Refuz soluţionare cerere. Încheierea nr. 10/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 10/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 40232/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR nr._
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. D. P.
JUDECĂTOR: B. C.
JUDECĂTOR: V. H.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă A. F., împotriva sentinței civile nr. 6079/05.12.2013 pronunțate de Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S.C. E. C. IMOB S.R.L. (FOST S.C. A. VESTIMENT S.R.L.), C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și I. T. DE MUNCĂ BUCUREȘTI, având ca obiect „refuz soluționare cerere”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că a fost atașat dosarul nr._/3/2011.
Curtea, constatând că nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, în temeiul dispozițiile art. 104 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, dispune reluarea cauzei la sfârșitul listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, față de solicitarea de judecare în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, în temeiul dispozițiilor art. 260 Cod Procedură Civilă, urmează să amâne pronunțarea la data de 17.11.2014.
Pentru aceste motive,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la data de 17.11.2014.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
O. D. P. B. C. V. H.
GREFIER
P. B. B.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 8525
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. D. P.
JUDECĂTOR: B. C.
JUDECĂTOR: V. H.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă A. F., împotriva sentinței civile nr. 6079/05.12.2013 pronunțate de Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S.C. E. C. IMOB S.R.L. (FOST S.C. A. VESTIMENT S.R.L.), C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și I. T. DE MUNCĂ BUCUREȘTI, având ca obiect „refuz soluționare cerere”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.11.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 17.11.2014, când a hotărât următoarele.
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 6079/05.12.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , s-a dispus respingerea acțiunii formulate de reclamanta A. F., cu domiciliul în București, ., ., sector 2, în contradictoriu cu pârâtul I. T. DE MUNCĂ BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 26-26A, sector 4, ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 14.11.2011 sub nr._/3/2011, reclamanta A. F. în contradictoriu cu pârâtele . SRL (fost .), C. de P. a Municipiului București și I. T. de Muncă București, a solicitat obligarea pârâtei S.C. E. C. Imob S.R.L., în calitate de angajator, la plata către bugetul de stat și al asigurărilor sociale, a tuturor obligațiilor aferente contractului de munca înregistrat la I. T. de Muncă București sub nr. 424/10.02.2004 și neachitate, pentru perioada 01.11._03 inclusiv asigurările sociale necesare pentru calcularea în viitor a pensiei, precum și la depunerea la C. de P. a Municipiului București a declarațiilor nominale pe propria răspundere în conformitate cu prevederile art.7 al.2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, pentru a putea beneficia in calitate de fost salariat de stagiul de cotizare și punctajul anual aferent dreptului la pensie pentru perioada lucrată; obligarea pârâtei C. de P. a Municipiului București să-i recunoască vechimea in munca începând cu data de 01.11.2002 si până la data de 01.11.2003, conform contractului individual de munca nr. 424/10.02.2004 și a carnetului de munca . nr._, pentru perioada în care a lucrat în calitate de casier la S.C. A. Vestiment S.R.L, precum și la modificarea adeverinței nr._ din data de 20.07.2011 privind datele necesare determinării stagiului de cotizare și a punctajului mediu, în vederea stabilirii pensiei; să se constate faptul că pârâtul I. T. de Muncă București a refuzat fără motiv întemeiat, să-i comunice înscrisurile solicitate prin cererile nr._/03.08.2011 și_/13.09.2011, privitoare la perioada lucrată la S.C. A. Vestiment S.R.L. și să fie obligat să-i comunice documentele solicitate; să se dispună obligarea pârâtelor în solidar să-i plătească daune morale în valoare de 4000 lei, precum și cheltuielile de judecată aferente prezentului proces.
În motivarea acțiunii, în ceea ce privește pretenția formulată în contradictoriu cu pârâtul I. T. de Muncă București, reclamanta a arătat că la data de 03.08.2011 s-a adresat în scris Inspectoratului T. de Muncă București cu cererea nr._/03.08.2011, solicitând să i comunice dacă S.C. A. Vestiment S.R.L. s-a conformat măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă în anul 2004 (dacă a depus documentele de plată a contribuțiilor datorate la bugetul de stat, statele de plată, dacă inspectorii de muncă au urmărit modul de îndeplinire de către angajator a măsurilor dispuse la acea dată prin procesul-verbal de control, solicitând totodată să-i comunice în copie procesul-verbal de control de la acea dată, statele de plata și dovada plăților efectuate de către angajator pentru perioada lucrată (înscrisuri care se află în păstrarea I.T.M. și care privesc persoana sa).
