Pretentii. Decizia nr. 6168/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6168/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 74985/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 6168
Ședința publică din data de 11 septembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
GREFIER: B. A. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât Administrația S. 6 a Finanțelor Publice București prin Reprezentant Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice București împotriva sentinței civile nr. 2519 din data de 08 Mai 2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant V. M., intimatul-pârât D. G. DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul se află la primul termen de judecată, prin departamentul registratură a depus intimatul-reclamant cerere prin care a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ., după care:
Curtea constată schimbarea denumirii intimatei Administrația Finanțelor Publice a S. 6 București în Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București și că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților legal citate, reține cauza spre deliberare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2519 din data de 08 Mai 2013 ,Tribunalul București-Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a DIRECTIEI GENERALE DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, a respins cererea principală formulată de reclamantul V. M., în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta AFP Sector 6 reprezentată prin DGFPMB, a admis în parte cererea principală formulată de reclamantul V. M. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A S. 6 BUCUREȘTI reprezentată prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, a obligat pârâta AFP Sector 6 reprezentată prin DGFPMB să restituie reclamantului suma de 12.695 lei reprezentând taxă pe poluare și să îi plătească suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii, a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A S. 6 BUCUREȘTI reprezentată prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva chematei în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și a obligat chemata în garanție să plătească pârâtei AFP Sector 6 reprezentată prin DGFPMB suma de 12.695 lei reprezentând taxă pe poluare.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut cu privire la excepția inadmisibilității, invocată de pârâta AFP Sector 6 prin întâmpinare este neîntemeiată,
Nu poate fi primit argumentul pârâtei în sensul că reclamantul, în măsura în care considera taxa nelegal datorată, avea posibilitatea să solicite autorităților în drept să efectueze înmatricularea autovehiculului fără plata acesteia, întrucât reclamantul are deschisă calea formulării unei cereri de restituire întemeiate pe dispozițiile art. 117 din Codul de procedură fiscală.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 24/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii s-a stabilit că formularea unei cereri de restituire a taxei pe poluare în temeiul art. 117 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură fiscală nu este condiționată de formularea unei contestații împotriva deciziei de calcul al taxei.
Posibilitatea instanțelor de a aplica în mod prioritar dispozițiile dreptului comunitar, în situația în care normele interne nu sunt conforme acestora, rezultă din prevederile art. 148 din Constituție.
Pe lângă procedura prevăzută de art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamantul are deschisă și calea formulării unei cereri în restituire întemeiate pe dispozițiile art. 117 din Codul de procedură fiscală, iar în cazul în care nu este mulțumit de răspunsul autorității fiscale, se poate adresa instanței de contencios administrativ.
În acest sens, tribunalul a constatat că, la data de 01.11.2011, reclamantul a formulat o cerere de restituire a taxei pe poluare, la care i s-a răspuns negativ prin adresa nr._/07.11.2011 (filele 7-9), nemaifiind necesară parcurgerea procedurii prealabile, întrucât este vorba despre un refuz nejustificat de rezolvare a cererii și devin incidente dispozițiile art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004.
Tribunalul a respins ca neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Sector 6, având în vedere că această instituție este emitenta deciziei de calcul și a încasat de la reclamant taxa pe poluare (filele 11-12), astfel încât raporturile juridice de drept fiscal s-au născut între reclamant și AFP Sector 6. De asemenea, cererea de restituire a taxei a fost soluționată tot de AFP Sector 6 (filele 8-9).
Tribunalul a admis însă excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili și a respins cererea formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, întrucât între reclamant și pârâta menționată nu există raporturi juridice fiscale, în condițiile în care decizia de calcul al taxei de primă înmatriculare fost emisă de AFP Sector 6, care a și încasat această taxă, iar cererea de restituire a taxei a fost respinsă tot de AFP Sector 6.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca BMW având nr. de identificare WBAVD91060AE67012, înmatriculat pentru prima dată în Olanda la data de 03.11.2006 (fila 13). Pentru înmatricularea în România a acestui autoturism reclamantul a fost obligat la plata taxei pe poluare în cuantum de 12.695 lei, conform deciziei de calcul nr._/26.10.2011 emise de AFP Sector 6 (filele 11-12).
