Anulare act administrativ. Sentința nr. 799/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 799/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 3588/2/2013
Dosar nr.:_ |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 799
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.03.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: C. M. F.
GREFIER: P. C.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată în contencios administrativ formulate de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtele C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și B. N. M., având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 24 februarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera dar și pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 10 martie 2014, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând, constată:
- Obiectul litigiului în fața Curții de Apel:
Reclamanta S.C. H. N. FARMA S.A. a formulat CONTESTAȚIE împotriva Hotărârii nr. 122 din data de 20.03.2013 pronunțata de către Colegiul Director al Consiliului N. pentru Combaterea Discriminării in dosarul nr. 499/2012, petiția nr. 5684/19.11.2012, prin care Colegiul Director a constatat:
- săvârșirea de către reclamanta a unei fapte de discriminare impotriva petentei B. N. - M., potrivit art. 2 alin. 3 coroborat cu art. 6 lit. b) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea faptelor de discriminare, cu modificările si completările ulterioare, republicata;
- aplicarea unei amenzi contravenționale in valoare de 1.000 de lei in sarcina sa
conform art. 26 alin. l al O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea faptelor de discriminare, cu modificările si completările ulterioare, republicata.
Solicita admiterea contestației si anularea Hotărârii nr. 122/20.03.2013 a Colegiului Director al C.N.C.D. ca fiind neîntemeiata.
În fața Curtii de apel parata CNCD a depus intampinare prin care a sustinut legalitatea si temeinicia hotararii contestate, reluand, in esenta, aceeasi motivare cu aceea din hotararea contestata.
De asemenea, parata B. a depus la dosar pe parcursul procesului concluzii si note scrise în sustinerea temeiniciei si legalitatii hotararii contestate, precum si a plangerii sale formulate in fața CNCD.
2. Hotararea nr. 122 din data de 20.03.2013 pronunțata de către Colegiul Director al Consiliului N. pentru Combaterea Discriminării in dosarul nr. 499/2012
În fapt, prin petiția 5684/19.11.2012 petenta B. arată că ocupă funcția de manager de farmacii. Printre atribuțiile de serviciu se regăsesc și supravegherea activității farmaciilor din zona desemnată ceea ce presupune planificarea vizitelor în teritoriu, colaborearea cu forța de vânzare pentru a implementa în teritoriu planul de vânzări agreat și pentru a dezvolta relațiile externe, monitorizarea și revizuirea activității farmaciilor, identificarea și rezolvarea problemelor de business, aplicarea politicii companiei în mod onest și conștient, organizarea ședințelor de vânzări în mod regulat și eficient, motivarea echipei și încurajarea ideilor bune.
În contractul individual de muncă era prevăzut ca loc de muncă H. N. Farm S.A, în urma modificării prin actul adițional nr. 11/20.07.2011 locul de muncă a fost modificat în sensul că a fost specificat ca fiind H. N. Farm S.A punct de lucru H.N. 22, situată în bulevardul Tomis nr. 314, ..
Contractul individual de muncă al petentei a fost suspendat pe perioada concediului pentru creșterea și îngrijirea copilului la data de 17 august 2011.
La data de 7 iunie 2012, petenta și-a reluat activitatea.
La data de 13.06.2012 petentei i-a fost comunicată prin email noua configurație a zonei și farmaciilor alocate, respectiv HN92, HN 134, HN 54 și HN 108.
Petenta arată că i s-a amenajat un loc de muncă nu în cadrul unității HN22 (cea menționată cu acest titlu în actul adițional), ci în cadrul unității HN92. Modul în care a fost amenajat locul de muncă este cu toptul impropriu, petenta fiind înghesuită într-un loc de trecere către vestiar, fără iluminare naturală și aerisire corespunzătoare. Elementele de birotică puse la dispoziție sunt vechi și nu corespund cerințelor specifice postului.
Petenta apreciază că, prin conduita sa, angajatorul nu respectă o aplicarea conformă a principioului egalității și al excluderii discriminării în exercitarea dreptului la muncă și a dreptului la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare. Măsurile discriminatorii s-au concretizat prin demersul reprezentantului angajatorului constând în modificarea unilaterală a locului de muncă prin schimbarea farmaciilor din zona de competență.
În urma analizării întregii documentații aflate la dosar, a lucrărilor de specialitate (audieri, solicitări puncte de vedere), Colegiul director al C.N.C.D. a decis:
"constatarea săvârșirii unei fapte de discriminare de către partea reclamată S.C. H. N. Farma S.A potrivit art. 2 alin. 3 coroborat cu art. 6 fit b) din O.G. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată. "
"aplicarea amenzii contravenționale în valoare de 1000 lei față de partea reclamată S.C. H. N. Farma S.A., conform art. 26 alin. 1 al O.G. 137/2000R"
În cuprinsul Hotararii CNCD contestate în prezentul litigiu s-au retinut urmatoarele:
5.1. Prin petiția formulată și trimisă spre soluționare Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării acesta este sesizat cu privire la săvârșirea unei potențiale fapte de discriminare în sensul că, la întoarcerea din concediul pentru creșterea și îngrijirea copilului, angajatorul o supune pe petenta (B.) la un tratament injust, cerându-i să lucreze într-o altă localitate decât cea stabilita.