Prin adresa nr. P 8482/_/31.08.2011, I. T. de Muncă București i-a comunicat că S.C A. Vestiment S.R.L. și-a schimbat denumirea în S.C. E. C. Imob S.R.L., a avut ultimul sediu social in București, . (sediu care a expirat la data de 09.07.2010), că în prezent agentul economic nu a putut fi identificat la sediul declarat; că respectivul contract de muncă a fost legal întocmit, obligația depunerii declarațiilor nominale lunare era o obligație a angajatorului, constituind stagiu de cotizare, perioadele în care persoanele au plătit contribuții de asigurări sociale în sistemul public de pensii. A menționat reclamantul că din aceeași adresă a I.T.B., rezultă că potrivit art. 144 lit.e din Legea nr.19/2000 (aflată în vigoare la acea dată), colectarea și virarea contribuțiilor de asigurări sociale și alte tipuri de contribuții, făceau parte la momentul respectiv, din atribuțiile Casei Naționale de P. și Asigurări Sociale, iar nevirarea, în condițiile legii, la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuției de asigurări sociale constituia contravenție conform art.148 lit.k din Legea nr.19/2000, constatarea contravențiilor și aplicarea amenzilor fiind făcută de către organele de control ale Ministerului Muncii ai Solidarității Sociale și ale direcțiilor teritoriale de muncă și solidaritate socială.
Reclamanta a menționat că deoarece I. T. de Munca București nu i-a răspuns în mod obiectiv la toate problemele ridicate și nu i-a comunicat în copie procesul-verbal de control, statele de plată și dovada contribuțiilor plătite de către angajator, împotriva adresei de răspuns a formulat plângere prealabilă (nr. înreg._/13.09.2011), însă prin adresa nr. P 9784/_ din 07.10.2011 i-a comunicat că se păstrează răspunsul transmis prin adresa nr._/31.08.2011, iar înscrisurile la care a făcut referire vor putea fi solicitate prin intermediul instanței de judecată.
Printr-o hotărâre care nu se află la dosar, s-a dispus disjungerea capătului al treilea al acțiunii și formarea unui nou dosar (aspecte care rezultă din practicaua încheierii de ședință din data de 13.06.2012), acesta primind numărul_/3/2012.
Prin încheierea de ședință din data de 13.06.2012, a fost admisă excepția necompetenței funcționale, dispunându-se înaintarea dosarului spre competentă soluționare secției a IX-a a Tribunalului București.
Pe rolul acestei secții, cauza a fost înregistrată la data de 17.10.2012 sub nr._ .
Legal citat, pârâtul I. T. de Munca București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, menționând că la adresa nr._/03.08.2011, reclamanta A. F. a primit răspunsul formulat de ITM București nr. P 8482/_/31.08.2011, prin care a fost informată cu privire la faptul că a fost inițiat un control la societatea E. C. Imob (fostă A. Vestiment). Inspectorii de munca s-au deplasat la sediul declarat la Registrul comerțului, dar nu a putut fi identificat agentul economic. Ulterior, reclamanta a depus „plângere prealabila” înregistrată la ITM București sub nr._/13.09.2011 la care a primit răspunsul nr._/11.10.2011. Referitor la procesul-verbal întocmit in anul 2004 și solicitat de către reclamantă, pârâtul a menționat că acesta este un document cu regim special întocmit în două exemplare, unul pentru ITM București și unul pentru unitatea controlată, existând posibilitatea încheierii în trei exemplare doar în situația în care conducerea persoanei juridice se află în alt județ. De asemenea, a precizat pârâtul că potrivit listelor documentelor de informații de interes public comunicate de către Inspecția Muncii și afișate pe site-ul ITM București, procesele-verbale de control nu sunt documente de interes public, procesul-verbal de control conține date cu caracter personal, informații care sunt exceptate de la accesul liber al cetățenilor conform Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, modificată și completată. Referitor la statele de plata, a precizat pârâtul că în conformitate cu art. 175 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dacă înscrisul se regăsește în păstrarea unei autorități sau altei persoane, instanța va dispune aducerea lui la termenul fixat in acest scop, iar, așa cum a consemnat și Tribunalul București în sentința nr. 7588/2012 la dosarul nr._/3/2011, I. T. de Muncă a comunicat statele de plată.
