Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1588/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1588/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 42394/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1588
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.03.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. V.
JUDECĂTOR: M. M. P.
JUDECĂTOR: M. D.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 1736 din data de 02.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ de recurenții reclamanți B. N. G. C. și S. D. C., în contradictoriu cu intimații pârâți U. „S. Haret” și M. Educației Naționale (fostul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) și intimatul chemat în garanție M. Educației Naționale (fostul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului).
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin serviciul registratură, s-au depus la dosar, cu data de 13.03.2014, de către recurenții reclamanți, concluzii scrise, în 3 exemplare.
Curtea, având în vedere lipsa părților la prima strigare a cauzei, dispune lăsarea cauzei la sfârșitul listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, nu se prezintă părțile.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată faptul că recurenții reclamanți au solicitat judecarea în lipsă și rămâne în pronunțate pe fondul recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1736/02.04.2013, Tribunalul București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanții B. N.G. C. și S. D. C. în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI și chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (M.E.C.T.S.) ca neîntemeiată. Prin aceeași sentință, a respins și cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Reclamanții au urmat cursurile Facultății de Matematica și Informatica – Specializarea Informatica din cadrul Universității S. Haret, susținând și promovând examenul de licența promoția 2009, la proba de evaluare a cunoștințelor fundamentale și de specialitate obținând rezultatul 9,10, respectiv 8,60.
Din cuprinsul adeverințelor nr. 455/16.06.2011 și 464/2009 rezulta aspectele sus menționate, respectiv împrejurarea ca reclamantii sunt licențiata în Informatica - studiile universitare de licența urmate fiind sistem Bologna, forma de invatamant I.D.
Tribunalul a constatat, din cuprinsul actelor de studii depuse în probatoriu ca nici la momentul înscrierii reclamanților în anul I de studii și nici la momentul finalizării acestora, ca de altfel nici în prezent, parata U. S. Haret nu era acreditată sau autorizată provizoriu să organizeze cursuri la specializarea Informatica - forma de învățământ I.D.
Astfel, nu se regăsește ca fiind autorizată provizoriu sau acreditată forma de învățământ I.D. pentru specializarea Informatica – din cadrul Universității S. Haret în niciuna dintre hotărârile în care se prevăd expres și limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și specializările din domeniile studiilor universitare de licență – H.G. nr.1609/2004, anexa 2, pct.6, HG nr.916/2005, anexa 1, lit.B, pct.6, H.G. nr.676/2007, anexa 3, pct.6, HG nr.635/2008, anexa 3, pct.6, H.G. nr.749/2009, anexa 3, pct.30, HG nr.966/2011, anexa 3, pct.6.
Nu a fost primita susținerea reclamaților în sensul că formele de învățământ ID și FR puteau fi organizate, având în vedere ca universitatea avea învățământ de zi autorizat sau acreditat.
Art.60 alin.1 din legea nr.84/1995 prevedea că formele de învățământ FR și ID se pot organiza de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi.
Legea impunea condiția premisă ca instituția să poată organiza cursuri la formele ID și FR numai dacă în specializarea respectivă există și cursuri de zi.
Nu era suficient, pentru legala funcționare a acestor forme de învățământ, ca instituția respectivă să aibă cursuri de zi, ci era necesar ca pentru ID sau FR să se parcurgă și procedura de acreditare provizorie, prevăzuta de art. 60 din L. 84/1995
Modalitatea de acreditare și autorizare a institutiilor de invatamant superior a fost reglementata prin L. 88/1993 și ulterior prin O.U.G.75/2005, modificata, precum și de H.G. 1011/2001.
De altfel, insasi I.C.C.J. – Secția C. Administrativ și Fiscal a statuat aceste aspecte prin decizia nr. 4726/29.10.2009 în dosar_ și prin decizia nr.3306/8.06.2011.
Conform art.103 alin.2 din Legea nr.84/1995, instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor legii învățământului.
De asemenea, prin Legea nr.443/2002 s-a înființat U. S. Haret, iar la art.3 din acest act normativ se prevede că, după . legii, în structura Universității S. Haret din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
Forma de învățământ autorizată provizoriu pentru Facultatea de Matematica și Informatica, anterior prin HG nr.410/2002, era numai ZI.
Reclamanții, conform actelor de studii au urmat forma de învățământ – I.D., care nu a fost și nu este nici în prezent autorizată provizoriu sau acreditată să funcționeze pentru specializarea Informatica.
Tribunalul a considerat că sunt neîntemeiate și susținerile reclamanților conform cărora sunt îndreptățiți să le fie eliberate diploma de licență întrucât după susținerea examenului de licență au primit adeverințele în acest sens, adeverințe care nu au fost anulate.
Completarea adeverințelor de către universitate imediat după susținerea examenului de licență nu reprezintă un motiv pentru a legitima organizarea nelegală a unor cursuri de către USH, prin emiterea ulterioară a diplomelor de licență. Valabilitatea acestor adeverințe este limitată, tocmai pentru a se putea emite diplomele de licență după ce se verifică îndeplinirea tuturor condițiilor pentru atestarea studiilor.
Potrivit art.5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior aprobat prin O. MECT nr.2284/2007, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
Având în vedere ca forma de învățământ urmată de către reclamanta nu era legal organizată, nici se puteau elibera absolvenților acte de studii care să fie recunoscute în plan național și internațional.
De asemenea, potrivit art.38 din același regulament, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni. Adeverința invocata de reclamanta are termen redus de valabilitate și, prin atingerea termenului, își încetează oricum efectele, astfel că nu mai era necesară anularea acesteia.
În consecința, a apreciat instanța că reclamanții nu au dovedit că este nejustificat refuzul paratelor de eliberare a diplomei de licență/respectiv de recunoaștere a diplomelor și de aprobare a tipizatelor, nefiind îndeplinite condițiile art.1 din legea nr.554/2004 pentru a obliga autoritățile la emiterea vreunui act, ca o consecință a recunoașterii dreptului reclamanților de a deține o diplomă de licență, iar acțiunea dedusă judecății este neîntemeiată și va fi respinsă.
De altfel, reclamanții nu se încadrează în noțiunea de persoana vătămata în sensul art. 1 din Legea 554/2004, prin refuzul paratei de a emite actul administrativ solicitat, intricat, formele de invatamant de la distanta și cu frecventa redusa pot fi organizate doar daca s-a parcurs procedura de evaluare academica, ori aceste forme de invatamant pot fi organizate doar la facultatile care au și invatamant de zi, iar normele în vigoare nu exonereaza instituția de învățământ superior de obligația de a se supune procedurii de evaluare academica în vederea autorizării/ acreditarii și acestor forme de invatamant.
În speța, parata U. nu a parcurs în ce privește aceste forme de invatamant etapa obligatorie, a evaluării de către Agenția R. de asigurare a Calitativi în Invatamantul Superior. Sustinerea ca U. are un program de studii de licența acreditat, care se desfasoara pentru forma de invatamant la zi, nu conduce la concluzia ca pentru același program, poate fi organizata de aceeași universitate o alta forma de invatamant, în lipsa verificării de către autoritatea abilitata a îndeplinirii standardelor de performanta, prin procedura de evaluare prevăzuta de lege.
Aceste aspecte sunt remarcate de I.C.C.J. în deciziile de speța evocate, caci, la formele de invatamant F.R. și ID, U. S. Haret avea obligația sa parcurgă procedura de autorizare provizorie și ulterior, de acreditare, conform prevederilor legale, O.U.G.75/2005 și L. 87/2006.În consecința, și deci, parata nu poate fi obligata sa elibereze o astfel de diploma de licența, întrucât activitatea de învățământ superior este reglementata pentru ocrotirea unui interes major, asigurarea unui învățământ superior de calitate, iar U. și-a asumat fără acordul MECTS o obligație care nu putea fi dusa la îndeplinire în mod legal, atâta vreme cat studiile sunt organizate nelegal.
Pentru aceste aspecte de drept sus analizate, instanța a respins acțiunea formulata, ca neîntemeiata.
A respins și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, în contradictoriu cu M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în temeiul art.60 C.pr.civ., în condițiile în care parata nu a căzut în pretenții.
Împotriva acestei sentințe au declaratrecurs în termen legal reclamanții B. N G.-C. și S. D. C., prin care au învederat următoarele:
Principalul motiv de recurs îl constituie nulitatea prevăzuta de dispozițiile art. 304 teza I cod proc. civila, întrucât instanța de judecata a considerat ca cererea de chemare în judecata este neîntemeiată, deși în cuprinsul sentinței retine faptul ca reclamanții au urmat cursurile Universității S. Haret, cursuri pe care le-au absolvit în anul 2009, fiindu-le eliberate adeverințe de absolvire a respectivelor studii. Cu toate acestea, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecata, considerând ca nu sunt îndreptățiți la eliberarea diplomelor de licența și a suplimentelor de diploma.
Cel de-al doilea motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod proc. civila, potrivit căruia „hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii."
Astfel, sentința pronunțata de Tribunalul București în dosarul amintit este nelegala, întrucât instanța a reținut, în mod greșit, faptul ca recurenții nu sunt îndreptățiți la obținerea diplomelor de licența și a suplimentelor de diploma, întrucât, la data înmatriculării în anul I de studiu pentru respectivele specializări, intimata U. S. Haret nu era acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu și pentru formele de învățământ ID și FR. De asemenea, instanța de fond a menționat ca practica administrativa defectuoasa determinata de neexercitarea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu de către intimatul MECTS, fapt ce a condus la inducerea în eroare a recurenților, creându-le acestora convingerea ca studiile urmate sunt legale, nu poate conduce la admiterea cererii de chemare în judecata.
În mod greșit, instanța de judecata a reținut ca cererea de chemare în judecata nu este întemeiată și nu a făcut aplicarea principiului error communis facit jus, întrucât, în speța, aparenta în drept exista și a produs deja efecte juridice. Astfel, întrucât în timpul parcurgerii studiilor, cat și la absolvirea acestora recurenții s-au încrezut, cu buna-credință, în legalitatea studiilor organizate de intimata USH, cat și, câtă vreme intimatul MECTS nu a luat masuri cu privire la organizarea respectivelor studii, adeverințele de absolvire și-au produs efectele juridice și se bucura de prezumția de legalitate, nefiind anulate în niciun fel.
Instanța de judecata nu a luat în considerare faptul ca, intre aparenta în drept creata de intimate și buna credința a recurenților exista o strânsa legătura, întrucât aplicarea teoriei validității aparentei în drept implica buna credința a celui care dobândește dreptul de la titularul aparent sau greșita convingere a acestuia ca dobândește respectivul drept. Astfel, având în vedere ca, în decursul celor 3 ani de studii, cat și ca urmare a absolvirii respectivelor studii, întreaga comunitate a recunoscut studiile recurentelor, recurentele s-au aflat . și invincibila cu privire la legalitatea studiilor urmate. Trebuie amintit ca aceasta eroare obșteasca a continuat pana în anul 2012, an în care instituțiile angajatoare, ca urmare a conduitei MECTS, au refuzat sa mai recunoască legalitatea studiilor recurenților, studii ce au fost recunoscute pe o perioada de cel puțin 6 ani, timp în care adeverințele de absolvire care suplineau diplomele de licența și-au produs efecte juridice ce nu mai pot fi anulate.
În sensul reținerii aplicabilității principiului de drept „error communis facit jus" s-a pronunțat instanța de judecata și prin sentința civila nr. 1252/22.02.2012 în dosarul nr._ aflat pe rolul Curții de Apel București, reținând „ca și în ipoteza în care specializările reclamanților și intervenienților nu ar fi fost recunoscute, aceștia au fost de buna-credință, necunoscând acest aspect, iar eroarea .-au aflat produce efecte juridice, în virtutea principiului de drept „error communis facit jus", în sensul validității adeverinței de licența care atesta promovarea studiilor și a examenului de licența."
Aceasta opinie a fost împărtășită și de instanța de judecata în dosarul nr._, prin sentința civila nr. 7474/09.12.2011.
Într-adevăr, instanța de fond retine în cuprinsul sentinței faptul ca în legislație este reglementata o anumita procedura privind acreditarea sau autorizarea funcționarii provizorii a specializărilor instituțiilor de învățământ, însă nerespectarea prevederilor legale de către intimata USH nu poate fi imputata recurenților care, pe lângă faptul ca și-au îndeplinit cu buna credința toate obligațiile ce le reveneau potrivit contractelor de studii, s-au aflat în eroare . legalitatea formelor de învățământ absolvite, iar acestora nu li se poate crea sau menține un statut juridic incert.
De asemenea, atât timp cat intimata USH însăși recunoaște că recurenții au urmat cursurile pe care aceasta le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite și a emis acestora acte ce recunosc acest fapt și calitatea de licențiați, respectiv atât timp cat intimatul MECTS nu a invocat nelegalități în organizarea de către USH a studiilor recurentelor, având în vedere dispozițiile legale sus amintite, consideră recurenții reclamanți că cererea de chemare în judecata este întemeiată sub aspectul obligării pârâtelor de a emite diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
Un alt motiv pentru care a fost atacată sentința civila este determinat și de faptul ca instanța de fond a reținut în cuprinsul sentinței faptul ca recurenții au urmat o forma de învățământ ce nu era acreditata/autorizata sa funcționeze provizoriu, atât la momentul înscrierii la facultate, cat și la momentul absolvirii acesteia. Instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 60 alin 1 din Legea învățământului nr. 84/1995, în sensul ca o instituție de învățământ superior care este acreditata ori autorizata provizoriu pentru formele de învățământ la zi, nu poate organiza ope legis și forme de invatamant cu frecventa redusa și la distanta, pronunțându-se în sensul ca recurenții au urmat o forma de invatamant superior . nu era acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu.
Instanța de fond nu a ținut cont de situația de fapt a recurenților, întrucât, specializările urmate de recurenți erau acreditate atât la momentul înscrierii în anul I, cat și la momentul promovării examenului de licența. Astfel, Facultatea de Matematica-Informatica, specializarea Informatica era acreditata prin H.G. nr. 676/2007, publicata în Monitorul Oficial nr. 481/18.07.2007, cu divizare conform HG 88/2005 publicata în Monitorul Oficial nr. 150/21.02.2005.
Instanța de fond a reținut în mod greșit lipsa acreditării sau autorizării provizorii de funcționare a formelor de învățământ parcurse de către recurenți, pronunțând o soluție netemeinica.
Astfel, recurenții sunt îndreptățiți la eliberarea diplomelor de licența, fiind de bună-credință și urmând forme de invatamant acreditate sau autorizate sa funcționeze, prevederile legale aflate în vigoare în acea perioada permițând Universității S. Haret sa organizeze forme de invatamant cu frecventa redusa sau invatamant la distanta, pentru specializările urmate de către recurenți, aceasta ținând de exercițiul autonomiei universitare, garantate de Constituție și de lege.
După încheierea perioadei de monitorizare, prevăzuta de art. 8 Legea nr.443/2002, după adoptarea OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației, a HG nr.676/2007 și a HG nr.635/2008, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a sesizat existenta vreunor nereguli semnificative în organizarea și desfășurarea activității educaționale la nivelul Universitatii S. Haret, nu a fost demarata și finalizata vreo procedura administrativa care sa conducă la concluzia ca U. a acționat în afara cadrului legal, cu precizarea ca, în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea nr.443/2002, M. de resort avea inclusiv dreptul de a propune încetarea activității de invatamant și desființarea prin lege a acestei instituții de invatamant superior, fapt care nu s-a întâmplat, întărind tot mai mult convingerea subsemnaților cu privire la legalitatea studiilor urmate.
Având în vedere aspectele învederate anterior, recurenții reclamanți au solicitat admiterea cererii de recurs și, în consecința, modificarea în tot a sentinței civile nr. 1736 din data de 02.04.2013 pronunțata de către Tribunalul București în dosarul nr._, în sensul admiterii cererii de chemare în judecata astfel cum a fost aceasta formulata și obligarea intimatei U. S. Haret la eliberarea diplomelor de licența și a suplimentelor de diploma, precum și obligarea intimatului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la aprobarea tipizării formularelor pentru diplomele de licența, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitiva și irevocabila a hotărârii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 coroborate cu art. 3041 cod procedura civila
Prin întâmpinare formulată în cauză, intimata pârâtă U. "S. Haret" a solicitat ca, în cazul în care se va admite recursul promovat de B. N.G. C. și S. D. C. împotriva Sentinței civile nr. 1736/2013 pronunțata în Dosarul nr._ de Tribunalul București Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, să fie admisă și cererea sa de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale (MECTS).
De asemenea, întâmpinare în cauză a formulat și M. Educației Naționale (fost Ministerului Educației Cercetării, Tineretului și Sportului), solicitând respingerea recursului declarat de reclamanți și menținerea în totalitate a hotărârii atacate prin care s-a respins cererea de chemare în judecată a MEN, ca întemeiată legal.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Potrivit adeverinței eliberată de pârâta U. S. Haret, fila 19, dosar fond, reclamantul B. G. C. este absolvent al Facultății de Matematică și Informatică din București, program de studii Informatică, promovând examenul de licență din sesiunea iunie 2009.
De asemenea, potrivit adeverinței eliberată de pârâta U. S. Haret, fila 25, dosar fond, reclamantul S. D. C. este absolvent al Facultății de Matematică și Informatică din București, program de studii Informatică, promovând examenul de licență din sesiunea iunie 2009.
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.
Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.
În cazul de față, intimata pârâtă U. S. Haret a solicitat intimatului pârât M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției din anul 2009. Intimatul pârât MECTS a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
În aceste condiții, intimata pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererii recurenților reclamanți de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului acestuia, lipsindu-i formularele tipizate necesare.
Din cuprinsul corespondenței dintre cele două intimate-pârâte, ca și al întâmpinărilor formulate în cauză, Curtea reține că între aceste două instituții, există divergențe în ceea ce privește interpretarea normelor referitoare la organizarea învățământului la distanță și cu frecvență redusă, M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului considerând că aceste forme trebuie supuse procedurii de acreditare, potrivit art. 17 din HG nr. 1011/2001, în timp ce U. S. Haret consideră că nu este necesară o astfel de acreditare pentru specializările acreditate pentru cursuri la zi, invocând în acest sens art. 8 din Ordinul MECTS nr. 3404/2006 privind criteriile generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007.
În soluționarea acestei divergențe de interpretare a legii, Curtea va avea în vedere soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție –Secția de C. Administrativ și Fiscal în ședința de la 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/ sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme; o astfel de soluție, chiar neavând forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune din necesitatea unificării practicii judiciare.
Astfel, prin soluția de principiu de mai sus instanța supremă a arătat că a fost avută în vedere jurisprudența reprezentată de deciziile de speță nr. 690/2012, nr. 953/2012, nr. 1638/2012 și nr. 3302/2012 ale ICCCJ-SCAF.
Prin aceste decizii de speță, se reținuse că, în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, și nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluția se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. c. României). Adeverința se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 alin. (8) teza fiscală din Legea nr. 54/2004. Susținerile din recurs privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern prin care U. S.H. a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate nu pot fi reținute, deoarece aceasta nu formează obiectul cererii de chemare în garanție, instanța de fond nefiind investită cu o cererea privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Cu privire la situația de fapt care privește cererea de chemare în garanție, este de necontestat faptul că recurentul a refuzat nejustificat eliberarea avizului necesar pentru aprobarea formelor tip pentru diplomele de licență, iar dreptul absolvenților de a li se elibera diplomele de licență nu poate fi realizat în lipsa admiterii cererii de chemare în garanție. În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate, în condițiile în care eliberarea de către pârâta U.S.H. București a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M.E.C.T.S., în calitate de autoritate administrativă competentă.
Ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va admite în parte cererea principală și în parte cererea de chemare în garanție; va obliga pârâta U. S. Haret să elibereze reclamanților diploma de licență și suplimentul la diploma de licență; va obliga pârâtul-chemat în garanție M. Educației Naționale să aprobe tipărirea tipizatelor constând în diploma de licență și suplimentul la diploma de licență pentru reclamanți.
Curtea va menține în rest sentința civilă recurată cu privire la respingerea capetelor de cerere având ca obiect obligarea la executarea hotărârii sub sancțiunea plății de penalități de întârziere.
Cu privire la formularea acestei pretenții prin acțiunea principală, Curtea constată că aceste pretenții nu sunt motivate nici în fapt și nici în drept, dar și împrejurarea că nu se poate prezuma reaua credință a autorităților în sensul că acestea nu vor proceda la executarea hotărârii în termen de 30 zile.
Anticipând așadar buna credință a pârâților, precum și faptul că art. 18 din Legea nr. 554/2004 face vorbire despre posibilitatea acordării de penalități reclamantului, aspect coroborat cu inexistența oricăror dovezi în susținerea capătului de cerere, Curtea va respinge aceste pretenții ca neîntemeiate.
Tot astfel și în esență pentru aceleași considerente urmează a fi respinsă și cererea pârâtei de obligare a chematului în garanție la executarea hotărârii sub sancțiunii plății de penalități.
În plus, pentru ambele cereri, din modalitatea de redactare a capetelor de cerere de către reclamant și respectiv de pârâtă, Curtea apreciază că au fost avute în vedere dispozițiile art. 24, iar nu art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, întrucât procedura prev. de art. 24 și 25 din Legea contenciosului administrativ este una distinctă de cea a obținerii titlului executoriu, ținând de faza de executare a hotărârilor administrative, pretenția este în această etapă și inadmisibilă.
În sfârșit, ca urmare a admiterii parțiale a cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 274 alin. 3 C.pr.civ., va fi obligată pârâta USH la plata către fiecare reclamant a sumei de 8,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată fond și recurs.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de declarat de recurenții – reclamanți B. N. G. C. și S. D. C., ambii cu dom. ales la C.A. C., cu sediul în București, Calea Rahovei, Electromagnetica Business Park nr. 266-268, .. 2, . 5, împotriva Sentinței civile nr. 1736 din data de 02.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți U. „S. HARET”, cu sediul în București, .. 13, sector 3 și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (FOSTUL MINISTER AL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI), cu sediul în București, .. 28-30, sector 1 și intimatul – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (FOSTUL MINISTER AL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI), cu sediul în București, .. 28-30, sector 1.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite în parte cererea principală.
Admite în parte cererea de chemare în garanție.
Obligă pârâta USH să elibereze reclamanților diploma de licență și suplimentul la diploma de licență.
Obligă chematul în garanție MEN să aprobe tipărirea tipizatelor constând în diploma de licență și suplimentul la diploma de licență pentru reclamanți.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Obligă pârâta USH la plata către fiecare reclamant a sumei de 8,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată fond și recurs.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi, 03.03.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A. V. M. M. P. M. D. R. B.
Red./Tehnored. M.M.P./2 ex./04.04.2014
T.B. – S.9 – jud. fond L. G.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 3263/2014. Curtea de... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1939/2014.... → |
|---|