5.2.În punctul de vedere exprimat de partea reclamată aceasta precizează că nu a efectuat niciun fel de act de discriminare împotriva petentei, ci a procedat ca și în cazul celorlalți manageri de farmacii, respectiv a analizat în funcție de factorii obiectivi care sunt zonele în care H. N. dorește să se extindă și a arondat în consecință farmaciile către aceștia, fără a exista vreun criteriu de discriminare.
5.3.Coroborat actului normativ care reglementează prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare precum și atribuțiile și domeniul de activitate al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, Colegiul director trebuie să analizeze în ce măsură obiectul petiției este de natură să cadă sub incidența prevederilor O.G. nr. 137/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, Colegiul director analizează în strânsă legătură în ce măsură obiectul unei petiții întrunește, în prima instanță, elementele art. 2 al O.G. nr. 137/2000, republicată, cuprins în Capitolul I Principii și definiții al Ordonanței și subsecvent, elementele faptelor prevăzute și sancționate contravențional în Capitolul II Dispoziții Speciale, Secțiunea l-VI din Ordonanță, în măsura în care se reține întrunirea elementelor discriminării, așa cum este definită în art. 2, comportamentul în speță atrage răspunderea contravențională,
după caz, în condițiile în care sunt întrunite elementele constitutive ale faptelor contravenționale prevăzute și sancționate de O.G. nr. 137/2000, republicată.
5.4.Conform art. 2 alin. 3 din O.G. 137/2000, privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, „sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare,,. Potrivit art. 6 din O.G. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare "constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, discriminarea unei persoane pentru motivul că aparține unei anumite rase, naționalități, etnii, religii, categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia, într-un raport de muncă și protecție socială, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, manifestată în următoarele domenii: (...) b) stabilirea și modificarea atribuțiilor de serviciu, locului de muncă sau a salariului."
5.5.Colegiul director reține că diferența de tratament devine discriminare, în sensul legislației interne și comunitare atunci când se induc disfuncții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Pentru ca încălcarea dreptului la nediscriminare să se producă trebuie stabilit că persoanele plasate în situații analoage sau comparabile beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nicio justificare obiectivă sau rezonabilă.
5.6.În conformitate cu prevederile Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați, art. 10 art. 1 "maternitatea nu poate constitui un motiv de discriminare", iar la art. 10 alin. 7 se prevede că "la încetarea concediului de maternitate sau a concediului de creștere și îngrijire a copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap salariata/salariatul are dreptul de a se întoarce la ultimul loc de muncă sau la un loc de muncă echivalent, având condiții de muncă echivalente și, de asemenea, beneficia de orice îmbunătățire a condițiilor de muncă la care ar fi avut dreptul în timpul absenței." Colegiul director ia act de faptul că, după revenirea petentei din concediul de creștere și îngrijire copil, angajatorul i-a modificat acesteia locul de muncă, cerându-i să lucreze într-o altă localitate decât cea stabilită (subl ns, FCM).
5.7.Conform O.U.G. nr. 111 din 8 decembrie 2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, art. 25 alin. 3 este interzisă concedierea persoanei care se întoarce din concediul de creșterea copilului, timp de 6 luni. Colegiul director constată că, în conformitate cu această ordonanță de urgență, persoanele aflate în concediul de creșterea copilului și persoanele care se întorc din acest concediu, timp de 6 luni, nu se află în situație similară cu alte persoane, în sensul în care nu pot ft concediate. Colegiul director reține că angajatorul nu a demarat vreo acțiune pentru concedierea petentei în termen de 6 luni de la revenirea din concediul de creștere și îngrijire copil, dar prin atitudinea și măsurile întreprinse la adresa acesteia se poate ajunge la determinarea petentei de a renunța la locul de muncă (subl ns, FCM).
5.8.Colegiul director constată că în speță este incident art. 6 din O.G. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, potrivit căruia constituie contravenție discriminarea unei persoane pe motivul că aparține unei anumite rase, naționalități, etnii (...), într-un raport de muncă și protecție socială, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, manifestată în următoarele domenii: b) stabilirea și modificarea atribuțiilor de serviciu, locului de muncă sau a salariului.
5.9. Colegiul director reține că în cazul semnalat de petentă sunt incidente prevederile art. 2, alin. 3 coroborat cu art. 6 alit. b) din O.G. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, neasigurarea de către angajator a aceluiași loc de muncă pentru petentă la reîntoarcerea din concediul pentru creșterea și îngrijirea copilului reprezentând o faptă de discriminare. (subl ns, FCM).Colegiul director dispune sancționarea cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei a părții reclamate.
5.10.Colegiul director constată că discriminarea de gen — cum este definită discriminarea pe criteriul maternității de directivele Comisiei Europene în domeniu — reprezintă o formă gravă de discriminare, punând în pericol practic o întreagă familie. Aceste directive și jurisprudența Curții Europene de Justiție solicită statelor membre Uniunii Europene aplicarea unor sancțiuni efective, proporționale și descurajante. Având în vedere aceste aspecte și prevederile art. 26 alin. 1 al O.G. nr. 137/2000, cu modificările ulterioare, care stabilește limitele - amenzilor contravenționale {„Contravențiile prevăzute la art. 2 alin. (5) și (7), art. 5-8, art. 10, art. 11 alin. (1), (3) și (6), art. 12, art. 13 alin. (1), art. 14 și 15 se sancționează cu amendă de la 400 lei la 4.000 lei, dacă discriminarea vizează o persoana fizică, respectiv cu amendă de la 600 lei la 8.000 lei, dacă discriminarea vizează un grup de persoane sau o comunitate. Colegiul director decide aplicarea amenzii contravenționale în valoare de 1000 lei față de S.C. H. N. Farma S.A.