Au fost atașate întâmpinării, în copie, statele de plată pentru perioada 11._, decizia de încetare nr. 016/09.02.2004, contractul individual de muncă nr. 424/10.02.2004, adresa înregistrată la ITM București sub nr._/03.08.2011, răspunsul nr. P8482/_/06.09.2011, adresa înregistrată la ITM București sub nr._/13.09.2011, răspunsul nr. P9784/_/11.10.2011, sentința civilă nr. 7588/26.09.2013.
A fost încuviințată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea nr._/03.08.2011, filele 23-25, reclamanta A. F. s-a adresat pârâtului I. T. de Muncă București, solicitând să i comunice dacă S.C. A. Vestiment S.R.L. s-a conformat măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă în anul 2004 (dacă a depus documentele de plată a contribuțiilor datorate la bugetul de stat, statele de plată, dacă inspectorii de muncă au urmărit modul de îndeplinire de către angajator a măsurilor dispuse la acea dată prin procesul-verbal de control), solicitând totodată să-i comunice în copie procesul-verbal de control de la acea dată, statele de plată și dovada plăților efectuate de către angajator pentru perioada lucrată (înscrisuri care se află în păstrarea I.T.M. și care privesc persoana sa).
Pârâtul I. T. de Muncă București a răspuns reclamantei prin adresa nr. P 8482/_/06.09.2011, filele 21-22, comunicându-i că a fost inițiat un control la societatea E. C. Imob (fostă A. Vestiment), inspectorii de muncă deplasându-se la sediul declarat la Registrul comerțului, unde nu a putut fi identificat agentul economic.
Împotriva răspunsului cuprins în adresa de mai sus, reclamanta a formulat plângerea aflată în copie la filele 29-32, solicitând reanalizarea cererii sale.
Potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități sau instituții publice, definite la lit.a – orice autoritate sau instituție publică, precum și orice regie autonomă care utilizează resurse financiare publice, iar accesul liber la aceste informații nu poate fi îngrădit conform art.1.
Analizând cererea reclamantei și răspunsul emis de autoritatea pârâtă, tribunalul a apreciat că aceasta nu putea comunica reclamantei mai multe înscrisuri decât cele comunicate deja (state de plată pentru perioada 01.11._04), întrucât procesul-verbal de control cuprinde date nepublice, iar în ceea ce privește plățile contribuțiilor efectuate de angajator pentru perioada lucrată, dacă acestea există, ele nu se află la pârât, ci la casa de pensii. Însă, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 7588/26.09.2012 pronunțată de Tribunalului București-secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._/3/2011, din care s-a disjuns prezentul dosar, irevocabilă potrivit portalului instanțelor de judecată, contribuțiile datorate de angajatorul reclamantei nu au fost achitate, astfel că pârâtul ITM nu avea ce dovezi să-i comunice acesteia.
Având în vedere considerentele expuse anterior, tribunalul a apreciat că cererea este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe judecătorești, reclamantă A. F. conform art.20 din Legea nr.554/2004, a formulat recurs pentru următoarele motive:
După ce a expus istoricul cauzei, a arătat că așa dupa cum judecătorul de la fond a menționat in scris in hotărâre, la pagina 3 alin. 2, "printr-o hotărâre ce nu se afla la dosar s-a disjuns capătul al treilea al acțiunii si formarea unui nou dosar (aspect ce rezulta din practicaua ședinței din data de 13.06.2012)". Judecata acestui dosar s-a produs in lipsa actului de disjungere, adică a actului pe baza căruia prima instanța s-a desesizat si a trecut cauza la Secția a IX-a ca fiind competenta.