După plata acestei taxe, reclamantul a formulat o cerere de restituire a taxei pe poluare, înregistrată la AFP Sector 6 sub nr._/01.11.2011, la care i s-a răspuns prin adresa nr._/07.11.2011 în sensul că taxa este în consens cu principiul comunitar „poluatorul plătește” (filele 7-9).
Tribunalul a apreciat că obligația stabilită în sarcina reclamantului de plată a taxei pe poluare încalcă dispozițiile dreptului comunitar și refuzul pârâtei de restituire a taxei este nejustificat.
Astfel, potrivit art. 3 din OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul Ministrului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 211/2003.
Conform art. 4 lit. a din OUG nr. 50/2008, obligația de plată a acestei taxe intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul legal să facă distincție nici între autoturismele produse în România și cele în afară, nici între autoturismele noi și cele second-hand.
Tribunalul a reținut că, în expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG nr. 50/2008, depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 și disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat în mod expres că, dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second-hand cu vechime de peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic. Așadar, este de remarcat faptul că s-a dorit ca taxa pe poluare (al cărei scop este în principiu corect-“poluatorul plătește”) să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Însă, conform cu art. 110 din TFUE, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Aceste dispoziții comunitare au prioritate față de dreptul național, atât în baza art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție („ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”), cât și în temeiul principiului supremației dreptului comunitar, conform căruia orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale.
Obligația instanțelor din statele membre de a aplica cu prioritate dreptul comunitar a fost statuată în mod expres prin hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964) și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978), când Curtea de la Luxemburg a subliniat că, odată cu . TCE, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, motiv pentru care, atunci când o instanță națională este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, aceasta are obligația de a aplica prevederile respective, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea normelor contrare de către puterea legislativă sau de Curtea Constituțională.
În aceste condiții, este evident că dispozițiile interne ce reglementează obligația de plată a taxei pe poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Funcționare a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Astfel, analizând dispozițiile OUG nr. 50/2008, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe, la o nouă înmatriculare, taxa pe poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, însă această taxă se percepe dacă autoturismul este înmatriculat pentru prima dată în România, fiind înmatriculat anterior în alt stat membru UE.
Având acest efect specific, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este cazul în speță, iar cumpărătorii sunt orientați, din considerente de ordin fiscal, să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Aceste tipuri de discriminări sunt realizate de legiuitorul român, care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului, prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implica în mod firesc instituirea obligației de plată a unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în circulație, potrivit principiului general „poluatorul plătește”.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că refuzul pârâtei AFP Sector 6 de a restitui taxa pe poluare este nejustificat, astfel că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 1 alin. 1, 2 alin. 2 și 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru aceste considerente, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul va obliga pârâta AFP Sector 6 la restituirea către reclamant a sumei de 12.695 lei reprezentând contravaloarea taxei pe poluare.
În ceea ce privește cererea reclamantului de acordare a dobânzii, tribunalul o va respinge ca neîntemeiată având în vedere că prin cererea de restituire a taxei adresată AFP Sector 6 reclamantul nu a solicitat de la aceasta și acordarea dobânzii.
Conform art. 124 C.pr.fisc. acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, iar potrivit art. 1 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 instanța de contencios administrativ poate fi sesizată în cazul refuzului nejustificat de soluționare a cererii administrative sau al nesoluționării în termenul legal a unei cereri de către autoritatea pârâtă.
Cât timp dobânda nu a fost solicitată pârâtei prin cererea administrativă, aceasta nu poate fi solicitată direct prin cererea adresată instanței, neexistând un refuz nejustificat din partea pârâtei sau o nesoluționare în termen a unei cereri privind acordarea dobânzii, care să fie cenzurată de instanță.
În baza art. 274 C.pr.civ., constatând culpa procesuală a pârâtei AFP Sector 6, având în vedere soluția de admitere în parte a cererii, tribunalul va obliga această pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,30 lei (39 lei taxă judiciară de timbru, 0,3 lei timbru judiciar).
Tribunalul a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta AFP Sector 6 și va obliga chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei suma datorată de aceasta din urmă reclamantului cu titlu de taxă pe poluare.