- Considerentele Curții de Apel:
a)Situația de fapt
In fapt, reclamanta S.C. H. N. FARMA S.A. („H. N.") a incheiat cu parata B. (fosta M.) N.-M., contractul individual de munca nr. 2207/02.07.2009, in baza căruia salariata a fost angajata in funcția de Manager Farmacii (Area Sales Manager). La lit. D contract locul de munca se indica „H. N. Farma SA” -fila 26 dosar.
O parte dintre responsabilitățile prevăzute in fisa postului petentei (pct. 5) se refera la supervizarea activității farmaciilor din zona desemnata, la planificarea si coordonarea vânzărilor privind aceste farmacii, la monitorizarea activității de aprovizionare, la monitorizarea problemelor de personal, la implementarea strategiei de marketing.
Inițial, de la momentul angajării sale, si ulterior petenta a primit spre coordonare un număr de 14 farmacii alocate atat in București, cat si in Constanta, aceasta fiind zona desemnata de către superiorul sau direct, zona pe care petenta a inteles sa o coordoneze, potrivit dispozițiilor angajatorului sau si celor inscrise in fisa sa de post (e-mailul din 15.09.2010 prin care se modifica alocarea farmaciilor pe zona București si Sud).
Având in vedere strategia de extindere activității reclamantei in zona Constanta, precum si modificările intervenite in situația familiala a paratei, respectiv schimbarea domiciliului din București in Constanta, incepand cu data de 01 noiembrie 2010, parata B. a primit spre coordonare un număr de 3 farmacii situate pe raza municipiului Constanta, respectiv farmaciile HN 22, HN 80 si HN 92. (e-mailul din 02.11.2010).
Ulterior, urmare a modificărilor intervenite in cursul anului 2011 in legislația muncii, respectiv obligativitatea precizării exprese a locului muncii, intre reclamanta si parata a fost semnat Actul adițional nr. 11/20.07.2011 prin care s-a stabilit ca loc al muncii punctul de lucru al societății - farmacia HN 22, situata in Constanta, ., ., acesta reprezentând locul unde sustine reclamanta că parata B., de la acea data si pana in prezent, isi are biroul si dotările logistice necesare in vederea coordonării farmaciilor din zona desemnata.
La data de 17 august 2011 parata a intrat in concediu de creștere si ingrjire copil, contractul sau de munca fiind suspendat pana la implinirea de către copil a vârstei de 1 an, revenirea acesteia in activitate având loc la data de 07.06.2012.
Litigiul s-a nascut intre parti cu privire la alocarea farmaciilor pentru parata la revenirea acesteia din concediu.
La momentul revenirii in activitate, paratei i-au fost alocate spre coordonare următoarele farmacii: HN 92 - Constanta, HN 54 - G., HN 134 - G., HN 108 - Targoviste. Reclamanta sustine ca parata a refuzat coordonarea acestora.
Ulterior, i-au fost alocate spre coordonare inca 2 (doua) farmacii situate in Călărași (HN 145), respectiv Năvodari (HN 137). Reclamanta sustine ca parata a refuzat coordonarea acestora (referitor la farmacia HN 137 se arata ca parata s-a implicat intial in activitatea de coordonare a acesteia, apoi a refuzat si coordonarea acesteia).
Ca urmare a incalcarii de către petenta a prevederilor Regulamentului Intern al Societății cu privire la obligația salariaților de a indeplini atribuțiile „ce le revin conform fisei postului [...] si dispozițiilor de serviciu transmise pe cale ierarhica"; "[...] sa execute corect, la timp si in bune condiții toate lucrările ce le sunt repartizate, cu respectarea dispozițiilor si instrucțiunilor primite de la șefii ierarhici, reclamanta a dispus sancționarea petentei cu reducerea salariului de baza pe o durata de 1 luna cu 5% potrivit Deciziei de sancționare nr. 2419//27.07.2012, respectiv 5% pe o durata de 3 luni potrivit Deciziei de sancționare nr. 3309/12.10.2012.
Aceste decizii de sancționare fac obiectul litigiului de munca inregistrat pe rolul Tribunalului Constanta, respectiv dosarul nr._/118/2012.
b)Cu privire la legalitatea si temeinicia Hotărârii CNCD nr. 122/20.03.2013, Curtea reține:
1. În prealabil, Curtea trebuie să remarce faptul că acțiunea în anularea hotararii CNCD reprezintă o cale de atac împotriva unui act administrativ-jurisdicțional care are si caracterul de act sanctionator, în același timp.
Prin urmare, în calea de atac persoana care reclama (devenita parata in litigiul din fața Curții nu mai poate invoca motive suplimentare în ceea ce priveste fapta de discriminare. De asemenea, nici parata CNCD emitent al actului sanctionator nu mai poate dispune completarea motivarii actului pe calea intampinarii. In mod similar, nici reclamanta – persoana sanctionata nu mai poate invoca aparari suplimentare celor invocate la CNCD in combatarea faptei, ci, eventual, poate invoca nelegalitatea sanctiunii sau dupa caz, alte elemente de nelegalitate a hotararii insesi – cum ar fi, de ex, nemotivarea. Altfel spus, cu privire la existenta sau nu a faptei de discriminare nu pot fi aduse instantei motive noi în calea de atac, neinvocate la/de CNCD și neanalizate de acesta.