Nu este posibil ca judecarea prezentei cauze sa fie efectuata fara sa existe la dosar, actul prin care prima instanța (Secția a Vlll-a litigii de munca si asigurări sociale) s-a desesizat in dosarul nr._/3/2011 si a dispus disjungerea cauzei către o alta secție. Mai mult decât atat, din conținutul incheierii de ședința din data de 13.06.2012, din dosarul nr._/3/2012 prin care Secția a Vlll-a litigii de munca si asigurări sociale a dispus trecerea noului dosar format la Secția a IX-a C., se observa faptul ca instanța nu a invocat ca motiv al trecerii cauzei la secția de contencios, Legea nr. 544/2001 privind liberul acces ia informațiile de interes public, act normativ pe baza căruia a fost judecata disjungerea si in baza căruia instanța de fond a respins acțiunea ca neintemeiata pe motiv ca documentele solicitate nu fac parte din categoria informațiilor de interes public.
De asemenea, in cererea de chemare in judecata care a stat la baza sesizării instanței, la rubrica ""in drept"", nu a invocat niciodată Legea nr. 544/2001, indicând in schimb art. 1 alin. 1-2, art.2, art. 18 alin.1-3 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art.3 si 8 din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, Legea nr.108/1999 privind inspecția muncii, Codul Muncii, precum si art.51-53 din Constituția României.
Instanța de fond a judecat cererea disjunsa in baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, respingând acțiunea pe motiv ca documentele solicitate nu sunt de interes public, cu toate ca recurenta a invocat Legea nr. 554/2004, O.G. m.27/2002 si art. 51-53 din Constituție privind dreptul de petiționare si dreptul persoanei vătămate de o autoritate publica.
Este de neinteles faptul ca instanța de fond a respins acțiunea in baza Legii nr.544/2001, cu toate ca atat recurenta, cat si instanța care a dispus disjungerea cauzei, nu a invocat niciodată faptul ca documentele solicitate de la I.T.M. București sunt documente, de interes public, care trebuiau comunicate in baza Legii nr. 544/2001.
Din cele menționate de instanța de fond, a inteles faptul ca procesul-verbal de control nu putea fi comunicat către reclamanta, insa nu poate sa inteleagă faptul ca statele de plata a salariilor care privesc doar persoana sa, care nu conțin datele altor persoane, care se refera la perioada lucrata de către dumneaei si pe baza cărora dobândește dreptul la pensie, nu pot fi comunicate salariatului in cauza pe motiv ca nu sunt date de interes public.
Prin refuzul de a comunica statele de plata a salariilor, I.T.M. București a încălcat următoarele prevederi legale: art. 31 alin. 2 din Constituție, privind dreptul la informație, unde se prevede ca "autoritățile publice...sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetățenilor asupra ...problemelor de interes personal"; art.52 alin.1-2 din Constituție, privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publica: "persoana vătămata . sau ori ., de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este îndreptățită sa obtina recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei; condițiile si limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organica".
Potrivit art. 52 alin.2 din Constituție, pentru ca I.T.M. București sa refuze sa comunice statele de plata a salariilor in ceea ce privește persoana sa, in calitate de salariat, trebuia sa existe o lege organica care sa condiționeze si sa limiteze exercitarea acestui drept de a obține in fotocopie statele de plata, act normativ care nu exista si nici instanța de fond nu l-a indicat in hotărâre.
Art. 53 alin.l si 2 din Constituția României, privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți: " exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav; restrângerea poate fi dispusa numai daca este necesara .; măsura trebuie sa fie proporționala cu situația care a determinat-o...".
Cum este posibil ca in contradicție cu prevederile Constituției, un magistrat de la fond sa invoce faptul ca I.T.M. București, ca autoritate publica, in condițiile in care fostul angajator nu mai funcționează la aceasta data si nu se cunoaște unde are arhiva, sa motiveze o hotărâre in sensul ca parata nu trebuia sa-i comunice statele de plata ale salariilor sale, state de plata pe care era menționata numai persoana sa, conțin doar datele sale cu caracter personal, iar statele de plata sunt documente pe baza cărora poate dobândi dreptul la pensie.
Pentru ca judecătorul sa respingă o astfel de cerere trebuia sa dovedească faptul ca exista o lege care restrânge un astfel de drept deoarece prin comunicarea statelor de plata către salariatul in cauza, ar fi încălcata apărarea sau securitatea naționala, ordinea publica, sănătatea ori morala publica, drepturile si libertățile cetățenilor, desfășurarea instrucției penale.
