Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4433/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4433/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 1963/116/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4433/2014
Ședința publică de la 29 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător R. I. C.
Judecător A. J.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr. 1522/24.10.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. I. G. și intimata-pârâtă U. "S. HARET", având ca obiect „obligare emitere act administrativ eliberare diplomă de licență”
La apelul nominal făcut în ședința publică n-au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prin serviciul Registratură la data de 19.02.2014 recurentul a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de lei.
Constatând că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 223 NCPC, apreciază recursul în stare de judecată și-l reține pentru soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași sub nr._ reclamantul B. I. G. a chemat în judecată pe pârâta U. „S. Haret” și în garanție M. Educației Naționale (MECTS)pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să-i elibereze diploma de licență, a foii matricole aferente și a diplomei de bacalaureat și obligarea chematului în garanție să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență .
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în perioada 2006-2009 a urmat cursurile Facultății de Matematică și Informatică din cadrul Universității „S. Haret” București – învățământ la distanță Centrul Teritorial Călărași, program de studii Informatică,cu durata 3 ani a susținut si promovat Examenul de licența in sesiunea iulie 2009 obținând titlul de licențiat în informatică. In urma promovării acestui examen i s-a eliberat adeverința nr. 453/03.07.2009. A arătat de asemenea că din momentul înscrierii la facultate si până la absolvirea acesteia, si-a îndeplinit toate obligațiile ce îi reveneau potrivit contractelor de studiu încheiate cu pârâta și Regulamentul privind activitatea profesională a studenților, în sensul că și-a plătit taxele de studii, a susținut si promovat toate examenele, inclusiv examenul de licența. In aceste condiții, potrivit Metodologiei organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de parata sub nr.1405/21.05.2009, precum si art. 20 alin 1 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr. 2284/2007, pârâta era obligată să-i elibereze actele de studii completate. Potrivit Ordinului Ministerului Educației si Cercetării nr. 3404/07.03.2006 privind aprobarea criteriilor generale de organizare si desfășurare a admiterii in ciclul de studii universitare de licența pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizație de funcționare provizorie. A mai arătat reclamantul că a fost admis să susțină examenul de licența in sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a promovat. Ca atare, Facultatea din cadrul Universității S. Haret a recunoscut titlul de licențiat in informatică, potrivit adeverinței de studiu eliberate însă refuză să-i elibereze diploma de studii, refuzul pârâtei fiind justificat de faptul că M. Educației Naționale (MECTS) nu a pus la dispoziție tipizatele actelor de studii necesare.
În dovedirea cererii reclamantul a propus administrarea dovezii cu înscrisuri și a depus la dosar acte care se regăsesc la filele 3- 52.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Lg. nr. 554/2004, art.2 și art. 20 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul Ministerului Educației si Cercetării nr. 2284/2007, Legea nr.84/1995 R.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 411 C.pr.civilă.
La data de 18.09.2013 pârâta U. S. „Haret” București a formulat în cauză întâmpinare și cerere de chemare în garanție, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului motivat de faptul că nu se află în culpă în ceea ce priveșteemiterea diplomei de licență, întrucât s-a aflat înimposibilitatea practică de a obține tipărirea formularelor tipizate, urmând a se constata că și-a îndeplinit obligațiile față de reclamant, în sensul că, după finalizarea completă a studiilor si susținerea examenului de licența,a eliberat acestuia la cerere, Adeverința de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni, potrivit Metodologiei organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, emisa de către subscrisa sub nr. 453/03.07.2009
si cu prevederile art. 20 si art. 38 din Ordinul MECTS nr.2284 din 28 septembrie 2007.
Prin cererea de chemare în garanție pârâta U. S. „Haret” a solicitat obligarea Ministerului Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamant sub sancțiunea prevăzută de art.24 alin.2 din Legea 554/2004, începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii si la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în garanție, pârâta a arătat că M. Educației Naționale nu a aprobat în totalitate necesarul de formulare solicitate iar în baza atribuțiilor legale care îi revin trebuia să o avertizeze dacă ar fi constatat că nu sunt îndeplinite standardele de calitate, să procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca în cazul în care și al treilea raport ar fi fost nefavorabil M. Educației Naționale trebuia să elaboreze și să promoveze, după caz hotărâre de guvern sau lege, decizia prin care încetează definitiv școlarizarea în cadrul programului respectiv. A arătat pârâta totodată că aprobarea în parte a tipizării formularelor de diplomă echivalează cu recunoașterea din partea M.E.N că a funcționat într-un cadrul legal care i-a permis să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță.
