Anulare act administrativ. Sentința nr. 1815/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 1815/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 8170/2/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR.1815

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06.06.2014

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: B. V.

GREFIER: C. D.

Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta T. R., în contradictoriu cu pârâtele U. M._ și C. de Jurisdicție a Imputațiilor din Ministerul Apărării Naționale, având ca obiect anularea deciziei de imputare nr.69/15.04.2013 și a deciziei administrativ-jurisdicțională nr.138/CJ785/31.07.2013.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 30.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 06.06.2014, când a pronunțat următoarea hotărâre:

CURTEA

Prin cererea inregistrata la 13.12.2013, reclamanta T. R. a chemat in judecat pe paratii U. MILITARA_ București si C. DE JURISDlCȚIE A IMPUTAȚIILOR din Ministerul Apărării Naționale, solicitand anularea Deciziei de imputare Nr. 69 din 15.04.2013, emisa de comandantul pârâtei U. M._ București și înregistrată la această unitate la numărul A-4900 din 16.04.2013, și a Deciziei administrativ-jurisdictionale Nr. 138/CJ785/2013 din data de 31.07.2013, emisa de pârâta C. de jurisdicție a imputațiilor din Ministerul Apărării Naționale, ce i-a fost comunicata la data de 13.12.2013.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca la data de 16.04.2013, prin înscris sub semnătură privată, pârâta U. M._ București i-a comunicat actul administrativ „Decizie de imputare Nr. 69 din 15.04.2013", înregistrat la aceasta cu numărul A-4960 din 16.04.2012, a cărui anulare o solicita prin prezenta acțiune, prin care a dispus, în mod netemeinic, nelegal și cu nerespectarea articolului 12 și 20 din capitolul II al Ordonanței Nr. l!21, din 28 august 1998, privind răspunderea materială a militarilor, publicată în Monitorul Oficial Nr. 328 din 29 august 1998, aprobată prin Legea Nr. 25 din 26 ianuarie 1999, imputarea sumei de 240, lei, în sarcina sa, situație de natura să-i prejudicieze patrimoniul, pentru paguba „reprezentând achitarea unor sume necuvenite pentru paguba în cuantum de 674,64 Iei în perioada 30.07-28.08.2009 mai exact achitarea a 3 ordine de serviciu (răspunderea materială a fost stabilită numai pentru avizarea ordinului de serviciu CL_ reprezentând drepturi bănește și de diurnă necuvenite sgp rez. G. G. ceilalți militari acceptând să achite voluntar contravaloarea drepturilor bănești neacordate) al căror calcul de decont s-a făcut în mod eronat și pentru care s-au acordat drepturi bănești necuvenite "

Paguba s-a produs și constatat la U. M._ București, la care a fost angajată, cu contract individual de muncă, în funcția de economist și contabil-șef, pe timpul unei activități de audit public intern, executată de structura specializată a Ministerului Apărării Naționale, în perioada octombrie - decembrie 2011.

Paguba în cuantum inițial de 674,64 lei, stabilită integral în sarcina sa a fost obiectul unei proceduri administrativ jurisdicționale în perioada februarie-septembrie 2012 finalizată prin Decizia administrativ-jurisdicțională Nr. 98/CJ534/2012 din data de 12.09.2012, pronunțată în Dosarul nr. 98/CJ534/2012 de C. de Jurisdicție a Imputațiilor din Ministerul Apărării Naționale în care s-a arătat printre altele: „comisia de cercetare administrativă nu a pus în discuție reaua credință a persoanelor care au beneficiat de sume necuvenite, în condițiile în care erau suficiente elemente care să susțină probațiunea " „în condițiile în care faptele care au condus la producerea pagubelor au caracter ilegal, comisia de cercetare administrativă nu a sesizat comandantul privind eventualitatea unui posibil caracter infracțional și nu au recomandat trimiterea dosarului la P. M. " și prin care s-a dispus anularea actelor administrative întocmite în cauză.

Urmare a faptului că actele administrative au fost anulate iar suma nu a fost recuperată comandantul pârâtei U. M._ București, care a preluat, de la data de 01.04.2012, elementele de activ și pasiv ale Unității Militare_ București ca urmare a desființării acesteia, a formulat cerere de repunere în termen pentru efectuarea cercetării administrative apreciind „că răspunderea materială nu a fost stabilită în sarcina persoanelor vinovate, atât prin prisma argumentelor înscrise în Decizia administrativ jurisdicțională nr.98/CJ534/2012, cât și prin faptul că, potrivit conținutului procesului verbal de cercetare administrativă, era necesar ca membrii comisiei de cercetare să analizeze și buna credință a persoanelor care au primit sumele necuvenite, în vederea aplicării prevederilor art. 24 alin. (2) sau (3) din OG nr. 121/1998”.