Tribunalul a reținut că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 și H.G. nr. 686/2008, taxa de poluare încasată se constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, iar potrivit art. 60 alin. 1 C.pr.civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
H.G. nr. 686/2008 privind normele de aplicare a O.U.G nr. 50/2008 reglementează, în cadrul art. 3 alin. 5-8, modalitatea în care se transferă suma încasată cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe pe poluare - Administrația F. Pentru Mediu, respectiv: Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule",codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice. În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria S. 6 sumele colectate în contul prevăzut la alin. 4. Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului. Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. 6, unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației F. pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule”.
Prin urmare, în condițiile în care textele de lege prevăd că taxa de poluare se achită de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, organ fiscal care și stabilește taxa prin act administrativ fiscal, iar ulterior sumele sunt transferate în contul Administrației F. pentru Mediu, rezultă, fără echivoc, atât raporturile fiscale dintre contribuabili și administrațiile finanțelor publice, cât și raporturile juridice dintre acestea din urmă și Administrația F. pentru Mediu.
Astfel, pârâta AFP Sector 6 este îndreptățită a se regresa împotriva Administrației F. pentru Mediu în situația în care este obligată la restituirea taxei pe poluare încasate, întrucât potrivit dispozițiilor legale amintite a virat suma respectivă la bugetul F. pentru mediu, gestionat de Administrația F. pentru Mediu. Bugetele administrațiilor finanțelor publice fiind distincte, din punct de vedere legal de bugetul F. pentru mediu, este evident că administrațiilor finanțelor publice, în situația în care sunt obligate la restituirea taxei pe poluare încasate, se pot îndrepta împotriva Administrației F. pentru Mediu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația S. 6 a Finanțelor Publice București, prin reprezentant Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice București, solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, si modificarea sentintei recurate,in sensul respingerii actiunii ca neintemeiate.
În motivare a arătat că hotararea pronuntata este lipsita de temei legal, ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii" - art. 304, C.pr.civ
Fiind indreptat impotriva unei hotarari care nu poate fi atacata cu apel, recursul Administratiei Finantelor Publice Sector 6, nu este limitata la motivele de casare sau modificare prevazuta de art. 304 C. pr. civ., instanta de recurs avand posibilitatea sa examineze cauza sub toate aspectele potrivit art. 3041 C pr. civ.
A aratat ca in mod nelegal instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Administratiei S. 6 a Finantelor Publice.
A învederat instantei faptul ca in conformitate cu dispozitiile art.1 din O.U.G. nr.50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr.686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr.50/2008, se stabileste temeiul legal al incasarii acestei taxe de poluare achitată de catre contribuabil cu ocazia inmatricularii autoturismului, arătându-se faptul că aceasta taxă de poluare a fost instituită de organul legislativ respectând normele de drept comunitar si in scopul asigurarii protectiei mediului si finantarii unor programe si proiecte pentru protectia mediului.
De asemenea prin actul normativ mentionat mai sus, in cadrul articolul 1, se arată cărui buget se face venit taxa de poluare incasata, astfel că instituția careia ii revine obligatia administrarii si gestionarii acestui bugetului in calitate de titular este, Administratia F. pentru Mediu:"(1) Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. denumită în continuare taxă. care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediuluî", organului fiscal revenindu-i numai obligatia calcularii taxei de poluare (art.3 alin.1, Iit.a) si b) din HG 686/2008) si incasarii acestei taxe prin Trezoreria Statului in cuprinsul dispozitiilor art.5 alin.4 din O.U.G. nr.50/2008 aratandu-se inca odata destinatarul acestor sume de bani provenite din incasarea taxei de poluare: "Taxa se plateste de catre contribuabil . deschis la unitatile Trezoreriei Statului pe numele Administratiei F. pentru Mediu". A învederăm faptul ca actul normativ in baza caruia a fost achitata taxa de poluare de catre petent (respectiv O.U.G nr.50/2009, prin normele sale de aplicare H.G. nr.686/2008) arata si expune pe larg in cadrul art.3 alin.5-8 modalitatea in care se transfera suma incasata cu titlu de taxa de poluare de catre Trezoreria Statului catre destinatarul acestei taxe de poluare - Administratia F. Pentru Mediu .