Revenind la analiza propriu-zisa a hotararii CNCD contestate, Curtea retine:
2. Hotararea CNCD este nemotivata, fapt care atrage sanctiunea nulitatii acesteia. Motivarea actului administrativ constituie o garanție împotriva arbitrariului, mai cu seama in conditiile in care actul administrativ este atat unul administrativ-jurisdictional, emis in solutionarea, in faza administrativa, a unui lititgiu inter partes, cat si de sanctionare.
Motivarea trebuie să conțină și elementele de fapt care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile actului si a masurilor sau solutiilor dispuse/pronuntate prin acesta, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate de către instanța de judecată.
Curtea remarcă, din analiza hotararii contestate, ca motivarea contine considerente generale in materia discriminarii, iar la analiza in concret a discriminarii din speța de fața, motivarea este extrem de succinta si insuficienta. CNCD nu analizeaza nicio proba dintre cele depuse la dosar, ci se multumeste sa arate că: 1. după revenirea petentei din concediul de creștere și îngrijire copil, angajatorul i-a modificat petentei locul de muncă, cerându-i să lucreze într-o altă localitate decât cea stabilită, iar neasigurarea de către angajator a aceluiași loc de muncă pentru petentă la reîntoarcerea din concediul pentru creșterea și îngrijirea copilului reprezentând o faptă de discriminare; 2. angajatorul nu a demarat vreo acțiune pentru concedierea petentei în termen de 6 luni de la revenirea din concediul de creștere și îngrijire copil, dar prin atitudinea și măsurile întreprinse la adresa acesteia se poate ajunge la determinarea petentei de a renunța la locul de muncă.
În ceea ce priveste afirmatia nr. 2, aceasta este o simpla ipoteza, neconfirmata de situatia de fapt concreta din speta, parata nu a fost determinata sa renunte la locul de munca, ci a fost ulterior sanctionata disciplinar, litigiile declanșate fiind in prezent pe rolul instantei competente in materia litigiilor de munca.
Litigiul de fata se centreaza, in realitate in jurul afirmației nr. 1 „neasigurarea de către angajator a aceluiași loc de muncă pentru petentă la reîntoarcerea din concediul pentru creșterea și îngrijirea copilului reprezentând o faptă de discriminare”. CNCD nu a analizat, din probele depuse in fata sa, care au fost ratiunile pentru care paratei B. nu i s-a asigurat „același loc de munca”, daca ele au avut sau nu o justificare obiectiva si daca parata a fost sau nu supusa unui tratament cu caracter discriminatoriu in raport cu celelalte colege care aveau aceleasi atributii si s-au aflat in aceeasi situatie – intoarcere din concediul pentru cresterea si ingrijirea copilului.
Consiliului N. pentru Combaterea Discriminării s-a limitat la simple afirmații ca parata este supusa unor discriminări, neluand in considerare faptul ca petenta nu a invocat in mod expres vreun criteriu discriminatoriu, dupa cum nici nu a arătat care ar fi diferențierile sau dezavantajele la care ar fi fost supusa in raport cu ceilalți angajați raportat la prevederile O.G. nr. 137/2000.
Prin urmare, nemotivarea hotararii CNCD reprezinta, in sine, o cauza de nulitate a acesteia, dupa cum s-a aratat anterior.
Cu toate acestea, Curtea nu isi va limita aici analiza, ci va face si analiza pe fond a faptei de discriminare imputate, avand in vedere ca in disputa intre parti este insasi existenta (sau nu a) acesteia.
3. Motivele de discriminare care vor fi analizate de instanta
In ceea ce priveste motivele de discriminare invocate de parata, dupa cum s-a aratat anterior, acestea nu pot fi extinse in fata instantei, motivele de analizat fiind cele din sesizarea CNCD de la fila 153 si urm dosar și anume:
1. lipsa unui act aditional la CIM in care sa fie transpusa aceasta „modificare a locului muncii”;
2. Inclacarea clauzei privind locul de munca la revenirea din concediu, clauza stipulata in actul aditional nr. 11/2011;
3. Lipsa amenajarii unui loc de munca in unitatea HN nr. 22, ci in HN 92 – acesta din urma fiind impropriu;
4. Efectuarea cercetarii disciplinare ca urmare a atentionarii de catre parata asupra nelegalitatii schimbarii unilaterale a locului muncii. A mai aratat petenta ca nu i s-au comunicat toate e-mailurile profesionale, nu a primit bonus lunar la intoarcerea din concediu, nu a fost informata cu privire la activitatile de formare profesionala, i s-a modificat fisa postului unilateral, ca dna C. a fost mentinuta in coordonarea farmaciilor pe care le avea parata si dupa întoarcerea acesteia din concediu, ca atmosfera este tensionata.