În susținerea întâmpinării pârâta U. S. „Haret” a depus la dosar înscrisuri care se regăsesc la filele 23 – 53.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 223 și art. 411 C.pr.civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză și depusă la dosar în data de 23.09.2013 pârâtul M. Educației Naționale a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție precum și a cererii de chemare în judecată formulate de U. S. „Haret”, ca neîntemeiate.
În motivarea întâmpinării chemata în garanție a arătat că în conformitate cu prevederile art. 5din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii. A mai arătat chemata în garanție că programele de studii sunt propuse de M. Educației Naționale de către A.R.A.C.I.S iar aceste propuneri sunt înainte guvernului spre adoptate de către Minister, aceste acreditări/autorizări provizorii fiind aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual. Reclamantul este absolvent al Facultății de Matematică și Informatică din cadrul Universității „S. Haret” București–învățământ la distanță Centrul Teritorial Călărași, program de studii Informatică, cu durata 3 ani în perioada 2006 - 2009.
Solicită a se observa că la data înscrierii reclamantei în anul I de studiu era în vigoare HG nr.410/2002 privind structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior, hotărâre modificată în anexele 1-3 prin H.G nr. 1609/2004 și H.G. nr. 916/2005, potrivit cărora facultatea urmată de reclamantă în cadrul USH, a fost autorizată să funcționeze provizoriu doar pentru forma de învățământ „ZI", nu și pentru forma de învățământ efectiv urmată de acesta (a se vedea anexa II, pct. 14 din H.G. nr. 410/2002 și pct. 6 din H.G. nr. 1609/2004). Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare Ia momentul înscrierii în anul I de facultate.
Conform prevederilor legale, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. De asemenea potrivit prevederilor art.29 din O.U.G. nr.75/2005, rezultă că dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii, îl are numai o instituție care a parcurs pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizare de funcționare provizorie.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de Guvern care se actualizează anual (H.G nr. 693/2003, H.G 1082/2003, H.G nr. 940/2004, H.G nr. 1175/2006, H.G nr. 676/2007, H.G nr. 635/2008). în speță, statul nu a recunoscut niciodată forma de învățământ aleasă de reclamantă, hotărârile de guvern emise fiind clare sub aspectul formei de învățământ acreditate. Prin urmare, pe calea prezentei acțiuni, instanța nu poate obliga statul să recunoască efectul util al unor studii, respectiv recunoașterea unei diplome, atât timp cât forma de învățământ parcursă nu este ea însăși recunoscută. Nimic nu o împiedica pe reclamantă să urmeze aceeași specializare, în aceeași formă de învățământ, respectiv ID, la o unitate care beneficia de o acreditare.
Hotărârea de Guvern nr. 676/ 28 iunie 2007 privind domeniile de studii universitare de licență, structurile instituțiilor de învățământ superior și specializările organizate de acestea in Anexa 3 referitoare la structura instituțiilor de învățământ superior particular acreditate, domeniile de studii universitare de licență și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, la poziția 6 este precizată structura legală pentru U. S. Haret la nivelul perioadei în speță.
Menționează chematul în garanție că pentru studenții care erau la forme neacreditate sau neautorizate de învățământ, în respectiva normă s-a reglementat posibilitatea ca aceștia să treacă la formele autorizate sau acreditate, în urma susținerii unor examene diferențiale care să le asigure echivalarea studiilor. Deși a fost creată aceasta oportunitate legislativă, nici U. S. Haret și nici petentul, în nici un moment nu au făcut dovada că ar fi susținut și promovat asemenea examene pentru a beneficia de asimilarea cu studenții care au absolvit cursuri acreditate/autorizate. Așadar, nu există niciun temei legal pentru demersul reclamantei de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu întrucât eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate, învederează chemata în garanție că activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea unui interes general major. Este vorba de interesul major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, fără a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate. M. Educației Naționale nu poate elibera către U. S. Haret formulare de diplomă care sa exceadă cifrei de școlarizare raportată de aceasta și nu poate elibera asemenea documente fără să respecte normele legale cu aplicare în domeniu.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 223 C.pr.civilă.
Prin sentința civilă recurată, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantul B. I. G. împotriva pârâtei U. „S. Haret” .
