Anulare act administrativ. Sentința nr. 3428/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3428/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-12-2014 în dosarul nr. 6973/2/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3428
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 15.12.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
GREFIER - A. M. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul A. Z. I. în contradictoriu cu pârâții B. C., PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUD. HARGHITA, E. A., SECRETARUL JUD. HARGHITA, R. M. MADOLNA, DIRECTOR GEN. ÎN C. CONSILIULUI JUD. HARGHITA, P. C. D., JUDECĂTOR ÎN C. JUDECĂTORIEI SECTORULUI 1 BUCUREȘTI și C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect anulare act administrativ - hot. 278/14.05.2014 - disjuns din dos.nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, au răspuns pârâții B. C., președintele Consiliului jud. Harghita, E. A., secretarul jud. Harghita, R. M. Madolna, director gen. în cadrul Consiliului jud. Harghita prin consilier juridic I. T. care depune delegație de reprezentare la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că, prin serviciul registratură, în data de 11.12.2014, reclamantul a depus concluzii scrise.
Curtea procedează la comunicarea unui exemplar al concluziilor scrise depuse de reclamant către reprezentantul pârâților prezenți.
În continuare, Curtea constată obiectul cererii de chemare în judecată ca fiind capetele 7 și 9 de cerere care au făcut obiectul dosarului nr._ .
Reprezentantul pârâților depune declarațiile de avere și de interese depuse de reclamant în anul 2008 în limba română. Consideră că este vorba despre rea-credință având în vedere că reclamantul a chemat în judecată pentru nerecunoaștere sau așa-zisa discriminare.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul pe propunere de probe.
Reprezentantul pârâților prezenți solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, inclusiv la acest termen de judecată.
În temeiul dispozițiilor art. 258 raportat la art. 255 C.pr.civ., Curtea încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind concludentă și utilă soluționării cauzei și constatând acesta este deja administrată.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei și asupra admisibilității cererii în sancționarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pentru nerespectarea prevederilor OG nr. 137/2000.
Reprezentantul pârâțilorB. C., președintele Consiliului jud. Harghita, E. A., secretarul jud. Harghita, R. M. Madolna, director gen. în cadrul Consiliului jud. Harghita solicită respingerea cererii de chemare în judecată cu privire la capetele de cerere 7 și 9 care au făcut obiectul dosarului nr._ privind anularea hotărârea nr. 278/2014 adoptată de C. Național pentru Combaterea Discriminării, precum și sancționarea acestuia. Susține legalitatea acestei hotărâri, faptul că CNCD-ul nu este competent astfel cum a invocat în ceea ce privește anularea procesului-verbal de contravenție, precum și faptul că a invocat tardivitatea introducerii cererii de către reclamant depășind termenul de 1 an de la data săvârșirii faptei și ca urmare solicită respingerea cererii introductive de instanță. Depune concluzii scrise la care este anexată o notă de cheltuieli. Arată că solicită cheltuieli de judecată reprezentând o treime din cuantumul sumei de 949,84 lei. Menționează că aceste cheltuieli sunt efectuate de C. Județean Harghita, dar nu poate depune dovezi în susținerea acestora.
La solicitarea instanței, arată că persoanele care sunt menționate în cadrul notei de cheltuieli, respectiv Viragh Ferenec, șoferul și I. T. sunt angajați în cadrul Consiliului județean Harghita.
Curtea declară închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 10.06.2014, reclamantul A. Z. I. a chemat în judecată pe pârâții E. A., SECRETARUL JUD. HARGHITA, R. M. MADOLNA, DIRECTOR GEN. ÎN C. CONSILIULUI JUD. HARGHITA, B. C., PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUD. HARGHITA, P. C. D., JUDECĂTOR ÎN C. JUDECĂTORIEI SECTORULUI 1 BUCUREȘTI și C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1.Constatarea faptului, că E. Ârpâd, secretarul județului Harghita, R. M. M., director general în cadrul Consiliului Județean Harghita și B. C., președintele Consiliului Județean Harghita au comis discriminare, au refuzat să înregistreze declarația reclamantului de avere și cea de interese, întocmite conform prevederilor legale și trimise prin poștă, în termen legal. Solicită totodată sancționarea acestora pentru această discriminare.
2.Obligarea persoanelor de la punctul unu să înregistreze declarația reclamantului de avere și cea de interese, trimisă prin poștă în data de 17.07.2012.
3.Obligarea persoanelor de la punctul unu să publice în mass media un rezumat al sentinței care urmează a fi pronunțată, în conformitate cu art. 26 alin. (2) din OG 137/2000.
4.Constatarea că P. C. D., judecător în cadrul Judecătoriei Sectorului 1 din București a discriminat, când văzând documentele din care rezultă, că reclamantul și-a depus în termen declarația de avere și cea de interese, nu a anulat procesul verbal de contravenție ..N.I. nr. 902, prin care a fost sancționat pe nedrept pentru faptul, că nu a depus cele două declarații. Conform sentinței date de judecătorul D., faptul că a depus declarațiile numai în limba maghiară echivalează cu faptul, că nu le-a depus. Solicită totodată sancționarea acestuia pentru această discriminare.
5.Anularea Hotărârii nr. 278/2014, adoptată de C. Național pentru Combaterea Discriminării la data de 14.05.2014.
6.Anularea procesul verbal ..N.I. numărul 902, care nu are bază reală, fiind întocmit în baza unei adrese care conține o afirmație falsă.
7.Sancționarea C. Național pentru Combaterea Discriminării, pentru nerespectarea prevederilor OG 137/2000, adică:
-a refuzat înregistrarea și soluționarea unei petiții depuse în limba maternă a reclamantului;
-a depășit termenul în care ar fi trebuit să soluționeze petiția nr._/11.11.2013;
-a răstălmăcit cele solicitate de reclamant în petiția amintită;
-a ridicat din oficiu excepții lipsite de sens;
-a ignorat răspunsurile reclamantului date cu privire la acele excepții;
-a fost extrem de superficial în studierea cazului;
-a adoptat o hotărâre care nu este în concordanță cu starea de fapt și cu prevederile OG 137/2000.
Prin Sentința civilă nr. 3128/17.11.2014 pronunțată în cadrul acestui dosar, a fost admisă excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și declinată competența de soluționare a capetelor 1 – 4 de cerere, astfel cum a fost precizată, în favoarea Tribunalului Harghita – Secția civilă (complet competent să judece cauze de contencios administrativ).
Au fost disjunse, totodată, celelalte capete de cerere, fiind dispusă formarea a trei dosare distincte, cu următorul obiect:
- un dosar având ca obiect capetele 5 și 6 de cerere, respectiv constatare discriminare și cerere de sancționare în consecință a pârâtului;
- un dosar având ca obiect capătul 8 de cerere, respectiv cerere anulare a procesului verbal . nr. 902;
- un dosar având ca obiect capetele 7 și 9 de cerere, respectiv cerere anulare a Hotărârii CNCD nr. 278/14.05.2014 și de sancționare a în consecință a pârâtului.
Cu privire la acest din urmă dosar, reclamantul a învederat următoarele:
Așa cum a descris amănunțit în Petiția adresată Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în data de 28 mai 2013, în a doua parte a anului 2012 a fost victima discriminării săvârșite de mai multe persoane. În scrisoarea trasmisă prin poștă la sfârșitul lunii iulie de către conducătorii Consiliului Județean Harghita, ei au exprimat o părere cu privire la modul în care trebuie depuse declarațiile de avere și de interese. Reclamantul le-a răspuns tot printr-o scrisoare, în care le-a exprimat punctul său de vedere, bazat pe legile în vigoare (Legea 215/2001 si Legea 176/2010). De vreme ce la acea scrisoare nu a primit niciun răspuns, a considerat pe bună dreptate că le-a convins și că totul este în ordine.
Despre faptul că a fost discriminat de cele trei persoane a aflat numai din procesul verbal ..N.l. nr. 902, în care este specificat, că prin adresa nr._/2012, secretarul județului Harghita a semnalat ANI că nu a depus declarația de avere și cea de interese. De aici rezultă, că în accepțiunea conducătorilor județului Harghita declarațiile depuse în limba română se consideră a fi depuse, iar cele depuse în limba maghiară nu se iau în considerare. Aceasta este în mod clar o discriminare, asa cum este prevăzut de art. 2, alin. (1) din OG 137/2000. Procesul verbal i-a fost înmânat în data de 05.10.2012, deci în cazul discriminării săvârșite de E. Ârpâd, R. Mâria Magdola si B. C. termenul specificat de Art. 20, aliniat (1) din OG 137/2000 curge de la această dată.
Împotriva procesului verbal de contravenție ..N.l. nr. 902 a formulat plângere, soluționată de către P. C. D., judecător în cadrul Judecătoriei Sectorului 1 din București. Sentința i-a fost înmânată în data de 26 aprilie 2013. Până la acea dată era sigur, că pe baza dovezilor depuse la dosar, judecătoria va anula procesul verbal. Văzând însă sentința, s-a hotărât ca pe lângă faptul că declară recurs împotriva acesteia, să se adreseze și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pentru că a considerat ca fiind foarte grav faptul, că inclusiv un judecător comite discriminare în acest caz. D. urmare, în data de 28 a trimis petiția aferentă către CNCD. Bazat pe prevederile art. 1 aliniat (2) litera a) din OG 137/2000, petiția respectivă a formulat-o în limba mea maternă, adică limba maghiară. A urmat un schimb de scrisori între reclamant și CNCD pe tema limbii în care se poate adresa CNCD. Pentru a nu decădea din drepturi, până la urmă în data de 12.11.2013 a trimis către CNCD petiția tradusă în limba română.
În concluzie, în privința celor trei conducători ai județului Harghita a aflat de faptul că a fost discriminat în data de 05.10.2012, iar în cazul judecătorului P. C. D. în data de 26.04.2013. Chiar dacă consideră data depunerii petiției 12.11.2013, este clar, că termenul de un an specificat în art. 20 din OG 137/2000 a expirat numai în cazul celor trei conducători ai județului Harghita, nu și în cazul judecătorului D..
Tot legat de tardivitatea invocată de CNCD, respectiv de data la care a fost depusă petiția, trebuie menționat faptul, că prin neacceptarea petiției formulată în limba maghiară (adică limba sa maternă) însuși CNCD a încălcat prevederile OG 137/2000, în concret art. 2 alin (2) lit a):
(Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi:
a) dreptul la un tratament egal în fața instanțelor judecătorești și a oricărui altui organjurisdicțional; ...), coroborat cu art. 2, alin (1):
(Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferința, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică ne contagioasă, infectare ., apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării. în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.) Fiind vorba despre organul jurisdicțional menit să vegheze asupra respectării ordonanței care interzice orice formă de discriminare, această faptă este una deosebit de gravă, care trebuie sancționat corespunzător.
În citația din data de 16.12.2013, CNCD a răstălmăcit în mod evident cele solicitate (a ridicat din oficiu excepția necompetenței materiale, afirmând acesta ar fi reclamat menținerea unui proces verbal, ceea ce nu este adevărat, acesta reclamând discriminarea la care a fost supus). In răspunsul său a arătat acest fapt și aparent a și renunțat la această excepție, ceea ce rezultă și din faptul, că în februarie anul curent a primit o nouă citație, în care asta nu se mai menționează.
Problema este, că după primirea acelei citații nu s-a mai întâmplat nimic până în ziua de 16 aprilie anul curent, când a trimis către CNCD o somație, prin care le-a atras atenția că termenul de 90 zile în care trebuia să soluționeze petiția a expirat de mult și le-a pus în vedere că se va adresa instanței. În aceeași zi (conform ștampilei din registratura CNCD) se emite o adresă, în care se ridică excepția tardivității introducerii petiției. Adresa este stranie, în sensul că nu este o citație, dar totuși se termină prin formula consacrată la citații ("în caz de neprezentare a părților, acestea pot trimite punctul de vedere..."). Logic, excepția tardivității trebuia ridicată imediat la depunerea petiției. Practic dacă era cazul, atunci petiția nici nu trebuia înregistrată, termenul de un an fiind unul de decădere. Este cel puțin bizar, că petiția a fost înregistrată, au fost emise citații, s-au desfășurat - probabil - investigații, iar ulterior se ridică excepția tardivității. La fel de bizar este faptul, că adresa datată pe 16 aprilie a fost expediată (conform datei poștei) pe 28 aprilie, adică cu aproape două săptămâni mai târziu.
La adresa din 16 aprilie a răspuns prin email în data de 9 mai, explicând faptul, că petiția a fost depusă inițial în data de 28 mai 2013, deci excepția tardivității nu stă în picioare.
Cu toate acestea, în data de 27 mai anul curent a primit prin poștă hotărârea 278/2014, care ignoră în totalitate cele descrise în petiție, respectiv în cele două răspunsuri date la excepțiile ridicate de CNCD, răstălmăcește cele solicitate în petiție, omite din rândul celor reclamați pe judecătorul P. C. D. (o eroare extrem de gravă), și fără să spună un cuvânt despre fondul problemei, admite ambele excepții ridicate. Este de remarcat în acest sens faptul, că în hotărâre se afirmă, că a reclamat faptul, că a fost sancționat, iar instanța a menținut procesul verbal, iar ca reclamați sunt menționați conducătorii Consiliului Județean Harghita, nu inspectorul ANI care a întocmit procesul verbal și judecătorul care nu l-a anulat. Or a reclamat discriminarea care constă în faptul, că declarația de avere depusă în limba română se acceptă, iar cea depusă în limba maghiară se consideră nedepusă atât de către conducătorii județului Harghita, cât și de către judecătorul P. C. D.. Chiar dacă cele două excepții ar sta în picioare, modul în care s-a soluționat această petiție ar fi una scandaloasă, prin superficialitatea cu care a fost tratată și modul în care a fost tergiversat. Dar de vreme ce niciuna din cele două excepții nu stă în picioare, prin soluția dată CNCD a încălcat în mod flagrant și în repetate rânduri prevederile OG 137/2000, iar pentru aceasta trebuie sancționat.
C. Național pentru Combaterea Discriminării ar fi trebuit să investigheze cele relatate si să emită o hotărâre în conformitate cu spiritul și litera OG 137/2000. În loc să procedeze așa, membrii Colegiului mai întâi au tergiversat rezolvarea cazului, iar când le-a atras atenția asupra termenului legal prevăzut de OG 137/2000, au refuzat soluționarea cazului prelevându-se de excepții imaginate.
În drept, au fost invocate prevederi ale OG nr. 137/2000, ale Legii nr. 554/2004 și respectiv ale Legii nr. 215/2001.
Întâmpinare a formulat în cauză Președintele C. Județean Harghita, dl. B. C., solicitând respingerea cererii de chemare în judecată.
În raport de acest act, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care în esență a reiterat solicitarea sa de admitere a acțiunii astfel cum a fost formulată.
În sfârșit, în cauză a formulat întâmpinare și pârâtul C. Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând respingerea acțiunii promovate împotriva Hotărârii nr. 278/14.05.2014.
În cauză au fost depuse înscrisuri, pârâtul C. Național pentru Combaterea Discriminării depunând deopotrivă documentația ce a stat la baza emiterii actului contestat.
La data de 11.12.2014, ulterior operațiunii disjungerii, reclamantul a depus concluzii scrise, iar la termenul de judecată din 15.12.2014 pârâții B. C., președintele Consiliului jud. Harghita, E. A., secretarul jud. Harghita, R. M. Madolna, director gen. în cadrul Consiliului jud. Harghita au depus la dosar, prin reprezentant, acte și concluzii scrise.
La acest din urmă termen de judecată, instanța a ridicat excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect sancționarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pentru nerespectarea prevederilor OG nr. 137/2000, reținând cauza în pronunțare asupra acesteia dar și asupra fondului.
Analizând actele dosarului, instanța constată următoarele:
Asupra excepției inadmisibilității
Reclamantul, nemulțumit de hotărârea pronunțată de C. Național pentru Combaterea Discriminării în soluționarea petiției sale, solicită (și) sancționarea pârâtului pentru nerespectarea prevederilor OG nr. 137/2000 (întrucât acesta a refuzat înregistrarea și soluționarea unei petiții adresate în limba maternă a reclamantului; a depășit termenul în care ar fi trebuit soluționată petiția nr._/11.11.2013; a răstălmăcit cele solicitate de reclamant în petiția amintită; a ridicat din oficiu excepții lipsite de sens; a ignorat răspunsurile reclamantului date cu privire la acele excepții; a fost extrem de superficial în studierea cazului; a adoptat o hotărâre care nu este în concordanță cu starea de fapt și cu prevederile OG nr. 137/2000).
Curtea reține lipsa unui temei legal pentru pronunțarea unei soluții favorabile reclamantului asupra acestui capăt de cerere. Nici OG nr. 137/2000, nici Legea nr. 554/2004 și niciun alt act normativ nu conțin dispoziții în baza cărora instanța, admițând acțiunea pe fond, să dispună sancționarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pentru pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.
Reglementarea în acest sens este imperativă întrucât o soluție judecătorească trebuie să aibă o bază legală, în acest sens fiind necesar a fi prevăzute forma de răspundere și natura răspunderii efectiv antrenate, faptele pretins nelegale și sancțiunile aplicate, dar și mecanismul concret al constatării faptelor și aplicării respectivelor sancțiuni.
Cererea reclamantului nu are deci un temei legal.
În plus, Curtea are în vedere statutul instituției, respectiv de autoritate de stat autonoma, sub control parlamentar, care își desfășoară activitatea in domeniul discriminării, garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislația internă în vigoare și cu documentele internaționale la care România este parte.