4. Limitele competentei instantei de contencios cu privire la analiza modificarii locului muncii
In primul rand, Curtea are in vedere ca nu este in caderea instantei de contencios sa stabileasca daca reprezinta o modificarea a CIM (contractului individual de munca) coordonarea altor farmacii. Nu reprezinta un aspect care sa intre in competenta instantei de contencios a analiza . ca obiect discriminare, daca "zona desemnata" menționata in Fisa postului este diferita sau nu de "locul muncii" determinat in contractul individual de munca. Prin urmare, analiza facuta . discriminare nu poate viza sintagma „locul muncii” sau modificarea locului muncii din perspectiva Codului muncii sau a legislatiei muncii. Acest tip de analiza a sintagmelor in cauza tine exclusiv de resortul instantei investite cu litigiul de munca. In litigiul privind discriminarea locul muncii sau modificarea locului muncii vizeaza in realitate locul de munca în fapt, in realitatea obiectiva, iar nu modificarea locului de munca sau locul de munca asa cum se intelege in legislatia muncii. A interpreta in sens contrar inseamna a suprapune cele doua litigii si chiar a da in competenta unor instante diferite (de contencios si de litigii de munca) analiza aceleiasi probleme de drept – schimbarea locului muncii, ceea ce nu poate fi admis întrucat instanta de contencios nu are abilitarea legala de a se pronunta pe aspectul de legalitate a schimbarii locului muncii in sensul dreptului muncii. Mai mult, judecatorul de contencios nu este specializat in dreptul muncii si chiar exista riscul pronuntarii unor hotarari contradictorii pe aceeasi chestiune de drept.
Instanta de contencios este chemata sa analizeze: daca in fapt locul de munca al petentului s-a schimbat din locul A in locul B si daca schimbarea a avut ratiuni obiective sau/si daca schimbarea a fost determinata exclusiv de intoarcerea din concediul de crestere copil, iar aici se va analiza daca la nivelul angajatorului au mai existat situatii similare tratate diferit sau nu.
Prin urmare, instanta de contencios nu va analiza nici sustinerile reclamantei, nici apararile partii adverse privind legalitatea schimbarii locului muncii din perspectiva dreptului muncii.
Este necontestat in speta ca paratei B. i-au fost modificate farmaciile arondate de mai multe ori, inclusiv dupa intoarcerea acesteia din concediu. Acesta este cadrul in care instanta de contencios va analiza speta.
5. Situatia juridica a ASM (parata). Aspecte generale privind modificarea ariei farmaciilor monitorizate. Implicatii privind presupusa discriminare
Asa cum rezulta din Fisa postului paratei, activitatea pe care Managerul de farmacii trebuie sa o desfășoare, conform fisei de post, este una de supervizare si monitorizare si nu implica un loc de munca fix. Supervizarea activității farmaciilor din zona desemnata de către salariații societății care dețin funcția de Area Sales Manager se poate realiza doar prin efectuarea de vizite regulate la respectivele farmacii in teritoriu, prin implementarea tot in teritoriu a planului de vânzări agreat, prin dezvoltarea relațiilor externe, prin urmărirea aprovizionării acestor farmacii din subordine, așa cum cu claritate se prevede la pct. 5.3 și 5.2 din fișa postului paratei.
Cu privire la acest aspect, din corespondenta (e-mailuri depuse la dosarul CNCD) purtata intre dna B. si dna L. N. (alt angajat H. N.) de dupa revenirea dnei B. din concediu rezultă ca regula aplicata de societatea reclamanta tuturor ASM (aria sales manager) este ca zonele de responsabilitate sa fie desemnate de coordonatorul ASM in functie de criterii obiective, adica de cerintele activitatii reclamantei H. N., in acest sens fiind redactata si fisa postului paratei. Nu exista o procedura de alocare a farmaciilor (declaratiile martorilor B. si C. audiati in instanta). Aceasta imprejurare nu poate conduce la sanctionarea contraventionala a reclamantei pentru discriminare, ea tinand eventual, de legalitatea masurii, insa, nu s-a invocat in prezentul litigiu existenta unei norme legale care sa impuna reclamantei o atare procedura sau adoptarea unei atare proceduri, aspectul tinand de managementul propriu reclamantei, fiind o chestiune de oportunitate.
Curtea mai retine: Dupa cum rezulta din raspunsul reclamantei la intrebarea 32 din interogatoriu, alocarea zonelor desemnate si a farmaciilor are in vedere criterii obiective cum sunt dinamica si dezvoltarea activitatii societatii, iar societatea transmite un mesaj de informare/e-mail catre coordonatorul managerilor de farmacii catre toti managerii de farmacii. Numarul farmaciilor coordonate nu este intotdeauna egal pentru toti managerii de farmacii (raspunsul reclamantei la intrebarea nr. 44 din interogatoriu – fila 410 dosar).
Din raspunsul reclamantei la interogatoriu (filele 406 si urm vol 2) rezultă că functia de ASM presupune prin specificul atributiilor, vizite in teritoriu la sediile farmaciilor aflate in coordonare, iar niciunul din fostii sau actualii ASM nu au inserata in CIM sau actele aditionale la acesta o clauza de mobilitate (raspuns intrebarea nr. 2). Tot potrivit raspunsului reclamantei la interogatoriu – intrebarea 29 rezulta ca parata B. avea posibilitatea de a-si stabili programul de vizitare a farmaciilor alocate. Parata B. recunoaste in raspunsul la intrebarea nr. 20 faptul ca deplasarea la farmacii depindea de necesitatile acestora- fila 401 dosar.
In concluzie, reclamanta nu dispune de o procedura proprie de alocare a farmaciilor si niciunul din fostii sau actualii salariati nu a avut inserata o clauza de mobilitate in CIM. Si martora B. arata ca nu i s-a incheiat act aditional la CIM.