A obligat pârâta să eliboreze diploma de licență și suplimentul de diplomă pentru studiile urmate de reclamant.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. „S. Haret” împotriva chematei în garanție M. Educației Naționale.
A obligat M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor de diplomă de licență și a suplimentului de diplomă pentru reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Cererea formulată de reclamantul B. I. G. de obligare a pârâtei U. „S. Haret” București să elibereze diploma de licență și suplimentul la diplomă este întemeiată, având în vedere calitatea de cursant absolvent a reclamantului.
U. „S. Haret" are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii nr. 453/03.07.2009 ce atestă absolvirea Facultății de Matematică și Informatică cu durata de 3 ani, și ca efect al susținerii și promovării examenului de licență în sesiunea iulie 2009, al dobândirii titlului de licențiat al reclamantului să elibereze și diploma de licență.
Obligația nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece pârâtul M. Educației Naționale refuză tipărirea formularelor tipizate necesare, motivul refuzului fiind acela că nu se pot elibera în mod nelimitat formularele tipizate, ci numai pentru formele de învățământ acreditate sau autorizate provizoriu să funcționeze.
Prin întâmpinare chemata în garanție M. Educației Naționale nu a afirmat în mod neechivoc netemeinicia drepturilor pretinse de reclamant, ci a analizat în abstract condițiile ce trebuie îndeplinite de fiecare universitate. Este de necontestat împrejurarea că reclamantul este licențiat în informatică și poate pretinde eliberarea diplomei de licență. Actul prin care i s-a recunoscut calitatea de licențiat este în ființă, nu a fost revocat (anulat), se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ.
M. Educației Naționale nu a solicitat în instanță anularea adeverinței nr. 453/ 03.07.2009 și nu a solicitat printr-o altă acțiune analizarea criteriilor de obținere a formularelor tipizate de către pârâta USH.
Obligația pârâtei USH este corelativă obligației chematei în garanție M. Educației Naționale de a aproba formularele tipizate, astfel cum a arătat pârâta prin întâmpinarea și cererea de chemare în garanție, cerere care este întemeiată.
O astfel de soluție asigură efectiv executarea obligației de către pârâtă câtă vreme aceasta din urmă este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate.
Argumentele sus expuse fondează o soluție de admitere acțiunii reclamantului B. I. G. împotriva pârâtei U. „S. Haret” București și de obligare a pârâtei să elaboreze diploma de licență și suplimentul de diplomă pentru studiile urmate de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M. Educației Naționale — fost M.E.C.T.S.
În motivarea recursului, a arătat că, o prima critică adusă sentinței instanței de fond este că aceasta a admis în mod greșit cererea de chemare în judecată și în garanție a Ministerului Educației Naționale, hotărârea pronunțată de aceasta fiind lipsită de temei legal prin raportare la prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Astfel, conform prevederilor art. 60 Cod proc. civilă "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire."
în genere, partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic. De asemenea în doctrina de specialitate se arată faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.
Admiterea cerererii de chemare în garanție formulată de U. "S. Haret " din București este neîntemeiată întrucât între M. Educației Naționale și U. „S. Haret" București, instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii.
Formularele diplomelor nu se eliberează oricui și oricând. Instituția de învățământ superior care solicită un anumit număr de exemplare trebuie să facă dovada că a înmatriculat studenții la forme de învățământ acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu. Astfel, acest aviz este condiționat de desfășurarea în condițiile legii a procesului educațional.
Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de M. Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire Ia organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
U. S. Haret din București a solicitat ministerului eliberarea avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la ROMDIDAC S.A. - Compania de Material Didactic, pentru absolvenții din anii 2008, 2009 și 2010.
Deci M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret. Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa Ministerului Educației Naționale.
Conform prevederilor art 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare — "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării. "
In consecință admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea Ministerului Educației Naționale de a "aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamant", care nu a urmat o formă de învățământ acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu excede cadrului legal. Pentru a fî vătămată vreun drept trebuie ca acel drept să existe mai întâi. Cu toate acestea, în lipsa unui drept, M. Educației Naționale este obligat prin sentința pe care o critică să aprobe tipărirea de formulare tipizate.
Se poate vorbi de un drept doar dacă o persoană a urmat cursurile organizate conform prevederilor legale ale unei instituții de învățământ superior și ulterior finalizării i s-a refuzat eliberarea diplomei de licență.
