Anulare act administrativ. Sentința nr. 1816/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1816/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 9271/99/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1816
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06.06.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul B. L., în contradictoriu cu pârâții M. P.-P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, S. R.-prin Ministerul Finanțelor Publice, P. de pe lângă Curtea de Apel Iași și P. de pe lângă Tribunalul Iași, având ca obiect anularea Ordinului nr.409 din 27.09.2013 al P.Î.C.C.J..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 30.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 06.06.2014, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Prin cererea inregistrata la 28.02.2014, pe rolul Tribunalului Iasi, reclamantul B. L. a chemat in judecata pe paratii M. P. - P. de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție, S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, P. de pe lângă Curtea de Apel Iași și P. de pe lângă Tribunalul Iași, solicitand anularea Ordinului nr. 409/27.02.2013 al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casație si Justiție, semnat de prim-adjunctul Procurorului General prin care i s-au stabilit drepturile salariale începând cu data de 01.03.2013 și repararea pagubei prin plata diferenței de indemnizație și alte drepturi pentru perioada cuprinsă între 1 martie 2013 și data rămânerii definitive a hotărârii.
În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca prin Ordinul 409/27.02.2013, i-a fost aprobată încadrarea sa în tranșa de vechime pentru funcția de procuror cu grad de tribunal la peste 20 ani, respectiv clasa de salarizare 104 și gradația 5, cu plata unor drepturi ce constau în:
-8894 lei, indemnizație de încadrare lunară:
-1150 lei, spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și spor de confidențialitate;
-1316 lei, spor pentru condiții deosebite de muncă.
În termenul legal, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 din L.554/2004 privind contenciosul administrativ, a contestat ordinul și a solicitat revocarea acestuia pentru nelegalitatea lui și pentru încălcarea principilor de drept guvernabile în această materie, respectiv, cel al dreptului câștigat și cel al tratamentului discriminatoriu.
Contestația i-a fost respinsă considerându-se că este neîntemeiată, comunicându-i-se aceasta cu adresa nr.717/C2/603 din 8.04.2013.
La formularea contestației a avut în vedere că după apariția și . Legii nr. 284/2010, care a stat si la baza ordinului contestat, P. de pe lângă Inalta Curte de Casație si Justiție, prin ordinul nr. 108/31.01.2011, i-a stabilit drepturile salariale în funcție de vechimea sa în magistratură la acea dată cuprinsă între 15-20 ani, corespunzător clasei de salarizare 105 și gradației 5. Acum, ca urmare la trecere la o vechime de peste 20 ani, în loc să fie încadrat la o clasă superioară de salarizare a fost retrogradat și, drept urmare, nu este în aceleași drepturi ca și alți colegi aflați în situația sa (a se vedea pozițiile 65 și 69 din anexa la Ordinul nr. 108/201 1). Mai mult decât atât, după stabilirea îndemnizației de încadrare în cuantum de 8984 lei, cu 2,54% mai mult decât drepturile anterioare ( 8864 lei stabilit prin Ordinul comun nr. 2263/20.12.2012) i s-au menținut aceleași cuantumuri la cele 2 sporuri, respectiv 1150 lei spor de risc și 1316 lei spor pentru condiții deosebite de muncă. Aceasta, cu toate că legislația în vigoare prevede că cele 2 sporuri se aplică la îndemnizația lunară de încadrare și, în mod firesc, trebuia să se majoreze aceste sporuri.
Motivarea de respingere a contestației considera că nu este întemeiată. Se arată la pagina 2, prin invocarea art. 6 alin. 1,2 și art. II din OUG nr. 80/2010 privind avansarea în funcție de conducere si de execuție, că s-au emis 2 ordine anterioare pe care nu le-a contestat, respectiv ordinul personal nr. 2022/28.12.2011 și Ordinul colectiv nr. 2263/20.12.2012. Motivația este revoltătoare, ca și cum dacă a acceptat unele nedreptăți mai poate suporta și altele. Este adevărat că nu a contestat aceste ordine dar nu a cerut drepturi pentru această perioadă și mai mult decât atât măsurile financiare în domeniul bugetar a avut aplicabilitate în anul 2012 si, în această perioadă, nu a îndeplinit condițiile de trecere la o altă clasă de salarizare.
