Pretentii. Decizia nr. 5216/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 5216/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 36128/3/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 5216

Ședința Publică din data de 20.06.2014

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: U. D.

JUDECĂTOR: B. V.

JUDECĂTOR: V. D.

GREFIER: I. C. D.

****************

Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.5427/06.11.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. D. M..

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul reclamant P. D. M., personal, lipsind recurenta pârâtă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 17.06.2014 intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare, într-un exemplar, după care,

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.

Având cuvântul, intimatul reclamant P. D. M. solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate în întâmpinare.

Curtea, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Asupra recursului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.5427/06.11.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive.

A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P. D. M. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice a Municipiului București.

A fost anulată decizia nr._/11.07.2012 emisă de pârâtă.

A fost obligat pârâtul să restituie reclamantului suma de 9666 lei reprezentând taxă emisii poluante, cu dobânda legală de la 13.06.2012 până la data restituirii efective.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamantul P. D. M. a achiziționat un autoturism înmatriculat anterior într-un stat membru UE, potrivit înscrisurilor de la filele 10-14. Pentru înmatricularea aceluiași vehicul în România a plătit taxă specială în cuantum de 9666 lei, potrivit chitanței de la fila 8, calculată prin decizia nr._/11.07.2012 a AFPS4 .

Tribunalul a considerat că sunt nelegale pretinderea și refuzul de restituire a taxei de către pârâta AFPS4, cea care a calculat și a încasat suma de la reclamant.

Astfel, potrivit art.3 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003. Aceste dispoziții au fost preluate și de art.3 din legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante, lege care a abrogat OUG nr.50/2008, dar nu a înlăturat și perceperea discriminatorie a taxei.

Astfel, în temeiul art.4 alin.1 lit.a din legea nr.9/2012, obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.

Este adevărat că în alin.2 al aceluiași articol s-a prevăzut că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării. Însă alin.2 a fost suspendat prin art.1 din OUG nr.1/2012, începând cu 31.01.2012 până la 01.01.2013.

Așadar, obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România conform art.4 lit.a, fara ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece dispozițiile alin.2 din art.4 din legea nr.9/2012 au fost suspendate, rezulta ca la momentul achitării taxei de către reclamant, taxa pentru emisiile poluante era datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara. Așadar, se creează o diferența de tratament fiscal intre autovehiculele înmatriculate in România înainte și după . legii nr.9/2012, astfel cum s-a creat și prin OUG nr.50/2008.

Însă, în conformitate cu art. 110 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.

Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.

Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.

Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.

Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.

Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, relua aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.

Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel, precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a .

Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.

Este de menționat că, pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 de-cembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.

În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Euro-pene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.

Analizând dispozițiile legii nr.9/2012, rezulta ca, pe parcursul anului 2012, pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe taxa la o noua înmatriculare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe a-ceasta taxa la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România. Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru, cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.

Legea nr.9/2012 este deci contrara art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinata sa diminueze introducerea in România a unor auto second-hand deja înmatricula-te . membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare in acest litigiu, favo-rizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate in România si vânzarea auto noi produse in România. Or după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cat norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alege-rea.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență următoarele:

1. In primul, instanța de fond in mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București, motivat de faptul ca, "parata este o autoritate publica, in sensul art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004 care conform art. 10 alin. 4 din OUG nr. 74/2013 a preluat Administrația Finanțelor Publice Sector 4, instituție care a perceput taxa si a emis actele administrativ fiscale pentru perceperea acesteia, neavand relevanta in privința răspunderii sale modul de utilizare ulterioara a banilor in stabilirea calității procesuale."

Astfel, a fost reiterată excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București, motivat de următoarele considerente:

Prin calitate procesuala se înțelege titlul sau modul in care o persoana participa in raportul juridic, indreptatind-o sa fie parte in proces. Calitatea procesuala pasiva presupune existenta identității intre persoana paratului si cel obligat in cadrul aceluiași raport juridic

Urmare solicitării reclamantului, in temeiul Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice a procedat, in baza datelor inscrise in cartea de identitate a autovehiculului, la calcularea taxei si emiterea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/29.05.2012.