Nu ne aflăm în această situație. Legea este foarte clară. OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației, act normativ de forță juridică superioară Ordinului MECTS nr.5560/2011 la care se raportează instanța de fond statuează la art. 29 din OUG nr.2005: "(4) Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acordă, alături de drepturile prevăzute la Ut. a), și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de M. Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat."
Astfel, instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizat să funcționeze provizoriu.
Ori, la momentul înscrierii la studii a reclamantului, U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamant, aspect ignorat de altfel de către instanța de fond.
În consecință soluția instanței de fond cu privire la admiterea cererii de chemare în garanție este nelegală.
Sistemul de drept românesc se bazează pe aplicarea și interpretarea legii. Mai mult fiecare caz este studiat în mod individual. Instanța de fond în speța dedusă judecății a refuzat practice să judece cauza prin prisma prevederilor legale existente, raportat la înscrisurile depuse și s-a raportat doar la susținerile reclamantului.
Motivarea instanței de fond legată de adeverințele emise absolvenților USH nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii.
Adeverințele sunt emise în primul rând de instituția care a organizat procesul de învățământ. Adeverința are termen limitat de valabilitate și mai mult nu este un înscris opozabil Ministerului Educației Naționale.
M. Educației Naționale este obligat să respecte și să aplice legea și nu înscrisurile emise de terți.
Acest aspect a fost omis de către instanța de fond care a admis în mod neîntemeiat cererea de chemare în garanție.
Într-adevăr instituțiile de învățământ superior au dreptul să solicite MECTS formulare tipizate pentru absolvenții săi, dar MECTS are dreptul de a analiza dacă instituția de învățământ superior a organizat în mod temeinic și legal procesul de învățământ. în caz contrar oricine poate organiza fară drept proces de învățământ și primi dipomă doar pentru că absolventul are o adeverință emisă chiar de către instituția care a organizat procesul de învățământ fară să respecte legea.
O a doua critica adusa soluției instanței de fond se refera la depășirea atribuțiilor sale deoarece a conferit legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal și mai ales pentru că a dat o hotărâre cu încălcarea atribuțiilor judecătorești fiind astfel incidente prevederile art 304 pct.(4) Cod procedură Civilă.
Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de Guvern care se actualizează anual.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. De asemenea potrivit prevederilor art. 29 din O.U.G. nr.75/2005, rezultă că dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii, îl are numai o instituție care a parcurs pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizare de funcționare provizorie.
U. "Spini Haret" din București a solicitat în dosarul nr._ anularea H.G. nr.676/2007 și HG nr.635/2008.
Prin Decizia nr.4726/29.10.2009 pronunțată în dosarul nr._, înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către U. "Spini Haret" din București.
De precizat este faptul că în considerentele acestei hotărâri judecătorești, instanța supremă a reținut următoarele: "Guvernul are competența atât de a reglementa durata cursurilor la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță, cât și de a exercita controlul asupra duratei stabilite de universități pentru cursurile de zi, în raport cu criteriile oferite de standardele europene de calitate și eficiență a învățământului și pe baza procedurilor de evaluare prestabilite prin acte normative speciale.
Prin urmare, o instituție care înscrie „studenți" și eliberează diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.
Astfel, prin dispoziția dată, instanța de fond obligă MEN la aprobarea tipăririi formularelor tipizate necesare pentru eliberarea diplomelor de licență ignorând în mod vădit cadrul legal în vigoare respectiv Legea nr.288/2004 privind organizarea studiilor universitare, Legea învățământului nr. 84/1995 republicată cu modificările și completările ulterioare si OUG. 75/2005.
În cazul Universității „Spini Haret" din București, specializările/ programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.88/1993, a OUG. nr.75/2005 și ale H.G. nr.1011/2001. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ.
Din datele dosarului reiese faptul că reclamantul a absolvit la U. „Spini Haret Facultatea de Matematica si Informatica, specializarea Informatica, promoția 2009. forma de învățământ la distanta.
Potrivit H.G. nr.676/2007 - anexa nr.3, specializarea urmata de reclamant, Ia forma de învățământ ID, nu a fost niciodată acreditata, autorizata provizoriu/acreditata.
Pentru a exista studii universitare trebuie ca acestea să fie reglementate, să existe atât în fapt cât și în drept. Nu e suficient ca o persoană să afirme că a urmat niște studii pentru a primi o diplomă. Pentru a fi numit absolvent trebuie să fi înscris la o facultate din cadrul unei instituții de învățământ superior care a fost acreditată /autorizată să funcționeze la forma de învățământ specializarea ce urmează a fi trecută pe diplomă.