Întrebarea logica pe care o pune instanței de recurs este aceea daca aceasta restrângere a unui drept de a fi comunicate statele de plata a veniturilor (necesare stabilirii vechimii in munca si obținerii dreptului la pensie) este proporționala cu situația care ar fi determinat-o si daca acest refuz de comunicare a statelor de plata nu aduce cumva atingere existentei dreptului sau a libertăților prevăzute de Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Faptul ca pe timpul procesului, I.T.M. București a comunicat instanței statele de plata conform art. 175 alin.l din C.p.c. nu este de natura a înlatura raspunderea paratei ca nu a comunicat anterior aceste state de plata atât timp cat aceste documente se refereau la persoana si veniturile sale, conțineau doar datele sale personale, reflectau perioada lucrata de dumneaei, pe baza acestora obținând vechimea in munca si dreptul la pensie.
Invocarea de judecător a art. 175 alin.l din C.p.c., care prevede ca daca înscrisul se regăsește in păstrarea unei autorități publice sau altei persoane, instanța va dispune aducerea lui la termenul fixat in acest scop, ca baza legala a refuzului I.T.M. București de a nu-i comunica anterior statele de plata, nu este relevant, deoarece acest articol reglementează doar cadrul procesual care are loc dupa demararea unui proces si nu constituie baza legala a refuzului I.T.M. de a comunica statele de plata care se refereau doar la persoana sa si la perioada lucrata, in aceasta tara nefiind nevoie sa se demareze de fiecare dată, cate un proces in instantă pentru ca o autoritate publica sa comunice documentele care privesc probleme personale ale cetățenilor (salariaților).
Din hotărârea recurata, pagina 4, alin.7, rezulta faptul ca judecătorul a menționat ca "parata nu putea comunica reclamantei mai multe înscrisuri decât cele comunicate deja (state de plata pentru perioada 01.11._04), intrucat procesul-verbal de control cupriunde date nepublice, iar in ceea ce privește plățile contribuțiilor efectuate de angajator pentru perioada lucrata, daca acestea exista, ele nu se afla la parat, ci la C. de P. Bucuresti".
Cele consemnate de judecător in hotărâre sunt greșite deoarece era vorba despre statele de plata din perioada 01.11._03 si nu din perioada 01.11._04, asa dupa cum Instanța a menționat in mod greșit in hotărâre. Din cele consemnate de judecător la pagina 4, alin.7 din hotărâre se deduce in mod logic faptul ca parata I.T.M. ar fi putut comunica anterior procesului, statele de plata din perioada menționata in acțiune, cu excepția procesului-verbal de control care nu conține date publice, precum si dovezilor de plata privind contribuțiile efectuate de angajator care s-ar regăsi la C. de P..
Cu toate ca judecătorul a acceptat ideea ca parata putea comunica statele de plata a salariilor, care nu conțin date publice, acțiunea a fost respinsa ca neîntemeiata sub pretextul ca aceste state de plata au fost comunicate pe timpul procesului, fara a motiva in mod clar si concis daca I.T.M. avea obligația sa comunice si anterior procesului, statele de plata deoarece nu conțineau date nepublice si priveau niște drepturi salariale personale. Pe timpul procesului, prin întâmpinare, I.T.M. a motivat refuzul comunicării statelor de plata prin aceea ca statele de plata a salariilor nu-i puteau fi comunicate deoarece conțin date cu caracter personal. Studiind conținutul statelor de plata se poate lesne observa faptul ca pe aceste state nu este trecuta decât persoana sa, sunt trecute veniturile sale salariale, nu sunt menționate alte date decât numele si prenumele său, or potrivit Legii nr. 677/2001 titularul datelor personale poate avea acces neîngrădit la aceste date, mai ales ca veniturile salariale sunt date pe baza cărora se stabilește vechimea in munca si dreptul la pensie, drepturi prevăzute de Constituția României.
Motivația judecătorului ca I.T.M. nu putea comunica dovezile de plata a cotelor de contribuții sociale deoarece acestea se regăsesc la C. de P., este in contradicție cu prevederile art.21 din Legea nr.108/1999, modificata prin H.G. nr. 238/2002, unde se prevede ca angajatorul este sancționat contravențional pentru nedepunerea in termenul legal la I.T.M., a statelor de plata a salariilor, însoțite de actele ce atesta plata contribuțiilor la bugetele de asigurări sociale de stat si somaj, a comisionului datorat conform art.14 din Legea nr.130/1999 modificata prin H.G. nr. 238/2002.