Plata sumei de 346,97 lei, reprezentând drepturi bănești necuvenite achitate gradatului profesionist (rez.) G. G., angajat al unității Militare_ București, din care i se impută, în mod netemeinic și nelegal, cuantumul de 240, lei în solidar cu casierul aceleiași unități, s-a efectuat în următoarele condiții:

-prin Ordinul de Zi pe Unitate Nr. 121 din 25.06.2009, comandantul Unității Militare_ București a dispus: „In perioada 29.06._09 PI. 1 P.M. P. și Pl.2 P.M. Brănești asigură la sediul U.M._ Târgoviște un număr de 9 (nouă) S.G.V. pentru manipularea unor bunuri materiale astfel: s.g.v. C. L. s.g.v. I. C., s.g.v. G. G. ... Deplasarea militarilor la U.M._ Târgoviște va fi organizată prin grija acestei unități și se va efectua cu microbuz în fiecare zi de luni.

-pentru ducerea la îndeplinire a dispozițiilor Ordinului de Zi pe Unitate Nr. 121 din 25.06.2009, anterior citate, au fost întocmite, în data de 25.06.2009, ordinul de serviciu cu ..L. și numărul_ pentru S.g.v. G. G., S.g.v. N. M., S.g.v. M. M., S.g.v. T. V., în care există menținea „Aprob deplasarea cu auto" și are aplicată ștampila Unității Militare_ București;

-prin Ordinul de Zi pe Unitate Nr. 123 din 29.06.2009, comandantul Unității Militare_ București a dispus modificarea în parte a Ordinului de Zi pe Unitate Nr. 121 din 25.06.2009, în sensul că „S.G.V. G. G. nu mai execută misiunea la U.M._ Târgoviște fiind în concediu medical", în baza certificatelor de concediu medical cu . și numerele_ și_;

-în ordinul de serviciu cu ..L. și numărul_, numitul G. G., la data de 14.07.2009 încadrat în U. M._ București, a întocmit, sub semnătură privată, „Nota explicativă" cu privire la plecarea și sosirea din misiune, în baza căruia a beneficiat necuvenit de suma de 346,97 lei cu toate că anterior a prezentat certificatele de concediu medical, cu . și numerele_ și_, care stabileau incapacitatea temporară de muncă a numitului și în baza cărora s-a dispus ca acesta să nu mai execute misiunea la U. M._ Târgoviște.

In situația anterior prezentată considera constatările, concluziile și propunerile din procesul-verbal de cercetare administrativă nr. 67 din data de 08.04.2013(A-4623/09.04,2013), prezentat de comisia de cercetare-administrativă, constituită conform O.Z.U. nr. 34/15.02.2013" și care au stat la baza emiterii Deciziei de imputare Nr. 69 din 15.04.2013, prin care s-a constatat incidența alineatului k) al punctului (3) din Instrucțiunile privind răspunderea materială a militarilor și salariaților civili din Ministerul Apărării Naționale aprobate prin Ordinul ministrului apărării naționale M.5 din 22.01.1999, greșite deoarece paguba s-a produs datorită încasării fără drept a unor sume de bani și pentru care obligația restituirii este reglementată de articolul 20 din Ordonanța Nr. 121, din 28 august 1998, privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea Nr. 25 din 26 ianuarie.

Invedereaza instanței de judecată că:

-temeiul Deciziei de imputare Nr. 69 din 15.04.2013 sunt articolele 2 și 25, motiv pentru care nu înțelege în raport de care situație juridică, reglementată în Capitolul II „Răspunderea materială" articolul 12 al actului normativ anterior numit, s-a instituit răspunderea materială în sarcina sa;

-Decizia de imputare Nr. 69 din 15.04.2013, nu este temeinic motivată, contrar dispozițiilor alineatului (5) al articolului 25 din Ordonanța Nr. 121 din 28 august 1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea Nr. 25 din 26 ianuarie 1999 și nu respectă dispozițiile punctului 68 și a Anexei nr. 5 din Instrucțiunile privind răspunderea materială a militarilor și salariaților civili din Ministerul Apărării Naționale, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naționale M.5 din 22.01.1999, deoarece nu sunt specificate: data producerii pagubei, data constatării, obiectul acesteia, compartimentul din cadrul unității militare la care a fost constată;

-titularul ordinului de serviciu este singurul în drept să completeze Nota justificativă a acestuia;

-șeful nemijlocit a certificat, prin înscris sub semnătură privată, că misiunea a fost îndeplinită în timp util;

-comandantul unității a aprobat decontarea cheltuielilor;

-lipsa bunei credințe a numitului G. G., care a beneficiat în mod necuvenit de suma de 346,97 lei este probată de „ ordinul de serviciu cu . nr._", care trebuia predat de titular „la data de 29.06.2009" odată cu „certificatele medicale", anulat de una din persoanele cu acest drept din cadrul Unității Militare_ București și nu completat la data de 14.07.2009;

-prin alineatul (3) al articolul 24 din actul normativ anterior numit, se reglementează: ,,Când persoanele prevăzute la art. 20 alin. (1) sunt cadre militare, militari angajați pe baza de contract sau salariați civili și nu au fost de bună-credință, ele vor fi obligate la restituirea sumelor sau la plata contravalorii bunurilor ori a serviciilor nedatorate, daca paguba a fost constatata in cel mult 3 ani de la data primirii sumelor, bunurilor ori a prestării serviciilor nedatorate. " Nominalizarea expresă a categoriilor de persoane față de care operează lipsa bunei-credințe și se instituie obligația restituirii sumelor „daca paguba a fost constatata în cel mult 3 ani" nu operează ca o condiție a existenței raporturilor de serviciu ci ca excepție pentru celelalte categorii de militari respectiv „ militarii in termen, militarii cu termen redus, elevii si studenții instituțiilor militare de învățământ și de elevii liceelor militare", fapt care întreaga comisie de cercetare administrativă, trebuia să-l înțeleagă.

-mențiunea pe ordinul de serviciu cu ..L. și numărul_ a faptului că „sgp G. G. nu s-a prezentat", fară a fi datată și semnată, nu dă dreptul și nu creează competență comisiei de cercetare administrativă în a exonera de răspundere anumite persoane cu atribuții în angajarea, lichidarea, ordonanțarea si plata cheltuielilor instituțiilor publice;

-obținerea vizei de control financiar preventiv propriu nu are ca efect exonerarea de răspundere a celorlalte persoane cu atribuții în angajarea, lichidarea, ordonanțarea si plata cheltuielilor instituțiilor publice;

-imputarea sumei nu s-a făcut față de toate persoanele cu atribuții în avizarea, aprobarea, angajarea, lichidarea, ordonanțarea si plata sumei de care numitul G. G. a beneficiat în mod necuvenit.

Deși ulterior primirii actului administrativ intitulat „Decizie de imputare Nr. 69 din 15.04.2013", a cărui anulare o solicita prin prezenta acțiune, în termen de 30 de zile, la data de 13.05.2013, adresându-se pentru apărarea dreptului sau cu o cerere autorității emitente, prin care îi solicita acesteia să anuleze măsura dispusă prin „Decizia de imputare Nr. 69 din 15.04.2013 ", întrucât este nelegală și-i încalcă drepturile recunoscute de lege, în speță patrimoniul personal, pârâta a înțeles să răspundă cererii sale prin actul administrativ, intitulat „Hotărâre pentru soluționarea contestației Nr. 80 din 14.06.2013", emis sub nr. A-6411 din 14.06.2013, ce i-a fost comunicat la data de 17.06.2013, prin care a respins cererea și a menținut imputația în sarcina sa.

Cerere adresată pârâtei U. M._ București pentru anularea actului administrativ intitulat „Decizie de imputare Nr. 69 din 15.04.2013", a cărui anulare o solicita prin prezenta acțiune, este înregistrată la acesta cu numărul A-5484 din data de 13.05.2013 motiv pentru care considera îndeplinită procedura prealabilă, așa cum este stabilită prin dispoziția articolului 7 al Legii 544 din 02.12.2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Față de actele administrative „Decizie de imputare Nr. 69 din 15.04.2013", înregistrată cu numărul A-4960 din 16.04.2012 și „Hotărâre pentru soluționarea contestației Nr. 80 din 14.06.2013", înregistrată la numărul A-6411 din 14.06.2013, emise de pârâta U. M._ București a urmat calea de atac prevăzută de articolul 31 al Ordonanței Nr. 121, din 28 august 1998, privind răspunderea materială a militarilor, formulând, în termen legal, „plângere" la pârâta C. de jurisdicție a imputațiilor din Ministerul Apărării Naționale.

Plângerea adresată pârâtei C. de jurisdicție a imputațiilor din Ministerul Apărării Naționale a fost depusă, conform dispozițiilor legale, la pârâta U. M._ București, înregistrată de aceasta la numărul CR i077 din 28.06.2013 și care a îndeplinit procedura instituită de alineatul (2) al articolului 31 al Ordonanței Nr. 121, din 28 august 1998, privind răspunderea materială a militarilor și de punctul 92 al Instrucțiunilor privind răspunderea materială a militarilor și salariaților civili din Ministerul Apărării Naționale aprobate prin Ordinul ministrului apărării naționale M.5 din 22.01.1999, înaintând-o la C. de jurisdicție a imputațiilor din Ministerul Apărării Naționale.

Pârâta C. de jurisdicție a imputațiilor din Ministerul Apărării Naționale a îndeplinit procedura instituită prin dispoziția punctului 106 al Instrucțiunilor privind răspunderea materială a militarilor și salariaților civili din Ministerul Apărării Naționale aprobate prin Ordinul ministrului apărării naționale M.5 din 22.01.1999, și a stabilit termenul pentru soluționare la data de 31.07.2013.

Completul de jurisdicție desemnat cu soluționarea Plângerii formulate față de actele administrative „Decizie de imputare Nr. 69 din 15.04.2013", înregistrată cu numărul A-4960 din 16.04.2012 și „Hotărâre pentru soluționarea contestației Nr. 80 din 14.06.2013", înregistrată la numărul A-6411 din 14.06.2013 emise de pârâta U. M._ București a trecut la dezbaterile de ședință în urma cărora a pronunțat „Decizia administrativ-jurisdicțională Nr. 138/CJ785/2013 din data de 31.07.2013", act administrativ a cărui anulare o solicita prin prezenta acțiune, prin care a respins plângerea formulată și a menținut răspunderea materială așa cum a fost stabilită.

In mod greșit și în total dezacord cu Decizia administrativ-jurisdicțională Nr. 98/CJ534/2012 din data de 12.09.2012, pronunțată în Dosarul nr. 98/CJ534/2012 de un complet al aceluiași organ administrativ jurisdicțional și care a avut un membru comun, respectiv colonel B. F., în care s-a motivat admiterea plângerii deoarece „comisia de cercetare administrativă nu a pus în discuție reaua credință a persoanelor care au beneficiat de sume necuvenite, în condițiile în care erau suficiente elemente care să susțină probațiunea" ... „în condițiile în care faptele care au condus la producerea pagubelor au caracter ilegal, comisia de cercetare administrativă nu a sesizat comandantul privind eventualitatea unui posibil caracter infracțional și nu au recomandat trimiterea dosarului la P. M." ... „ șeful militarilor a confirmat îndeplinirea misiunii în timp util" ... „întocmirea/completarea datelor pentru determinarea cheltuielilor de deplasare curente a fost făcută de casierul U.M._ București persoană care a și semnat ordinele de serviciu la rubrica întocmit" a apreciat de această dată criticile formulate, aceleași că și în prima procedură administrativ-jurisdicțională, ca „ netemeinice sau fără relevanță în stabilirea răspunderii materiale în sarcina" sa.

De asemenea, mod greșit pârâta C. de jurisdicție a imputațiilor din Ministerul Apărării Naționale a apreciat că reclamanta se face vinovată de nerespectarea articolul 32 al Normelor metodologice specifice privind organizarea și exercitarea controlului financiar preventiv propriul în Ministerul Apărării Naționale, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.123 din 17.09.2003, cu modificările și completările ulterioare, deoarece acesta nu este incident și nu putea acționa conform dispozițiilor sale pentru că operațiunea întrunea condițiile de legalitate, regularitate și după caz, de încadrare în limitele și destinația creditelor bugetare și/sau de angajament, cel puțin din aceleași considerente pentru care comisia de cercetare administrativă a apreciat că pot exonera de răspundere șeful nemijlocit al numitului G. G. și comandantul Unității Militare_ București care a aprobat decontarea ordinului de serviciu cu ..L. și numărul_.

Tot în mod greșit pârâta C. de jurisdicție a imputațiilor din Ministerul Apărării Naționale a constatat existența unei obligații în sarcina sa pentru a solicita decontarea sumelor aferente certificatelor medicale la Casa de asigurări de sănătate fapt ce nu este reglementat de legislația în materie decontarea acestora fiind făcută din fondul de salarii respectiv din fondul unic pentru „contribuții pentru asigurări sociale de sănătate" după depășirea unui anumit număr de zile de incapacitate de muncă constatată.

In drept: articolul 1 și următoarele din Legea 544 din 02.12.2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare; articolul 43 al Ordonanței Nr. 121, din 28 august 1998, privind răspunderea materială a militarilor, articolele 192, 193, 194 ale Codului de procedură civilă.

La 28.01.2014, paratul Ministerul Apărării Naționale a depus intampinare, solicitand respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivare, paratul a aratat ca in data de 30.11.2010, U.M._ București a intrat în proces de reorganizare, dată la care aceasta a trecut din subordinea U.M._ Târgoviște în cea a U.M._ București. Cu această ocazie, comisia de predate - preluare a patrimoniului unității, a constatat în evidența financiar contabilă a U.M._ București un număr de 9 (nouă) debite nesoluționate de compartimentul financiar-contabil al acestei unități, din care pentru 3 (trei) dintre acestea, comisiile de cercetare administrativă au stabilit răspunderea materială în solidar, unele dintre acestea și în sarcina p.c.c. TîrpescujRodica.

Reclamanta a îndeplinit atribuțiile funcției de economist și contabil șef al U.M._ București, iar începând cu data de 01.04.2012 îndeplinește atribuțiile funcției de șef birou salarizări și decontări, în cadrul serviciului financiar - contabil al U.M._ București.

In urma analizării actelor și a tuturor înscrisurilor existente la dosarul cauzei, soluționarea debitelor prin scăderea acestora din evidența contabilă nu a putut fi efectuată, datorită, în mare parte, lipsei de implicare si neglijenței de care a dat dovadă reclamanta în îndeplinirea atribuțiilor specifice funcției încadrate, dar și a altor persoane cu funcții de conducere din cadrul unității, cărora li s-a imputat în solidar paguba constatată.

Răspunderea materială așa cum este prevăzută de O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor - act normativ ce conține norme speciale în materia răspunderii militarilor - reprezintă, la fel ca răspunderea patrimonială reglementată de noul Cod al muncii republicat, o formă a răspunderii juridice care constă în obligația celor încadrați, respectiv, a militarilor, de a repara în condițiile și limitele prevăzute de lege, prejudiciul cauzat unității din vina și în legătură cu munca lor, fiind o răspundere contractuală bazată pe culpă, cu caracter reparator, cel obligat la acoperirea pagubei având calitatea de salariat/militar.

Dispozițiile actului normativ amintit, prevăd un regim special de stabilire a răspunderii materiale a militarilor, care, potrivit art. 2 este angajată, "atunci când militarii au provocat, din vina lor, pagube în legătură cu formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare și materiale, precum și în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuțiilor de serviciu în cadrul Ministerului Apărării Naționale ".

Deosebirile dintre aceste două forme de răspundere juridică, rezidă numai în aceea că, răspunderea materială este o răspundere limitată, privind doar daunele efective, nu și foloasele nerealizate, iar stabilirea și recuperarea prejudiciului se efectuează unilateral de către angajatorul păgubit, după o procedură specială, care presupune emiterea deciziei de imputare ce constituie titlu executoriu, procedură exclusă în cazul răspunderii patrimoniale, domeniu reglementat după cum am precizat de Codul muncii.

Paguba, în accepțiunea instituită de prevederile punctului 3, litera k) din Ordinul ministrului apărării naționale nr. M5/1999, s-a produs ca urmare a decontării cheltuielilor de deplasare pentru soldat gradat voluntar C. L., soldat gradat voluntar G. G. și soldat gradat voluntar I. C., pe baza calcului eronat al distanței de deplasare / numărul real de kilometri, măsurată între localitățile București - Tîrgoviște și acordarea vizei de control financiar preventiv de către persoana care îndeplinea atribuțiile funcției de contabil șef, fără o analiză aprofundată a condițiilor de legalitate și realitate.

In urma efectuării cercetărilor administrative, comisia de specialitate a întocmit procesul verbal de cercetare administrativă (fila 61 din dosarul administrativ).

Ulterior, la data de 15.04.2013, pe baza propunerilor și concluziilor acesteia, cuprinse în cadrul procesului verbal de cercetare administrativă, comandantul U.M._ emite decizia contestată.

Pe parcursul cercetării jurisdicționale, C. de Jurisdicție a Imputațiilor, a admis cererea de repunere în termen formulată de comandantul U.M._ București, prin emiterea Deciziei administrativ jurisdicționale nr. 158/CJ929/2012.

Având în vedere prevederile art. 295³ alin. 2 Cod de procedură civilă, potrivit cărora "instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță (...)", comisia de cercetare administrativă a constatat că probele administrate pe parcursul primelor cercetări administrative (anterior admiterii cererii de repunere în termen), îndeplinesc condițiile necesității, utilității și concludentei pentru soluționarea pe fond a cauzei și, pe cale de consecință, au fost menținute, (note explicative, copii decont, extras OZU etc.)

Ca urmare a diligentelor comisiei de cercetare administrativă pentru dovedirea obiectivitătii și a bunei credințe, care trebuie avute în vedere pe parcursul cercetărilor efectuate, au fost identificate alte două persoane beneficiare ale unor drepturi bănești necuvenite, care au completat Note explicative și au acceptat să achite de bunăvoie, sumele plătite de instituție și nedatorate.( 110,70 lei - sg.maj. I. C. și 216,97 lei - caporalul C. L. V.).

Din această rațiune, criticile reclamantei referitoare la nelegalitatea și netemeinicia deciziei de imputare contestate sunt neîntemeiate.

Nu pot fi reținute de către instanță criticile reclamantei privind situația juridica în baza căreia a fost stabilită în sarcina sa răspunderea materială din cuprinsul Deciziei de imputare nr. 69/15.04.2013, chiar și numai dacă ne raportăm la prevederile punctului I.B.2 [Prevederi din actele normative care constituie temeiul legal al angajării răspunderii materialei.

Nici critica reclamantei, conform căreia decizia de imputare nu este temeinic motivată (....) deoarece nu sunt specificate data producerii pagubei, data constatării, obiectul, compartimentul din cadrul unității militare în care a fost constatată paguba nu este susținută prin nici un mijloc de probă, ținând cont de dispozițiile imperative ale art. 25. alin. 5 din O.G. 121/1998, care se referă numai la termenul de depunere a contestației si organul competent de soluționare, prevederi respectate de către U.M._ București.