În consecință, Curtea va admite excepția inadmisibilității invocată din oficiu și va respinge capătul de cerere având ca obiect sancționarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pentru nerespectarea prevederilor OG nr. 137/2000 ca inadmisibil.
Asupra fondului cauzei
În fapt, prin Hotărârea nr. 278/14.05.2014 C. Național pentru Combaterea Discriminării a admis excepțiile invocate, de necompetență materială a CNCD în ce privește menținerea unui proces verbal contravențional de către o instanță de judecată (excepție invocată cu ocazia efectuării procedurii de audiere) și excepția de tardivitate a introducerii plângerii potrivit art. 20 alin. 1 din OG nr. 137/2000, modificată.
Sub primul aspect, pârâtul a reținut că petiția reclamantului, astfel cum a fost formulată, relevă o situație în care instanța de judecată menține un proces verbal de contravenție încheiat de către o autoritate a statului.
Relativ la definiția discriminării astfel cum este reglementată de OG nr. 137/2000, Colegiul director a precizat în situația persoanelor tratate diferit, tratamentul în speță este datorat apartenenței lor la una dintre criteriile prevăzute în textul de lege, art. 2 din OG nr. 137/2000.
Colegiul director a apreciat că trebuie să analizeze dacă tratamentul diferit a fost indus datorită unui criteriu prevăzut de art. 2 alin. 1, care să fi constituit elementul determinant în aplicarea acestui tratament.
Or, condiția criteriului ca motiv determinant trebuie interpretată în sensul existenței ca circumstanță concretizată, materializată și care constituie cauza actului sau faptului discriminatoriu și care, în situația inexistenței, nu ar determina săvârșirea discriminării. Astfel, natura discriminării, sub aspectul ei constitutiv, decurge tocmai din faptul că diferența de tratament este determinată de existența unui criteriu, ceea ce presupune o legătură de cauzalitate între tratamentul diferit imputat și criteriul interzis de lege, invocat în situația persoanei care se consideră discriminată.
Cu privire la cel de-al doilea aspect, față de care s-a invocat excepția tardivității, în raport de prevederile art. 20 alin. 1 din OG nr. 137/2000, modificată, au fost avute în vedere documentele dosarului, dar și declarația petentului, iar în raport de acestea împrejurarea că documentele au fost recepționate de petent la data de 31.07.2012, în timp ce petiția a fost depusă de acesta la CNCD la data de 14.11.2013.
Prezentul demers judiciar este reprezentat de contestația reclamantului împotriva acestei hotărâri.
1. Curtea apreciază legală și temeinică decizia pârâtului CNCD de admitere a excepției necompetenței materiale în ceea ce privește solicitarea de constatare a discriminării prin respingerea plângerii contravenționale promovate de reclamant împotriva procesului verbal întocmit de Agenția Națională de Integritate (conform Sentinței civile nr. 7974/09.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2012).
Pronunțarea unei alte soluții, de analiză pe fond a petiției reclamantului, chiar și în ipoteza în care s-ar fi constatat justețea raționamentului dezvoltat de instanță (prin respingerea plângerii contravenționale și menținerea pe cale de consecință a procesului verbal de contravenție) ar fi reprezentat o nepermisă imixtiune în activitatea de judecată a instanțelor și o încălcare a principiului independenței justiției, element fundamental al statului de drept.
Or, în România, hotărârile judecătorești nu pot fi puse în discuție decât în cadrul căilor legale de atac, iar justiția este înfăptuită de instanțele de judecată, principiul independenței justiției fiind esențial.
În sfârșit, statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.
Acestea sunt valori fundamentale ale statului, iar, expresie a respectului față de acestea, în mod corect a apreciat CNCD necompetența sa de a se pronunța asupra modalității de soluționare a plângerii contravenționale, petentul neputând fi astfel discriminat.
Nicio critică pertinentă de nelegalitate nu a fost invocată efectiv de reclamant împotriva Hotărârii nr. 278/14.05.2014 sub acest aspect.
2. Dar Curtea apreciază legală și temeinică și decizia pârâtului CNCD de admitere și excepției tardivității în ceea ce privește pretinsa discriminare pentru neînregistrarea declarației în limba maghiară de C. J. Harghita.
Astfel, plângerea petentului a fost înregistrată la Consiliu la data de 14.11.2013 (fila 118).
