Anulare act administrativ. Sentința nr. 3492/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3492/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 4177/2/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3492
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.12.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. M.
GREFIER: R. B.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta L. R. Services S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul M. T., având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 10.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, pentru a da posibilitate reclamantei să precizeze motivele cererii de chemare în judecată, a amânat pronunțarea la data de 17.12.2014, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII a de C. Administrativ și Fiscal la data de 25.06.2014 sub nr._, reclamanta L. R. SERVICES SRL a solicitat în contradictoriu cu paratul M. T. anularea Ordinului nr. 548/2014, publicat in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353/14.05.2014, privind autorizarea operatorilor economici pentru desfășurarea activității conexe activităților de transport naval - serviciul de siguranța remorcajul de manevra al navelor maritime in porturi; obligarea paratei sa comunice actul atacat împreuna cu documentația care a stat la baza emiterii acestuia, precum si toate lucrările efectuate, ca fiind necesare soluționării cauzei; în subsidiar, anularea in parte, respectiv anularea prevederilor art, 2 alin. (1) si (2); art. 9 alin (3); art. 13 ; art. 14 din Ordinul 548/2014 si a art. 1 lit. c) si e); art. 2 din Anexa nr. 1 la Ordinul atacat.
În motivarea cererii, s-au arătat următoarele:
Prin Ordinul nr. 548/2014, paratul M. T., in calitate de emitent al actului administrativ, a încălcat prevederile legale prin emiterea unui act normativ ce este in afara cadrului legal instituit prin legi ca acte juridice cu forța juridica superioara, precum si a principiilor generale de drept.
Reclamanta s-a adresat emitentului solicitând revocarea ordinului atacat prin cererea nr._/16.05.2014, iar prin cererea nr._/ 10.06.2014 emitentul refuza revocarea ordinului mai sus citat.
I.Titlul actului normativ este inform si deceptiv, caracterul extrinsec al actului administrativ fiind de natura sa inducă in eroare pe cei cărora li se adresează prin utilizarea următorilor termeni :«ordin privind autorizarea ... pentru desfășurarea... »
Asa cum este formulat, textul lasa sa se inteleaga ca operatorul autorizat poate desfășura serviciul de siguranța remorcajul navelor maritime in porturi.
In realitate, Ordonanța nr. 22/ 1999, Republicata, privind administrarea porturilor si desfășurarea activităților de transport naval in porturi si pe cai navigabile interioare, la art. 52 (1) arata ca « Remorcajul de manevra al navelor maritime in porturi ...se asigura de către administrațiile portuare ».
Având in vedere ca in lege sunt prevăzute trei modalități de asigurare de către administrațiile portuare a serviciului de siguranța (serviciu public), prin Ordinul nr. 764/ 27 septembrie 2010, pentru stabilirea modului de derulare a serviciului de remorcaj de manevra, publicat in Monitorul Oficial nr. 675/ 5 octombrie 2010, s-a stabilit ca administrațiile portuare asigura serviciul de remorcaj prin intermediul operatorilor economici specializați, autorizați in condițiile Legii, in baza contractului de prestări servicii inchiat in mod nediscriminatoriu intre C.N. Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanta si respectivii operatori economici prevăzuți la art. 1, pe baza criteriilor impuse prin contractul cadru".
Ordinul 764/27 septembrie 2010 nu face altceva decât sa reia prevederile art. 52 lit. b) din Lege, respectiv din Ordonanța nr. 22/1999, republicata. . inseamna ca autorizația permite accesul la o activitate de servicii si nu la desfășurarea serviciului, pentru desfășurarea serviciului fiind obligatoriu sa îndeplinești criteriile impuse prin contractul cadru pentru a semna contractul cu respectiva administrație.
II.Art. 2 alin. (1) si alin. (2) din următoarele considerente:
Autoritatea Navala R., asa cum arata prevederile Ordonanței nr. 42/1997, Republicata, privind transportul maritim si pe cai navigabile interioare, republicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210/ 10 martie 2004, la art. 7 este "autoritate centrala de specialitate in domeniul siguranței navigației si al securității navelor".
Fiind autoritate centrala, Autoritatea Navala R. nu creează reguli de siguranța la nivel local ci la nivel central; în plus numărul de remorchere, spatiile destinate nu tin de siguranța navigației ci de administrarea serviciului. Autoritatea Navala R. nu poate fi in același timp si organism de reglementare si organism de control. De aceea, legiuitorul a delegat aceasta competenta administrațiilor portuare.
Conceptul de "regim de autorizare" cuprinde procedurile administrative pentru acordarea autorizațiilor, si nu cele de siguranța a navigației. Nu putem confunda regulile de siguranța a circulației rutiere, regulile de siguranța ale navigației aeriene, ale navigației navale cu regulile administrative (cate mașini, cate avioane, cate remorchere, cati salariați, s.a.m.d.). Reclamanta se întreabă cum poate atesta o autorizație capacitatea operatorului economic de a desfășura activitatea inscrisa cand activitatea se desfășoară in baza criteriilor impuse in contractul cadru de către administrații.
III.Art. 9 alin. (3) incalca in mod nepermis prevederile Legii nr. 554/2004
A accepta ca un act administrativ sa fie retras la cererea operatorului economic inseamna a sustrage respectivul act de la controlul legalității lui, dupa ce respectivul act a produs efecte in alte ramuri.
IV.Art. 13 trebuie anulat pentru ca nu prevede situațiile tranzitorii generate de faptul ca in intervalul 6 februarie 2014 - 6 mai 2014 nu există niciun act normativ care sa reglementeze autorizarea operatorilor economici.
De exemplu, nu se arată ce se intampla cu autorizațiile a căror viza anuala a expirat la 7 mai 2014 si nu s-a obținut viza anuala in termen de 30 de zile înainte de expirare, autorizații insa valabile la data intrării in vigoare a prezentului Ordin; despre ce valabilitate vorbește Ordinul, despre valabilitatea autorizației care este de 5 ani sau despre valabilitateaa vizei anuale care este de 1 an; ce inseamna valabilitatea acordata inițial si ce inseamna valabilitatea pana la expirare.
V.Art. 14 al Ordinului atacat, incalca in mod nepermis Legea.
Emitentul isi permite sa modifice Legea printr-un ordin care ar trebui sa vina in aplicarea legii si nu in modificarea ei, respectiv:
- Ordonanța nr. 22/1999, Republicata, art. 52 (1) stipulează la lit. b) faptul ca remorcajul de manevra se asigura "pe baza de contract incheiat in mod nediscriminatoriu intre administrație si respectivii operatori economici pe baza criteriilor impuse prin contractul cadru". Art. 14 din Ordin omite ultima parte din prevederea legala, respectiv " pe baza criteriilor impuse prin contractul cadru".
VI.Anexa nr. 1 la Ordin art. 1 lit. (c) înființează un nou termen adăugând nepermis la lege, termenul "zona" nu este nicăieri precizat, remorcajul fiind obligatoriu pentru navele maritime cu un tonaj mai mare de 1000 TDW si nu "zonei". Legiuitorul vorbește de nave maritime si de porturi, nu de zone.
Anexa nr. 1 la Ordin, art. 2 lasa sa se inteleaga faptul ca un operator care deține doua (2) remorchere de 20 tone forța si doua (2) remorchere de 40 tone forța la cârlig acoperă toate cerințele de la 5 tone forța pana la 40 tone forța, aplicând principiul ca cine poate mai mult poate si mai puțin. Reclamanta se întreabă cum pune in aplicare o autorizație care atesta capacitatea operatorului de a desfășura serviciul de remorcaj al navelor maritime in porturi in condițiile in care operatorul are patru (4) remorchere, iar in criteriile minime impuse de administrație in contractul cadru ( conform Legii) sunt solicitate șapte (7) remorchere.
VII.Prin refuzul de a anula actul atacat paratul lezează nu numai interesul său legitim privat constand in posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat - in speța dreptul decurgând din calitatea de contractant cu autoritatea publica pentru efectuarea serviciului de siguranța remorcajul de manevra al navelor maritime, remorcherele fiind de esența desfășurării acestui serviciu, ci lezează si interesul legitim public.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1, art; 2 alin. (1) lit. s); art. 7; art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Pârâtul M. T. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:
In fapt, în ceea ce privește primul capăt al cererii de chemare în judecată ce are ca obiect anularea OMT nr.548/06.05.2014, se arată că criticile reclamantei sunt îndreptate numai împotriva anumitor articole din OMT nr+ 548/2014, considerente pentru care solicitarea acesteia de anulare în tot a ordinului este lipsită de fundament și se impune a fi cenzurată de către instanță.
În ceea ce privește aspectul capătului II al cererii, reclamanta solicită anularea parțială a Ordinului Ministrului T. nr. 548/2014 privind autorizarea operatorilor economici pentru desfășurarea activității conexe activităților de transport naval - serviciul de siguranță remorcajul de manevră al navelor maritime în porturi, în temeiul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv art. 2, alin. (1) și (2), art. 9, alin. (3), art. 13, art. 14 din OMT nr. 548/2014 și art. 1 lit.c) și e) și art. 2 din Anexa nr. 1 a OMT nr. 548/2014, susținând că prin acest ordin i se lezează interesul legitim privat.
În ceea ce privește emiterea OMT nr. 548/2014, se arată următoarele:
Ordinul Ministrului T. nr. 548/2014, contestat în cauza de față, a fost emis în temeiul dispozițiilor legale în vigoare la momentul emiterii acestuia, respectiv dispozițiile articolelor 19, alin. 2 și 3 din 0,G. nr. 22/1999 privind administrarea porturilor și a căilor navigabile interioare, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparținând domeniului public, precum și desfășurarea activităților de transport naval în porturi și pe căile navigabile interioare, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 12, HU din OG nr. 19/1997 privind transporturile, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 9, alin. 7 din O.G. nr, 42/1997 privind transportul maritim șt pe căile navigabile interioare, republicată, cu modificările și completările ulterioare precum și în temeiul art. 4, alin. 1, pet, 6 și al art. 5, alin.4 din Hotărârea Guvernului nr, 24/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului T., cu modificările și completările ulterioare.
Înainte de emiterea OMT nr. 548/2014, proiectul de ordin a fost supus procesului de transparentă decizională si procesului de consultare publică, conform dispozițiilor art. 4, alineatul (1), litera a din Legea nr. 52/2003 privind transparența dedzionala și ale Legii nr, 544/2001 privind liberal acces la informații de interes public.
Mai exact, la sfârșitul anului 2013 s-au publicat pe site-ul Ministerului T. două proiecte de ordin care sa reglementeze activitatea de autorizare a serviciilor de siguranță. De la data afișării pe site și până la publicarea acestora în Monitorul Oficial al Românie] acestea au parcurs toate etapele prevăzute de lege și anume Dialog Social și Dezbatere Publică.
Potrivit O.G. nr. 42/1997 privind transportul naval, modificată și completată, M. T. stabilește politica în domeniul transporturilor la nivel național, elaborează strategia și reglementările specifice de dezvoltare și de armonizare a activităților de transport în cadrul politicii generale a Guvernului și îndeplinește rolul de autoritate de stat în domeniul transportului maritim și pe căile navigabile interioare.
Ca autoritate de reglementare, M. T., elaborează și promovează actele normative și normele specifice privind siguranța navigației, administrarea, utilizarea și concesionarea infrastructurii de transport naval în porturile și apele naționale navigabile ale României și asigură ducerea la îndeplinire a obligațiilor ce revin statului din acordurile și convențiile internaționale la care România este parte.
Ordinul contestat a fost emis de către M. T. în temeiul atribuțiilor acestuia de autoritate competentă respectiv în calitate de autoritate de stat în domeniul transporturilor navale conferit de prevederile art. 4, alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr, 22/1999, privind administrarea porturilor și a căilor navigabile interioare, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparținând domeniului public, precum și desfășurarea activităților de transport naval în porturi și pe căile navigabile interioare, coroborate cu prevederile art. 19, art. 24, art, 47 și art 52 din același act normativ, precum și cu cele ale art. 4, alin. (1), pet, 6 și ale art. 5. alin, 4 din H,G, nr. 24/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului T. care precizează: „art.4, alin.1, pet.6 (M. T.) emite norme obligatorii de licențiere și autorizare a operatorilor economici care efectuează sau urmează să efectueze activități de transport ori activități specifice siguranței traficului și stabilește condițiile de acordare, de suspendare sau de anulare a licențelor, autorizațiilor, certificatelor sau brevetelor acordate în condițiile legii"7; art.5, alin A „ în exercitarea atribuțiilor sale, ministerul transporturilor emite ordine și instrucțiuni".
Precizează totodată că ordinul contestat a fost emis cu respectarea dispozițiilor art. 3. alin. (2) din Legea nr, 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora normele de tehnică legislativă se aplică în mod corespunzător și la elaborarea și adoptarea proiectelor de ordine, respectându-se totodată și prevederile art. 4, alin 3, art. 77, 78 și 79 din legea indicată, în sensul că ordinul contestat a fost emis pe baza și în executarea unor acte normative incidente transporturilor rutiere, limitându-se strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise, fără a conține soluții care să contravină prevederilor acestora.
De asemenea, cu privire la Proiectul de ordin privind autorizarea operatorilor economici pentru desfășurarea activității conexe activităților de transport naval - serviciul de siguranță remorcajul de manevră al navelor maritime în porturi, M. T., prin adresa nr._/18.03.2014 a solicitat un punct de vedere și la Consiliul Concurenței, propunerile făcute în punctul de vedere regăsindu-se în actul contestat in speță.
Astfel, prevederile O.M.T. nr. 548/2014 sunt în acord cu dispozițiile legale cu forță juridică superioară, respectiv O.G. nr. 22/1999 privind administrarea porturilor și a căilor navigabile interioare, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparținând domeniului public, precum și desfășurarea activităților de transport naval în porturi și pe căile navigabile interioare, O.G. nr. 19/1997 privind transporturile, 0,G. nr. 42/1997 privind transportul maritim și pe caile navigabile interioare, precum și O.G. nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii de a furniza servicii in România, act normativ care a creat cadrul juridic necesar adoptării măsurilor de implementare a Directivei 2006/123/CE a Parlamentului european și a Consiliului privind serviciile în cadrul pieței interne și care recunoaște dreptul autorității de autorizare, de a condiționa, motivat, accesul prestatorului la activitatea de servicii, de obligația acestuia de a se constitui într-o anumită formă juridică.
Cu privire la susținerile eronate ale reclamantei privind nelegalitatea articolelor contestate din Ordinul nr. 548/2014, se arată că Autoritatea Navală Română este instituția publică din subordinea Ministerului T. căreia i s-au delegat atribuții ale ministerului, iar la lit. y al art.7 din O.G. nr. 42/1997 privind transportul naval se stipulează „ alte atribuții stabilite prin actul normativ de organizare și funcționare a Autorității Navale Române". Astfel la art.4 lit. B pet,14 din Anexa nr, la H.G. nr. 1133/2002 privind organizarea și funcționarea Autorității Navale Române, cu modificările ulterioare, se stipulează clar „ ANR autorizează agenții economici care desfășoară activități de transport naval în apele naționale navigabile și în porturi".
Ordinul contestat nu modifică prevederile art. 10 din O.G. nr. 42/1997 privind transportul naval, republicată, cu modificările și completările ulterioare „ funcția de autoritate portuară și/sau de căi navigabile interioare este îndeplinită de administrațiile portuare și /sau de căi navigabile interioare, care au ca principal obiect de activitate aplicarea politicii portuare și de căi navigabile interioare, elaborată de minister..." deoarece funcția de autoritate se referă numai la acele activități ce trebuie duse la îndeplinire ca urmare a obligațiilor ce derivă din convențiile la care România este parte.
În speță, administrația portuară nu îndeplinește funcția de autoritate în spiritul art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 42/1997 privind transportul navaly republicată, cu modificările și completările ulterioare și nici nu autorizează activitatea conexă transportului naval - serviciul de siguranță remorcajul maritim al navelor, ci doar asigură această activitate.
De asemenea, prevederile OMT nr. 548/2014 nu modifică prevederile art.52 din O.G. nr. 22/1999 privind administrarea porturilor și a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparținând domeniului public, precum și desfășurarea activităților de transport naval în porturi și țpe cd;7e navigabile interioare, republicată, modificată și completată, ci vine în aplicarea lui, eoarece ia lit. b din art. 52 se stipulează clar că remorcajul de manevră se asigură de către administrațiile portuare prin intermediul operatorilor economici specializați, autorizați, conform prevederilor art,19. alin.2 din O.G, nr. 22/1999.
Prevederile OMT nr. 548/2014 nu introduc discriminări așa cum în mod greșit susține reclamanta, deoarece la art.48 din OG nr, 22/1999, privind administrarea porturilor și a căilor navigabile, utilizarea intrastructurilor de transport naval aparținând domeniului public, precum și desfășurarea activităților de transport naval în porturi și pe căile navigabile interioare, republicată, modificată și completată, stipulează că, serviciile de siguranță sunt prestate tuturor utilizatorilor care apelează la ele, pe o bază permanentă, nediscriminatorie, uniforma și continuă, în condiții egale în ceea ce privește calitatea, timpul și prețul.
Având în vedere prevederile mai sus enunțate, ,, discriminarea" la care se face referire în cererea de chemare în judecată, nu intervine nici în cazul beneficiarilor serviciilor de siguranță și nici în cazul prestatorilor acestor servicii, cu alte cuvinte atunci când operatorul prestează remorcajul la navele maritime trebuie să aplice același tratament ( în condiții egale in ceea ce privește calitatea, timpul și prețul) tuturor armatorilor pentru același tip de navă.
Față de criticile neargumentate ale reclamantei L. R. Services SRL cu privire la OMT nr. 548/2014 privind autorizarea operatorilor economici pentru desfășurarea activității conexe activităților de transport naval - serviciul de siguranță remorcajul de manevra al navelor maritime în porturi, consideră că aceasta nu face dovada vătămării într-un drept al sau, ori într-un interes legitim. În contextul celor prezentate mai sus rezultă cu evidență faptul că susținerile reclamantei cu privire lamotivele de anulare a O.M.T, nr. 548/2014 nu pot fi pertinent reținute în cauză.
Prin Încheierea de ședință de la data de 10.12.2014, Curtea a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Analizând cauza de față prin prisma motivelor invocate de reclamantă, a apărărilor pârâtei și a ansamblului înscrisurilor aflate la dosar, Curtea cosntată următoarele:
Reclamanta se consideră vătămată prin emiterea Ordinului nr. 548/2014 privind autorizarea operatorilor economici pentru desfășurarea activității conexe activităților de transport naval - serviciul de siguranță remorcajul de manevră al navelor maritime în porturi.
Reclamanta s-a adresat emitentului solicitând revocarea ordinului atacat prin cererea nr._/16.05.2014, iar prin răspunsul nr._/ 10.06.2014, emitentul a refuzat revocarea ordinului mai sus citat.
Prin cererea de față, reclamanta a solicitat anularea în întregime a acestui Ordin.
I. Într-un prim motiv de nulitate, reclamanta a invocat faptul că titlul actului normativ este inform si deceptiv, deoarece textul lasa sa se inteleaga ca operatorul autorizat poate desfășura serviciul de siguranța remorcajul navelor maritime in porturi, deși, așa cum reiese din prezentarea legislației făcută de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, autorizația permite accesul la o activitate de servicii si nu la desfășurarea serviciului, pentru desfășurarea serviciului fiind obligatoriu sa îndeplinești criteriile impuse prin contractul cadru pentru a semna contractul cu respectiva administrație.
Curtea consideră, mai întâi, că titlul ordinului contestat nu poate fi considerat nici inform și nici deceptiv, deoarece interpretarea și aplicarea unui act normativ nu se face rezumat la titlul actului ci numai prin coroborarea tuturor dispozițiilor sale.
Astfel, din conținutul actului atacat reiese clar că activitatea conexă activităților de transport naval - serviciul de siguranță remorcajul de manevră al navelor maritime în porturi, denumită în continuare remorcaj de manevră al navelor maritime, poate fi executată numai de operatori economici autorizați în acest sens, persoane juridice care, potrivit legii, pot desfășura activități economice sub codul CAEN 5222 - Activități de servicii anexe transporturilor pe apă și care dețin capacitățile și competențele necesare desfășurării acesteia.
În al doilea rând, nu există nicio vătămare chiar dacă ipotetic, titlul unui act normativ ar fi inform sau deceptiv, cât timp conținutul său este cel care produce efectele juridice.
Astfel, acest prim motiv de nulitate, ce ar tinde spre anularea integrală a ordinului, este nefondat.
II. Reclamanta a solicitat anularea art. 2 alin. (1) si alin. (2) din Ordinul atacat, invocând în esență faptul că Autoritatea Navală Română nu poate autoriza operatorii pentru desfășurarea remorcajului, cât timp aceasta este autoritate centrala de specialitate in domeniul siguranței navigației si al securității navelor și nu are atribuții pe domeniul anterior menționat.
Conform prev. Art. 2 alin. 1, "M. T., prin Autoritatea Navală Română, autorizează operatorii economici, la cererea acestora, pentru desfășurarea remorcajului de manevră al navelor maritime și emite Autorizația pentru desfășurarea activității conexe activităților de transport naval - serviciul de siguranță remorcajul de manevră al navelor maritime în porturi, denumită în continuare autorizație."
Conform prev. Art. 2 alin. 2, "autorizația este documentul care atestă capacitatea operatorului economic de a desfășura activitatea înscrisă în aceasta, în porturile stabilite de către M. T., cu respectarea condițiilor prevăzute în prezentul ordin și a legislației în vigoare."
Curtea reține că Autoritatea Navală Română este instituția publică din subordinea Ministerului T. căreia i s-au delegat atribuții ale ministerului, iar la lit. y al art. 7 din O.G. nr. 42/1997 privind transportul naval se stipulează faptul că are și „alte atribuții stabilite prin actul normativ de organizare și funcționare a Autorității Navale Române".
Astfel, la art.4 lit. B pct. 14 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 1133/2002 privind organizarea și funcționarea Autorității Navale Române, cu modificările ulterioare, se prevede că „ANR autorizează agenții economici care desfășoară activități de transport naval în apele naționale navigabile și în porturi".
III.Reclamanta a mai invocat faptul că art. 9 alin. (3) din Ordinul atacat incalca in mod nepermis prevederile Legii nr. 554/2004, deoarece a accepta ca un act administrativ sa fie retras la cererea operatorului economic inseamna a sustrage respectivul act de la controlul legalității lui, dupa ce respectivul act a produs efecte in alte ramuri.
Art. 9 din Ordin prevede următoarele:
"(1) În cazurile în care, în urma controalelor efectuate de către Autoritatea Navală Română, prin personalul propriu împuternicit în acest sens, se constată că operatorul economic nu mai îndeplinește criteriile în baza cărora a fost autorizat și/sau nu au fost respectate reglementările legale privind desfășurarea remorcajului de manevră al navelor maritime, autorizația se suspendă pentru o perioadă de cel mult 30 de zile.
(2) Dacă la expirarea perioadei de suspendare operatorul economic nu face dovada remedierii deficiențelor ce au condus la luarea unei astfel de măsuri, Autoritatea Navală Română retrage din oficiu autorizația.
(3) Autorizația poate fi retrasă și la cererea expresă a operatorului economic autorizat."
Nimic nu împiedică ca răspunderea și verificarea legalității să se producă pentru perioada în care autorizația nu a fost retrasă, retragerea neoperând retroactiv; astfel fiind, Curtea nu găsește întemeiată critica reclamantei și nici un motiv de nelegalitate a prevederii de mai sus.
IV.Reclamanta a mai invocat faptul că art. 13 trebuie anulat pentru ca nu prevede situațiile tranzitorii generate de faptul ca in intervalul 6 februarie 2014 - 6 mai 2014 nu există niciun act normativ care sa reglementeze autorizarea operatorilor economici.
Or, Curtea reține că omisiunea de reglementare nu constituie în sine motiv de nulitate a unui act normativ; numai încălcarea explicită sau implicită actului normativ cu forță juridică superioară poate duce la anularea actului adminsitrativ vu caracter normativ; prin omisiune, nu se produce nicio încălcare.
V.Art. 14 al Ordinului atacat, incalca in mod nepermis Legea.
Emitentul isi permite sa modifice Legea printr-un ordin care ar trebui sa vina in aplicarea legii si nu in modificarea ei, respectiv:
- Ordonanța nr. 22/1999, Republicata, art. 52 (1) stipulează la lit. b) faptul ca remorcajul de manevra se asigura "pe baza de contract incheiat in mod nediscriminatoriu intre administrație si respectivii operatori economici pe baza criteriilor impuse prin contractul cadru". Art. 14 din Ordin omite ultima parte din prevederea legala, respectiv " pe baza criteriilor impuse prin contractul cadru".
De asemenea, prevederile OMT nr. 548/2014 nu modifică prevederile art.52 din O.G. nr. 22/1999 privind administrarea porturilor și a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparținând domeniului public, precum și desfășurarea activităților de transport naval în porturi și pe apele navigabile interioare, republicată, modificată și completată, ci vine în aplicarea lui, eoarece ia lit. b din art. 52 se stipulează clar că remorcajul de manevră se asigură de către administrațiile portuare prin intermediul operatorilor economici specializați, autorizați, conform prevederilor art,19. alin.2 din O.G, nr. 22/1999.
VI. Reclamanta a mai susținut că Anexa nr. 1 la Ordin art. 1 lit. (c) înființează un nou termen adăugând nepermis la lege, termenul "zona" nefiind nicăieri precizat, iar remorcajul fiind obligatoriu pentru navele maritime cu un tonaj mai mare de 1000 TDW si nu "zonei".
Curtea constată că reclamanta nu a demonstrat care este vătămarea concretă suferită de aceasta prin nedefinirea termenului de "zonă", simpla invocare a nedefinirii unui termen dintr-o lege nefiind suficientă; nu toții termenii folosiți într-un act normativ trebuie definiți expres, ci numai aceia care necesită o definire prin prisma faptului că termenul legal are o semnificație aparte față de termenul obișnuit. În lipsa unei definiții legale, se aplică semnificația de bază a cuvântului respectiv.
Reclamanta a mai invocat o imposibilitate de aplicare a prev. art. 2 din Anexa nr. 1, în senusl că se întreabă cum pune in aplicare o autorizație care atesta capacitatea operatorului de a desfășura serviciul de remorcaj al navelor maritime in porturi in condițiile in care operatorul are patru (4) remorchere, iar in criteriile minime impuse de administrație in contractul cadru ( conform Legii) sunt solicitate șapte (7) remorchere.
Curtea constată că se invocă un eventual conflict între acest ordin și contractul cadru din cuprinsul Legii; un asemenea conflict nu se poate verifica doar teoretic, ci reclamanta trebuia să indice în concret care este contractul cadru respectiv, să îl depună la dosar și să arate că se încadrează în rândul acelor comercianți ce ar putea fi vătămați de acest conflict. În lipsa acestor date, aceste afirmații sunt lipsite de suport.
VII.În final, reclamanta a invocat faptul că este lezat interesul său legitim privat constand in posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat - in speța dreptul decurgând din calitatea de contractant cu autoritatea publica pentru efectuarea serviciului de siguranța remorcajul de manevra al navelor maritime, remorcherele fiind de esența desfășurării acestui serviciu, ci lezează si interesul legitim public.
Cât timp Curtea a constatat caracterul nefondat al criticilor aduse de reclamantă, aceasta nu face dovada vătămării într-un drept al sau ori într-un interes legitim.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/ 2004, Curtea va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta L. R. Services S.R.L., cu sediul în C., Incinta Port C., Cladirea Căi Navigabile, ., județul C., în contradictoriu cu pârâtul M. T., cu sediul în sector 1, București, .. 38, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs ce se va depune la prezenta instanță.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.12.2014.
Președinte Grefier
A. M. R. B.
Red./Tehnored. A.M. /4 ex./
Data red. 19.01.2015
l. 2 .>
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 5675/2014. Curtea de Apel... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 262/2014. Curtea... → |
|---|
