplicată de autoritatea pârâtă la propunea Comisiei de disciplină, astfel cum rezultă din Raportul nr. 9151/10.11.2011 de la filele 52-61 dosar, în sarcina reclamantului reținându-se faptul că nu a respectat și aplicat prevederile Ordinului Vicepreședintelui ANV nr. 4.321/25.02.2010 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea produselor de analiză de risc la nivelul Birourilor Vamale C. Sud Agigea și Z. pentru profilul de risc nr. 54.436/CIV/06.10.2010 introdus în componenta de selectivitate din cadrul aplicației NCTS-RO în conformitate cu ordinul Vicepreședintelui ANV nr. 5922/29.07.2008 pentru lansarea în operare a „Componentei de selectivitate din cadrul aplicației NCTS”.
Concret, reclamantului, agent vamal în cadrul Biroului Vamal Z., i s-a imputat faptul că a confirmat informatic declarațiile vamale de tranzit MRN 10ROCT_, MRN 10ROCT_, MRN 10ROCT_, MRN 10ROCT_, MRN 10ROCT_ și aparținând . SRL, procedând ulterior la acordarea liberului de vamă pentru mărfurile respective – „tutun brut neprelucrat” – fără a respecta procedura profilului de risc, respectiv fără avizul conducerii D.S.A.O.V. București, fără prelevarea de probe și fără a se întocmi raportul solicitat.
În ceea ce privește prima critică de nelegalitate a ordinului sancționator, respectiv nulitatea absolută, întrucât în cuprinsul actului nu a fost indicată instanța competentă la care actul poate fi contestat, Curtea constată că sunt incidente prevederile art. 50 alin. (3) lit. e) din HG nr. 1344/2007, potrivit cărora „Sub sancțiunea nulității absolute, actul administrativ de sancționare va cuprinde în mod obligatoriu:
………………………………………………………………………….
e) instanța competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară.”
Se impune precizarea că, în materia contenciosului administrativ, astfel cum rezultă din interpretarea dreptului comun care completează dispozițiile speciale derogatorii, respectiv Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, anularea unui act administrativ nelegal este condiționată de dovedirea unei vătămări, în cazul nulităților absolute vătămarea fiind prezumată până la proba contrară.
În cauza dedusă judecății, curtea a constatat, pe de o parte, că utilizarea, în cuprinsul ordinului, a sintagmei „Curtea de Apel competentă” nu echivalează cu neindicarea instanței competente, așa cum susține reclamantul, având în vedere faptul că instanța competentă material – curtea de apel – a fost expres indicată, iar în privința competenței teritoriale dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, instituie o competență alternativă între instanța de la domiciliul reclamantului și cea de la sediul autorității pârâte, reclamantului recunoscându-i-se un drept de opțiune în acest sens.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar admite că utilizarea acestei sintagme ar echivala cu neindicarea instanței competente, ceea ce ar presupune acceptarea interpretării excesiv de formale a reclamantului, prezumția de vătămare care există în cazul nulității absolute a fost răsturnată în cazul de față de împrejurarea că reclamantul a introdus cererea de chemare în judecată la instanța competentă – Curtea de Apel București – termenul expresia „Curtea de Apel competentă” nefiind astfel în măsură să determine o confuzie în privința instanței competente și să producă astfel o vătămare acestuia.
Referitor la critica de nelegalitate constând în nulitatea absolută a ordinului, în baza dispozițiilor art. 268 alin. (2) lit. c) din Codul muncii pentru nearătarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului, Curtea a constatat că este neîntemeiată.
Astfel, Curtea a reținut că reclamantul a avut calitatea de funcționar public, fiindu-i aplicabile, în ceea ce privește răspunderea disciplinară, prevederile Legii nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare și dispozițiile H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, cu modificările și completările ulterioare, completarea acestui cadru legislativ special cu prevederile Codului muncii intervenind numai cu privire la aspectele nereglementate prin actele normative speciale.
Or, conținutul obligatoriu al actului administrativ sancționator face obiectul reglementării speciale de la art. 50 alin. (3) din HG nr. 1344/2007, nearătarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările nefăcând parte din categoria cerințelor prevăzute de acest text de lege.
În condițiile în care există dispoziții legale speciale aplicabile funcționarilor publici în ceea ce privește conținutul actului administrativ prin care se aplică o sancțiune disciplinară, Curtea a constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 268 alin. (2) lit. c) din Codul muncii, motivul de nelegalitate invocat fiind, așadar, neîntemeiat.
Decizia ÎCCJ nr.3445/31.05.2005 nu este relevantă în cazul de față, întrucât a fost pronunțată la data la care era în vigoare H.G. nr.1.210 din 14 octombrie 2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplina si a comisiilor paritare din cadrul autorităților si instituțiilor publice, act normativ abrogată prin H.G. nr. 1344/2007 la data de 12 ianuarie 2008.
Nu se poate reține nici argumentul potrivit căruia HG. nr. 1344/ 2007 este un act normativ inferior, întrucât aceasta a fost adoptată pentru punerea în aplicare a dispozițiilor Legii nr. 188/1999, ceea ce exclude incidența prevederilor art. 268 alin. (2) lit. c) din Codul muncii.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate constând în nerespectarea prevederilor HG nr. 1344/2007 în ceea ce privește audierea autorului sesizării, din analiza prevederilor art. 39 din cadrul Secțiunii a 4-a „Audierea” din actul normativ menționat, Curtea a reținut, în primul rând, că este eronată afirmația reclamantului, în sensul că audierea persoanei care a formulat sesizarea este prevăzută sub sancțiunea nulității.
Audierea autorului sesizării este prevăzută ca o posibilitate a comisiei de disciplină și nu ca o obligație, nefiind prevăzută în mod expres nicio sancțiune în ipoteza în care audierea nu are loc.
Chiar dacă s-ar admite faptul că neaudierea autorului sesizării ar putea fi considerat un viciu de procedură care ar putea constitui o cauză de anulabilitate a actului în ipoteza dovedirii unei vătămări, Curtea a constatat că această posibilitate este prevăzută în interesul persoanei care a formulat sesizarea și nu al persoanei cercetate, întrucât numai autorul sesizării ar putea fi vătămat de împrejurarea că nu a fost audiat, fiind astfel pus în imposibilitatea de a prezenta punctul său de vedere și argumentele în susținerea sesizării.
Faptul că persoana care a formulat sesizarea nu a fost audiată în cazul de față reprezintă o împrejurare care nu este aptă să producă vreo vătămare reclamantului, mai ales în condițiile în care audierea autorului sesizării este lăsată la latitudinea Comisiei de disciplină iar sesizarea a fost argumentată în scris, fiind însoțită de documentele considerate relevante în susținerea acesteia, situație în care Comisia era îndreptățită să aprecieze că audierea autorului sesizării nu ar fi fost necesară.