Situația de fapt pretins discriminatorie a fost cunoscută de reclamant încă din data de 31.07.2012, astfel cum el însuși susține:
„După expirarea mandatului meu de consilier județean, am trimis prin poștă la C. Județean Harghita, declarația mea de avere și de interese. Destinatarul recepționând aceste documente, așa cum reiese din adresa înregistrată în data 31.07.2012. Prin această adresă fiind somat să depun aceste declarații în limba română … ”.
Dar Curtea mai reține deopotrivă existența unei corespondențe în perioada mai – septembrie 2012 între reclamant și C. J. Harghita în sensul depunerii declarațiilor și în limba română (filele 12, 35-37, 48, 80-96, 119).
Mai mult, în luna octombrie 2012, pe numele reclamantului a fost emis proces verbal de contravenție de către Agenția Națională de Integritate (fila 120), contestat de reclamant la Judecătoria Sectorului 1 București (filele 121-122).
Așadar, reclamantul a cunoscut situația de fapt pe care o contestă la acest moment, apreciindu-se discriminat, la data de 31.07.2012, în perioada mai – septembrie 2012, în luna octombrie 2012.
Cu toate acestea, s-a adresat CNCD la data de 14.11.2013.
Prin urmare, Curtea apreciază că în mod corect a reținut acest pârât disp. art. 20 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în conformitate cu care:
„Persoana care se consideră discriminată poate sesiza C. în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei”.
Termenul de un an în care autoritatea putea fi sesizată a fost depășit de reclamant, fără a fi oferite explicații pertinente pentru aceasta.
De altfel, nici contestația promovată pe rolul instanței nu conține motive de nelegalitate temeinice, fiind expuse exclusiv aspecte ce țin de fondul problemei de drept deduse judecății.
Pentru aceste considerente, apreciind că niciun motiv de nelegalitate a hotărârii contestate nu poate fi reținut, având în vedere și disp. art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge în rest acțiunea formulată ca fiind neîntemeiată.
Referitor la cererea pârâților B. C., președintele Consiliului jud. Harghita, E. A., secretarul jud. Harghita, R. M. Madolna, director gen. în cadrul Consiliului jud. Harghita de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, aceasta va fi respinsă ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Referitor la cheltuielile pretinse pentru transport, din data de 15.12.2014, acestea nu sunt dovedite.
Potrivit disp. art. 451 alin. 1 C.pr.civ.:
„Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului”.
Conform art. 452 C.pr.civ.:
„Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei”.
Pârâții prin reprezentant au depus numai o notă de cheltuieli, fără a face însă dovada efectuării lor în concret, înscrisuri apreciate necesare cel puțin din punctul de vedere al unui control exercitat asupra cuantumului sumelor pretinse.
Cu privire la sumele solicitate cu titlu de salariu al șoferului, cu titlu de cheltuieli efectuate cu munca prestată de consilierul juridic al părții în vederea redactării întâmpinării și respectiv cu personalul de specialitate juridică, Curtea reține cu prioritate, ca și în precedent, faptul că nu s-a depus niciun înscris din care să rezulte realitatea și efectivitatea cheltuielilor de judecată.
În al doilea rând, se reține că șoferul și cei doi consilieri juridici sunt angajați ai unei instituții publice, C. Județean Harghita, fiind salarizați pentru munca prestată. Nu s-a depus niciun act din care să rezulte că pentru prezentul dosar instituția publică ar fi prestat un salariu sau alte sume cu titlu de contravaloare a serviciilor prestat, distinct de remunerația în mod constant achitată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității invocată din oficiu.
Respinge capătul de cerere având ca obiect sancționarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pentru nerespectarea prevederilor OG nr. 137/2000 ca inadmisibil.
Respinge în rest acțiunea formulată de reclamantul A. Z. I. cu domiciliul în Gheorghieni, .. 26, jud. Harghita în contradictoriu cu pe pârâții B. C., PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUD. HARGHITA, E. A., SECRETARUL JUD. HARGHITA, R. M. MADOLNA, DIRECTOR GEN. ÎN C. CONSILIULUI JUD. HARGHITA toți cu sediul în Miercurea C., Piața Libertății nr. 5, jud. Harghita, P. C. D., JUDECĂTOR ÎN C. JUDECĂTORIEI SECTORULUI 1 BUCUREȘTI citat în București, .. 2-4, sector 4 și C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în București, Piața V. M. nr. 1-3, sector 1, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la prezenta instanță, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M. P. A. M. C.
Red. MMP
2 ex. – 23.01.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 6335/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 6469/2014.... → |
|---|
