Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7421/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7421/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 26942/3/2012
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 7421
Ședința publică de la 13.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. C. M.
JUDECĂTOR - P. C.
JUDECĂTOR - G. I. C.
GREFIER - A. P.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul-reclamant C. L., împotriva sentinței civile nr. 2217/22.04.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR – DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE BUCUREȘTI, având ca obiect „contestație act administrativ fiscal ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 06.10.2014 intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice depune preciză cu privire la cele solicitate de instanță. De asemenea, învederează că recurenta a solicitat judecata cauzei în lipsă, după care,
Nefiind cereri prealabile formulate, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cererea de recurs în stare de judecată și o reține spre soluționare.
După reținerea cauzei în pronunțare, dar înainte de terminarea ședinței de judecată, se prezintă apărătorul recurentului reclamant căruia Curtea îi comunică un exemplar al înscrisurilor depuse de către intimata-pârâtă pentru acest termen.
Recurentul-reclamant, prin apărător, formulează concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2217/22.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul C. L. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București prin care a solicitat să se constate nulitatea actului de constatare nr. 165/16.02.2005 și a tuturor actelor de executare ulterioare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței, Tribunalul a reținut următoarele:
Împotriva actelor administrativ-fiscale, în conformitate cu art.205 C.pr.fisc., reclamantul putea formula contestație la organul administrativ-fiscal. Același art.205 teza finală arată că formularea contestației nu înlătură dreptul la acțiune, în condițiile legii, direct în fața instanței. Rezultă astfel că pentru contestarea actelor administrativ-fiscale există două căi:
-fie petentul se adresează cu o contestație organelor administrativ-fiscale, în condițiile arătate de art. 205-209 Cod proc. fiscală, iar dacă este nemulțumit de modalitatea de soluționare a contestației poate ataca în fața instanței de contencios administrativ competente decizia de soluționare a contestației,
-fie, dacă nu optează pentru formularea unei contestații în fața organului fiscal, atacă în fața instanței de contencios administrativ actul administrativ fiscal considerat nelegal sau netemeinic, cu respectarea însă a disp. legii nr.554/2004, inclusiv în ceea ce privește dispozițiile art.7 care impun efectuarea procedurii prealabile.
Reclamantul nu a urmat nici una dintre cele două căi arătate anterior. Nu a urmat calea procedurii prealabile prev. de art.7 din legea nr.554/2004 pentru a se putea adresa direct instanței de contencios administrativ, iar în ceea ce privește formularea unei contestații în fața organelor administrativ-fiscale, tribunalul constată că nu s-a depus nicio o dovadă.
Prin urmare, tribunalul a considerat că excepția inadmisibilității este întemeiată, a admis-o și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii.
În ceea ce privește soluția instanței de fond de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, recurentul arată că soluția estre dată cu aplicarea greșită a legii întrucât, din anul 2005 și până în anul 2012 a efectuat o . demersuri și a purtat o continuă corespondență cu autoritățile, fiind plimbat de la un organism al altuia al statului fără nici un rezultat.
Recurentul mai arată că, privitor la posibilitatea de contestare la instanță a sumelor imputate, în toți acești ani a apreciat că nu este obligația sa să cheltuie timp și bani pentru a elucida o greșeală care aparține exclusiv funcționarilor vamali ai pârâtei, în condițiile în care și-a îndeplinit integral, încă de acum 10 ani, obligațiile ce-i incumbau din punct de vedere legal.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Obiectul contestației reclamantului îl reprezintă actul constatator privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite bugetului nr. 165/16.02.2005 emis de Direcția Generală a Vămilor prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului diferențe de taxe vamale de achitat în cuantum total de 47.367.621 lei (ROL).
Obligația de a achita această sumă a fost adusă la cunoștința reclamantului încă din data de 21.02.2005, dovadă fiind confirmarea de primire de la fila 16 din dosarul de recurs.
Fiind vorba de un act prin care se stabilesc obligații fiscale în sarcina reclamantului, actul constatator nr. 165/16.02.2005 are natura juridică a unui act administrativ fiscal, astfel că, anterior formulării acțiunii la instanța de contencios administrativ, reclamantul trebuia să formuleze fie o contestație administrativă potrivit Codului de procedură fiscală, fie o plângere prealabilă potrivit art. 7 din Legea 554/2004.
De asemenea, Curtea mai reține și că în Codul de procedură fiscală, respectiv Legea 554/2004, sunt prevăzute și termenele în care se formulează contestația administrativă, respectiv plângerea prealabilă. Astfel, atât contestația administrativă cât și plângerea prealabilă trebuie formulate în termen de 30 de zile de la data comunicării actului.
În cuprinsul recursului, recurentul invocă o . demersuri pe care le-ar fi făcut pe lângă autoritățile statului prin care invoca faptul că taxele vamale i-au fost stabilite nelegal, dintr-o greșeală a funcționarilor vamali, însă aceste demersuri sunt din anul 2010, în condițiile în care reclamantului i-a fost comunicat faptul că are un debit suplimentar de plată încă din data de 21.02.2005.
Prin urmare, aceste demersuri sunt făcute cu mult după expirarea termenelor de contestare administrativă, motiv pentru care Curtea apreciază că sesizarea instanței de contencios administrativ s-a făcut cu nerespectarea condiției legale obligatorii de formulare a unei contestații administrative potrivit Codului de procedură fiscală sau a unei plângeri prealabile potrivit Legii contenciosului administrativ, astfel că este legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
Față de considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant C. L., ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant C. L., împotriva sentinței civile nr. 2217/22.04.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR – DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE BUCUREȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 13.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. C. M. P. C. G. I. C.
GREFIER
A. P.
Red. GIC
Jud. fond: R. E. M./Tribunalul București
2 ex./
| ← Pretentii. Decizia nr. 6739/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Încheierea nr. 06/2014. Curtea de... → |
|---|
