Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 5838/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5838/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-09-2014 în dosarul nr. 17631/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5838
Ședința publică din data de 1 septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: R. I. C.
JUDECĂTOR: O. S.
JUDECĂTOR: V. H.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții-reclamanți G. C. ROMANIA și ASOCIAȚIA B. ROMÂNIA, împotriva sentinței civile nr. 4190/17.09.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți AGENȚIA DE PROTECȚIE A MEDIULUI GORJ și . SA-SDM TG.J.-EXPLOATAREA MINIERĂ DE CARIERĂ ROVINARI, având ca obiect „suspendare executare act administrativ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21.08.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 01.09.2014, când a hotărât următoarele.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09 mai 2013 sub nr._ pe rolul Tribunalul București – Secția a II – a C. Administrativ și Fiscal (fostă Secția a IX – a), reclamantele G. C. România și Asociația B. România au solicitat in contradictoriu cu pârâtele Agenția de Protecție a Mediului Gorj și S.C. C. E. Oltenia S.A. – SDM Târgu J. – Exploatarea Minieră de Carieră Rovinari, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună suspendarea acordului de mediu privind proiectul scoaterea definitivă din fondul forestier a suprafeței de 62,50 ha teren cu vegetație forestieră, din care prin defrișare suprafața de 59.1866 ha amplasata în raza Ocolului Silvic Târgu-J., UP I Strâmba, pentru continuarea lucrărilor de extragere a lignitului în cadrul perimetrului de exploatare Tismana II" publicat în data de 30.10.2012 pe pagina de internet a APM Gorj.
Au motivat, în fapt, că proiectul privind extinderea unei cariere de lignit include și defrișarea pădurii și toate activitățile conexe precum realizarea unor depozite de cărbune și alte activități conexe sau legate de extinderea carierei precum utilizarea combustibililor fosili a fost încadrat greșit în Anexele H.G. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului, acesta trebuia încadrat corect în Anexa 1 pct. 19 coroborat cu pct. 22 din HG 445/2009. De altfel, arata reclamantele, din conținutul raportului de evaluare a impactului asupra mediului rezultă cu certitudine că proiectul se referă nu numai la defrișare, dar și la extinderea carierei de lignit.
In ceea ce privește evaluarea de mediu, arata ca aceasta trebuie să se realizeze pentru toate activitățile conexe, inclusiv construirea depozitelor de cărbuni, a haldelor de steril, etc., altfel, acordul de mediu încalcă legislația comunitară și practică Curții Europene de Justiție care este obligatorie pentru instanțele de judecată.
In continuare, reclamantele arata ca acordul de mediu nu prevede măsurile de compensare a lucrărilor de defrișare conform Codului Silvic, nu există un certificat de urbanism pentru terenul supus defrișării, nu au fost analizate efectele cumulative ale acestui proiect cu alte proiecte de defrișare/extindere cariere de lignit din aceeași zonă, arătând ca analiza impactului asupra mediului descrisă în acordul de mediu și în raportul de evaluare a impactului asupra mediului nu se referă în mod explicit la factorul schimbări climatice și nu îl analizează în mod corespunzător, deși acest capitol este solicitat de îndrumar.
In opinia reclamantelor, capitolele referitoare la pădure se rezuma la rolul pădurii în natură, fără să se refere, în concret, la pădurea care urmează să fie defrișată și fără să realizeze un calcul concret al impactului dispariției acesteia asupra factorului climatic sau asupra celorlalți factori de mediu, cumulat cu activitatea carierei Tismana II și a celorlalte cariere din zonă și cu celelalte proiecte din zonă care presupun dispariția unor suprafețe întinse de păduri și extinderea unor cariere de lignit sau alte proiecte.
Totodată, reclamantele arata ca impactul asupra mediului descris la toate capitolele din studiu este sumar și nefundamentat, rezumându-se la simple declarații de valoare, nu este analizat impactul asupra sănătății populației, nu este analizat impactul asupra siturilor protejate din vecinătate, apreciindu-se că sunt la o distanță considerabilă de 10 - 15 km, concluzie ce nu este fundamentată pe niciun studiu științific.