Având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către intimatul-petent, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administratiei Finantelor Publice Sector 6, conform dispozitiilor art.16 din O.G. nr.92/2003, prin achitarea taxei de poluare de catre acesta, intre institutia recurenta si intimatul -reclamant, nu exista nici un raport juridic fiscal, privind incasarea acestei taxe de poluare.
In ceea ce priveste admiterea cererii de chemare in judecata, in sensul restituirii sumei de 12.695 lei,a învederat că ,instanta de fond si-a format o convingere gresita tinandu-se cont ca, dispozitiile O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule sunt in vigoare, iar reclamantul nu le-a contestat considerand ca aceasta taxa este datorata la bugetul de stat.
Regimul taxei de poluare pentru autovehicule, care a intrat in vigoare incepand cu data de 1 iulie 2008, a inlocuit in fapt regimul accizelor prevazut in Codul Fiscal pentru autoturismele si automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat pana la data de 31 decembrie 2006.În conditiile desfiintarii frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reasezarea acestei metodologii.
Odata cu reasezarea metodologiei de calcul s-a avut in vedere si eliminarea reglementarilor privind inmatricularea autoturismelor potrivit carora pana pana la 31 decembrie 2006 nu se inmatriculau in Romania autoturismele a caror vechime depasea 8 ani si care aveau o norma de poluare inferioara normei EURO 3. In aceasta situatie a fost necesar a se intreprinde unele masuri pentru evitarea introducerii in Romania a unui numar exagerat de mare de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor masuri corespunzatoare in acest sens, ar fi avut drept consecinta transformarea in deseuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora in Romania, tara noastra urmand sa suporte costurile aferente reciclarilor, in locul tarilor de unde au fost achizitionate autovehiculele respective.
F. de prevederile constitutionale ale art. 148 a precizat urmatoarele:
Potrivit art.l-33 din Legea nr.157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Ceha, Regatul Danemarcei, Republica Federala Germania, Republica Estonia, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, M. Ducat al Luxemburgului, Republica Ungara, Republica Malta, Regatul Tarilor de Jos, Republica Austria, Republica Polona, Republica Portugheza, Republica Slovenia, Republica Siovaca, Republica Finalanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord ( state membre ale Uniunii Europene) si Republica Bulgaria si Romania privind aderarea Republicii Bulgaria si a Romaniei la Uniunea Europeana, semnat de Romania la Luxemburg la 25 aprilie 2005: " Legea-cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce priveste rezultatul care trebuie obtinut, lasand in acelasi timp autoritatilor nationale competenta in ceea ce priveste alegerea formei si a mijloacelor. ",
Totodata a precizat faptul ca alin.2 al art.148 din Constitutia Romaniei instituie suprematia tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozitiilor legale mai sus invocate rezulta faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privinta rezultatului, insa autoritatile nationale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozitiile legilor cadru devin
obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.Cu privire la prevederile art 9 alin.1 din Tratatul Comunitatii Europene precizam ca acestea se refera la" interzicerea taxelor vamale la import si la export si la alte taxe cu efect echivalent", or, taxa de prima inmatriculare nu intra in aceasta categorie nefiind o taxa vamala care se percepe numai in cadrul relatiilor comerciale dintre tarile membre ale Uniunii Eurpene ci se aplica, tuturor autoturismelor /autovehiculelor inmatriculate in Romania indiferent daca provin din productia interna sau din spatiul comunitar.
Totodata, fata de sustinerea reclamantei ca taxa de prima inmatriculare auto, din Romania este discriminatorie apreciem ca argumentele care stau la baza acestei afirmatii nu pot fi retinute intrucat regimul fiscal este acelasi pentru toate persoanele care inmatriculeaza autoturisme/autovehicule in Romania.
De asemenea, a aratat ca in cazul in care suntem in prezenta acelorasi specificatii tehnice, legislatia noastra prevede plata unei taxe de inmatriculare in Romania in acelasi cuantum indiferent daca este vorba de autoturismele/autovehiculele din productia interna sau din cele produse in spatiul comunitar. Astfel, a invederat ca argumentele invocate sunt neintemeiate, intrucat legislatia europeana nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia sa nu fie mai mare decat al taxelor care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare.
Prin urmare ar trebui sa se stabileasca prin mijloace procedurale specifice daca taxa achitata in concret de reclamant este sau nu mai mare decat nivelul taxelor achitate direct sau indirect pentru produsele interne similare.
In acest context trebuie mentionat si faptul ca nici Comisia Europeana nu este impotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei inmatriculari a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei. De asemenea, precizam ca principiul " poluatorul plateste ", pe care se bazeaza si instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii europene. Precizam de asemenea ca 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor ( intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru ).Prin urmare, existenta unei taxe de prima inmatriculare nu este contrara dispozitiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentand taxa de inmatriculare.De altfel, a institui obligativitatea platii taxei de prima inmatriculare numai in cazul importului de autoturisme/ autovehicule ar putea fi considerat la randul sau un regim fiscal discriminatoriu intre persoanele care importa bunuri si cele care aduc in tara bunuri din spatiul comunitar. F. de cele mentionate mai sus, invederam instantei faptul ca obligatia generica de armonizare a legislatiei interne cu cea europeana, instituita prin art. 148 alin.2 din Constitutie, si cea speciala, prevazuta de art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunitatii Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu si instantelor judecatoresti. Totodata, trebuie retinut si faptul ca nu ne aflam in prezenta unui regim fiscal discriminator, intrucat obligatia platii taxei de prima inmatriculare exista pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de tara de provenienta a acestora, nefiind deci in prezenta unei ingradiri a liberei circulatii a marfurilor, principiu statuat in Tratatul Comunitatii Europene. Mai mult decat atat potrivit art.126 alin.2 din Constitutia Romaniei" Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege."
Astfel a aratat ca nici o lege in vigoare nu acorda competenta unei instante de drept comun de a se pronunta asupra compatibilitatii unor prevederi legale ale dreptului intern cu constitutia si cu tratatele internationale.Aceasta atributie revine exclusiv Parlamentului si, eventual Curtii Constitutionale, singurele institutii in masura sa aprecieze daca legislatia referitoare la taxa de prima inmatriculare contravine Constitutiei sau reglementarilor Uniunii Europene si sa adopte hotarari in consecinta.Avind in vedere ca taxa de prima inmatriculare a fost achitata de reclamant in baza unor dispozitii legale in vigoare la data platii, respectiv art.2141 Cod fiscal consideram ca suma nu poate fi restituita.
A învederat onoratei instante de recurs ca potrivit dispozitiilor art.205 Cod procedura fiscala, " impotriva actelor administrative-fiscale, reclamantul poate formula contestatie la organul administrativ fiscal emitent al actului. De asemenea, teza finala a articolului sus mentionat arata ca formularea contestatiei nu inlatura dreptul la actiune, in conditiile legii, direct in fata instantei.
Astfel ca pentru contestarea actelor administrativ fiscale exista doua cai:
-fie petentul se adreseaza cu o contestatie organelor administrativ -fiscale, in conditiile aratate de art. 205-209 Cod procedura fiscala, iar daca este nemultumit de modalitatea de solutionare a contestatiei poate ataca in fata instantei de contencios administrativ competente decizia de solutionare a contestatiei;
- fie, daca nu opteaza pentru formularea unei contestatii in fata organului fiscal, atacata in fata instantei de contencios administrativ actul administrativ fiscal considerat nelegal sau netemeinic, cu respectarea insa a dispozitiilor legii nr. 554/2004, inclusiv in ceea ce priveste dispozitiile art. 7 care impun efectuarea procedurii prealabile."Or, rugam onorata instanta de recurs sa constate ca reclamantul nu a urmat nici una dintre cele doua cai aratate anterior.
Acesta a solicitat doar restituirea taxei de poluare, fara a ataca insa actul administrativ - fiscal prin care a fost stabilita aceasta taxa, respective Decizia de calcul a taxei de poluare .Arata ca, corespondenta adresata institutiei noastre, reprezinta o modalitate de exprimare a nemultumirilor reclamantului cu privire la legalitatea perceperii taxei de poluare fara a indica in mod concret actul administrativ fiscal considerat nelegal, pentru care sa fie solicitata anularea.