Așa cum a menționat, conform prevederilor legale formele de învățământ la distanță și fară frecvență trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
În concluzie instanța de fond încălcând principiul separației puterilor în stat dispune peste atribuțiile trasate acesteia de către legiuitor și admite în mod netemeinic și nelegal acțiunea reclamantului care nu a urmat o formă de învățământ reglementată conform dispozițiilor legale.
Faptul că au fost emise niște adeverințe nu presupune că au fost urmate forme de învățământ cu respectarea dispozițiilor legale. Instanța de fond se raportează la adeverințele emise, deși acestea sunt înscrisuri cu valabilitate redusă și care nu pot înlocui legea.
Ca să te prevalezi de un drept trebuie ca acesta să existe. MECTS nu i se poate opune un proces de învățământ care nu a fost desfășurat în condițiile legii și nici nu poate aproba eliberarea de tipizate peste numărul de studenți care au fost admiși la forme de învățământ cu nerespectarea prevederilor legale.
Pentru o hotărâre temeinică și legală, era suficient a se analiza cuprinsul hotărârilor de guvern care reglementau în privința structurii fiecărei instituții de învățământ superior, inclusiv a Universității S. Haret a specializărilor autoizate/acreditate să funcționeze provizoriu. O lee turare a H.G. nr.410/2002. H.G. nr.940/2004. H.G. nr. 1609/2004. H.G. 676/2007 în paralel cu lecturarea adeverințelor de studii ale reclamantului din care să reiasă si forma de învățământ erau suficiente pentru corecta dezlegare a pricinii.
Admiterea cererii de chemare în judecată și garanție a MEN este nelegală, acesta fiind obligat să încalce actele normative menționate mai sus prin aprobarea de formulare tipizate pentru specializări nereglementate de legiuitor
Raportat la cele de mai sus a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecarea acțiunii în sensul respingerii cererii de chemare în garanție precum și a acțiunii ca neîntemeiate fata de MEN.
În drept, a invocat art.60, art 304 pct.(4), (5) și (9), art. 304 indice 1 din Codul de Procedură Civilă, Legea nr. 288/2004, O.U.G. nr.75/2005, OMECT nr. 2284/2007.
M. Educației Naționale a formulat precizări, arătând că motivele de nclegalitate pe care ne-am întemeiat recursul sunt cele prevăzute de 488 pet 4 si pet 8 Cod procedură civilă deoarece:
O prima critică adusă sentinței instanței de fond este că aceasta a admis în mod greșit cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale.
Prin raportare la dispozițiile art. 488 pct.8 din Codul de procedură civilă, prima instanța a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de prevederile art. 72 (art. 60) Cod Procedura Civila.
Conform prevederilor art. 72 Cod proc. civilă "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire."
In genere, partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic. De asemenea, în doctrina de specialitate se arată faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.
Admiterea cerererii de chemare în garanție formulată de U. "Spini Haret" din București este neîntemeiată întrucât între M. Educației Naționale și U. „S. Haret" București, instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii.
O a doua critica adusa soluției instanței de fond se refera la depășirea atribuțiilor sale deoarece a conferit legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal și mai ales pentru că a dat o hotărâre cu încălcarea atribuțiilor judecătorești fiind astfel incidente prevederile art 488 pct 4 Cod procedură Civilă.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă U. "S. HARET” a solicitat respingerea recursului formulat de M. Educației Naționale (MECTS).
De asemenea, prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de recurs:
Conform adeverinței nr. 453/03.07.2009, intimatul–reclamant a absolvit Facultatea de Matematică și Informatică, în cadrul Universității S. Haret, Centrul Teritorial Călărași, program de studii Informatică forma de învățământ ID, și a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009.
Potrivit jurisprudenței constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în spețe similare, un astfel de act, precum adeverința în cauză, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative, nefiind atacat de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 alin. (8) teza finală din Legea nr. 554/2004.
În astfel de litigii, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a statuat că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012 și nr. 709 din 10 februarie 2012).
Principalul rol al Înaltei Curți de Casație și Justiție, din perspectiva dispozițiilor constituționale dar și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (ex.: hotărârea din 6.12.2007 în cauza B. contra României), este acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești.
Potrivit principiilor consacrate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (ex. hotărârea din 2.11.2010, în cauza Ș. și alții împotriva României, hotărârea din 24.03.2009, în cauza T. T. împotriva României, hotărârea din 6.12.2007 în cauza B. contra României), dreptul la un proces echitabil include dreptul la securitatea raporturilor juridice. Principiul securității raporturilor juridice decurge din Convenție și constituie unul dintre elementele de bază ale statului de drept.
A reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Ș. și alții împotriva României că, atunci când există divergențe cu privire la aplicarea unor dispoziții legale în esență similare în cazul persoanelor aflate în grupuri aproape identice, apare o problemă în privința securității raporturilor juridice.
A mai statuat instanța de contencios european că, în absența unui remediu care să rezolve aceste divergențe, soluționarea diferită a cererilor prezentate de mai multe persoane aflate în situații similare conduce la o stare de incertitudine, de natură să diminueze încrederea publicului în actul de justiție, această încredere fiind o componentă esențială a statului de drept.
În vederea interpretării și aplicării unitare a legislației în materia contenciosului administrativ și fiscal, judecătorii Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întruniți în condițiile art. 33 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare, au adoptat, în ședința din 7.11.2013, o soluție pentru unificarea jurisprudenței, în ceea ce privește problema de drept a obligării pârâtei U. “S. Haret” să elibereze reclamantului diploma de licență și/sau suplimentul la diplomă și cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației pentru a fi obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă.
Soluția adoptată a fost în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. “S. Haret” să elibereze diploma de licență și/sau suplimentul la diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
La adoptarea soluției a fost avută în vedere jurisprudența reprezentată de următoarele decizii: nr. 690/2012, nr. 953/2012, nr. 1638/2012 și nr. 3302/2012.
În consecință, această soluție se impune și în prezenta cauză, în considerarea principiului unității jurisprudenței consacrat în practica sus-menționată a Curții Europene a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs:
Conform art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., casarea unor hotărâri se poate cere „când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești”.
Depășirea atribuțiilor puterii judecătorești presupune incursiunea autorității judecătorești în sfera activității autorității executive sau legislative, așa cum a fost consacrată de Constituție sau de o lege organică.
Prin urmare, instanța săvârșește un exces de putere dacă îndeplinește un act pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative îl poate face, când consfințește, cu valoare legală, texte abrogate sau contestă puterea legală a unor texte, ori aplică o lege adoptată înainte de ., se pronunță pe cale de dispoziții generale, etc.
Susținerile recurentului-chemat în garanție, în sensul că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, substituindu-se organismelor de certificare a calității studiilor universitare, nu pot fi reținute.
Instanța de fond a fost învestită cu o acțiune în contencios administrativ privind refuzul nejustificat de soluționare a cererii reclamantei de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului la aceasta, ca urmare a promovării examenului de licență organizat de U. S. Haret.
Cererea reclamantei, îndreptată împotriva unui act administrativ asimilat, în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se încadrează în prevederile art. 1 alin. (1) teza a II-a și art. 8 alin. (1) teza a II-a din acest act normativ.
Admițând acțiunea reclamantei, în mod corect a apreciat instanța de fond că sunt îndeplinite dispozițiile art. 72 C.proc.civ., admiterea cererii de chemare în garanție asigurând punerea în executare a obligației stabilite în sarcina pârâtei, astfel cum s-a reținut în situații similare în jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În lipsa obligării chematului în garanție la aprobarea tipăririi formularelor tipizate a diplomelor de licență, U. S. Haret se află în imposibilitate de a elibera diploma de licență.
Dreptul absolventei de a i se elibera diploma de licență nu poate fi realizat în lipsa admiterii cererii de chemare în garanție.
Prin urmare, nu se poate reține încălcarea de către instanța de fond a atribuțiilor puterii judecătorești, sentința fiind pronunțată în aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) teza a II-a, art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 5544/2004 și art. 72 C.proc.civ.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 483 alin. (4) și art. 496 alin. (1) C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 453 C.proc.civ., va obliga recurentul la plata către intimata U. a cheltuielilor de judecată, în sumă de 620 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr. 1522/24.10.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. I. G. și intimata-pârâtă U. "S. HARET", ca nefondat.
Obligă recurentul la plata către intimata U. a cheltuielilor de judecată, în sumă de 620 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. P. R. I. C. A. J.
GREFIER,
M. P.
Red./tehn. C.R.I.
Jud. fond: Ș. G. – Tribunalul Călărași
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2849/2014. Curtea de Apel... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 8558/2014.... → |
|---|