In opinia acelorași reclamante, măsurile de diminuare a impactului asupra mediului descrise în raportul de evaluare a impactului asupra mediului la toate capitolele nu sunt întemeiate pe analize sau studii științifice, nu sunt detaliate și evaluate măsurile de refacere a mediului după închiderea exploatări, arătând ca nu este analizat efectul proiectului asupra sănătății umane, nu au fost analizate niciun fel de alternative, nici de amplasament nici surse alternative de energie, nu au fost descrise și analizate efectele directe și indirecte asupra mediului, nu sunt prevăzute în concret măsuri de prevenire a impactului asupra apelor subterane și de suprafață și nicio analiză științifică care să ducă la concluzia că pânza freatică se va reface după încetarea activităților miniere.
Pentru speciile protejate identificate în raportul de evaluare a impactului asupra mediului nu s-a realizat o evaluare adecvată, speciile nu au fost identificate și observate în conformitate cu cerințele legale în materie, îndrumarul nu respectă prevederile legale privind conținutul raportului de evaluare a impactului asupra mediului, reclamantele arătând exemplificativ ca nu s-a solicitat descrierea efectelor indirecte asupra factorilor de mediu sau nu s-a solicitat analiza efectelor proiectului asupra sănătății umane.
De asemenea, părțile – reclamante arata ca raportul de evaluare a impactului asupra mediului nu răspunde tuturor problemelor solicitate de îndrumar arătând exemplificativ ca nu au fost analizați factorii climatici, nu au fost analizate mai multe alternative, nu au fost analizate interconexiunile dintre factorii de mediu, măsuri pentru închidere, reabilitarea terenului în vederea utilizării ulterioare, precum și efectul implementării acesteia sau cumularea cu alte proiecte.
Raportul de evaluare a impactului asupra mediului nu respectă cerințele Ordinului nr. 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii - cadru de evaluare a impactului asupra mediului, au fost încălcate dispozițiile Convenției de la Aarhu in sensul ca memoriul tehnic nu a fost publicate pe site, anunțurile publice aferente acestei proceduri au fost publicate în ziare locale, la care reclamantele nu au avut acces.
Dreptul reclamantelor de participare la luarea deciziei fiind încălcat datorită organizării defectuoase a paginii web, reclamantele arătând ca nu au existat rubrici create pentru fiecare proiect, fiecare piesă a documentației fiind amestecată cu alte părți de documentații din alte proiecte aflate în dezbatere în cadrul instituției, astfel încât urmărirea evoluției proiectului a fost imposibilă, iar documentele anexa ale raportului de evaluare a impactului asupra mediului nu au fost încărcate pe pagina de web.
In ceea ce privește paguba iminentă, reclamantele arata ca aceasta constă în realizarea unei cariere de lignit fără documentația necesară prevăzută de lege, în temeiul unui acord de mediu, producându-se astfel prejudicii ireversibile asupra mediului, iar conform Legii nr. 50/1991 este obligatorie emiterea unei autorizații de construire pentru construirea sau extinderea unor cariere de lignit. În speță, reclamantele arata ca acordul de mediu a fost denumit, în mod fals, ca având ca obiect numai defrișarea unui teren, in fapt, în cuprinsul său, precum și în cuprinsul raportului de evaluare a impactului asupra mediului în baza căruia s-a emis acest acord, a fost vorba despre un proiect de extindere a unei cariere de lignit.
Precizând ca suspendarea acordului de mediu este necesară până la hotărârea definitivă a instanței care va stabili care este aprobarea pentru dezvoltare legală, decizia de defrișare sau autorizația de construire, reclamantele solicita admiterea acțiunii și suspendarea efectelor actului administrativ atacat până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de fond.
Au solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, au invocat Legea 554/2004, H.G. nr. 445/2009, Ordinul nr. 1284/2010, O.U.G. nr. 57/2007, Ordinul nr. 19/2010, Ordinul nr. 183/2002, Directiva habitate nr. 92/43/EEC si Directiva păsări 2009/147/CE.
Anexează cererii, înscrisuri (f. 5 – 13 din dosar).
Prin întâmpinările formulată la datele de 28.05.2013 si 31.05.2013, pârâtele Agenția Pentru Protecția Mediului Gorj și S.C. C. E. Oltenia S.A. – SDM Târgu J. – Exploatarea Minieră de Carieră Rovinari au solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiata pentru considerentele expuse în cuprinsul apărărilor, întrucât la emiterea acordului de mediu au fost respectate toate prevederile legale incidente si nu sunt întrunite dispozițiile art. 14 din Legea nr. 544/2004, față de care reclamantele au formulat răspuns la întâmpinare la data de 14 iunie 2014.