Pe aceste considerente, printr-o formulată matematică care nu respectă regula operațiilor din teoria aritmeticii, i s-a stabilit o indemnizație de încadrare de 8894 lei, rară aplicarea celor 2 sporuri la îndemnizația lunară.
In anexa nr. VI din L.284/2010 se poate observa ca la o vechime de peste 20 ani, un procuror de la parchet de pe lângă judecătorie este încadrat la clasa de salarizare 104 iar un procuror de pe lângă tribunal are coeficientul de ierarhizare cu 2 clase mai mult ( cp.VIII, secția a 2-a, art. 9), fără a se mai lua în calcul funcția de prim-procuror și, în acest caz, îndemnizația se majorează cu 2% ( anexa VI, cap.VII art 10 alin. 1 din L.284/2010).
Potrivit art. 2 din L. 285/2010, ordonatorul de credite este obligat să i respecte principiul egalității în drepturi si cel al nediscriminării în cadrul relațiilor de muncă, prin aplicarea aceluiași sistem de salarizare pentru toți salariații aflați în aceeași situație juridică ( aceeași vechime, același grad). Spre exemplu, în luna iunie 2013, ultima lună la plată, am fost salarizat corespunzător clasei 104 și gradația 5, respectiv, 8964 salariu tarifar la care se adaugă cele 2 sporuri, în timp ce colega P. C., încadrată în aceeași tranșă de vechime, a fost salarizată potrivit clasei 106, gradația 5, respectiv 9115 salariu tarifar.
Aceste relații pot fi solicitate pe cale oficială în timpul procesului de la P. de pe lângă Tribunalul Iași.
Prin urmare, începând cu data de 1 martie 2013 i-a fost stabilită o îndemnizație lunară în contradicție cu aceste prevederile legale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenție privind interzicerea discriminării, atunci când se induc distincții între situații identice sau comparabile fară ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă ( cauza Marks contra Belgiei). De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza D. contra României, în hotărârea din 21.02.2008, a constatat existența discriminării între reclamant si alte persoane care aparțineau aceleași categorii profesionale, iar în prezenta cauză invoca discriminarea existentă între el și colegii care aparțin aceleași categorii profesionale și care se află în situația de procuror cu grad de tribunal cu o vechime în magistratură de peste 20 ani. Astfel că, spre deosebire de reclamant, alți colegi din țară au o îndemnizație lunară brută mai mare, după cum rezultă din modul de calculare din ordin, fară a exista motive care să justifice astfel de discriminare, încălcându-se astfel art. 14 din Convenție.
De asemenea, art. 23 alin.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede în mod expres că „ toți oamenii, fară nici o discriminare, au drepturi egale pentru o muncă egală". Carta socială europeană revizuită (ratificată de România prin L.74/1999) instituie necesitatea adoptării (de către statele care au acceptat art. 4 la o salarizare echitabilă) măsurilor necesare în vederea garantării unei salarizări echitabile, care să țină cont inclusiv de dreptul la o salarizare egală pentru o muncă de valoare egală. In mod similar, Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale ( adoptat in anul 1966 și ratificat de România prin Decretul 212/1974) conține dispoziții relative la nediscriminare, inclusiv dreptul la un salariu echitabil și la o remunerare egală pentru o muncă de valoare egală.
Cum aceste prevederi internaționale au prioritate în raport cu întreaga legislație română conf. art. 20 alin. 1 din Constituția României) consider că în condițiile în care munca desfășurată de el este cel puțin identică cu a colegiilor sai (el îndeplinind si funcția de prim-procuror), diferența de salarizare nu este justificată, și nu poate fi invocat ici un temei legal în acest sens.