Elementele la care se face trimitere în cuprinsul cererii de chemare în judecată au fost menționate de comisia de cercetare administrativă, în cuprinsul Procesului verbal de cercetare administrativă nr. 67/08.04.2013, comunicat acesteia prin adresa nr. A4907/16.04.2013 (pag. 113 din dosarul administrativ).

Cu privire la aspectele criticate de către reclamantă în cererea formulată la fila 5, constând în faptul că a fost reținută in mod greșit vinovăția acesteia în temeiul dispozițiilor Normelor metodologice specifice privind organizarea și exercitarea controlului financiar preventiv propriu în Ministerul Apărării Naționale, învedereaza următoarele:

Potrivit prevederilor ort. 14 din Ordinul ministrului apărării naționale nr. M 113/2007 pentru modificarea și completarea normelor metodologice specifice privind organizarea și exercitarea controlului financiar preventiv propriu în Ministerul apărării, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. M 123/2003, în vigoare, [(..) Se supun controlului financiar preventiv propriu numai operațiunile care poartă viza de control financiar preventiv propriu.

(2 Ordonatorul de credite are obligația de a aproba în condițiile legii, toate operațiunile și documentele (...) după ce în prealabil au fost vizate de CFPP de către persoanele în drept].

Prevederile enunțate anterior sunt întărite și de dispozițiile art. 10 alin. 4 din Legea 82/1991 a contabilității, actualizată, care prevede faptul că răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile revine directorului economic, contabilului-șef sau altei persoane împuternicite să îndeplinească această funcție, împreună cu personalul din subordine.

Susținerile reclamantei din cadrul cererii de chemare în judecată, confirmă, o dată în plus, atitudinea vădită privind exonerarea totală de răspundere, în ceea ce o privește, manifestată pe parcursul întregii proceduri administrative, prin încercări repetate de a plasa responsabilitatea din sarcina persoanei care aprobă o cerere în sarcina celei care o formulează (pag 163 din dosarul definitiv al irnputației).

Nu poate accepta susținerile reclamantei privind neincriminarea expresă, prin prevederile O.G. nr. 121/1998 a sancționării contabilului șef în cazul neîndeplinirii atribuțiilor în interiorul termenului, de prescripție, fapt ce ar constitui în subsidiar o imputație nelegală. Referitor la acest aspect, având în vedere și prevederile art. 3 din Codul civil, dispozițiile legale menționate converg spre unanima părere că rezolvarea lacunelor legii trebuie să se realizeze prin analogie, iar actul de justiție nu este condiționat de existenta unei incriminări exprese.

In acest sens, partea reclamantă omite dispozițiile art. 51 din O.G. 121/1998 care prevăd că, în situațiile neprevăzute de ordonanță se vor aplica prevederile legislației muncii si legislatiei civile.

Referitor la justificarea și analizarea bunei credințe, manifestată sau nu, de către persoane din cadrul unității care, în accepțiunea reclamantei, nu a fost avută în vedere la emiterea deciziilor contestate, precizeaza că, potrivit prevederilor art. 1899 alin. 2 cod civil - 1864, în vigoare la momentul producerii faptei, [buna-credință se presupune totdeauna și sarcina probei cade asupra celui ce alege reaua-credință].

Nici criticile reclamantei privitoare la nominalizarea expresă a categoriilor de persoane, față de care operează lipsa bunei credințe, fapt pe care întreaga comisie de cercetare administrativă, trebuia să-l înțeleagă, reprezintă o interpretare subiectivă, proprie si personală, lipsită de argumente juridice.

Concluzionând, față de acest aspect prezumția de bună credință este o prezumție legală relativă, fiind un concept complex care, își are originea în resorturile psihologice ce trebuie să se circumscrie normelor morale care guvernează activitatea subiectelor de drept în cadrul relațiilor sociale și poate fi îndepărtată numai prin dovada contrarie.

Or, din analiza înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă, cel puțin la nivel de intenție, nu reiese în nici un mod lipsa bunei credințe, invocată de reclamantă.

Urmând în continuare un raționament logic și firesc al derulării faptelor și întocmirii actelor, pretențiile reclamantei, sunt neîntemeiate și pentru considerentele pe care le va arăta în continuare:

Corectitudinea cercetării jurisdicționale este pe deplin dovedită și prin emiterea de către C. de jurisdicție a imputațiilor a Deciziei administrativ jurisdicționale (DAJ) nr. 98/CJ 534/2012, care anulează procesul verbal de cercetare administrativă și actele subsecvente acestuia, motivată de lipsa temeiului legal al deciziei de imputare, efectuarea plăților înainte de acordarea vizei de control financiar preventiv, precum și de faptul că nu au fost solicitate informații și date de la toate persoanele implicate.