Prin urmare, din analiza declaratiilor martorilor cu privire la aspectele generale privind situatia ASM si a modificarii arondarii farmaciilor nu rezulta ca parata ar fi fost supusa unui tratament discriminatoriu in raport cu alti angajti sau in raport cu calitatea sa de mama intoarsa din concediul pentru cresterea copilului.
6. Aspecte particulare privind modificarea ariei farmaciilor monitorizate in cazul paratei. Implicatii privind presupusa discriminare
S-a mai ridicat in speta chestiunea raportului dintre modificarea domiciliului paratei si modificarea ariei de coordonare.
Modificarea domiciliului unui angajat nu era esentiala in desemnarea zonei de coordonare, insa era un element ajutator [in stabilirea zonei de coordonare, n.ns FCM] – declaratie martor C., f 412 si urm, iar alocarea farmaciilor în funcție de localitatea de domiciliu a angajatului era o chestiune care nu ținea de politica economica a reclamantei, insa reclamanta incerca sa aloce farmaciile in functie de localitatea de domiciliu a angajatului. Mai arata martorul C. faptul ca reclamanta avea ca regula a discuta cu salariatii despre alocarea zonelor si era firesc sa se discute si cu parata, martorul indicand faptul ca nu au fost cazuri de alocare farmacii fără discuții. In acelasi sens declara si martora B., fila 416 v.
In plus, din probele administrate, rezulta ca reclamanta a venit in sprijinul dnei B. atunci cand s-a mutat din Bucuresti in Constanta reducandu-i numarul de farmacii coordonate de la 14 la 3 (in acelasi sens raspunsul reclamantei la intrebarea 22 din interogatoriu fila 408), aspect nematerializat printr-un act aditional la CIM – mailul din 21. 06.2012, fila 99 verso.
Prin urmare, din analiza declaratiilor martorilor cu privire la aspectul daca la arondarea farmaciilor se tinea seama de domiciliul ASM, se retine ca acest element se putea lua in calcul conform practicii reclamantei, insa nu era esential la modificarea arondarii farmaciilor. Prin urmare, modificarile aveau in vedere politica economica sau necesitatile concrete ale reclamantei. Nu rezulta ca reclamanta isi asumase obligatia sa tina seama la modificarea ariei farmaciilor coordonate de modificarile in situatia personala – inclusiv de domiciliu – ale paratei. Prin urmare, pe cale de consecinta logica, nu se poate retine nici ca modificarea ariei de coordonare s-ar fi datorat exclusiv faptului ca parata s-a intors din concediu, ratiunile avute in vedere fiind acelea de politica a firmei, dupa cum se va arata si mai jos. Prin urmare din analiza acestui aspect tratat la acest punct din motivare nu rezulta ca parata ar fi fost supusa unui tratament discriminatoriu.
7. Modificarea ariei farmaciilor monitorizate in cazul altor salariate intoarse din concediul de crestere copil. Implicatii privind presupusa discriminare
Arata initial martorul C. faptul ca in ceea ce priveste alte femei intoarse din concediul de crestere copil nu s-au produs modificari pe zonele arondate. Cu toate acestea, martorul revine si adauga faptul ca dna P. a coordonat farmacii din Bucuresti si Ploiesti, iar la intoarcearea din concediu a coordonat zona Bucuresti. Martorul C. arata ca reclamanta, atunci cand domicilia in Bucuresti a coordonat si Constanta. Prin urmare, chiar si anterior concediului reclamanta coordona farmacii aflate la aprox. 250 km distanta de domiciliu, neputand invoca faptul ca reclamanta a modificat in mod expres aria de coordonare doar prin prisma faptului ca parata s-a intors din concediu.
Apoi, martora B. arata ca acesteia personal i-au fost modificate farmaciile din coordonare la intoarcerea din concediu si ca același lucru li s-a intamplat si dnelor Ciuca si E., tot la intoarcerea din concediu.
Prin urmare, nu se poate sustine ca reclamanta a aplicat paratei un tratament discriminatoriu, politica firmei fiind aceeasi si pentru celelalte angajate.
8. Lipsa incheierii unui act aditional la contractul individual de munca (CIM) in ceea ce priveste modificarea arondarilor. Implicatii privind presupusa discriminare
Din raspunsul paratei la interogatoriu, al mailurilor adresate reclamantei rezulta ca parata a solicitat intocmirea unui act aditional la CIM in care sa se prevada noile farmacii. Nu revine instantei de contencios sarcina de a transa aceasta chestiune a necesitatii unui act aditional, intrucat nu este competenta sa să analizeze aspecte de legalitate tinand de dreptul muncii. Din perspectiva discriminarii insa, nu rezulta ca aceasta ar fi fost o practica discriminatorie a reclamantei, intrucat nici celelalte salariate nu aveau incheiat un atare act aditional.
In ceea ce priveste actul aditional la CIM anterior incheiat între reclamanta si parata B., reclamanta arata in interogatoriu - raspunsul la intrebarea 14, fila 407 dosar ca acesta a fost incheiat ca urmare a modificarilor Codului muncii, aspect recunoscut de parata insesi in sesizarea depusa la CNCD, fila 153 verso, ultimul paragraf). Din nou, nu revine instantei de contencios sarcina de a transa aceasta chestiune a necesitatii unui act aditional, nici daca la revenirea din concediu a avut loc sau de fapt nu a avut loc o schimbare a locului muncii care sa presupuna sau nu o atare necesitate de act aditional, intrucat instanta repeta ca nu este competenta sa să analizeze aspecte de dreptul muncii, ci doar ca, in fapt fiind schimbat locul fizic al muncii (ca locatie), aceasta poate avea implicatii sub aspectul discriminarii.
Din analiza probelor si a considerentelor de mai sus rezulta ca instanta de contencios nu a constatat existenta unei discriminari sub acest aspect. Reclamanta si-a justificat incheierea unui act aditional la acel moment prin modificarile legislatiei muncii, ceea ce denota o justificare obiectiva, ins afara ca instanta de contencios sa poata cerceta legalitatea acestui demers sau nelegalitatea lipsei unui act aditional ulterior privind alocarea farmaciilor.
Practic, motivul de nemultumire al reclamantei, la revenirea din concediul de crestere copil era situarea farmaciilor de coordonat la distanta mare de domiciliu (raspunsul la intrebarea 10, fila 399- 399v).
Este drept ca din analiza probelor nu rezulta daca ar mai fi existat o salariata care la intoarcerea din concediu sa fi coordonat farmacii pe o distanta mare de domiciliu, insa din probe a rezultat ca au existat salariate intoarse din concediu carora reclamanta le-a modificat aria de coordonare. Nu se poate afirma insa ca o arie de coordonare mai indepartata de domiciliu ar reprezenta discriminare intrucat aria de coordonare nu este un element obiectiv in functie de care sa se poata stabili discriminarea.
Altfel spus, pentru a exista discriminare, trebuie sa existe siuatii comparabile carora sa li se ofere solutii diferite, nejustificate obiectiv. Or, stabilirea ariilor de coordonare pentru fiecare ASM era o chestiune pana la urma subiectiva a firmei, dar nu discriminatorie, care tinea de modul in care reclamanta intelegea sa-si desfasoare politica manageriala in functie de necesitatile economice.
Faptul ca un salariat este nemultumit de modul de alocare a farmaciilor de coordonat nu reprezinta si un aspect de discriminare. La momentul semnarii CIM angajatul care intra in raport juridic cu reclamanta este prezumat ca isi cunoaste atributiile si ca accepta politica firmei, inclusiv in ceea ce priveste modificarea de arondare a farmaciilor, neputandu-i-se impune angajatorului sa-și grefeze politica manageriala, economica doar pe necesitatile personale ale fiecarui angajat, inclusiv atunci cand sau ori de cate ori acesta isi modifica domiciliul. Din probele administrate rezulta ca, in opozitie cu nemultumirea paratei, practica societatii este aceea de putea sa tina seama de domiciliul angajatului, inclusiv de modificarea acestuia, dar acest aspect nu este necesar si obligatoriu in fundamentarea deciziei de alocare a farmaciilor.
9. Situatia biroului din HN 92
Reclamanta se plange de faptul ca biroul din farmacia HN 92 este impropriu activitatii (atat în plangerea, cat si in raspunsul la întrebarea 17 la interogatoriu, atasand si fotografii – fila 403-405).
In ceea ce priveste spatiul de lucru de la HN 92 (pentru care arata parata ca nu este propice desfasurarii activitatii), din e-mailul datat 01 iunie 2012, aflat si la dosarul CNCD rezulta cu claritate faptul ca reclamanta a facut demersurile necesare pentru montarea biroului, a scaunului- fila 518, deci a luat masurile necesare pentru o buna desfasurare a activitatii.
Totodata reclamanta i-a comunicat dnei B. faptul ca biroul sau este in incinta HN 22 CT si ca are la dispozitie biroul in incinta HN 92 CT pentru a se putea organiza de cuviinta (in acelasi sens raspunsul reclamantei la intrebarile 11, 13 interogatoriu fila 407 dosar, precum si declaratia martorei B., fila 415 v dosar), iar pentru orice alte cereri administrative i se comunica sa solicite sprijin de la reclamanta pentru a o putea ajuta (acelasi e-mail datat 01 iunie 2012).
10. lipsa conexiunii internet, lipsa bonusurilor, lipsa informarilor profesionale etc.
Mai invoca parata in contestatia la CNCD si alte aspecte de discriminare.
In ceea ce priveste celelalte e-mailuri depuse la dosarul CNCD (asadar cele in afara celor analizate deja de instanta), ele vizeaza corespondenta profesionala, iar in momentul in care parata a reclamat lipsa accesului internet, reclamanta a facut verificari si i-a comunicat ca exista conexiunea net.
Mai arata ca nu a primit bonus lunar la intoarcerea din concediu, ca nu a fost informata cu privire la activitatile de formare profesionala, ca i s-a modificat fisa postului unilateral, ca dna C. a fost mentinuta in coordonarea farmaciilor pe care le avea parata si dupa întoarcerea acesteia din concediu, ca atmosfera este tensionata.
Nu rezulta din nicio imprejurare faptul ca: parata avea dreptul neconditionat la bonus si ca acesta i s-ar fi nesocotit la intoarcerea din concediu. In acelasi sens, sunt nedovedite afirmatiile privind neincluderea in programele de formare profesionala, precum si atmosfera tensionata, parata multumindu-se sa faca pure si simple afirmatii, fără conexiune cu presupusa discriminare. Faptul ca dna C. ar fi fost mentinuta in coordonarea farmaciilor desi parata s-a intors din concediu nu reprezinta o chestiune de discriminare, ci eventual de legalitate sau de oportunitate a masurilor de management economic.
Astfel dupa cum a aratat Curtea, in speta nu sunt indeplinite conditiile art. 2 alin 3 coroborat cu art. 6 lit b din OG nr. 137/2000. Modul de alocare al farmaciilor către d-na B. nu este singular la nivelul reclamantei, ci reprezintă regula, astfel incat nu se poate vorbi de rea-credinta, presiune sau șicane din partea reclamantei.
11. Referitor la retinerea de catre Colegiului Dtrector a faptului ca "prin atitudinea si masurile intreprinse la adresa acesteia se poate ajunge la determinarea petentei de a renunta la locul de munca" astfel cum aceasta concluzie este precizata la pct. 5,7 din Hotararea nr. 122/20.03.2013, Curtea apreciaza vadit eronata aceasta opinie intrucat, in primul rand, nu exista la dosarul CNCD niciun indiciu in acest sens, dimpotriva parata fiind eliberata din functie pe motiv de abatere disciplinara - Sentința civila nr. 1513/22.03.2013 pronunțata in dosarul nr._/118/2012 de către Tribunalul Constanta.
Pentru toate aceste motive, Curtea va admite actiunea, va anula Hotararea CNCD nr. 122/20.03.2013, apreciind-o nelegala intrucat este nemotivata si netemeinica intrucat considerentele CNCD nu sunt sustinute prin probe.
In fine, prin concluzii scrise parata B. a incercat completarea plangerii initiale, aducand in instanta noi argumente de fapt si de drept. Instanta a stabilit deja cadrul, limitele analizei la contenstatia depusa la CNCD. In plus, Curtea mai remarcafaptul ca parata B. se raporteaza in concluziile si notele scrise la: concedierea nelegala la data de 29.05.2013 – aspect care excede litigiului, modificarea unilaterala a clauzelor contractului individual de munca – aspect care excede competentei instantei de contencios, dupa cum s-a aratat. In ceea ce priveste fortarea angajatei sa demisioneze, fiindu-i impus un loc de munca imposibil de acceptat datorita distantei, Curtea a aratat anterior faptul ca nu se poate stabili o legatura de cauzalitate intre aceast fapt si o eventuala discriminare, modificarea ariei de arondare a farmaciilor fiind o chestiune de politica a reclamantei, acceptata de oricare angajat la momentul incheierii unui contract individual de munca sau mai larg la momentul la care acesta intra in raporturi juridice de prestari servicii pentru reclamanta. Prin urmare, este indeplinita si conditia proportionalitatii masurii dispuse de reclamanta prin modificarea ariei de arondare a farmaciilor.
CU PRIVIRE LA SESIZAREA CURTII CONSTITUTIONALE CU EXCEPTIA DE NECONSTITUȚIONALITATE A DISPOZITIILOR ART. 355 A.. 1 ȘI A ART. 194 LIT. E TEZA A III A SI A IV A DIN NOUL COD DE PROCEDURA CIVILA, Curtea retine:
La data de 20.12.2013 parata B. a depus cerere privind sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstituționalitate a dispozitiilor art. 355 alin. 1 și a art. 194 lit. e teza a III a si a IV a din Noul Cod de procedura civila, indicand diferenta de tratament juridic a legiuitorului intre persoanele fizice și persoanele juridice in administrarea interogatoriului si invocand incalcarea art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție.
Curtea retine:
Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, (1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.
(5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.
Avand in vedere exceptia de neconstitutionalitate invocata, precum si faptul ca sunt indeplinite conditiile legale citate in cele ce preced cu privire la sesizarea Curtii Constitutionale, Curtea urmeaza sa sesizeze Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozitiilor art. 355 alin. 1 și a art. 194 lit. e teza a III a si a IV a din Noul Cod de procedura civila.
Curtea apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata intrucat Codul de procedurã civilã reglementeazã condițiile în care poate fi încuviințatã chemarea la interogatoriu și procedura de administrare a acestei dovezi, fãrã ca prin aceasta sã se încalce dreptul pãrților la egalitate in fața legii. Instituirea prin aceste texte a unei modalitãți de administrare a dovezii cu interogatoriu în soluționarea cauzelor civile este o opțiune a legiuitorului, procedura de judecatã fiind prevãzuta numai prin lege. Reglementarea diferitã de administrare a probei cu interogatoriu pentru persoanele juridice fiind justificatã în mod obiectiv și rațional prin situația diferitã în care se aflã acestea. In acest sens, de exemplu, Decizia CC nr. 33/2006.
Așa fiind, Curtea va admite actiunea, va anula Hotărârea CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII nr. 122/20.03.2013.
Va sesiza Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 355 alin. 1, 194 lit. e Teza a III-a și a IV-a NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în București, .. 2, sector 2, în contradictoriu cu pârâtele C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în București, Piata Walter M., nr. 1-3, sector 1, și B. N. M., cu domiciliul în C., ., nr. 98, ., ..
Anulează Hotărârea CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII nr. 122/20.03.2013.
Sesizează Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 355 alin. 1, 194 lit. e Teza a III-a și a IV-a NCPC.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședință publică, 10.03.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. M. F. P. C.
Redactat / Tehnoredactat FCM |
| ← Refuz soluţionare cerere. Încheierea nr. 10/2014. Curtea de... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1575/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