In aceste condiții, solicita obligarea P. de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție la stabilirea unei indemnizații lunare și a unor sporuri corespunzătoare clasei de salarizare 106, gradația 5, egale cu a colegiilor aflați în situația sa, începând cu data de 1 martie 2013 și, de asemenea, la plata diferenței de salariu pentru perioada cuprinsă între 1 martie 2013 și data rămânerii definitive a hotărârii. De asemenea, solicita ca M. Finanțelor să fie obligat pentru a aloca fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate.
Arata că cereri similare au mai fost formulate de colegi din țară, fiind admise acțiunile lor ( A se vedea, spre exemplu, sentința civilă nr. 211/2012 în dos. nr._ al Tribunalului Argeș).
Acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 8, 10, și art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr.554/2004 privind Contenciosul administrativ.
La 2.10.2013, paratul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a depus intampinare, invocand excepția LIPSEI CALITĂȚII PROCESUALE PASIVE a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având in vedere ca titlul de parte in proces trebuie sa corespunda cu calitatea de titular al dreptului, respectiv al obligației, ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecații, concretizat in speța in drepturi bănești cu privire la plata salariilor ca rezultat al raporturilor de serviciu incheiate de reclamant.
Ori, in prezenta cauza, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu figurează ca subiect al raporturilor de munca sau de serviciu încheiate cu reclamantul.
Raportat la obiectul cauzei, stabilirea si acordarea diferitelor drepturi bănești, aferente unui raport de munca sau de serviciu, constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului. In speța, calitatea de angajator, respectiv de subiect pasiv al raportului obligational dedus judecații, revine Ministerului P. - P. de pe langa Inalta Curte de Casație si Justiție, P. de pe langa Curtea de Apel lasi, care are obligația verificării condițiilor de acordare si de stabilire a drepturilor bănești solicitate.
Conform prevederilor H.G.34/2009 privind organizarea si funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, acesta reprezintă S., ca subiect de drepturi si obligații, in fata organelor de justiție, precum si in alte situații in care participa in mod nemijlocit, in nume propriu, in raporturi juridice civile, numai daca legea nu stabilește in acest scop un alt organ.
Astfel, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții in privința drepturilor bănești numai fata de persoanele cu care are încheiate raporturi directe de serviciu sau de munca. Reclamantul nu ne poate opune, in speța, un drept material care sa ne confere calitatea de parte in proces.
Pe fondul cauzei, vă solicităm sa respingeți cererea de chemare in judecata ca neîntemeiata.
In cererea de chemare in judecata formulata, "reclamantul" solicita alocarea de către Ministerul Finanțelor Publice a fondurilor necesare plații sumelor solicitate numai pentru motivul ca acesta, prin sfera atribuțiilor sale, gestionează bugetul de stat.
Potrivit dispozițiilor art. 47 alin. 4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ,,creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate si utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite".
Cu alte cuvinte, Ministerul Finanțelor Publice, in calitate de ordonator principal de credite pentru angajații cu care are incheiate raporturi de munca sau de serviciu, nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor bănești ale angajaților proprii.
Ministerul Finanțelor Publice are atributul elaborării proiectului bugetului de stat si a proiectului legii de rectificare a bugetului de stat, atribut care insa nu este de natura sa-i confere calitate procesuala pasiva in cauza.
Potrivit H.G. 34/2009 privind organizarea si funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, are atributul de a elabora proiectul bugetului de stat si nu atributul de a aloca sau vira sume.
De asemenea, potrivit art.4 din Legea nr.500/2002, angajarea cheltuielilor se face numai in limita creditelor bugetare aprobate, iar orice angajare si utilizare a creditelor bugetare in alte scopuri decât cele aprobate determina atragerea răspunderii celor vinovați.
Între Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice si reclamant nu exista raport de munca în baza cărora aceștia ar putea pretinde direct Ministerului Finanțelor Publice virarea eventualelor sume datorate .
Fondurile necesare plații eventualelor sume acordate de instanța de fond reclamanților se asigura conform Legii nr.500/2002 privind finanțele publice pe calea unei proceduri distincte ce excede cadrului procesual.
In drept, dispozițiile Legii nr.500/2002 si a Codului de procedura civila.
La 11.10.2013, paratul M. P. - P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a depus intampinare, invocand excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Iași – Secția Civilă
Reclamantul contestă, în acțiunea introductivă de instanță, Ordinului P.-Adjunctului Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție nr. 409 din 27.02.2013.
În conformitate cu prevederile art. 96 cu aplicarea art. 248 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, invocă excepția necompetenței materiale și teritoriale a instanței, având în vedere dispozițiile cu art. 7 din Anexa VI a Legii nr. 284/2010.
Ordinele și deciziile de salarizare atacate reprezintă acte administrative individuale, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 554/2004.
In ceea ce privește salarizarea procurorilor, aceste acte administrative sunt emise de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, autoritate publică centrală.
Ca urmare, suntem în prezența unui raport juridic de drept administrativ, regimul juridic aplicabil fiind acela prevăzut de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, iar soluționarea acestor cereri, plângeri se supune acesteia.
Sub acest aspect, în temeiul art. 10 alin. (1) teza a II - a din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr.284/2010, considerăm că în speță este competentă Curtea de Apel București.
1.2.Acțiunea reclamantului este inadmisibilă în temeiul Ordonanței de Urgentă a Guvernului nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007.
Discriminarea invocată de reclamant în acțiunea introductivă de instanță prin raportare la veniturile unui alt coleg nu este întemeiată, întrucât situațiile diferă de la o persoană la alta, în funcție de momentul împlinirii de către fiecare a vechimii în muncă sau în funcție.
Având în vedere faptul că reclamantul deși nu și-a întemeiat acțiunea și pe dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, afirmă că este o stare de discriminare, învederăm instanței că în Monitorul Oficial nr. 537 din data de 16 iulie 2008 au fost publicate Deciziile nr. 818-821 din 3 iulie ale Curții Constituționale, decizii prin care s-au admis excepțiile de neconstituționalitate invocate de M. Justiției și s-a constatat că dispozițiile art. 1, art. 2 alin. (l)-(3) și alin. (11), art. 6, precum și dispozițiile art.27 din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000 sunt neconstituționale.
Astfel, Curtea Constituțională a reținut că, deși actul normativ criticat în ansamblul său nu instituie privilegii sau discriminări intre cetățeni și nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, totuși s-a constatat că unele dispoziții ale acestei ordonanțe și anume prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia, cum s-a și întâmplat, în cauzele în care au fost ridicate excepții sau în cauze similare, instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
De asemenea, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 2 alin. (3) din ordonanță caracterizează ca discriminatorii, între altele, prevederile care dezavantajează anumite persoane, față de alte persoane, fără să facă vreo distincție cu privire la natura juridică a acestor prevederi, ceea ce poate fi înțeles că se referă și la acte normative cu putere de lege, cum sunt cele adoptate de Parlament sau ordonanțele Guvernului, iar dispozițiile art. 27 din acest act normativ instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instanței judecătorești restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare, ceea ce poate fi înțeles de către instanțe, așa cum de altfel s-a și întâmplat, în sensul că au competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept și să instituie ea o normă nediscriminatorie.
Ca atare, în cauză trebuie avute în vedere dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit căruia „Decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare este definitivă și obligatorie".
2. Solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
2.1. Ordinul P. Adjunctului Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justitie nr. 409 din data de 27 februarie 2013 este act administrativ cu caracter individual legal și temeinic, emis în aplicarea Legii nr. 284/2010 și a Ordonanței de urgentă a Guvernului nr.84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum si unele măsuri fiscal bugetare, coroborate cu art. 6 alin.1 și 2 al art. II din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art.ll din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 283/1011, precum si art. 7 alin 1 din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ, cu modificările si completările ulterioare.
In calitate de ordonator principal de credite, procurorul general este ținut să aplice reglementările legale în vigoare referitoare la reîncadrarea și salarizarea personalului din cadrul parchetelor.
In aplicarea noilor dispoziții legale, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție a emis ordinul menționat, prin care s-a procedat la majorarea indemnizației în raport de vechimea în funcție, potrivit Legii nr. 284/2010 -cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
In conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (1) și (2) al art. II din Ordonanță de urgență nr. 80 din 8/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgența a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar s-a stabilit că avansarea personalului din justiție încadrat pe funcții de conducere sau de execuție se face prin încadrarea în clasele corespunzătoare vechimii în muncă și/sau în funcție dobândite, personalul beneficiind de o majorare a indemnizației successive suplimentar, pentru fiecare clasă acordându-se o majorare cu 2,5% a indemnizației de încadrare brute lunare.
Prin urmare trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție sau muncă se concretizează prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii dobândite, pentru fiecare clasă acordându - se o majorare de 2,5% a indemnizației de încadrare brute lunare.
In aplicarea acestor dispoziții legale a fost emis Ordinul nr. 2022 din 28 decembrie 2011 ordin pe care reclamantul nu l-a contestat, prin acesta stabilindu-se indemnizația de încadrare brută lunară de care beneficia reclamantul începând cu 1 ianuarie 2012.
Ulterior ordinele de salarizare au fost de aplicare globală a unor majorări ale sumelor aflate deja în plată.
Intrucât la 11 februarie 2013 reclamantul a împlinit o vechime în funcția de procuror de 20 ani în aplicarea dispozițiilor legale s-a procedat la emiterea Ordinului nr. 409/27 februarie 2013 prin care s-a stabilit indemnizația de încadrare brută lunară de care beneficiază reclamantul începând cu data de 1 martie 2013.
După cum se poate observa, indemnizația de încadrare brută lunară de 8.764, stabilită anterior și necontestată în condițiile legii, începând cu data de 1 martie 2013 a fost majorată cu 2,5% potrivit prevederilor legale în vigoare.
Astfel, ordinul menționat este act administrativ emis în vederea executării în concret a legii. Prin acest ordin s-a organizat executarea și s-au realizat dispozițiile legii. Autoritatea publică emitentă nu poate ignora legea, a cărei organizare și executare în concret trebuie să o realizeze. Cu alte cuvinte, între actul administrativ și lege există în mod necesar un raport de subordonare. Ordinul P. Adjunctului Procurorului General al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție nr. 409 din data de 27 februarie 2013 reprezintă act administrativ subsecvent Legii nr. 284/2010 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar și Ordonanței de urgență a Guvernului nr.84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, emis în limitele și potrivit normelor care îl ordonă și își produce efectele atâta vreme cât legile respective sunt în vigoare.
La emiterea ordinului s-au avut în vedere dispozițiile art. 10 alin. (5) din Legea nr. 284/2010 - cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, Capitolul I art. 8 alin. (2), art. 9 alin.2 și art. 10 din Anexa nr. VI a Legii nr. 284/2010, art. 6 alin. (3) și art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art.ll din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și art.1 și 2 din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr.84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013.
Regimul de acordare a tranșelor de vechime este diferit în reglementarea Legii nr. 284/2010 față de cea a Legii nr. 330/2009 .
Astfel dacă până la 1 ianuarie 2011 trecerea într-o altă tranșă de vechime în muncă presupunea aplicarea la indemnizația de încadrare a unor procente de 5% până la 25% și a unor procente de 10% până la 30% pentru vechime în funcție, după . Legii nr. 284/2010, odată cu reîncadrarea personalului plătit din fonduri publice trecerea la o nouă tranșă de vechime în funcție și o nouă gradație presupune aplicarea la indemnizația de încadrare brută lunară avută anterior la data de 31 decembrie 2010 a unui procent de 2,5% pentru fiecare clasă de salarizare succesivă cuantumurile sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru confidențialitate rămânând neschimbate la nivelul decembrie 2010.
Art. 2 din Ordonanța de urgență nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare stabilește că „prevederile ...art. t, ^_ ale ari. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.,,
Cât privește acordarea clasei de salarizare 104 în loc de 106 precizăm că potrivit dispozițiilor art.10 alin. 1 cap. VII din Anexa VI la Legea nr.284/2010 „Judecătorii și procurorii care ocupă funcții de conducere beneficiază de indemnizația de încadrare aferentă clasei maxime de salarizare corespunzătoare instanței/parchetului unde funcționează,... „
Astfel în urma numirii reclamantului în funcția de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria P. i s-a aplicat clasa maximă de salarizare corespunzătoare parchetului unde funcționează însă cu menținerea drepturilor salariale aferente gradului profesional dobândit.
Prezenta acțiune nu poate fi admisă, întrucât acest fapt ar însemna ca instanța să depășească atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege. Numai legiuitorul poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi, condițiile și cuantumul acestor drepturi. Instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să" adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente, care au girul puterii legislative sau, în anumite cazuri, pe cel al puterii executive. In acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 838 din 27 mai 2009.
In drept, dispozițiile art. 205-208 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
La 2.10.2013, paratii P. de pe langa Curtea de Apel Iasi si P. de pe langa Tribunalul Iasi au depus intampinare, invocand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, aratand ca nu au competente in stabilirea indemnizatiei de incadrare si a sporurilor aferente a procurorilor.
Prin sentinta civila nr. 87/21.01.2014, Tribunalul Iasi a admis exceptia necompetentei materiale si teritoriale si a declinat competenta solutionarii cauzei la Curtea de Apel Bucuresti.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului S. R., prin M. Finantelor Publice, Curtea observa ca stabilirea si acordarea drepturi bănești, aferente unui raport de munca sau de serviciu, constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului.
In speța, calitatea de angajator, respectiv de subiect pasiv al raportului obligational dedus judecații, revine Ministerului P. - P. de pe langa Inalta Curte de Casație si Justiție.
Ministerul Finanțelor Publice are atribuții in privința drepturilor bănești numai fata de persoanele cu care are încheiate raporturi directe de serviciu sau de munca.
Din aceste motive, la termenul din 11.04.2014, Curtea a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului S. R., prin M. Finantelor Publice, astfel ca va respinge cererea față de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor P. de pe langa Curtea de Apel Iasi si P. de pe langa Tribunalul Iasi, Curtea observa ca paratii nu au competente in stabilirea indemnizatiei de incadrare si a sporurilor aferente pentru procurori.
D. M. P. - P. de pe langa Inalta Curte de Casație si Justiție, in calitate de angajator, are aceasta aceasta competenta.
Din aceste motive, la termenul din 11.04.2014, Curtea a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor P. de pe langa Curtea de Apel Iasi si P. de pe langa Tribunalul Iasi,, astfel ca va respinge cererea față de acesti parati.
Pe fondul cauzei, Curtea retine ca prin Ordinul P. Adjunctului Procurorului General al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justitie nr. 409 din data de 27 februarie 2013 s-a stabilit pentru reclamant o indemnizatie de incadrare lunara de 8994 lei, corespunzatoare vechimii in functie de peste 20 de ani si gradatiei 5, un cuantum al sporului pentru risc si suprasolicitate neuropsihica si al sporului de confidentialitate de 1150 lei si un cuantum al sporului pentru conditii deosebite de munca de 1316 lei.
Potrivit art. 6 alin. (1) și (2) al art. II din Ordonanța de urgență nr. 80 din 2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgența a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar s-a stabilit că avansarea personalului din justiție încadrat pe funcții de conducere sau de execuție se face prin încadrarea în clasele corespunzătoare vechimii în muncă și/sau în funcție dobândite, personalul beneficiind de o majorare a indemnizației successive suplimentar, pentru fiecare clasă acordându-se o majorare cu 2,5% a indemnizației de încadrare brute lunare.
Prin urmare trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție sau muncă se concretizează prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii dobândite, pentru fiecare clasă acordându-se o majorare de 2,5% a indemnizației de încadrare brute lunare.
In aplicarea acestor dispoziții legale a fost emis Ordinul nr. 2022 din 28 decembrie 2011, stabilindu-se indemnizația de încadrare brută lunară de care beneficia reclamantul începând cu 1 ianuarie 2012.
Acest ordin nu a fost contestat de reclamant. De aceea, el a produs efecte juridice, fiind luat in calculul unor drepturi banesti ultrioare.
Deoarece la 11 februarie 2013 reclamantul a împlinit o vechime în funcția de procuror de 20 ani în aplicarea dispozițiilor legale s-a procedat la emiterea Ordinului nr. 409/27 februarie 2013 prin care s-a stabilit indemnizația de încadrare brută lunară de care beneficiază reclamantul începând cu data de 1 martie 2013.
Indemnizația de încadrare brută lunară de 8.764, stabilită anterior și necontestată, începând cu data de 1 martie 2013 a fost majorată cu 2,5% potrivit prevederilor legale în vigoare.
Regimul de acordare a tranșelor de vechime este diferit în reglementarea Legii nr. 284/2010 față de cea a Legii nr. 330/2009 .
Astfel dacă până la 1 ianuarie 2011 trecerea într-o altă tranșă de vechime în muncă presupunea aplicarea la indemnizația de încadrare a unor procente de 5% până la 25% și a unor procente de 10% până la 30% pentru vechime în funcție, după . Legii nr. 284/2010, odată cu reîncadrarea personalului plătit din fonduri publice trecerea la o nouă tranșă de vechime în funcție și o nouă gradație presupune aplicarea la indemnizația de încadrare brută lunară avută anterior la data de 31 decembrie 2010 a unui procent de 2,5% pentru fiecare clasă de salarizare succesivă cuantumurile sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru confidențialitate rămânând neschimbate la nivelul decembrie 2010.
Art. 2 din Ordonanța de urgență nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare stabilește că „prevederile art. 6 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.”
Cât privește acordarea clasei de salarizare 104 în loc de 106, potrivit dispozițiilor art.10 alin. 1 cap. VII din Anexa VI la Legea nr.284/2010 „Judecătorii și procurorii care ocupă funcții de conducere beneficiază de indemnizația de încadrare aferentă clasei maxime de salarizare corespunzătoare instanței/parchetului unde funcționează.”
In urma numirii reclamantului în funcția de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria P. i s-a aplicat clasa maximă de salarizare corespunzătoare parchetului unde funcționează, însă cu menținerea drepturilor salariale aferente gradului profesional dobândit.
De asemenea, Curtea considera ca nu s-a incalcat principiul nediscriminarii, deoarece situația reclamantului diferă de situatia altor colegi ai sai, în funcție de momentul împlinirii de către fiecare a vechimii în muncă sau în funcție.
Din aceste motive, in baza textelor de lege mentionate, a art. 1 si 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge cererea față de pârâtul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul B. L., cu domiciliul ales la P. de pe lângă Judecătoria P.- P., . și Sfânt nr.13, județul Iași, față de pârâții P. de pe lângă Curtea de Apel Iași, cu sediul în Iași, ..28, județul Iași, P. de pe lângă Tribunalul Iași, cu sediul în Iași, ..28, județul Iași, și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5.
Respinge cererea față de pârâtul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în București, ., sector 5, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.06.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
B. V. C. D.
Red./tehn. jud. V.B./5 ex./20.06.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2110/2014. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1815/2014. Curtea de... → |
|---|