C., în mod corect a admis cererea de repunere în termenul de cercetare administrativă, apreciind pe baza probelor existente la dosarul administrativ [că răspunderea materială nu a fost stabilită în sarcina persoanelor vinovate, atât prin prisma argumentelor înscrise în Decizia administrativ-jurisdicțională nr. 98/CJ 534/2012, cât și prin faptul că, potrivit conținutului procesului-verbal de cercetare administrativă, era necesar ca membrii comisiei de cercetare să analizeze și buna-credință a persoanelor care au primit sumele necuvenite, în vederea aplicării prevederilor art. 24 alin. (2) sau (3) din OG nr. 121/1998.]

Luând în considerare situația de fapt și normele aplicabile în speță, completul jurisdicțional reține în mod obiectiv faptul că persoana care îndeplinea atribuțiile contabilului șef nu poate fi exonerată de răspundere, deoarece, în situația prezentării documentelor în vederea decontării cheltuielilor (ordinul de serviciu), operațiunea contabilă de acordare a vizei pentru control financiar preventiv trebuia efectuată numai cu respectarea prevederilor Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, aprobate cu Ordinul ministrului finanțelor nr. 522/2003. [ Persoanele desemnate pentru exercitarea controlului financiar preventiv vor prelua documentele și vor proceda, într-o primă etapă, la verificarea formală a acestora cu privire la: completarea documentelor în concordanță cu conținutul acestora; existența semnăturilor persoanelor autorizate din cadrul compartimentelor de specialitate; existența actelor justificative specifice operațiunii prezentate la viză.], respectiv [Dacă nu sunt respectate cerințele enunțate la pct. 5.3, documentele sunt returnate emitentului, precizându-se, în scris, motivele restituirii.]

În plus, potrivit prevederilor art. 10 alin. (5) din OG nr. 119/1999, [Persoanele în drept să exercite controlul financiar preventiv propriu răspund, potrivit legii, în raport de culpa lor, pentru legalitatea, regularitatea și încadrarea în limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajament aprobate, după caz, în privința operațiunilor pentru care au acordat viza de control financiar preventiv propriu.].

În ceea ce privește omisiunea aplicării prevederilor art. 44 din OG nr. 121/1998, comisia apreciază în mod corect că acest articol se referă la producerea prejudiciului. Or, potrivit constatărilor comisiei, acesta s-a produs ca urmare a neglijenței persoanei care a verificat legalitatea și realitatea deconturilor, neimpunându-se analizarea cauzelor care au dus la prezentarea spre decontare a ordinului de serviciu, acest aspect trebuind a fi fost analizat cu prioritate de către persoana îndreptățită să acorde viza de control financiar preventiv.

Mai mult, dacă persoana care a întocmit decontul l-ar fi întocmit în mod nelegal, una dintre persoanele cu funcții de răspundere la nivel de unitate care avea obligativitatea sesizării acestui aspect ar fi chiar reclamanta, comandantul. în mod evident, fiind obligat să nu refuze aprobarea documentelor incriminate.

Referitor la criticile privind aplicarea normelor legale din domeniul controlului financiar preventiv incidente în speță, care au stat la baza stabilirii răspunderii materiale, susține că acestea pot fi completate și prin aplicarea prevederilor Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1792/2001, care statuează, prin dispozițiile pct. 3, faptul că [înainte de a fi transmisă compartimentului financiar (financiar-contabil) pentru plată ordonanțarea de plată se transmite pentru avizare persoanei împuternicite să exercite controlul financiar preventiv. Scopul acestei avizări este de a stabili că: ordonanțarea de plată a fost emisă corect; (...) documentele justificative sunt în conformitate cu reglementările în vigoare; numele și datele de identificare ale creditorului sunt corecte.]

Legislația specială în domeniu, prin dispozițiile O.G. 121/1998, reglementează, exhaustiv, răspunderea materială si obligația de restituire, prin emiterea unei decizii de imputare sau asumarea unui angajament de plată.

Contrar susținerilor reclamantei, prejudiciul creat in aceste condiții este cert în privința existenței sale si este determinabil., paguba imputată calculându-se după modalități prestabilite prin norme legale, a căror necunoaștere nu poate fi invocată.

Ca urmare, în mod corect s-a concluzionat că sunt întrunite elementele răspunderii materiale în sarcina reclamantei, iar faptul că pentru anumite componente ale cercetărilor s-a dispus refacerea detaliată a acestora și recalcularea pagubei constatate, este de natură a demonstra iară putință de tăgadă, că determinarea si evidențierea pagubei au fost stabilite pe baza respectării principiilor contradictorialității, proporționalității. legalității si echității juridice fără a prejudicia in vreun mod drepturile reclamantei, de care a beneficiat și pe care le-a exercitat neîngrădit.

În drept, art. 205 Cod procedură civilă și ale actelor normative la care a făcut referire în cuprinsul acesteia.

Curtea a incuviintat partilor proba cu inscrisuri.