Mai mult decât atat, potrivit art. 14 din Legea nr.130/1999 modificata prin H.G. nr. 238/2002, cu referire la art. 21 din Legea nr. 108/1999 modificata prin H.G. nr. 238/2002, constituție contravenție si "nedepunerea la I.T.M. a actelor privind incheierea, executarea, modificarea si "încetarea contractelor individuale de munca in termen de 5 zile de la perfectarea acestora". Potrivit acestor acte normative in vigoare la data cand s-au petrecut faptele judecate in prezentul dosar, I.T.M. avea obligația legala de a urmări daca angajatorul a executat sau nu masurile dispuse prin procesul-verbal de control din anul 2004, mai ales ca la data controlului s-a dispus ca "angajatorul sa intocmeasca pana la data de 12.02.2004 statele de plata insotite de dovada plații contribuțiilor datorate la bugetul de stat...". Contrar celor stabilite de legiuitor si prin procesul-verbal de control, judecătorul de la fond a motivat in mod nelegal ( abuziv) in sensul ca dovezile de plata a contribuțiilor datorate de angajator nu puteau fi comunicate deoarece aceste dovezi trebuiau depuse doar la C. de P..
Pentru a observa ca I.T.M. aveau obligația de a urmări daca angajatorul a executat sau nu dispozițiile stabilite prin procesul-verbal de control din 2004, in sensul daca a intocmit statele de plata a veniturilor, state de plata pe care trebuia sa le depună la I.T.M. impreuna cu dovada plații cotelor de contribuții sociale, depune alăturat lista principalelor contravenții aplicate de inspectorii de munca din cadrul I.T.M. C. (afișate pe site-ul I.T.M. C.), de unde se poate observa ca parata I.T.M. București avea competenta in acest domeniu si era obligata de lege sa urmărească ca angajatorul sa depună la I.T.M. dovada cotelor de contribuții sociale, contrar celor motivate de judecătorul de la fond.
Precizează faptul ca dorește ca instanța de recurs sa-i faca dreptate fara sa fie nevoita sa se adreseze Curții Europene a Drepturilor Omului, unde deja s-a adresat in urma primului proces in care recursul a fost respins pe motiv ca in dosarul nr._/3/2011 nu a solicitat reconstituirea vechimii in munca pentru perioada lucrata si este nevoie de un nou proces in acest sens, cu toate ca la punctul 2 al acțiunii a solicitat obligarea Casei de P. București sa recunoască vechimea in munca la fostul S.C. A. Vestiment S.R.L. pentru perioada 01.11._03, conform contractului de munca nr.424/10.02.2004 si carnetului de munca . nr._.
F. de cele expuse, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii si retrimiterea cauzei la prima instanța in vederea rejudecarii dosarului.
In drept, s-a întemeiat pe art. 304 pct. 7, 9 si art. 304 indice 1 din C.p.c.
Pârâtul I. T. de Munca București a formulat intâmpinare prin care a solicitat să se respingă ca nefondat recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile si pe cale de consecința, sa se mențină sentința civila recurata ca legala si temeinica.
Atribuțiile ITM București sunt reglementate in mod expres prin Legea nr. 108/1999 privind infiintarea si organizarea Inspecției Muncii, republicata si H.G.nr. 1377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare si funcționare a Inspecției Muncii, precum si pentru stabilirea unor masuri cu caracter organizatoric, modificata si completata.
In anul 2003 a fost efectuat de către ITM București un control de specialitate la societatea A. Vestiment, ocazie cu care au fost constatate mai multe deficiente in domeniul relațiilor de munca, parte dintre acestea finnd semnalate prin petiții de către reclamanta A. F.. In urma controlului efectuat au fost dispuse masuri pentru remedierea deficientelor constatate. Prin masurile dispuse, referitor la reclamanta A. F. se regăseau: societatea sa intocmesca contract individual de munca pentru reclamanta pentru perioada 01.11._03, statele de plata insotite de dovada plații contribuțiilor datorate la bugetul de stat precum si decizia de incetare a contractului.