2. In al doilea rand, un aspect de ordine publica care, atrage casarea sentinței de fond si anume, faptul ca prezentul litigiu s-a soluționat fara respectarea principiului contradictorialitatii.

Astfel, prin cererea introductiva s-a solicitat in contradictoriu cu Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice București, anularea deciziei nr._/11.07.2012 emisa de Administrația Finanțelor Publice Sector 4 si restituirea sumei de 9.666 lei achitata cu titlu de taxa emisii poluante, cu dobânda legala, plătită la AFP Sector 4.

Or, principiul contradictorialitatii constă în drepturile părților de a fi prezente la judecată, de a cunoaște pretențiile sau învinuirile formulate împotriva lor, de a discuta în contradictoriu în fața instanței toate elementele de fapt și de drept ale cauzei, putând administra probele lor și combate pe cele ale adversarilor.

De asemenea, acest principiu stabilește dreptul potrivit căruia probele administrate în cauză sunt supuse discuției.

Insa, in cauza, nefiind citata, Administrația Sectorului 4 a Finanțelor Publice nu a putut beneficia de toate aceste drepturi.

Având in vedere cele menționate anterior, s-a solicitat admiterea recursului si casarea sentinței de fond cu trimiterea cauzei la aceeași instanța spre rejudecare si in contradictoriu cu Administrația Sectorului 4 a Finanțelor Publice.

3. De asemenea, a fost invocată excepția inadmisibilitatii in ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei solicitate, pentru următoarele motive:

Potrivit art. 124 Cod Procedura Fiscala, "pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".

Aplicând cele doua texte legale art. 124 si art.117 din Codul de procedura fiscala, coroborate, la speța dedusa judecații, s-a arătat că obligare a instituției la plata dobânzilor, nu se incadreaza in niciuna din situațiile legale pentru a beneficia de dobânda aferenta.

In ceea ce privește fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii, având in vedere următoarele considerente:

Astfel, urmare solicitării reclamantului, in temeiul Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, Administrația Sectorului 4 a Finanțelor Publice a procedat, in baza datelor inscrise in cartea de identitate a autovehiculului, la calcularea si emiterea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/29.05.2012, taxa ce a fost calculata in raport de documentele din care rezulta dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului si elementele de calcul al taxei, depuse de către acesta.

Asa cum se poate observa din motivele prezentei acțiuni, reclamantul nu contesta modalitatea de calcul al taxei pentru emisiile poluante prevăzut in Legea nr.9/2012, ci faptul ca legislația naționala contravine prevederilor legislației Uniunii Europene.

Prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule s-a reglementat eliminarea oricăror forme de discriminare a plații taxei:

Astfel, potrivit dispozițiilor cuprinse in actul normativ menționat:

Art. 4. - (1) Obligația de plată a taxei intervine:

a)cu ocazia înscrierii în evidentele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare si a numărului de înmatriculare:

b)la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;

c)la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, si s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.

(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.

Astfel, regimul taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a intrat in vigoare de la data de 13.01.2012, potrivit prevederilor Legii nr.9/2012 si care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei, cu destinația de venit la bugetul Fondului pentru mediu fiind gestionata de Administrația Fondului pentru Mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului, reprezentând opțiunea legiuitorului național.

Prin urmare, cata vreme legislația fiscala prevede in mod expres plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule cu ocazia înmatriculării autovehiculului pentru prima data in România, rezulta ca aceasta taxa este legal datorata.

In ceea ce privește prevederile comunitare invocate in susținerea acțiunii, prin Legea nr.9/2012 ce a intrat in vigoare incepand cu data de 13.01.2012 s-a reglementat eliminarea oricărei forme de discriminare a plații taxei pentru autovehicule in conformitate cu dispozițiile art.4. Mai mult, arătam ca prin Legea nr.9/2012 a fost creat cadrul legal si respective obligația plații taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ce se înmatriculează pentru prima data in România, cat si pentru cele pentru care se realizează prima transcriere a dreptului de proprietate pentru autovehiculele pentru care nu a fost achitata taxa de poluare potrivit O.U.G. nr.50/2008, respectiv taxa speciala potrivit art.214 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.

In drept, recursul a fost întemeiat pe art.304 pct.9 Cod Procedura Civila.

Legal citat, intimatul P. D. M. a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod pr.civ., Curtea a reținut următoarele:

Nu este fondată critica cu privire la faptul că în mod nelegal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București.

Pentru a avea calitate procesuala pasiva . sa existe identitate intre persoana (autoritatea fiscala) parata si cel obligat in cadrul raport juridic fiscal dedus judecații.

Se reține ca prin acțiune intimatul reclamant a sustinut ca a achitat taxa de poluare a cărei restituire o solicita, la AFPS 4, iar potrivit prevederilor art. 2 din OMFP nr. 1899/2004, restituirea sumelor platite ca si obligatii fiscale, cum sunt si cele solicitate de reclamant in prezenta cauza, se efectueaza la cererea contribuabilului, iar intimata este o autoritate publică, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b din legea nr. 554/2004, care conform art.10 alin.4 din OUG nr.74/2013 a preluat si absorbție Adminsitratia Finanțelor Publice sector 4, instituție care a perceput taxa și a emis actele administrativ-fiscale pentru perceperea acesteia, neavând relevanță în privința răspunderii sale modul de utilizare ulterioară a banilor în stabilirea calității procesuale.

Intimatul reclamant P. D. M. a achiziționat un autoturism înmatriculat anterior într-un stat membru UE, potrivit înscrisurilor de la filele 10-14. Pentru înmatricularea aceluiași vehicul în România a plătit taxă specială în cuantum de 9666 lei, potrivit chitanței de la fila 8, calculată prin decizia nr._/11.07.2012 a AFPS4 .

Potrivit art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedura fiscala, se restituie, la cerere, debitorului sumele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale.

Acest text de lege permite, așadar, restituirea directa a sumelor platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale, in baza unei cereri de restituire, fara a conditiona restituirea de anularea actului in baza caruia sa facut incasarea sumei.

Prin notiunea de prevederi legale trebuie intelese atat prevederile interne, cat si cele care izvorasc din tratatele ratificate de Romania, care prin ratificare sunt incorporate in dreptul intern.

Potrivit art.11 alin.(1) și (2) din Constituție, „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.

Taxa pe poluare pentru autovehicule constituie obligație legală, derivată din reglementările Codului Fiscal și Ordonanța de urgenta a Guvernului 50/2008, contravine art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului.

Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României, Bulgariei la Uniunea Europeana statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatului, dinainte de aderare.

În privința reglementarilor comunitare in materie, instanța retine că, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene(in continuare TFUE) niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare. Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.

În temeiul dispozițiilor art. 148 din Constituție, in cauza sunt aplicabile direct normelor comunitare, care au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne. Așadar, instanța va analiza compatibilitatea dreptului intern cu cel comunitar in materie fiscala.

Din dispozițiile Legii nr. 9/2012 rezulta că, pentru un autoturism produs in România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare, daca anterior autoturismul a fost înmatriculat tot in România. Aceeași taxa se percepe insa daca autoturismul produs in tara sau in alt stat membru este înmatriculat prima data in România.

Se reține astfel că, Legea nr. 9/2012 este contrară art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja înmatriculate . membru, cum este cazul de fata.

Prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate fata de produsele interne, iar din analiza aplicării taxei rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu mai este percepută.

La aceeași concluzie a ajuns si Curtea de Justiție a Comunității Europene in cauzele conexate C-97/13 C. și C- 214/13Ciocoiu, prin Ordonanță stabilind că Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă de poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Din aceste motive, in baza textelor de lege menționate, a art. 304 ind. 1 si 312 C. proc.civ., Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că va admite acțiunea în parte.

Va respinge cererea privind plata dobânzilor fiscale ca neîntemeiată, întrucât recurentul nu a făcut dovada faptului că s-a adresat cu cerere expresă organului fiscal în acest sens, iar potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.5427/6.11.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. D. M..

Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că admite acțiunea în parte.

Respinge cererea privind plata dobânzilor fiscale ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20.06.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

U. D. B. V. V. D.

GREFIER,

I. C. D.

Red. jud. V.D./2 ex./13.08.2014

Tehnodact. B.C.

Tr. București S9 C. – L. P.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Decizia nr. 5216/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI