Pretentii. Decizia nr. 2116/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2116/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 357/87/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2116
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 17.03.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: H. P.
JUDECĂTOR: A. G. F.
JUDECĂTOR: L. E. F.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, împotriva sentinței civile nr. 575/03.04.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. C., având ca obiect „pretenții-restituire taxă de poluare.”
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 C.p.c., după care:
Curtea, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr._ din 18.01.2013 reclamantul S. C. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice A. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea sumei de 1010 lei încasată cu titlu de taxă de poluare cu dobânda fiscală și actualizată cu inflația de la data plății și până la data achitării efective.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, actul administrativ a cărui anulare o solicită este unul nelegal, întrucât încalcă prevederile cuprinse în tratatele la care România este parte, acestea având prioritate față de dreptul intern după data aderării la UE-01.01.2007.
Considerând incompatibile normele dreptului intern privind obligarea la plata taxei de poluare, reclamantul solicită instanței să dea întâietate prevederilor art.110 TFUE și să oblige pârâta la restituirea taxei astfel plătite.
Prin sentința civilă nr.575 din 03.04.2013 Tribunalul Teleorman a admis acțiunea reclamantului și în consecință, a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 1010 lei reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule precum și la plata sumei de 39,30 lei cheltuieli de judecată către reclamant
Pentru a dispune astfel, tribunalul reține că reclamantul S. C. a achiziționat autoturismul marca Volkswagen, tip Passat, nr. identificare WVWZZZ3CZ6PO19581, an fabricație 2006, norma de poluare E4, ce a fost înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE la data de 17.08.2005.
În vederea efectuării primei înmatriculări în România a autoturismului i s-a calculat o taxă de poluare în sumă de 1010 lei conform deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule ( fila 8 dosar), achitată potrivit chitanței . nr._ din 10.11.2008.
Taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 și se percepea, potrivit dispozițiilor acesteia, doar pentru autoturismele produse în țară sau în alt stat membru UE, dacă erau înmatriculate pentru prima dată în România, fiind exceptate autoturismele, care au fost anterior înmatriculate tot în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminua sau era destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Potrivit art. 90 paragraful 1 din TCE (art. 110 TFUE) „niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare, în scopul de a se asigura libera circulație a mărfurilor”.
În jurisprudența sa Curtea de Justiție a Uniunii Europene (cauza T., cauza N.) a statuat că „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
A stabilit CJUE că o taxă precum cea de poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 constituie un impozit intern ce intră sub incidența art. 110 TFUE, astfel că argumentul în sensul că taxa în discuție, fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului, nu poate fi asimilată impozitelor interne, este lipsit de orice fundament și nu poate fi primit.
CJUE a reamintit scopul art. 110 TFUE, acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre, garantând astfel neutralitatea deplină a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
Se reține astfel că, reglementarea taxei de poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 avea caracter indirect discriminatoriu, favorizând piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul celor importate, și încălca din acest motiv art. 110 TFUE.
Având în vedere principiul preeminenței și supremației dreptului comunitar, tribunalul a admis acțiunea reclamantului, obligând pârâta să restituie reclamantului suma de 9093 lei reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule.
În cauză, fiind dovedită culpa procesuală a pârâtei în temeiul art.274 Cod proc.civ. a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile anterior menționată a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice A., solicitând modificarea în tot a hotărârii criticate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea căii de atac, recurenta afirmă că hotărârea este pronunțată după data de 14.11.2011, dată la care Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia nr.24/2011.
În ceea ce privește problema incompatibilității dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008 cu TFUE, recurenta arată că nu se poate reține o atare teză numai în baza celor două hotărâri pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, decizii de speță și în plus, instanța fondului a soluționat acțiunea cu ignorarea dispozițiilor Legii nr.9/2012.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea va respinge ca nefondat recursul civil de față.
Este de subliniat, în primul rând, că în temeiul art. 148 alin. 2 din Constituția României revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că din chiar cuprinsul legii fundamentale rezultă nu numai competența dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Prima instanța a făcut o corectă dezlegare a compatibilității dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
În afara celor menționate de tribunal, se impune a fi subliniat că prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, CJUE a reținut că “pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar, având în vedere întrebările instanței naționale și observațiile prezentate în fața Curții, să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008. În continuare, va fi necesar să se examineze neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008”.
Curtea menționează că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Din principiile amintite mai sus rezultă că articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În continuare, Curtea reține la par.58 din hotărâre că rezultă “fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.”
Aceeași interpretare este dată de CJUE în cauzele C-263/10 N. și cauzele conexate C-29/11 Sfichi și C-30/11 I..
Având în vedere interpretarea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca răspuns la întrebarea preliminară, în sensul că “Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională “, în mod întemeiat a reținut instanța fondului incompatibilitatea prevederilor art. 4 din O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile Tratatului, sub aspectul taxării discriminatorii a autovehiculelor rulate.
Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată este justificată, având în vedere că dispozițiile art. 274 C.proc.civ. nu condiționează o atare pretenție de dovada relei credințe a părții împotriva căreia se îndreaptă solicitarea, fiind necesar și suficient ca partea care le pretinde să probeze că a avansat aceste cheltuieli și de asemenea, partea căreia i se opun cheltuielile să fi căzut în pretenții, condiții îndeplinite în cauză.
În atare context, acțiunea reclamantului, prin care solicită restituirea taxei percepute în baza unui act normativ incompatibil cu legislația comunitară este admisibilă pe tărâmul dispozițiilor art.117 litera d din O.G. nr.50/2008 și întemeiată, considerente pentru care recursul civil de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, împotriva sentinței civile nr. 575/03.04.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
H. P. G.A. F. L.E.F. E. S. M.
Red. și dact. jud. F.A.G./gref. E.S.M./2 ex.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 262/2014. Curtea... | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 3402/2014.... → |
|---|