Referitor la motivele de nelegalitate care vizează abaterea disciplinară imputată reclamantului și sancțiunea aplicată, Curtea a constatat că sunt întemeiate, din considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Se impune precizarea că în materia funcției publice abaterea disciplinară este definită de art. 77 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, potrivit căruia „Încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care o dețin și a normelor de conduită profesională și civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară și atrage răspunderea disciplinară a acestora.”
Din analiza textului legal citat rezultă, fără echivoc, faptul că răspunderea disciplinară a funcționarilor publici este o formă de răspundere juridică subiectivă, întemeiată pe vinovăție, angajarea acestei răspunderi fiind posibilă numai în condițiile în care încălcarea îndatoririlor corespunzătoare funcției publice și a normelor de conduită profesională și civică este săvârșită cu vinovăție.
De asemenea, se reține că, potrivit prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) din HG nr. 1344/2007, cu modificările și completările ulterioare, printre principiile care guvernează activitatea Comisiei de disciplină, se regăsește principiul prezumției de nevinovăție, conform căruia funcționarul public este considerat nevinovat pentru fapta sesizată ca abatere disciplinară comisiei de disciplină atât timp cât vinovăția sa nu a fost dovedită.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea a constatat că în ceea ce privește fapta imputată reclamantului P. I., agent vamal în cadrul Biroului Vamal Z., s-a făcut dovada încălcării de către funcționarul public a Ordinului Vicepreședintelui ANV nr. 4.321/25.02.2010 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea produselor de analiză de risc, pentru profilul de risc nr. 54.436/CIV/06.10.2010, având în vedere că acesta a confirmat informatic declarațiile vamale de tranzit MRN 10ROCT_, MRN 10ROCT_, MRN 10ROCT_, MRN 10ROCT_, MRN 10ROCT_, aparținând . SRL și a procedat ulterior la acordarea liberului de vamă pentru mărfurile respective, fără a respecta procedura profilului de risc - fără avizul conducerii D.S.A.O.V. București, fără prelevarea de probe și fără a se întocmi raportul solicitat.
În ceea ce privește latura subiectivă, Curtea a constatat că fapta reținută în sarcina reclamantului a fost săvârșită fără vinovăție, ansamblul materialului probator administrat în cauză conducând la această concluzie.
Astfel, în primul rând, se reține că la momentul prezentării tranzitelor respective, serviciul de specialitate din cadrul Direcției Regionale Vamale C., din care face parte Biroul Vamal Z., nu a putut confirma dacă profilul de risc respectiv a fost transmis și putea fi accesat informatic, acest aspect fiind menționat și în cuprinsul adresei de sesizare a Comisiei de disciplină nr._/25.11.2011 – fila 10.
Curtea a reținut că, în conformitate cu instrucțiunile de utilizare a aplicației informatice pentru tranzit NCTS TI T2.RO, dupa acceptarea declarației de tranzit MRN10ROCT_, aceasta ar fi trebuit sa intre automat in starea „Analiza de risc naționala RMF", or, la acea data aplicațiile informatice RMF-RO si SAR nu erau implementate la nivelul B.V. Z., crearea de drepturi de utilizatori pentru cei trei lucrători vamali ai biroului pentru aceste aplicații făcându-se inclusiv în a doua parte a anului 2011 (filele 224-225), ceea ce dovedește faptul că reclamantul nu a fost în măsură, la data respectivă, să vizualizeze consemnul sub incidența căruia a intrat MRN-ul selectat.
Această concluzie se desprinde și din analiza Raportului nr._/28.10.2010 întocmit de D.R.A.O.V. C.(filele 85-86), din cuprinsul acestuia rezultând faptul că la import profilul de risc nu a acționat, neexistând atenționarea specifica, pentru ca la acea data aplicațiile responsabile cu gestionarea analizei de risc nu erau funcționale la acea data la Biroul Vamal Z..
Dealtfel, pârâta A. Naționala a Vămilor, prin adresa nr. 7381/04.09.2012 (filele 224-225), a recunoscut faptul că la nivelul Biroului Vamal Z. au fost create conturi de utilizator pentru reclamant în data de 28.12.2010 (2 luni mai târziu față de data săvârșirii presupusei abateri disciplinare), pentru aplicația RMF-RO și în data de 12.09.2011 (aproximativ 1 an mai târziu fata de momentul săvârșirii presupusei fapte disciplinare) pentru aplicația SAR.
Așadar, rezultă că la data de 12.10.2010, dată la care au fost efectuate operațiunile vamale analizate, prevederile Ordinului Vicepreședintelui ANAF nr. 4321/29.02.2010 privind Normele Tehnice privind gestionarea produselor de analiza de risc nu au putut fi aplicate, întrucât aplicațiile RMF-RO si SAR ,responsabile cu efectuarea automata, informatica a analizei de risc nu erau implementate la Biroul Vamal Z., neputând fi reținută vreo culpă în sarcina reclamantului.
Un argument suplimentar în sensul că aplicațiile nu au fost implementate este și acela că, așa cum rezultă din cuprinsul Notei privind analiza aplicării profilului de risc (filele 76-78), aceste aplicații nu au funcționat nici la Biroul vamal de plecare C. Sud Agigea, rezultând clar faptul că acest consemn nu a fost transmis la structurile organizatorice respective, pentru nici un tip de operațiuni, fapt care a determinat dispunerea efectuării unui control intern pentru verificarea modului de aplicare a ordinului ANV nr. 4321/2010 la cele două birouri vamale.
Dealtfel, Curtea a constatat că în cuprinsul notei explicative (filele 81-83), a rapoartelor întocmite și a întâmpinării (filele 96-107) depuse la Comisia de disciplină reclamantul a formulat apărări, arătând motivele pentru care aplicația informatică nu a funcționat, probele administrate în prezenta cauză susținând aceste apărări. De asemenea, se constată că în cursul cercetării disciplinare, argumentele prezentate de reclamant nu au fost combătute, astfel încât prezumția de nevinovăție să fie răsturnată.
Concluzia este în sensul că, la data creării consemnului, acesta nu era aplicabil, rezultând din ansamblul probatoriu ca aplicația informatica care gestiona analiza de risc, potrivit Ordinului Vicepreședintelui ANAF nr. 4321/29.02.2010 privind Normele Tehnice privind gestionarea produselor de analiza de risc, nu era implementata la data respectivă.
Curtea a constatat că, astfel cum rezultă din probele administrate, încălcarea prevederilor Ordinului Vicepreședintelui ANV nr. 4.321/25.02.2010 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea produselor de analiză de risc, pentru profilul de risc nr. 54.436/CIV/06.10.2010, referitor la declarațiile vamale de tranzit MRN 10ROCT_, MRN 10ROCT_, MRN 10ROCT_, MRN 10ROCT_, MRN 10ROCT_, aparținând . SRL, a fost determinată de unele deficiențe de natură organizatorică și tehnică existente în cadrul autorității pârâte, în ceea ce privește transmiterea consemnului și implementarea aplicațiilor informatice, aceaste împrejurări nefiind imputabile reclamantului care a fost sancționat disciplinar în mod nelegal, fără a se dovedi vinovăția acestuia.
În susbsidiar, Curtea a reținut că sancțiunea aplicată este nelegală și din perspectiva individualizării, fiind încălcate prevederile art. 77 alin. (4) din legea nr. 188/1999, republicată, potrivit cărora „La individualizarea sancțiunii disciplinare se va ține seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcționarului public, precum și de existența în antecedentele acestuia a altor sancțiuni disciplinare care nu au fost radiate în condițiile prezentei legi.”
Astfel, Curtea a constatat că reclamantului i-a fost aplicată sancțiunea cea mai gravă și anume, destituirea din funcția publică, în condițiile în care nici din Raportul comisiei de disciplină, nici din actul sancționator, nu rezultă că au fost analizate criteriile legale de individualizare, nereținându-se și neargumentându-se în niciun fel gravitatea deosebită a faptei sau eventuale împrejurări ori consecințe care să justifice aplicarea acestei sancțiuni drastice.
De asemenea, Curtea a constatat că nu s-a ținut seama nici de faptul că, anterior sancționării, reclamantul, având o vechime de 17 ani în muncă, a avut un comportament corespunzător și nu a mai fost sancționat disciplinar.
Din aceste considerente, reținând lipsa vinovăției în săvârșirea faptei imputate reclamantului, element subiectiv în absența căruia fapta nu poate constitui abatere disciplinară, potrivit art. 77 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, precum și nelegalitatea actului sancționator din perspectiva individualizării sancțiunii, Curtea a admis acțiunea, a anulat Ordinul ANV nr. 1939 din data de 21.11.2011, a obligat pârâta la reîncadrarea reclamantului P. I. în funcția din care a fost destituit, precum și la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului în perioada cuprinsă între data de 25.11.2011 și data reîncadrării în funcție.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, Curtea a obligat autoritatea pârâtă căzută în pretenții la plata către reclamant a sumei de 1.240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform înscrisului de la fila 273.
Împotriva sentinței civile nr. 7211/19.12.2012 au formulat recurs pârâtele A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
În motivarea cererii de recurs s-au arătat următoarele:
Prin acțiunea formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor „PRO LEX" în calitate de reprezentant al reclamantului P. I., se solicita instanței de fond: constatarea nulității Ordinului Autorității Naționale a Vămilor nr.9.139/21.11.2011; obligarea A.N.V. la reîncadrarea reclamantului în funcția și pe postul avut anterior emiterii ordinului; obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale cuvenite acestuia începând cu data de 25.11.2011 și până la data reîncadrării efective, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentința civila nr.7211/19.10.2012, Curtea de Apel București:
- a respins excepția de nelegalitate a O.A.N.V. nr.9722/05.12.2007 invocata de reclamant ca fiind neîntemeiata;
- a admis acțiunea formulata;
- a anulat O.A.N.V. nr.9139/2011 si a obligat instituția noastră la reîncadrarea reclamantului in funcția din care a fost destituit.
- a obligat instituția noastră la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului in perioada cuprinsa intre data de 25.11.2011 di data reincadrarii in funcție;
- a obligat A.N.V. la plata către reclamant a sumei de 1.240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecat reprezentând onorariu de avocat.
F. de dispozițiile instanței de fond a precizat următoarele:
„Comisia de disciplină din cadrul Autorității Naționale a Vămilor a fost sesizată prin adresa nr.35.584/25.11.2010 emisă de către Direcția Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale C., ce a fost înregistrată la A.N.V. sub nr.67.268/03.12.2010.
Sesizarea se referea la domnul P. I., inspector vamal în cadrul B.V. Z. și face obiectul dosarului nr.83/2010.
În fapt, prin sesizare se arată că funcționarul public sesizat nu a respectat dispozițiile O.A.N.V. nr.4.321/25.02.2010 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea produselor de analiza de risc in cazul următoarelor tranzite emise de Biroul Vamal Constanta Sud Agigea: MRN10ROCT_; MRN10ROCT_, MRN10 ROCT_, MRN10ROCT19_, MRN10ROCT190000_, in condițiile in care toate aceste operațiuni de tranzit, efectuate de către societatea S.C. Italia Tobacco Production S.R.L., emise de Biroul Vamal Constanta Sud Agigea au căzut sub incidența profilului de risc nr.54.436/CIV/06.10.2010 la Biroul Vamal de destinație Z., lucru confirmat si prin adresa Autorității Naționale a Vămilor - Direcția de Tehnologia Informației, Comunicații si S. Vamala nr.54.436/ 02.11.2010 înregistrata la Direcția Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale C. sub nr.33.561/03.11.2010.
Astfel, prin adresa nr.54.436/CIV/13.10.2010 emisă de către Direcția Supraveghere Accize și Operațiuni Vamale din cadrul Autorității Naționale a Vămilor și transmisă la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. cu adresa A.N.V. - C.V.I. nr.54.436/20.10.2010, s-a solicitat verificarea modului în care au fost respectate și aplicate prevederile Ordinului Vicepreședintelui A.N.A.F. nr.4.321/25.02.2010 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea produselor de analiza de risc, la nivelul Biroului Vamal C. Sud Agigea din cadrul D.R.A.O.V. C. și B.V. Z. din cadrul D.R.A.O.V. C., pentru operațiunile vamale de tranzit derulate de una din societățile identificate cu risc ridicat precizate în „Nota privind analiza aplicării profilului de risc nr.54.346/CIV/06.10.2010 la operațiunile de tranzit vamal efectuate de societatea S.C. Italia Tobacco Production S.R.L.
Conform notei respective, în data de 06.10.2010 Centrul de Informații Vamale din cadrul Autorității Naționale a Vămilor a procedat la instituirea profilului de risc nr.54.436/CIV/06.10.2010, în baza unor informații de risc pentru operațiunile vamale ce urmau a fi efectuate de societăți cu risc ridicat de fraudă vamală.
Detaliile profilului de risc nr.54.436/CIV/instituit pentru regimul vamal de tranzit în componența de Selectivitate din aplicația NCTS sunt următoarele:
1 .Indicator de risc(criteriu de selecție): Operatori Economici (Companii): S.C. Italia Tobacco Production S.R.L., T.: R_;
2.Descriere(procedura de urmat): „La prezentarea mijlocului de transport Încărcat cu mărfuri (tutun și/sau produse din tutun) destinate acestei societăți comerciale, veți proceda la efectuarea controlului fizic și prelevarea de probe în vederea stabilirii încadrării corecte a mărfurilor. De asemenea, după prelevarea probelor, se va întocmi un raport ce va fi transmis la A.N.V.- D.S.A.O.V., iar liberul de vamă va fi acordat doar cu avizul conducerii D.S.A. O. V.
3.Data inceput:06.10.2010;
4.Data sfârșit: 07.01.2011;
5.Tip valabilitate: U (valid);
6.Arie activitate (nivel de aplicare): național.
Operațiunile efectuate de către S.C. Italia Tobacco Production S.R.L., în perioada analizată (06.10._10), sunt următoarele:
-MRN 10ROCT_;
-MRN 10ROCT_;
-MRN 10ROCT_;
-MRN 10ROCT_;
-MRN 10ROCT_.
Aceste operațiuni de tranzit au fost efectuate cu declarații vamale de tranzit tip T1 emise de către Biroul Vamal C. Sud Agigea (biroul de plecare) având ca destinație Biroul Vamal Z..
Întrucât la nivelul Serviciului de Tehnologia Informației, Comunicații și S. Vamală din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C. nu s-a putut stabili dacă la nivelul Biroului Vamal Z. putea fi accesat, informatic, la data prezentării tranzitelor respective, profilul de risc nr._/CIV/06.10.2010, s-a solicitat sprijinul C. Verificări Interne din cadrul Autorității Naționale a Vămilor.
Conform adresei nr.54.436/02.11.2010 a Autorității Naționale a Vămilor - Direcția de Tehnologia Informației, Comunicații și S. Vamală înregistrată la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. sub nr.33.561/03.11.2010, toate aceste operațiuni de tranzit efectuate de către societatea S.C. Italia Tobacco Production S.R.L. au intrat sub incidența profilului de risc nr.54.436/CIV/06.10.2010 la Biroul Vamal de destinație Z., după cum urmează:
-MRN 10ROCT_- 12.10.2010, orele 16:41:22;
-MRN 10ROCT_-12.10.2010, orele 16:09:03;
-MRN 10ROCT_- 13.10.2010, orele 08:27:31;
-MRN 10ROCT_- 13.10.2010, orele 08:27:00;
-MRN 10ROCT_ - 13.10.2010, orele 08:27:55.
Potrivit aceleași adrese emisă de Direcția de Tehnologia Informației, Comunicații și S. Vamală din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, în aplicația NCTS-RO, în situația în care o declarație cade sub incidența unui consemn, lucrătorul vamal este atenționat de acest lucru prin apariția în lista de opțiuni a unui buton roșu „Procedura consemn" ce permite identificarea consemnului/consemnelor și a procedurii de urmat.
Totodată, în respectiva adresă se arata că deși consemnul trebuia să acționeze si în sistemul informatic de procesare a declarațiilor vamale de import - RCDPS, acest lucru nu s-a întâmplat.
În urma verificărilor, s-a constatat ca agentul vamal P. I. din cadrul Biroului Vamal Z. a confirmat informatic declarațiile vamale de tranzit mai sus menționate și a procedat la acordarea liberului de vamă pentru mărfurile respective - „tutun brut neprelucraf fără respectarea procedurii profilului de risc, respectiv fără avizul conducerii D.S.A.O.V. București, fără prelevarea de probe și fără a se întocmi raportul solicitat.
Față de cele constatate, C. Verificări Interne a solicitat explicații scrise lucrătorului vamal P. I., după cum urmează:
întrebare nr.1 Explicați de ce în cazul operațiunilor vamale de import -importator: S.C. Italia Tobacco Production S.R.L, fel marfa: tutun brut neprelucrat
- prin care au fost încheiate operațiunile de tranzit (T1)- MRN10ROCT
_,MRN10ROCT_, MRN10ROCT_, MRN10ROCT_, MRN10ROCT190000_, sosite la Biroul Vamal Z., nu ați aplicat profilul de risc nr._/CIV/06.10.2010 instituit de Centrul de Informații Vamale din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, profil de risc care presupunea următoarele: efectuarea controlului fizic și prelevarea de probe în vederea stabilirii încadrării corecte a mărfurilor, întocmirea unui raport, după prelevarea probelor, către A.N.V.- D.S.A.O.V., acordarea liberului de vamă doar cu avizul conducerii D.S.A.O. V.?
Răspuns: Profilul de risc nr.54.436/CIV/06.10.2010 instituit de Centrul de Informații Vamale din cadrul Autorității Nationale a Vămilor nu a fost aplicat deoarece nu a fost transmis Biroului Vamal Z. în timp util. în urma efectuării analizei de risc pe baza informațiilor gestionate automat de către sistemul informatic, declarațiile vamale de import 10ROCR_, 538, 546, 562, corespunzătoare celor 5 tranzite 11 de la C. către Z. au fost selectate pe culoarul verde de vămuire, respectiv 10ROCR_ pe culoarul portocaliu, motiv pentru care am luat decizia încasării drepturilor vamale de import și acordarea liberului de vamă.
La nivelul procesării acestor declarații vamale, la nivelul Biroului Vamal Z. profilul de risc nr.54.436/CIV/06.10.2010 nu era transmis, acesta fiind comunicat ulterior.
Întrebare nr.2 Mai aveți ceva de adăugat? Răspuns: A/t/.
Prin adresa Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Teleorman nr.4.758/26.10.2010 înregistrată la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. sub nr.32.486/26.10.2010, au fost înaintate Compartimentului Verificări Interne, procesele verbale de prelevare nr.258 - 262/ 13.10.2010, nr.264 - 269/14.10.2010 prin care au fost prelevate, ulterior acordării liberului de vamă, probe de tutun brut neprelucrat și probe de tutun din stoc produse finite de la punctul de lucru al S.C. ROM-ITAL S.R.L. Z.. Probele au fost prelevate de o echipa mobilă din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Teleorman.
Față de cele constatate, C. Verificări Interne consideră
că, agentul vamal P. I. din cadrul Biroului Vamal Z. care a
confirmat acele tranzite, avea obligația de a aplica prevederile profilului de
risc nr.54.436/CIV/06.10.2010 întrucât toate operațiunile de tranzit,
efectuate de către societatea S.C. Italia Tobacco Production S.R.L., emise
de Biroul Vamal C. Sud Agigea au căzut sub incidența profilului de
risc nr.54.436/CIV/06.10.2010 la Biroul Vamal de destinație Z., lucru
confirmat prin adresa Autorității Naționale a Vămilor - Direcția de
Tehnologia Informației, Comunicații și StatisticăVamala nr.54.436/ 02.11.2010 înregistrata la Direcția Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale C. sub nr.33.561/03.11.2010.
Prin neaplicarea prevederilor profilului de risc nr.54.436/CIV/06.10.2010, agentul vamal P. nu au fost respectat prevederile Ordinului Vicepreședintelui A.N.A.F. nr.4.321/25.02.2010 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea produselor de analiză de risc.
După investirea Comisiei de disciplină din cadrul A.N.V. cu soluționarea acestei sesizări, a fost fixat termen la data de 10.02.2011 în vederea audierii funcționarului public sesizat.
La primul termen de judecată membrii comisiei au semnat delaratia pe proprie răspundere ca nu se află în conflict de interese potrivit dispozițiilor art.14 alin.(3) din H.G. nr. 1.344/2007.
Membrii Comisiei au costatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.28 din H.G. nr.1.344/2007 potrivit dispozițiilor art.29 alin.(1) din același act normativ.
În continuare, a fost audiat funcționarul public sesizat asistat de domnul Negoită V. reprezentantul Sindicatului N. al Polițiștilor și Vameșilor "PRO LEX".
Domnul P. I. a depus o întâmpinare la dosarul cauzei și totodată a solicitat să i se comunice toate documentele au fost anexate prezentei sesizări și acordarea unui nou termen in vederea luării la cunoștință de acestea.
Astfel, i-au fost comunicate documentele anexate sesizării având un număr de 50 file, termenul următor urmând a-i fi comunicat ulterior.
Prin citația nr.67.268/11.05.2011, funcționarul public sesizat a fost convocat la data de 19.05.2011 la Comisia de disciplină din cadrul A.N.V. în vederea audierii.
La termenul mai sus amintit funcționarul public sesizat a fost asistat de domnul N. V. vicepreședinte al Sindicatului Național al Polițiștilor și vameșilor "PRO LEX", depunând în acest sens delegația domnului V..
În cursul audierilor, domnul P. a precizat că a luat acte de aspectele sesizate, nu dorește angajarea unui avocat și depune în completarea întâmpinării depuse la data de 10.02.2011 un raport însoțit de documente având un număr de 14 file.
Totodată, a precizat faptul că își desfășoară activitatea în cadrul A.N.V. din 1994 având și funcția de sef de tură și nu a vut nici o abatere disciplinară în cei 28 de ani de muncă. în final, funcționarul public sesizat a solicitat clasarea sesizării.
Prin adresa nr.36.425/28.06.2011 Comisia de diciplină din cadrul A.N.V. a solicitat Direcției Supreveghere Accize și Operațiuni Vamale, Direcției Tehnologia Informației Comunicații și S. Vamala și D.R.A.O.V. C. să fie verificate și înregistrările existente în evidențele instituite la poarta de ieșire de la B.V. C. Sud Agigea, respectiv data și ora exactă la care mijloacele de transport în cauza au plecat către biroul vamal de destinație, pentru a se putea stabili concordanța dintre momentul plecării, prezentarea la biroul vamal de destinație al tranzitului, efectuarea formalităților de acordare a liberului de vamă și intervalul de timp în care consemnul a fost instituit și comunicat în vederea aplicării.
Prin adresa nr.36.425/CIV/28.06.2011 D.S.A.O.V. a transmis Comisiei de disciplină Nota privind analiza aplicării profilului de risc_/CIV/13.10.2010 la operațiunile de tranzit vamal efectuate de S.C. Italia Tobacco Production S.R.L. întocmită de Serviciul Centrul de Informații Vamale.
Cu adresa nr.36.425/26.06.2011 Direcția de Tehnologie Informației Comunicații și S. Vamală a precizat următoarele:
La nivelul aplicației NCTS-RO consemnul privind operatorul economic având codul EORI "R_" a fost instituit la data de 06.10.2010 cu valabilitate până data de 07.01.2011 inclusiv, toate MRN-urile menționate au intrat automat sub incidența criteriului de selecție "Consignee code "ROI3081201", astfel:
• MRN 10ROCT_ a intrat automat sub incidența consemnului menționat în data de 12.10.2010 orele 16:41:22;
• MRN 10ROCT_ a intrat automat sub incidența consemnului menționat în data de 12.10.2010, orele 16:09:03;
• MRN 10ROCT_ a intrat automat sub incidența consemnului menționat în data de 13.10.2010, orele 08:27:31;
• MRN 10ROCT_ a intrat automat sub incidența consemnului menționat în data de 13.10.2010, orele 08:27:00;
• MRN 10ROCT_ a intrat automat sub incidența consemnului menționat în data de 13.10.2010, orele 08:27:55.
În adresa mai sus amintită s-a mai precizat faptul că în momentul în care un MRN intră automat sub incidența unui consemn acesta își schimbă starea de aplicație în urma transzacției "SEL RED GREEN" trecând automat în starea „în control". în această stare lucrătorul vamal are posibilitatea vizualizării consemnului sub incidența căruia a intrat MRN-ul selectat cât și a procedurii de urmat.
Direcția de Tehnologie Informației Comunicații și S. Vamală a anexat la adresa sa si instoricul complet al operațiunilor efectuate asupra declarațiilor de tranzit mai sus menționate la biroul vamal de destinație precum și detalii privind consemnul sub incidența căruia au intrat.
Prin adresa nr.21.561/30.06.2011 D.R.Â.O.V. C. a transmis următoarele documente:
• Punctul de vedere exprimat de Serviciul Tehnologia Informației, Comunicații și S. Vamala prin Nota internă nr.49/29.06.2011,
• Punctul de vedere exprimat de C. Informații Vamale prin Nota internă nr.71/29.06.2011 unde se menționează că sesizarea formulată de acest compartiment și înregistrată la D.R.Â.O.V. C. sub nr.35.584/25.11.2010 a fost fundamentată ținând cont de adresa emisă de D.T.I.C.S.V. - A.N.V. nr.54.436/02.11.2010."
Serviciul Verificări Interne a transmis către Comisie prin adresa nr.36.425/ 01.07.2011 la care au fost anexate un număr de 12 file care au fost comunicate în prealabil de către D.R.A.O.V. C..
În data de 27.10.2011, membrii Comisiei au analizat toate documentele existente în dosarul cauzei constatând faptul că sunt suficiente dovezi în vederea finalizării cercetării administrative și au dispus întocmirea Raportului cauzei în baza dispozițiilor art.49 din H.G. nr. 1.344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină.
Din analizarea documentelor existente în dosarul cauzei, Comisia a constatat următoarele aspecte:
La data de 06.10.2010 Centrul de Informații Vamale a procedat la instituirea profilului de risc nr.54.436/CIV/06.10.2010 în baza unor informații de risc pentru operațiunile vamale ce urmau a fi efectuate de societăți cu risc ridicat de fraudă vamală.
Detaliile profilului de risc nr.54.436/CIV/06.10.2010 instituit pentru regimul vamal tranzit în componența de selectivitate din aplicația NCTS erau următoarele:
• Indicator de risc(criteriu de selecție): Operatori Economici (Companii): S.C. Italia Tobacco Production S.R.L., T.: R_,
• Descriere(procedură de urmat): "La prezentarea mijlocului de transport încărcat cu mărfuri(tutun și/sau produse din tutun) destinate acestei societăți comerciale, veți proceda la efectuarea controlului fizic și prelevarea de probe în vederea stabilirii încadrării corecte a mărfurilor. De asemnea, după prelevarea probelor, se va întocmi un raport ce va fi transmis la A.N.V. - D.S.A.O.V., iar liberul de vamă va fi acordat doar cu avizul conducerii D.S.A.O.V.".
• Data început: 06.10.2010;
• Data sfârșit: 07.01.2011;
• Tip valabilitate: U (valid);
• Arie activitate(nivel de aplicare): N.;
Analizând aplicarea profilului de risc nr.54.436/CIV/06.10.2010 prin monitorizarea operațiunilor vamale de tranzit care au făcut obiectul aplicării profilului de risc antemenționat în perioada 06.10._10 s-a constatat ca au fost efectuate 5 operațiuni de tranzit cu declarații de tranzit tip T1 emise de către biroul vamal C. sud Agigea (biroul de plecare) având ca destinație Biroul Vamal Z. - D.R.A.O.V. C..
Toate operațiunile selectate de profilul de risc nr.54.436/CIV/06.10.2010 și efectuate de societatea S.C. Italia Tobacco Production S.R.L. au fost selectate de către sistemul de selectivitate la biroul vamal de plecare C. Sud Agigea.
De asemenea, toate operațiunile selectate de profilul de risc nr.54.436/ CIV/06.10.2010 și efectuate de către S.C. Italia Tobacco Production S.R.L. au fost selectate de către sistemul de selectivitate la biroul vamal de destinație Z..
În ceea ce privește aplicarea profilului de risc nr.54.436/CIV/06.10.2010, atât la Biroul Vamal de plecare cât și la cel de sosire (B.V. C. Sud Agigea respectiv B.V. Z.) pentru toate declarațiile vamale de tranzit mărfurile "tutun brut neprelucrat" au fost eliberate în tranzit fără respectarea procedurii profilului de risc, respectiv fără avizul conducerii D.S.A.O.V. fără prelevarea de probe și fără a se întocmi raportul solicitat.
Prin urmare nu au fost respectate și aplicate prevederile Ordinului Vicepreședintelui A.N.V. nr.4.321/25.02.2010 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea produselor de analiză de risc la nivelul Birourilor Vamale C. Sud Agigea și Z. pentru profilul de risc nr.54.436/CIV/ 06.10.2010 introdus în componenta de selectivitate din cadrul aplicației NCTS - RO în conformitate cu Ordinul Vicepreședintelui A.N.V. nr.5.922/29.07.2008 pentru lansarea în operare a "Componentei de selectivitate din cadrul aplicației NCTS".
Astfel ca agentul vamal P. I. din cadrul Biroului Vamal Z.
a confirmat informatic declarațiile vamale de tranzit
MRN10ROCT_,MRN10ROCT_, MRN10ROCT_, MRN10ROCT_, MRN10ROCT_ și aparținând S.C. Italia Tobacco Production S.R.L., procedând ulterior la acordarea liberului de vamă pentru mărfurile respective - „tutun brut neprelucraf fără a respecta procedura profilului de risc, respectiv fără avizul conducerii D.S.A.O.V. București, fără prelevarea de probe și fără a se întocmi raportul solicitat. Reclamantul a incalcat cu buna știința Ordinele A.N.V. mai sus amintite desi a avut cunoștința de formularul de instituire a profilului de risc vamal de tip C nr.54.436/CIV/06.10.2010.
Având în vedere cele de mai sus, Comisia de disciplină a emis Raportul nr.9.151/10.11.2011 cu propunerea sancționării funcționarului public sesizat cu sancțiunea disciplinara prevăzuta de art.77 alin.(3) lit.e) din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificările si completările ulterioare, si anume cu destituirea din funcția publică, propunere ce a fost aprobată de către conducerea Autorității Naționale a Vămilor.
Ca urmare a acestui fapt, a fost emis Ordinul A.N.V. nr.9.139/21.11.2011 prin care raporturile de serviciu ale reclamantului au încetat ca urmare a destituirii din funcția publică începând cu data de 25.11.2011.
Prin urmare, propunerea Comisiei de disciplină a avut la bază nu numai apărările reclamantului și sesizarea formulată la adresa sa ci și toate documentele furnizate de direcțiile de specialitate ce au venit in clarificarea aspectelor prezentate atât in sesizare dar și de reclamant prin toate apărările sale.
Referitor la afirmația instanței de fond ca motivele de nelegalitate care vizează abaterea disciplinara imputata reclamantului si sancțiunea aplicata sunt întemeiate, iar in ceea ce privește latura subiectiva, fapta reclamantului a fost săvârșita fără vinovăție, concluzie ce a reieșit din materialul probator, a preciza următoarele:
Din materialul probator depus la dosarul cauzei de către instituția noastră a reieșit foarte clar faptul ca la propunerea sancțiunii disciplinare de destituire din funcția publica de către Comisia de disciplina s-a avut in vedere si documentele din care rezulta fără putința de tăgada ca domnul P. a primit la data de 12.10.2010 instituire profilului de risc vamal de tip C nr.54.436/CIV/06.10.2010 asupra următoarele societăți: S.C. Galaxz Tobacco SA, S.C. Agricola FM Alunis S.R.L. si S.C. Italia Tobacco Production S.R.L
De asemenea, tot din documentele administrate in prezenta cauza a rezultat si faptul ca in tura din data de 12.10.2010 la Biroul Vamal Z. isi desfășurau activitatea doar domnul P. I. si doamna Greicu L., ceilalți 3 funcționari vamali aflandu-se in concediu de odihna sau având zi libera(lchim D. si S. M. - concediu de odihna iar G. S. având o zi libera ca si compensare la orele suplimentare efectuate).
Mai mult decât atat, insusi reclamantul a înregistrat formularul de instituire a profilului de risc vamal de tip C nr.54.436/CIV/06.10.2010 in Registrul de intrări al B.V. Z..
Totodată, desi instituția a propus proba cu martori pentru a demonstra inca o data si fara putința de tăgada instanței de fond ca reclamantul a primit personal propunerea de instituire transmisa prin fax de către D.S.A.O.V. si ca a inregistrat-o in registrul de intrări, insa instanța a respins cererea sa.
A mai subliniat faptul ca formularul de instituire a profilului de risc vamal de tip C nr.54.436/CIV/06.10.2010 a fost transmis nu numai in sistem informatic ci si pe fax, fapt confirmat de Registrul de intrări aflat la B.V. Z., completat de insusi reclamantul.
Instanța de fond insista pe faptul ca profilul de risc vamal nu era aplicabil pentru B.V. Z. intrucat sistemul informatic nu era operabil la aceasta instituție fara măcar sa se aplece si asupra documentelor despre care am făcut vorbire mai sus.
De asemenea, in opinia sa instanța de fond se afla . atunci cand apreciază ca nici in Raportul Comisiei de disciplina si nici din actul de sancționare nu rezulta ca au fost analizate criteriile legale de individualizare neretinandu-se gravitatea deosebita a faptei sau consecințele care sa justifice aplicarea acestei sancțiuni.
Profilul de risc vamal este un produs al analizei de risc, care descrie un anumit nivel de risc, determinat de unul sau mai mulți indicatori de risc evaluat cu grad ridicat de risc, formalizat . punere in practica a managementului de risc la nivel operațional, produs care instituie printr-un criteriu de selecție automata o procedura de lucru obligatorie pentru agentul vamal care este vizat de aplicarea acestuia in practica.
A precizat ca inclusiv in formularul de instituire a profilului de risc vamal de tip C rezulta motivația pentru care a fost instituit la nivel național iar nivelul de control fiind roșu si anume: risc încadrare a mărfurilor prevăzute la capitolul 24 (tutun).
Potrivit dispozițiilor pct.7 din anexa la O.A.N.V. nr.4321/2010 „aria de control instituita de un profil de risc vamal este determinata de nivelul de aplicare al acestuia, respectiv aria geografica in cadrul căreia se stabilește realizarea acțiunilor ulterioare si anume:
a. nivel local: profilul de risc vamal se aplica la unul sau mai multe birouri vamale si sau la una sau mai multe direcții județene pentru accize si operațiuni vamale,
b.nivel regional: profilul de risc vamal se aplica la una sau mai multe
direcții regionale pentru accize si operațiuni vamale;
c.nivel național: profilul de risc vamal se aplica la toate birourile
vamale si direcțiile județene pentru accize si operațiuni vamale".
In plus fata de gravitatea încălcării profilului de risc vamal de tip C instituit de conducerea Autorității Naționale a Vămilor la nivel național a precizat ca o încadrare eronata a mărfii duce implicit la prejudicierea bugetului de stat prin plata unor obligații fiscale mult mai mici sau prin neplata acestora. Aceasta este consecința deosebit de grava a faptei reclamantului.
Având în vedere cele de mai sus, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, sa modificați sentința recurată și sa respingă acțiunea ca fiind netemeinică și nelegală.
În drept, și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile Codului de procedură civilă, Legea nr. 188/2009, H.G. nr. 1344/2007.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și, în consecință, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că intimatul-pârât reclamantul nu a încălcat cu vinovăție prevederile Ordinului Vicepreședintelui ANAF nr. 4321/25.02.2010, deoarece profilul de risc nr._/CIV/06.10.2010 nu fusese transmis până la momentul efectuării operațiunilor imputate la Biroul Vamal Z..
Astfel, la momentul prezentării tranzitelor respective, Serviciul de specialitate din cadrul Direcției Regionale Vamale C., din care face parte Biroul Vamal Z., nu a putut confirma dacă profilul de risc respectiv a fost transmis și putea fi accesat informatic, așa cum apare menționat și în sesizarea nr._/25.11.2011, transmisă la Comisia de disciplină.
Mai mult decât atât prin adresa nr._/02.11.2010 a direcției de specialitate din cadrul Autorității Naționale a Vămilor se precizează că acest profil de risc nu a putut fi accesat la momentul respectiv pentru operațiunile de import.
De asemenea, acesta nu s-a putut aplica nici la Biroul Vamal Constanta, la momentul plecării transporturilor, în tranzit, Biroul Vamal Z., acesta fiind aplicabil atât pentru operațiunile de tranzit, cât și de import, iar de aici rezultând clar faptul că acesta nu a fost transmis la structurile organizatorice respective, pentru nici un tip de operațiuni.
La punctul 2 din Nota DSAOV nr._/CIV/13.10.2010, din totalul operațiunilor efectuate în perioada analizată, se face referire numai la cele din data de 12.10.2010, iar în acest mod se omit în mod intenționat operațiunile din data de 07.10.2010, care, si acestea, ar fi trebuit să cada sub incidența profilului de risc analizat.
În mod legal și temeinic instanța de fond a reținut faptul că potrivit instrucțiunilor de utilizare a aplicației informatice pentru tranzit NCTS TI T2.RO, după acceptarea declarației de tranzit MRN10ROCT_, aceasta ar fi trebuit să intre automat în starea „Analiza de risc naționala RMF", lucru care nu s-a întâmplat, conform informației detaliate referitoare la aceasta, deoarece la acea data aplicațiile informatice RMF-RO si SAR nu erau implementate la nivelul Biroului Vamal Z., crearea de drepturi de utilizatori pentru cei trei lucrători vamali ai biroului pentru aceste aplicații s-a făcut inclusiv în a doua parte a anului 2011.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei curtea reține că pârâta ANV a recunoscut prin adresa nr. 7381/04.09.2012 faptul ca la nivelul Biroului Vamal Z. au fost create conturi de utilizator pentru reclamant în dat de 28.12.2010 (2 luni mai târziu fata de data săvârșirii presupusei abateri disciplinare), pentru aplicația RMF-RO si in data de 12.09.2011 (aproximativ 1 an mai târziu fata de momentul săvârșirii presupusei abateri disciplinare) pentru SAR.
Ca atare, la data de 12.10.2010, data la care au fost efectuate operațiunile vamale analizate, prevederile Ordinului nr 4321/29.10.2010 nu au putut fi aplicate întrucât aplicații RMF-RO si SAR nu erau implementate la Biroul Vamal Z..
Conform Notei privind analiza aplicării profilului de risc aceste aplicații nu au funcționat nici la Biroul vamal de plecare CONSTANTA SUD AGIGEA, rezultând clar faptul ca acest consemn nu a fost transmis la structurile organizatorice respective, pentru nici un tip de operațiuni, fapt care a determinat dispunerea unui control intern pentru verificare modului de aplicare a ordinului la cele doua birouri vamale.
Din conținutul Raportului D.R.A.O.V.C. nr_/28.10.2010 curtea reține că la import profilul de risc nu a acționat, neexistand atenționarea specifica, pentru ca la acea data aplicațiile responsabile cu gestionarea analizei de risc nu erau funcționale la acea data la Biroul Vamal Z..
Curtea reține că adresa Direcției Tehnologia Informației Comunicații și S. Vamala nr._/02.11.2010 către C. Verificări Interne se rezuma la tranzitele enumerate si nu la tratarea exhaustiva a aplicării consemnului în cauza, constatând ca la import (RCDPS ), criteriul menționat nu a acționat.
Toate operațiunile vamale efectuate în cadrul Biroul Vamal Z. de la data informatizării, decembrie 2009 și pana la data la care reclamantul a discutat cu coordonatorul Echipelor Mobile au fost efectuate fără a avea implementate aplicațiile responsabile cu analiza de risc SAR si RMF, lucru necunoscut lucrătorilor vamali de la Z..
Responsabil cu implementarea acestor aplicații este C. Informații Vamale din cadrul DRAOV C. care ar fi trebuit să facă cunoscut faptul ca Biroul Vamal Z. nu poate face analiza de risc gestionata informatic si ca trebuie aplicata Procedura de Rezerva.
În mod legal și temeinic instanța de fond a reținut încălcarea prevederilor art 77 alin 4 din Legea nr 188/1999 potrivit cărora destituirea din funcția publica reprezintă o sancțiune disproporționată în condițiile în care nu s-a produs niciun prejudiciu, iar potrivit actului normativ menționat anterior sancționarea trebuie făcuta gradual în funcție de gravitatea faptei, în funcție de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și în funcție de circumstanțele personale ale funcționarului public sancționat.
În raport de circumstanțele reale și personale ale funcționarului public, respectiv acesta are calitatea de angajat al Autorității Naționale a Vămilor din anul 1994, desfăsurându-si activitatea in cadrul Biroul Vamal Z., având funcția de agent vamal, grad profesional principal, având de-a lungul timpului si funcția de sef de tura la Biroul Vamal Z. ,absența săvârșirii unor abateri disciplinare anterioare, calificativele profesionale pozitive obținute de acesta, curtea reține că sancțiunea destituirea din funcția publica reprezintă o sancțiune disproporționată față de împrejurările săvârșirii abaterii disciplinare.
Potrivit art 77 alin 1 din Legea 188/1999 abaterea disciplinară este o faptă in legătura cu munca si care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele si dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Așadar, abaterea disciplinară presupune în mod obligatoriu nu numai o latură obiectiva constând . inacțiune, ci si o atitudine subiectivă culpabilă a angajatului constând în cunoașterea atribuțiilor de serviciu și a interdicțiilor impuse de specificul postului și asumarea conștientă a încălcării acestora prin săvârșirea faptei, iar sarcina probării faptei si sub aspectul acestei laturi subiective revine instituției care aplica sancțiunea, ceea ce nu s-a întâmplat in cazul de fata.
Din adresa nr.7381/04.09.2012 emisă de A. Naționala a Vămilor rezultă că la nivelul Biroul Vamal Z. au fost create conturi de utilizator pentru reclamant in data de 28.12.2010 (2 luni mai târziu fata de data săvârșirea presupusei abateri disciplinare), pentru aplicația RMF-RO si in data de 12.09.2011 (aproximativ 1 an mai târziu fata de momentul săvârșirii presupusei fapte disciplinare) pentru aplicația SAR.
Așadar, la data de 12.10.2010, când au fost efectuate operațiunile vamale analizate, prevederile Ordinului Vicepreședintelui ANAF nr. 4321/29.02.2010, privind Normele Tehnice privind gestionarea produselor de analiza de risc, nu puteau fi aplicate deoarece aplicațiile RMF-RO si SAR responsabile cu efectuarea automata, informatica a analizei de risc si definite in ordinul menționat mai sus nu erau implementate la B.V. Z.. Ca atare, nu putea fi reținuta nicio culpa pentru intimatul-reclamant
Din conținutul Raportului depus de reclamant la Comisia de disciplina a A.N.V la data de 18.05.2011 rezultă că consemnul a fost introdus în aplicația RMF-RO pentru a fi transmis în teritoriu,motiv pentru care susținerile potrivit cărora reclamantul ar fi avut posibilitatea vizualizării consemnului si a procedurii de urmat, făcute la punctul 3 al adresei sus menționate sunt valabile doar teoretic. În practica acest lucru nu s-a întâmplat, fiind imposibil ca la data creării consemnului acesta sa fie si aplicabil, fiind evident din ansamblul probatoriu ca aceasta aplicație informatica care gestiona analiza de risc conform Ordinului Vicepreședintelui ANAF nr.4321/29.02.2010, privind Normele Tehnice privind gestionarea produselor de analiza de risc nu a fost implementata.
La Biroul Vamal Z. nu a fost pus in evidenta de aplicațiile informatice niciun consemn in data de 12.10.2010, în cazul celor cinci operațiuni vamale analizate si, de asemenea, nici in cazul celorlalte patru efectuate in data de 07.10.2010 de un alt lucrător vamal care nu au făcut obiectul vreunei investigații.
Curtea reține că introducerea profilului de risc în RMF, după cum afirma inițiatorul consemnului în e-mail -ul personal din data de 22.10.2010, nu era suficienta pentru a vizualiza acest consemn la B.V. Z. din motivele arătate anterior si ca dovada toate declarațiile vamale procesate nu au intrat în roșu, respectiv, control fizic amănunțit, ci au fost procesate automat informatic conform datelor existente la acea data in sistemul informatic.
Inițiatorul consemnului analizat l-a introdus pe acesta pentru a fi transmis în teritoriu în aplicația RMF-RO.
Cu privire la Nota interna nr. 71/29.06.2011 a Compartimentului Informații Vamale curtea reține că propunerile privind crearea de utilizatori pentru aplicațiile RMF-RO si SAR pentru Biroul Vamal Z. au fost făcute prea târziu de Șeful Compartimentului Informații Vamale, responsabil cu analiza de risc la nivelul Direcției Regionale pentru Accize si Operațiuni Vamale C. si nu la data informatizării biroului, ceea ce adus la neevidențierea consemnului de către lucrătorii vamali ai Biroului Vamal Z..
Pentru aceste motive instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, împotriva sentinței civile nr. 7211/19.12.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. I. PRIN SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR PRO LEX, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
N. V. I. M. C. S. O.
GREFIER
M. G.-D.
Red. OS/ 2 ex.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 3307/2014. Curtea de Apel... | Despăgubire. Decizia nr. 8564/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