Urmare a controlului efectuat de catre ITM București in anul 2004 la societatea A. Vestiment, la data de 03.08.2011, doamna A. F. a depus o petiție la ITM București înregistrata sub nr._/03.08.2011, prin care solicita sa i se comunice: "procesul-verbal de control de la . de plata si dovezile plaților aferente".
Menționează ca intre anul 2004-2011 atribuțiile inspectoratelor teritoriale de munca au fost modifícate, de asemenea precizează ca începând cu data de 01.01.2011 au fost abrogate dispozițiile Legii nr. 130/1999, iar prin adoptarea Legii nr. 263/2010 au fost abrogate dispozițiile Legii nr. 19/2000.
La adresa nr._/03.08.2011, reclamanta A. F. a primit răspunsul formulat de ITM București nr. P 8482/_/31.08.2011, prin care reclamanta a fost informata cu privire la faptul ca a fost inițiat un control la societatea E. C. Imob (fosta A. Vestiment). Inspectorii de munca s-au deplasat la sediul declarat la registrul comerțului, dar nu a putut fi identificat agentul economic. Ulterior reclamanta a depus "plângere prealabila" înregistrata la ITM București sub nr._/13.09.2011, la care a primit răspunsul nr._/11.10.2011.
Referitor la procesul-verbal întocmit in anul 2004 si solicitat de catre reclamanta, acesta este un document cu regim special intocmit in doua exemplare, unul pentru ITM București si unul pentru unitatea controlata, existând pobilitatea incheierii in trei exemplare doar in situația in care conducerea persoanei juridice se afla in alt județ. De asemenea, potrivit listelor documentelor de informații de interes public comunicate de catre Inspecția Muncii si afișate pe site-ul ITM București, procesele-verbale de control nu sunt documente de interes public. Procesul-verbal de control conține date cu caracter personal, informații care sunt exceptate de la accesul liber al cetățenilor conform Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, modificata si completata.
Referitor la statele de plata precizează ca in conformitate cu art. 175 alin. 1 din Codul de procedura civila, daca înscrisul se regăsește in păstrarea unei autorități sau altei persoane, instanța va dispune aducerea lui la termenul fixat in acest scop. Astfel, asa cum a consemnat si Tribunalul București in sentința nr. 7588/2012 la dosarul nr._/3/2011, I. T. de Munca a comunicat statele de plata.
Astfel, ITM București a comunicat statele de plata reclamantei A. F., fapt constatat si de instanța de fond si consemnat in sentința civila recurata.
F. de aspectele sus menționate solicitaă respingerea ca nefondat a recursului formulat si pe cale de consecința, sa se mențină sentința civila recurata ca legala si temeinica.
Și-a intemeiat cererea pe prevederile art. 308 Codul de procedura civila, Legea nr. 130/1999 privind unele masuri de protecție a persoanelor încadrate in munca, republicata, Legea nr. 108/1999 privind înființarea si organizarea Inspecției Muncii, republicata cu modificările si completările ulterioare, H.G.nr. 1377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare si funcționare a Inspecției Muncii, precum si pentru stabilirea unor masuri cu caracter organizatoric, modificata si completata, Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de munca, Legea nr. 677/2011 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, modificata si completata, si orice acte normative incidente in speța, Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, modificata si completata, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată si completată.
În recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri, potrivit art. 305 Cod Procedură Civilă, recurenta depunând la dosar lista principalelor amenzi contravenționale aplicate de inspectorii din cadrul ITM C..
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3, art. 299 Cod de procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr. 554/2004.
Examinând în continuare, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 316 Cod procedură civilă în referire la art. 295 din același act normativ, dar și sub toate aspectele de drept și de fapt ale cauzei, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, în esență, Curtea constată, pe de o parte, că în raport de prevederile art.2 alin.1 lit.i din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată si completată, este nejustificat refuzul instituției publice intimate de a comunica recurentei reclamante procesul-verbal de control vizând S.C. A. VESTIMENT S.R.L. și ștatele de plată, având în vedere că recurenta reclamantă justifică un interes legitim în comunicarea lor, vizând stabilirea completă a dreptului său la pensie, iar pe de altă parte, că în raport de actele dosarului instanței de fond, rezultă că instituția publică intimată a comunicat ștatele de plată din perioada 01.11._03, anexându-le întâmpinării, fiind depus inclusiv un exemplar pentru recurenta reclamantă, astfel că este rezonabil, având în vedere și obligația recurentei reclamante prevăzute de art.129 alin.1 Cod procedură civilă, să se constate că acest din urmă capăt de cerere a rămas fără obiect.
Referitor la celelalte critici, Curtea constată că sunt neîntemeiate.
Astfel, în ceea ce privește plățile contribuțiilor efectuate de angajator pentru perioada lucrată, așa cum corect a arătat și instanța de fond și după cum rezultă din sentința civilă nr. 7588/26.09.2012 pronunțată de Tribunalului București-secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._/3/2011 (filele 45-55 dosar instanța de fond), din care s-a disjuns prezentul dosar, irevocabilă potrivit portalului instanțelor de judecată, contribuțiile datorate de angajatorul recurentei reclamante nu au fost achitate, astfel că intimatul pârât ITM nu avea ce dovezi să-i comunice acesteia (evident, acest lucru semnificând și faptul că intimata avea obligația să-i comunice recurentei statele de plată anterior promovării acțiunii).
Referitor la critica privind lipsa încheierii de ședință din data de 13.06.2012, din dosarul nr._/3/2012, prin care Secția a Vlll-a litigii de munca si asigurări sociale a dispus trecerea noului dosar format la Secția a IX-a C., se constată că aceasta nu este motivată în drept, urmând a se respinge în consecință, reținându-se că la dosar există acte autentice suficiente care atestă dispoziția de disjungere, precum și cererea de chemare în judecată, care cuprinde capătul de cerere disjuns și cu privire la care a fost sesizată instanța de contencios administrativ.
Referitor la critica privind, în esență, încadrarea juridică realizată de instanța de fond capătului de cerere cu privire la care a fost sesizată, Curtea constată că acest lucru a intervenit în contextul în care,în cuprinsul cererii de chemare în judecată, lipsește motivarea în fapt a acestui capăt de cerere, iar în cererea introductivă și în cererea de recurs se fac confuzii grave cu privire la natura informațiilor solicitate și a temeiului juridic invocat.
Edificator este faptul că procesul-verbal de control vizând S.C. A. VESTIMENT S.R.L. și ștatele de plată nu conțin informații de interes public, ci informații personale, în principiu nepublice, dar care pot fi solicitate de persoana la care se referă, în condițiile din Legea nr. 554/2004, când se justifică un interes. În schimb, recurenta face referire prin cererea de recurs la faptul că „ ITM avea obligația sa comunice si anterior procesului, statele de plata deoarece nu conțineau date nepublice si priveau niște drepturi salariale personale”, ceea ce cuprinde o contradicție în termeni, ignorându-se faptul că statele de plată chiar conțin date nepublice, dar care pot fi comunicate celui la care se referă și care, bineînțeles, justifică un interes, astfel cum s-a arătat anterior.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.312 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul formulat de recurenta-reclamantă A. F., împotriva sentinței civile pe care o va modifica în parte în sensul că va admite în parte cererea. Va obliga pârâta să comunice reclamantei procesul-verbal de control vizând S.C. A. VESTIMENT S.R.L. solicitat prin cererea nr._/2011. Va respinge capătul de cerere privind comunicarea ștatelor de plată, ca rămas fără obiect. Va menține în rest sentința.
Va respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs, ca nefondată, potrivit art.274 Cod de procedură civilă, având în vedere că recurenta nu a făcut dovada legală a vreunor astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă A. F., împotriva sentinței civile nr. 6079/05.12.2013 pronunțate de Tribunalul București - Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S.C. E. C. IMOB S.R.L. (FOST S.C. A. VESTIMENT S.R.L.), C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și I. T. DE MUNCĂ BUCUREȘTI.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Admite în parte cererea.
Obligă pârâtul I. T. DE MUNCĂ BUCUREȘTI să comunice reclamantei procesul-verbal de control vizând S.C. A. VESTIMENT S.R.L. solicitat prin cererea nr._/2011.
Respinge capătul de cerere privind comunicarea ștatelor de plată, ca rămas fără obiect.
Menține în rest sentința.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
O. D. P. B. C. V. H.
GREFIER
P. B. B.
Red/Tehnored:VH/2 ex.
Tribunalul București Secția a II-a de C. A. F.
Judecător: D. S.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3468/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 799/2014. Curtea de... → |
|---|
