Anulare act administrativ. Sentința nr. 8/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 734/2/2014
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Sentința nr.
Ședința publică din data de 8 mai 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: DRĂGHICI DANIEL MARIAN
GREFIER: G. M.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamantul T. N. în contradictoriu cu pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere cererea depusă la dosar în data de 24.02.2014 (fila 28), Curtea constată că reclamantul a modificat cadrul procesual pasiv, arătând că înțelege să se judece în contradictoriu cu AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, în calitate de emitentă a ordinului nr. 1305/01.08.2013, iar nu cu Ministerul Finanțelor Publice. Curtea dispune rectificarea citativului, în sensul menționării corecte, în calitate de pârât, a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Procedând la verificarea competenței, conform art. 131 din Codul de procedură civilă, Curtea invocă și pune în discuție excepția necompetenței materiale, față de dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Reclamantul arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției, însă, în situația în care se va declina competența, solicită ca dosarul să fie înaintat Tribunalului Teleorman, ca instanță de la domiciliul său, având în vedere competența teritorială alternativă prevăzută de art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale.
CURTEA
Deliberând asupra excepției necompetenței materiale, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrative și fiscal la data de 06.02.2014, astfel cum a fost precizată prin cererea depusă la data de 24.02.2014 (fila 28), reclamantul T. N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, anularea ordinului președintelui ANAF nr. 1305/01.08.2013 de eliberare din funcția publică de conducere.
În ședința publică din 08.05.2014, Curtea a invocat excepția necompetenței materiale, asupra căreia se pronunța cu prioritate, conform art. 131 și 248 din Codul de procedură civilă:
Având în vedere natura specifică a raportului juridic dedus judecății (litigiu privind raportul de serviciu, având ca obiect anularea deciziei de eliberare a reclamantului din funcția publică de conducere deținută), Curtea reține că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile de drept comun ale art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind stabilirea instanței competente material prin raportare la criteriul ierarhic (autoritate publică locală/centrală), întrucât în materia funcției publice există dispoziții speciale privind competența materială (art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici), derogatorii de la dreptul comun în domeniul contenciosului administrativ, care se aplică cu prioritate, conform principiului general de drept lex specialis generalibus derogat.
Astfel, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, după cum a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013, „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe". În cazul de față, legiuitorul nu a stabilit norme de competență derogatorii de la dreptul comun al funcției publice, astfel încât regula privind competența materială stipulată la art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat, este pe deplin aplicabilă.
În consecință, în baza art. 129-132 din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013, Curtea va admite excepția de necompetență materială și va declina competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Teleorman, având în vedere solicitarea reclamantului de înaintare a dosarului la această instanță, conform art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul T. N. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, în favoarea Tribunalului Teleorman (complet de contencios administrativ).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 mai 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
D. D. M. G. M.
Red/thred. DDM/ 2 ex/ 08.05.2014.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 3258/2014. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 3204/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