Din probele administrate, Curtea retine ca reclamanta a îndeplinit atribuțiile funcției de economist și contabil șef al U.M._ București, iar începând cu data de 01.04.2012 îndeplinește atribuțiile funcției de șef birou salarizări și decontări, în cadrul serviciului financiar - contabil al U.M._ București.

In data de 30.11.2010, U.M._ București a intrat în proces de reorganizare, dată la care aceasta a trecut din subordinea U.M._ Târgoviște în cea a U.M._ București.

Prin Decizia de imputare Nr. 69 din 15.04.2013 s-a imputat reclamantei sumea de 240, lei, pentru paguba „reprezentând achitarea unor sume necuvenite în cuantum de 674,64 Iei în perioada 30.07-28.08.2009 mai exact achitarea a 3 ordine de serviciu (răspunderea materială a fost stabilită numai pentru avizarea ordinului de serviciu CL_ reprezentând drepturi bănește și de diurnă necuvenite sgp rez. G. G. ceilalți militari acceptând să achite voluntar contravaloarea drepturilor bănești neacordate) al căror calcul de decont s-a făcut în mod eronat și pentru care s-au acordat drepturi bănești necuvenite "

Plata sumei de 346,97 lei, reprezentând drepturi bănești necuvenite achitate gradatului profesionist (rez.) G. G., angajat al unității Militare_ București, din care i se impută reclamantei suma de 240, lei în solidar cu casierul aceleiași unități, s-a efectuat în următoarele condiții:

- prin Ordinul de Zi pe Unitate Nr. 121 din 25.06.2009, comandantul Unității Militare_ București a dispus: „In perioada 29.06._09 PI. 1 P.M. P. și Pl.2 P.M. Brănești asigură la sediul U.M._ Târgoviște un număr de 9 (nouă) S.G.V. pentru manipularea unor bunuri materiale astfel: s.g.v. C. L. s.g.v. I. C., s.g.v. G. G. ... Deplasarea militarilor la U.M._ Târgoviște va fi organizată prin grija acestei unități și se va efectua cu microbuz în fiecare zi de luni.

Potrivit art. 2 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor - act normativ ce conține norme speciale în materia răspunderii militarilor - răspunderea materială a militarilor poate fi angajata ,,atunci când militarii au provocat, din vina lor, pagube în legătură cu formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare și materiale, precum și în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuțiilor de serviciu în cadrul Ministerului Apărării Naționale ".

Curtea considera ca deciziile atacate sunt motivate, continand motivele de fapt si de drept pentru care s-a imputat reclamantei suma mentionata.

Pe de alta parte, Curtea apreciaza ca reclamanta este vinovata, ca urmare a faptului ca reclamanta a vizat pentru controlul financiar preventiv Ordinul de serviciu nr._, desi s.g.p. G. G., beneficiarul acestuia, prezentase la 29.06.2009, doua certificate medicale, nr._ si nr._, prin care dovedise ca nu a mai plecat in misiune.

In aceste conditii, reclamanta avea obligatia de a nu acorda viza pentru controlul financiar preventiv, potrivit pct. 5.3 si 5.4 din Normele metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv aprobate prin Ordinul ministrului finantelor nr.522/2003.

In baza pct. 5.3 ,,Persoanele desemnate pentru exercitarea controlului financiar preventiv vor prelua documentele și vor proceda, într-o primă etapă, la verificarea formală a acestora cu privire la: completarea documentelor în concordanță cu conținutul acestora; existența semnăturilor persoanelor autorizate din cadrul compartimentelor de specialitate; existența actelor justificative specifice operațiunii prezentate la viză.”

In temeiul pct. 5.4, ,,Dacă nu sunt respectate cerințele enunțate la pct. 5.3, documentele sunt returnate emitentului, precizându-se, în scris, motivele restituirii.”

De asemena, potrivit art. 10 alin. (5) din OG nr. 119/1999, ,,Persoanele în drept să exercite controlul financiar preventiv propriu răspund, potrivit legii, în raport de culpa lor, pentru legalitatea, regularitatea și încadrarea în limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajament aprobate, după caz, în privința operațiunilor pentru care au acordat viza de control financiar preventiv propriu.”

De aceea, Curtea apreciaza ca sunt intrunite conditiile raspunderii materiale a reclamantei.

Din aceste motive, in baza textelor de lege mentionate, a art. 1 si 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge cererea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea formulată de reclamanta T. R., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 4, în contradictoriu cu pârâtele U. M._, cu sediul în București, ..7-9, sector 6 și C. de Jurisdicție a Imputațiilor din Ministerul Apărării Naționale, cu sediul în București, ..7B, sector 6, ca neîntemeiată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 06.06.2014.

PREȘEDINTE GREFIER

B. V. C. D.

Red./tehn. jud. V.B./5 ex./20.06.2014

← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1816/2014. Curtea de...		Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 4435/2014.... →

Anulare act administrativ. Sentința nr. 1815/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 1815/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI