Anulare act administrativ. Sentința nr. 489/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 489/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 1100/33/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 489
Ședința publică din 12.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. P.
GREFIER: M. - C. I.
Pe rol se află soluționarea acțiunii de contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. I. T. CUG S.A., cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, reprezentată legal prin Director General V. R. și convențional prin Av. D. Ș., în contradictoriu cu pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE - DIRECȚIA GENERALĂ ORGANISM INTERMEDIAR PENTRU CERCETARE, cu sediul în sector 1, București, .-25, având ca obiect –„anulare act administrativ - Nota nr. 9023/_ ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei de ședință, s-a prezentat pârâtul, prin avocat A. I., care depune împuternicire avocațială la dosar, la fila 6, lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, fiind primul termen de judecată în fața acestei instanțe, pune în discuție competența teritorială a Curții de Apel București, în soluționare prezentei cauze, raportat la natura juridică a litigiului și la împrejurarea că reclamantul și-a manifestat opțiunea de a sesiza o instanță de judecată în raza căreia își are sediul.
Pârâtul, prin avocat, precizează că a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Cluj având în vedere articolul din contractul de finanțare prin care părțile au înțeles să aleagă ca și competență teritorială de soluționare a litigiilor instanțele de la sediul Organismului Intermediar, respectiv instanțele din București. Susține că, practic reclamantul prin semnarea acestui contract de finanțare cuprinzând această clauză și-a ales ca instanță competentă să soluționeze cauza instanțele din București.
Curtea pune în discuție condițiile prevăzute de art. 10 din legea contenciosului administrativ care oferă reclamantului un drept de opțiune între instanța de la domiciliu, respectiv de la sediul său și instanța de la sediul autorității publice pârâte dacă o asemenea clauză este în concordanță cu prevederile legale și împrejurarea faptului că în prezenta cauză nu ne aflăm într-un contract de drept privat ci într-un contract de drept administrativ în care autoritatea are o poziție supraordonată. Dacă apreciază că prin semnarea acestui contract cuprinzând această clauză reclamantul a avut în mod real drept de opțiune între cele două instanțe
Pârâtul, prin avocat, susține că, pe de o parte, apreciază că reclamantul a avut drept de opțiune, iar pe de altă parte, susține că atât timp cât nu există o exclusivitate a competenței, respectiv legea nu prevede o instanță exclusiv competentă, respectiv instanța din București sau instanța din Cluj, lăsă această alege la latitudinea părților contractante deci apreciază că această clauza din contractul de finanțare are eficacitate în acest caz.
Curtea, în temeiul art. 107 din Noul Cod de procedură civilă, reține cauza spre soluționarea excepției necompetenței teritoriale a Curții de Apel București.
CURTEA,
Deliberând asupra excepției necompetenței teritoriale, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr._, reclamanta S.C. I. T. CUG S.A., în contradictoriu cu pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE - DIRECȚIA GENERALĂ ORGANISM INTERMEDIAR PENTRU CERCETARE, a solicitat anularea parțială a Notificării privind situația cererii de rambursare nr.. 2/20.07.2012, Nota emisă de M. Educației Naționale sub nr.. 9023/23.08.2013, în ceea ce privește respingerea la plată a sumelor de la pct. 1, 4 și 5 din notificare.
Prin Sentința civilă nr. 556 din data de 18.11.2013, Curtea de Apel Cluj a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
În considerentele hotărârii de declinare a competenței, Curtea de Apel C. a reținut că la art. 21 alin. (1) din Contractul de finanțare încheiat între părți, este inserată prevederea potrivit căreia, în eventualitatea unui litigiu între MEN și beneficiar, litigiul va fi soluționat de instanțele judecătorești competente material din raza teritorială a Municipiului București.
În această situație, a constatat că între părți a avut loc stabilirea convențională a competenței teritoriale,potrivit art. 126 din Codul de procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 12.02.2014, Curtea de Apel București, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 131 din Codul de procedură civilă, a invocat excepția necompetenței teritoriale, prin raportare la art. 10 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Analizând, cu prioritate, excepția necompetenței teritoriale, Curtea reține următoarele:
Dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 care reglementează competența materială și teritorială în materia contenciosului administrativ sunt dispoziții de ordine publică, nefiind permisă derogarea de la acestea, prin convenția părților.
Astfel, dispozițiile art. 10 alin. (3) din acest act normativ instituie o competență teritorială alternativă în favoarea reclamantului, legiuitorul recunoscând dreptul acestuia de a opta între instanța de la domiciliul său și instanța de la sediul autorității pârâte.
Curtea constată că, prin inserarea în cuprinsul art. 21 alin. (1) din Contractul de finanțare, a prevederii potrivit căreia, în eventualitatea unui litigiu între MEN și beneficiar, litigiul va fi soluționat de instanțele judecătorești competente material din raza teritorială a municipiului București, se încalcă dreptul de opțiune prevăzut de legiuitor în favoarea reclamantului, acesta fiind constrâns să se adreseze instanțelor de la sediul autorității pârâte, clauza fiind așadar contrară dispozițiilor art. 10 alin. (3) Legea nr. 554/2004.
Se impune precizarea că, semnarea contractului de finanțare de către beneficiar, respectiv reclamantul din prezenta cauză, nu echivalează cu exprimarea de către acesta a unui drept de opțiune în favoarea instanței de la domiciliul pârâtului, întrucât această interpretare ar fi posibilă numai în cazul unui contract de drept privat încheiat în urma unei negocieri și în cadrul căruia părțile contractuale se află pe poziții de egalitate.
Or, în cazul de față este vorba despre un contract de drept administrativ în cadrul căruia autoritatea publică, în calitate de finanțator, are o poziție supraordonată beneficiarului, clauzele contractuale fiind impuse beneficiarului și nu negociate de pe poziții egale.
În aceste condiții, Curtea apreciază că prin semnarea contractului de finanțare reclamantul nu și-a exprimat opțiunea pentru soluționarea eventualelor litigii de către o instanță judecătorească din municipiul București, întrucât nu a avut efectiv dreptul de a opta liber, astfel cum acesta îi este recunoscut de dispozițiile art. 10 alin. (3) Legea nr. 554/2004.
Un argument în acest sens îl constituie și împrejurarea că, inițial, reclamanta a sesizat Curtea de Apel Cluj cu acțiunea în contencios administrativ, optând, așadar, pentru instanța de la sediul său și nu pentru cea de la sediul autorității pârâte, poziția acesteia, exprimată în răspunsul la întâmpinare de la filele 219-220 din dosarul Curții de Apel Cluj și în cadrul dezbaterilor,fiind în sensul respingerii excepției necompetenței teritoriale.
În concluzie, Curtea apreciază că prevederea contractuală de la art. 21 alin. (1) din Contractul de finanțare nr. 573/15.10.2009 încalcă dreptul de opțiune al reclamantei, astfel cum este consacrat de dispozițiile art. 10 alin. (3) Legea nr. 554/2004, neputând produce efecte în ceea ce privește competența teritorială care rămâne la alegerea reclamantei, cu precizarea că, prin sesizarea Curții de Apel Cluj, aceasta a optat deja pentru instanța de la sediul său și nu pentru instanța de la sediul pârâtului.
Pe de altă parte, Curtea constată că, astfel cum rezultă din analiza prevederilor art. 21 alin. (1) din Contractul de finanțare, acestea se aplică în eventualitatea unui litigiu survenit în executarea contractului.
Prin urmare, chiar dacă s-ar trece peste argumentele nelegalității clauzei contractuale prin raportare la dispozițiile art. 10 alin. (3) Legea nr. 554/2004, Curtea constată că prezentul litigiu nu ține de executarea contractului de finanțare, întrucât nu privește modul de îndeplinire de către părți a obligațiilor asumate prin acest contract, ci are ca obiect anularea unor acte administrative emise de autoritatea pârâtă în urma procedurii de control vizând respectarea prevederilor în materia achizițiilor publice și nu aspecte ce țin de executarea contractului de finanțare.
Astfel, litigiul nu se referă la executarea obligațiilor izvorâte din contractul de finanțare ci la acte administrative emise de pârât în cadrul procedurii reglementate de OUG nr. 66/2011, acte a căror legalitate este contestată.
În concluzie, având în vedere argumentele expuse, Curtea va admite excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.
Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 21 din Codul de procedură civilă, va constata ivit conflictul negativ de competență și va dispune înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București.
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.
Constată ivit conflictul negativ de competență.
Dispune înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. P. M. - C. I.
Red.jud. C.P.
Tehnored. M.C. I./2ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3378/2014. Curtea de... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2257/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