A solicitat sa se constate ca in situatia in care institutia noastra nu ar fi emis decizia de calcul a taxei de poluare si ar fi incasat taxa de poluare fara existenta unui act administrativ fiscal care sa o stabileasca se putea ataca in fata instantei de contencios refuzul de restituire a sumei.ln prezenta speta exista un act administrativ fiscal, reclamantul neputand primi suma decat daca anuleaza actul de impunere.ln ceea ce priveste capatul de cerere prin care se solicita restituirea sumei reprezentand taxa de poluare, in completarea celor de mai sus, reiteram onoratei instante de recurs ca restituirea de sume de la buget la cerere se realizeaza in conditiile stabilite de art. 117 din O. G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republica ta, cu modificarile si completarile ulterioare. Ori, restituirea solicitata nu poate fi incadrata in niciuna din situatiile stabilite de art. 117 Iit. a) - h) din actul normativ mentionat, sumele fiind platite in temeiul unui text prevazut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pasaport etc.).Totodata, mentionam ca, din textul O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se retine ca este vorba de restituirea taxei de poluare numai in anumite conditii, conditii reglementate in art.8 din OUG nr.50/2008.
Din cele de mai sus expuse, coroborate cu prevederile art.9 din OUG nr.50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta fara dubii ca reclamantul nu se regaseste in niciuna din aceste prevederi, motiv pentru care a solicitat sa se considere taxa de poluare achitata de reclamant ca legal datorata, cu consecinta respingerii actiunii ca neintemeiata.
Referitor obligarea institutiei recurente la plata cheltuielilor de judecata, a invederat instantei de recurs ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de art. 274 alin. (1) Cod proc.civila.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derularii procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.
O alta conditie care trebuie indeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi castigat in mod irevocabil procesul, ori in situatia de fata nu ne incadram in aceasta categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credinta, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi retinute in sarcina acesteia pentru ca sa fie obligată la plata cheltuielilor de judecata.
A învederat instantei de judecata că Administratia S. 6 a Finantelor Publice s-a conformat unor dispoziții legale speciale, în vigoare la acea dată.
Or, in speta, nu este indeplinita niciuna dintre aceste conditii, actele atacate de catre reclamanta fiind temeinic si legal intocmite, motiv pentru care a solicitat respingerea, ca neîntemeiat, și a acestui capăt de cerere.
In drept, a invocat art. 304 pct. 9 si 3041 din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, Legea nr. 157/2005, Constitutia Romaniei.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând recursul,prin prisma motivelor formulate, Curtea retine urmatoarele:
1.Cat priveste asertiunea recurentei privitor la destinatia bugetara a sumelor incasate cu titlu de taxa de poluare ,Curtea retine că este irelevanta ,cata vreme AFP Sector 6 se legitimează în calitate de emitent al deciziei de calcul al taxei de poluare ,pe baza careia reclamanta a achitat suma anterior mentionata.
Taxa de poluare achitata de către reclamanta a fost încasată de către AFP S6,astfel că reclamantul a justificat abilitarea pârâtei de a sta în judecată de vreme ce există identitate între persoana chemată în judecată și aceea obligată în raportul de drept fiscal dedus judecătii.
2.Critica adusă de recurenta sentinței tribunalului privitor la faptul că nu este în căderea nici a autorităților fiscale și nici a instanțelor judecătorești să procedeze la analiza compatibilității reglementării fiscale naționale cu prevederile dreptului comunitar și, urmare a acestei analize, să acorde prioritate reglementării comunitare,nu poate fi primita.
Curtea observă că recurenta nu aduce nici un fel de argumente în sprijinul susținerilor sale, ignoră jurisprudența comunitară conturată cu privire la exact acest aspect, invocată pe larg de tribunal în argumentarea soluției pronunțate.
Se impune astfel a fi reiterate prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora „ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare” - și legislația comunitară, astfel cum este aceasta interpretată jurisprudențial de CJCE, legislație cu caracter obligatoriu și care prevalează asupra reglementării din dreptul național.
Referitor la aplicabilitatea necondiționată a reglementării fiscale naționale, invocată de recurente, Curtea subliniază că obligația de aplicare cu prioritate a reglementărilor comunitare nu incumbă doar jurisdicțiilor naționale, ci și celorlalte puteri ale statului în exercitarea propriilor atribuții.
Prin urmare, în aprecierea caracterului legal/nelegal al taxei percepută de pârâta recurentă AFP sector 6, trebuie ca ea să se raporteze la legislația comunitară, neputându-se deroba de aceasta prin invocarea respectării reglementării interne, fără a proceda, ca pas imediat următor, la cercetarea conformității acestei reglementări cu reglementările comunitare primare și, finalmente, la a da eficiență efectului direct al acestora din urmă.
Efectul direct al alin. 1 al art. 90 din Tratat a fost recunoscut de CJCE în cauza C-57/65 Lütticke GmbH v. Hauptzollamt Sarrelouis, în care a statuat că textul menționat produce efecte directe și dă naștere unor drepturi individuale pe care instanțele naționale trebuie să le protejeze.
De asemenea, în cauza Amministrazione delle Finanze dello Stato v Simmenthal SpA C-106/77, CJCE a statuat că o instanță națională chemată să aplice, în limitele jurisdicției sale, prevederile comunitare este obligată să confere efect deplin acestora, chiar refuzând aplicarea legislației naționale în măsura în care aceasta vine în conflict cu reglementarea comunitară, chiar adoptată ulterior, fără să fie nevoie să solicite sau să aștepte abrogarea prevederii neconforme fie pe cale legislativă, fie pe calea controlului de constituționalitate.
Desigur că punerea reglementării naționale în acord cu reglementarea comunitară este în competența exclusivă a puterii legiuitoare, însă în speță se pune în discuție aplicarea reglementărilor incidente și respectarea ierarhiei acestora, la o cauză concretă, iar nu modificarea legislației.
3. Trecând la analiza de fond a neconformității taxei de poluare cu prevederile art. 110 TFUE, instanța consideră că se impun câteva considerațiuni în privința soluției tribunalului în lumina Hotărârii din 7 aprilie 2011 a CJUE, T., C-402/2009.
CJUE a reținut că „din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin OUG nr. 50/2008 nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa în cauză este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat”, însă „chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea din 5 octombrie 2006, Nádasdi și Németh, C‑290/05 și C‑333/05, punctul 47)”.
Analizând dacă taxa de poluare chestionată în prezenta cauză, creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, CJUE a stabilit că „un sistem precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008”.
În continuare, CJUE reafirmă că, în ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri, aprecieri care însă, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie să fie lipsite de efectul descurajării vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. Analizând din această perspectivă reglementarea națională, CJUE a statuat că „rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”.
În concluzie, curtea europeană a stabilit că, deși taxa de poluare aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008, a statuat că, prin nivelul la care poate ajunge în anumite situații taxa, are ca efect descurajarea punerii în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechie și aceeași uzură de pe piața națională.
Așa fiind ,Curtea constata ca ,in mod judicios ,instanta de fond a dispus restituirea catre reclamant a taxei de poluare achitată de catre acesta.
4.Critica recurentei în ceea ce priveste dispozitia instantei de fond de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecata reprezentând taxa de timbru si timbru judiciar este apreciata de catre Curte ca nefondata.
Curtea retine că de vreme ce parata a cazut în pretentii -fiind obligata la restituirea taxei de poluare- culpa sa procesuala este evidenta ,fapt ce indreptateste reclamantul ,în temeiul art.274 alin.1 C.proc.civ ,la a pretinde si primi cheltuielile de judecata efectuate in cadrul litigiului dedus judecatii.
Faptul ca taxa de poluare are o consacrare in legislatia romanesca nu indreptateste concluzia recurentei in sensul ca nu se poate identifica vreo culpa a sa in declanasarea procedurii judiciare ,cata vreme ,astfel cum s-a aratat anterior ,aplicarea cu prioritate a reglementărilor comunitare nu incumbă doar jurisdicțiilor naționale, ci și celorlalte puteri ale statului în exercitarea propriilor atribuții.
Reținând toate aceste considerente, Curtea urmează ca – în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. - să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât Administrația S. 6 a Finanțelor Publice București prin Reprezentant Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice București împotriva sentinței civile nr. 2519 din data de 08 Mai 2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant V. M., intimatul-pârât D. G. DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 septembrie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
E. C. V. | M. N. | B. L. PATRAȘ |
GREFIER |
A. I. B. |
Red. BLP/ 2 ex
Jud. fond S. S. C./ Tribunalul București-Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 7227/2014. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 3258/2014. Curtea de... → |
|---|
