Anulare act administrativ. Sentința nr. 1253/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1253/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 6247/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința Civilă nr. 1253
Ședința publică din 15.04.2014
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Grefier: T. M.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantulC. B. în contradictoriu cu pârâtul C. S. AL MAGISTRATURII având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 15.04.2014 când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.09.2013, reclamantul C. B. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. S. al Magistraturii:
1. Anularea Hotărârii „comisiei de admitere a concursului” de admitere în magistratură organizat în perioada 25 iunie 2013 – 11 octombrie 2013, din cadrul CSM, nr.12 din data de 09.08.2013 și a Hotărârii plenului CSM nr.821 din 20.08.2013;
2. Obligarea pârâtei la plata sumei de 400 lei, reprezentând daune materiale cauzate de actele contestate;
3. Obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând daune morale cauzate de actele contestate și
4. Obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul arată că s-a înscris la concursul de admitere în magistratură organizat în perioada 25.06.2013 – 11.10.2013, depunând cerere în acest sens cerere la Tribunalul Bacău însoțită de actele specificate în anunțul de concurs. Cu privire la actele doveditoare ale vechimii în specialitate, arată că fiind avocat din anul 2007, nedeținând carnet de muncă, a depus copii de pe decizia de intrare în profesie, decizia de înscriere în tabloul avocaților, decizia de definitivare în profesie și decizia de înființare a Cabinetului Individual de Avocat C. B., toate emise de Baroul București. Totodată, a depus și declarația pe proprie răspundere privind inexistența unor eventuale întreruperi în activitate. Toate aceste documente îndeplinirea condiției vechimii în specialitate de cel puțin 5 ani.
Cu toate acestea, ulterior verificării de către CSM a condițiilor de înscriere la concurs a candidaților, reclamantul arată că în data de 09.08.2013, rezultatul în ceea ce îl privește era de respingere a candidaturii sale pentru „neîndeplinirea condiției vechimii în funcțiile prevăzute de art.33 alin.1 din Legea nr.303/2004”. Împotriva acestui rezultat a formulat contestație care i-a fost respinsă de Comisie prin decizia nr.12/09.08.2013 și de Plenul CSM prin hotărârea nr.821/20.08.2013.
La data de 21.08.2013, a fost publicat rezultatul final privind verificarea îndeplinirii condițiilor de înscriere la concurs, soluția fiind de respingere a candidaturii sale.
Apreciază reclamantul că ambele hotărâri sunt nelegale arătând că la data înscrierii la concurs avea o vechime în profesia de avocat de 6 ani și 7 luni, situație în care condiția vechimii juridice era îndeplinită. Așadar, respingerea candidaturii sale pentru neîndeplinirea condiției vechimii în specialitate este una evident nelegală.
Arată reclamantul că actele a căror anulare o solicită i-a produs o daună materială reprezentată de contravaloarea taxei de participare la examen în cuantum de 400 lei.
Totodată, a suferit și un prejudiciu moral, demnitatea și prestigiul profesional fiindu-i afectate. Mai mult, actele nelegale emise de CSM au și efectul negativ al diminuării încrederii sale în întreg corpul magistraților.
În susținere, reclamantul a depus înscrisuri.
Pârâtul CSM a depus întâmpinare la 28.10.2013 prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că s-a reținut în mod corect de Comisia de admitere la concursul de admitere în magistratură că nu orice act face dovada exercitării neîntrerupte a profesiei de avocat pe perioada cerută de lege, deciziile anexate probând doar primirea în profesia de avocat și promovarea examenului de definitivat. Prin urmare, era necesar un act emanând de la barou din care să rezulte exercitarea efectivă și neîntreruptă a profesiei de avocat, pe o perioadă de minim 5 ani, acest fapt rezultând doar din evidențele baroului din care avocații fac parte și care poate fi atestată de organele de conducere ale baroului, printr-o adeverință. Cu privire la capetele de cerere privind acordarea de despăgubiri materiale și morale, apreciază că sunt neîntemeiate nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.1357 cod civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale a unei persoane.
Analizând probele administrate în cauză Curtea constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 12/09.08.2013 C. S. al Magistraturii a respins cererea reclamantului de înscriere la concursul de admitere în magistratură din 25.08.2013. În motivarea deciziei s-a reținut că reclamantul a probat cu actele depuse faptul primirii în profesia de avocat dar nu și exercitarea continuă a acestei profesii. În lipsa unei adeverințe care să emane de la Barou C. a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada vechimii de minim 5 ani în profesia de avocat, această condiție fiind impusă de art. 33 alin. 1 din legea 303/2004.
Prin hotărârea 821/20.08.2013, plenul CSM a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamant, reiterând considerentele din hotărârea 12/2013.
În raport de dispozițiile legale aplicabile Curtea constată că cele două acte atacate sunt legale și temeinice.
Potrivit art. 33 alin. 1 din legea 303/2004 „Pot fi numiți în magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 14 alin. (2), foștii judecători și procurori care și-au încetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), avocații, notarii, asistenții judiciari, consilierii juridici, personalul de probațiune cu studii superioare juridice, ofițerii de poliție judiciară cu studii superioare juridice, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi sau al Consiliului Legislativ, din Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române și Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadrele didactice din învățământul juridic superior acreditat, precum și magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu o vechime în specialitate de cel puțin 5 ani.”
Pentru dovedirea îndeplinirii acestei condiții s-a prevăzut în art. 3 alin. 10 din Regulament, obligația depunerii carnetului de muncă sau a altor acte doveditoare ale vechimii în specialitate.
Reclamantul susține că a făcut această dovadă cu deicida de intrare în profesia de avocat, decizia de înscriere în tabloul avocaților, decizia de definitivare în profesie și decizia de înființare a cabinetului Individual de avocat C. B.. Aceste acte coroborate cu declarația pe propria răspundere prvind inexistența unor eventuale întreruperi în activitate conduceau la concluzia că această condiție era îndeplinită întrucât reclamantul era avocat din anul 2007.
Or, așa cum a reținut și pârâtul, actele depuse fac dovada datei la care reclamantul și-a început activitatea de avocat, s-a definitivat în profesie și a înființat cabinetul de avocatură C. B. nu și a faptului că de la aceste date până la data înscrierii la concurs reclamantul a desfășurat o activitate continuă în profesia de avocat. Declarația pe proprie răspundere nu poate suplini lipsa unui act care să emane de la barou, din care să rezulte desfășurarea unei activități pe o perioadă de cel puțin 5 ani. Declarația emană de la parte și, în aceste condiții, nu se bucură de forță probantă, în lipsa unei prevederi legale exprese în acest sens.
Este adevărat că legea nu conține prevederi imperative cu privire la actele prin care se face dovada vechimii în specialitate însă aceasta nu însemnă că lipsa actelor ar putea fi suplinită prin depunerea unei declarații pe propria răspundere, o astfel de declarație fiind lipsită de forță probantă putând fi dată pro causa.
Legea nu leagă de o astfel de declarație vreo consecință juridică și o astfel de consecință nu poate decurge nici din împrejurările speței, în condițiile în care dovada continuității în profesia de avocat se putea face cu acte oficiale, în speță cu o adeverință care să emane de la barou.
Având în vedere faptul că refuzul de înscriere la concursul de admitere în magistratură nu a fost unul nejustificat Curtea urmează să respingă acțiunea în întregul său, solicitarea de plată a unor despăgubiri fiind neîntemeiată cât timp conduita autorității a fost conformă cu normele legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantulC. B. domiciliat în Bacău, ., . în contradictoriu cu pârâtul C. S. AL MAGISTRATURII cu sediul în București, sector 6, Calea Plevnei nr.141 B, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.04.2014.
Președinte, Grefier,
S. D. G. T. M.
Red. Jud.SDG
Tehnored. TM/ 4 ex./2014
.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 1344/2014. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3062/2014. Curtea de... → |
|---|