A fost depus dosarul administrativ, respectiv acordul de mediu si documentația ce a stat la baza emiterii acestuia, dovada parcurgerii procedurii prealabile si practica judiciara de speța (f. 63 – 404 și 422 – 529 din dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat și reținut că:
La data de 19.11.2012, parata Agenția Pentru Protecția Mediului Gorj a emis acordul de mediu nr. Gj-16 privind proiectul scoaterea definitivă din fondul forestier a suprafeței de 62,50 ha teren cu vegetație forestieră, din care prin defrișare suprafața de 59.1866 ha amplasata în raza Ocolului Silvic Târgu-J., UP I Strâmba, pentru continuarea lucrărilor de extragere a lignitului în cadrul perimetrului de exploatare Tismana II", publicat în data de 30.10.2012 pe pagina de internet a Agenției Pentru Protecția Mediului Gorj.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 544/2004 a contenciosului administrativ, „in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, in condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămata poate sa ceara instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral pana la pronunțarea instanței de fond. In cazul in care persoana vătămata nu introduce acțiunea in anularea actului in termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept si fără nicio formalitate". Totodată, solicitarea suspendării se poate face si printr-o acțiune principala, așa cum se arata in art. 15 alin. 1 din lege, potrivit căruia „suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, si prin cererea adresata instanței competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat. In acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei".
Suspendarea executării actului administrativ se poate dispune numai în situația îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ (Decizia nr. 442/30 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de C. Administrativ și Fiscal).
Or, in cauza, motivele invocate de cele doua reclamante in cererea de chemare in judecata sunt, in esența, motive vizând nelegalitatea actului administrativ reprezentat de acordul de mediu a cărui executare se solicita a fi suspendata. Astfel, criticile aduse acordului in sensul ca: raportul de evaluare a impactului asupra mediului nu respectă cerințele Ordinului nr. 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii - cadru de evaluare a impactului asupra mediului, ca au fost încălcate dispozițiile Convenției de la Arhus in sensul ca memoriul tehnic nu a fost publicate pe site, anunțurile publice aferente acestei proceduri au fost publicate în ziare locale, la care reclamantele nu au avut acces sau dreptul reclamantelor de participare la luarea deciziei a fost încălcat datorită organizării defectuoase a paginii web nu pot fi analizate si nici verificate in cadrul unei astfel de cereri cu care a fost investita instanța.
Celelalte aspecte de nelegalitate invocate in cererea de suspendare a executării pot face obiectul analizei instanței competente o data cu dezlegarea fondului litigiului. Nu se pot analiza aspecte de nelegalitate ale acordului de mediu, cum urmăresc in realitate reclamantele, întrucât s-ar ajunge la soluționarea însăși a fondului dreptului dedus judecații, cu încălcarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Reclamantele nu au adus nici dovezi suficiente si nici argumente legale care sa justifice acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură acordul de mediu contestat.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/ și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
Dovada îndeplinirii condiției cazului bine justificat nu se rezuma doar la invocarea nelegalității actului administrativ contestat, ci presupune argumente concrete ce pun in discuție legalitatea, cum ar fi spre exemplu înscrisuri care creează o serioasa îndoiala asupra legalității.
Insa înscrisurile prezentate pentru obținerea acordului de mediu reclamate nu pot fi analizate . suspendare, ci cu ocazia soluționării fondului.
Simpla contestare a modalității de evaluare a impactului asupra mediului nu este suficienta, fiind necesara aducerea de dovezi in acest sens.
Acordul de mediu este actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, prin care sunt stabilite condițiile și, după caz, măsurile pentru protecția mediului, care trebuie respectate în cazul realizării unui proiect, așa cum este definit de art. 2 pct. 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind Protecția Mediului aprobată cu modificări prin Legea nr. 265/2006 cu modificările și completările ulterioare.
Procedura de reglementare și competențele de emitere a acordului de mediu sunt prevăzute în HG 445/2009 și OM 135/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice și private.
Procedura de emitere cuprinde depunerea de către proiectant a documentației formate din: extras din documentația tehnica de investiții, studiul de impact, avize, accepte si eliberarea acordului, după caz, de agenția de supraveghere si protecție a mediului ori de Departamentul mediului, al ministerului de resort.
Documentația ce a stat la baza emiterii acordului de mediu depusa la dosarul cauzei de parata cuprinde verificări si studii de impact asupra mediului, fiind analizate efectele produse asupra apelor, aerului, solului, speciilor protejate ori colectivităților umane, proiectul fiind supus consultării publice astfel ca nu poate fi vorba de o aparenta de lipsa de transparenta. Au fost prezentate detaliat descrierea proiectului, actele ce au stat la baza emiterii sale, etapele parcurse si masurile impuse pentru menținerea acesteia.
De asemenea, din dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiție inexistentă în cazul de față.
Potrivit art. 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2005, „(1) Solicitarea și obținerea acordului de mediu sunt obligatorii pentru proiecte publice ori private sau pentru modificarea ori extinderea activităților existente, care pot avea impact semnificativ asupra mediului”.
Acordul de mediu reprezintă doar una din etapele premergătoare realizării unui proiect, prealabila emiterii altor acte administrative susceptibile de executare efectiva, acte ce asigura transpunerea in fapt a proiectului vizat de acordul de mediu.
Riscul reclamat de părțile – reclamante ce arata ca, din conținutul raportului de evaluare a impactului asupra mediului, ar rezulta cu certitudine că proiectul se referă nu numai la defrișare, dar și la extinderea carierei de lignit, nu poate fi justificat de efectele păgubitoare ce s-ar produce si prin prisma altor acte ce transpus in fapt proiectul vizat de acordul de mediu.
Iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată. Îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații făcute.
In consecința, pentru cele arătate, nefiind îndeplinite cumulative condițiile stipulate in art. 14 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a constatat neîntemeiata cererea de suspendare formulata de reclamantele si a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamantele G. C. ROMANIA și ASOCIAȚIA B. ROMÂNIA, criticând sentința recurată pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs au invocat dispozițiile Art 488 pct 8 –„Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”
Intimata pârâtă Agenția pentru Protecția Mediului Gorj a solicitat respingerea recursului reclamanților față de ca fiind nefondat și menținerea Sentinței nr. 4190/17.09.2013 a primei instanțe ca fiind temeinică si legală.
Intimata pârâtă SOCIETATEA C. E. OLTENIA S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea Sentinței primei instanțe ca fiind temeinică si legală.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate curtea reține că recursul este nefondat,urmând a fi respins ca atare.
Din probele administrate, Curtea retine că la data de 19.11.2012, parata Agenția Pentru Protecția Mediului Gorj a emis acordul de mediu nr. Gj-16 privind proiectul scoaterea definitivă din fondul forestier a suprafeței de 62,50 ha teren cu vegetație forestieră, din care prin defrișare suprafața de 59.1866 ha amplasata în raza Ocolului Silvic Târgu-J., UP I Strâmba, pentru continuarea lucrărilor de extragere a lignitului în cadrul perimetrului de exploatare Tismana II", publicat în data de 30.10.2012 pe pagina de internet a Agenției Pentru Protecția Mediului Gorj.
Potrivit art.14 din legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Rezultă deci că pentru suspendarea unui act administrativ, care reprezintă o măsură ce se dispune în cazuri excepționale, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea suspendării pentru prevenirea unei pagube iminente.
Potrivit art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2005, solicitarea și obținerea acordului de mediu sunt obligatorii pentru proiecte publice și private sau pentru modificarea ori extinderea activităților existente, care pot avea impact semnificativ asupra mediului.
Conform art. 2 pct. 3 din același act normativ, ,,acordul de mediu reprezintă actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, prin care sunt stabilite condițiile și, după caz, măsurile pentru protecția mediului, care trebuie respectate în cazul realizării unui proiect".
Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că obținerea acordului de mediu reprezintă o etapă în realizarea unui proiect, fiind actul prin care se impun intervenției propuse condiții și măsuri generate de necesitatea protecției mediului.
De aceea, condiția pagubei iminente nu este îndeplinită deoarece existența acordului de mediu permite emiterea altor acte administrative, susceptibile de executare directă.
Iminența realizării efective a defrișării vegetației forestiere nu ar putea fi invocată în cauză, având în vedere că defrișarea nu se realizează în baza acordului de mediu, ci în baza deciziei și autorizației de exploatare a masei lemnoase emise de către Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare, conform prevederilor Legii codului silvic nr. 46/2008.
Or, Decizia și autorizația de exploatare a masei lemnoase emise de către Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare, conform prevederilor Legii codului silvic nr. 46/2008 reprezintă acte administrative care se bucură de prezumția de autenticitate și de veridicitate și produc toate efectele juridice în vederea cărora au fost emise.
Cu privire la condiția existentei cazului bine justificat, curtea considera ca nu este îndeplinită deoarece examinarea acestei condiții presupune examinarea aparentei dreptului, respectiv doar a acelor cauze care dezvăluie o vădita nelegalitate a unui act administrativ. . suspendare nu pot fi examinate cauzele de nelegalitate ce prejudeca fondul .
Astfel, motivele referitoare la lipsa evaluării de mediu pentru cariera de lignit, inexistenta tuturor înscrisurilor pentru obținerea acordului de mediu (inclusiv a unui certificat de urbanism), caracterul incomplet al raportului de evaluare față de cerințele Ordinului 863/2002, realizarea consultării publicului, respectarea principiului precauției în luarea deciziilor si principiului integrării politicilor de mediu în toate politicile și activitățile uniunii, în scopul realizării dezvoltării durabile sunt aspecte care vizează fondul dreptului si nu vădita nelegalitate, astfel încât pot fi examinate doar in cadrul cererii de anulare.
Cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit. t) și ș).
Astfel, existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ. Prin urmare, suspendarea executării actului administrativ constituie o situație de excepție, în cadrul căreia instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Prin urmare, constituie împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ: necompetența autorității administrative de a emite actul, lipsa temeiului legal, declararea ca neconstituțională a O.G. în baza căreia a fost emis actul administrativ, modificarea parțială a actului administrativ de către autoritatea emitentă ori chiar anularea parțială a actului administrativ de către autoritatea ierarhic superioară.
Or, toate motivele de recurs invocate de recurentele-reclamante nu se încadrează în împrejurările limitative de fapt și de drept menționate anterior, astfel încât analiza motivelor de recurs invocate de către recurentele-reclamante în dovedirea cazului bine justificat presupune o prejudecare a fondului cauzei, iar nu o analiză a aparenței de legalitate a actului administrativ contestat.
Astfel,criticile aduse acordului în sensul că raportul de evaluare a impactului asupra mediului nu respectă cerințele Ordinului nr. 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii - cadru de evaluare a impactului asupra mediului nu pot fi analizate în cadrul procedurii sumare a suspendării executării actelor administrative întrucât analiza acestora este de natură să prejudicieze fondul actelor administrative a căror suspendare se solicită în prezenta cauză.
Recurentele-reclamante au invocat faptul că au fost încălcate dispozițiile Convenției de la Arhus în sensul ca memoriul tehnic nu a fost publicate pe site, anunțurile publice aferente acestei proceduri au fost publicate în ziare locale, la care reclamantele nu au avut acces sau dreptul reclamantelor de participare la luarea deciziei a fost încălcat datorită organizării defectuoase a paginii web .
Or, dacă instanța de judecată ar stabili dacă au fost sau nu au fost respectate dispozițiile Convenției de la Arhus, această împrejurare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei,or această situație este incompatibilă cu specificul soluționării unei cereri de suspendare a executării actului administrativ întemeiată pe dispozițiile art 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr 554/2004.
Întrucât sintagma caz bine justificat presupune cercetarea indiciilor de nelegalitate, elemente aparente de nelegalitate, instanța nu poate într-o cerere de suspendare să dezlege fondul pricinii motivând suspendarea referindu-se la dreptul substanțial aplicabil în cauză.
Așadar, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare.
Cât privește criticile referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente, astfel cum a fost definită în art.1 alin.1 lit.ș) din Legea nr.554/2004 curtea constată, de asemenea, că argumentele reținute în sentința atacată sunt fondate, pentru că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, prin probe concludente.
Recurenta-reclamantă nu a administrat niciun fel de probe de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituții juridice.
Din aceste motive, in baza art. 496 NCPC si art. 14 din legea nr.554/2004, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenții-reclamanți G. C. ROMANIA, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 18 și ASOCIAȚIA B. ROMÂNIA, cu sediul în sector 1, București, .. 41, ., ., împotriva sentinței civile nr. 4190/17.09.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți AGENȚIA DE PROTECȚIE A MEDIULUI GORJ, cu sediul în TÂRGU J., ., J. GORJ și . SA-SDM TG.J.-EXPLOATAREA MINIERĂ DE CARIERĂ ROVINARI, cu sediul în TÂRGUL J., ., nr. 5, J. GORJ, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunțată azi, 01.09.2014, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. I. C. O. S. V. H.
GREFIER
P. B. B.
Red: OS / Tehnored: OS/
Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal
Judecător: L. C. D.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3062/2014. Curtea de... | Despăgubire. Decizia nr. 677/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
