Obligaţia de a face. Decizia nr. 5675/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5675/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 29687/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.5675
Ședința publică din data de 30 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. A. F.
JUDECĂTOR: L. E. F.
JUDECĂTOR: H. P.
GREFIER: E. CHIRĂNUȘ
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant M. F. împotriva sentinței civile nr.3883/02.09.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR – INSTITUȚIA PREFECTULUI MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-reclamant, personal și asistat de avocat Ș. I., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 12 dosar, lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-reclamant, prin avocat, depune la dosar dovada achitării taxei de timbru stabilită prin rezoluție.
Curtea constată achitată taxa de timbru și procedează la anularea acesteia.
Recurentul-reclamant, prin avocat, învederează că nu are cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită admiterea cererii de repunere în termenul de a formula recurs împotriva sentinței civile nr.3883/02.09.2013, având în vedere că recurentul a primit un exemplar al sentinței la data de 17.12.2013, prin avocata de la acel moment, astfel cum rezultă din dovada de primire, iar recursul a fost declarat de data de 23.12.2013. În ceea ce privește fondul recursului, solicită admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în temeiul art. 312 rap.la art.304 pct.5 C. rap. la art.105 alin.2, art.90 alin.6 C. și art.6 din CEDO.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul Buucrești-Secția A IX-A C. Administrativ și Fiscal reclamantul M. F. a chemat în judecată pe pârâtele M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR – INSTITUȚIA PREFECTULUI MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR solicitând obligarea acestora să-l programeze la examenul pentru obținerea permisului de conducere.
Prin sentința civilă nr.3883/02.09.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, a fost excepția netimbrării acțiunii și a anulat ca netimbrată acțiunea formulată de reclamantul M. F., față de dispozițiile art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, formulând o cerere de repunerea în termenul de a formula recurs în temeiul art. 103 teza a treia C.proc.civ. și admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în temeiul art. 312 rap. la art. 304 pct.5 C. proc. civ.
Recurentul a susținut că, la data de 17.12.2013 la Penitenciarul Rahova în cadrul grefei cu Av. P. M. a luat cunoștință de sentința civilă nr. 3883/2.09.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a C. Administrativ în dosarul nr._, împrejurare menționată pe hotărâre.
La data pronunțării hotărârii de către instanță, 02.09.2013, eram arestat și nu a avut posibilitatea să se prezinte în instanță în lipsa unei citații la Penitenciarul Rahova și nici nu a avut cunoștință de soluția pronunțată.
Recurentul arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 C proc.civ.
Judecata s-a făcut în lipsa reclamantului M. F. care nu a fost legal citat, la data de 02.09.2013 când s-a judecat cauza acesta se afla în stare de arest preventiv la Penitenciarul Rahova, conform actelor depuse la dosar.
Astfel, actul de procedură este nul deoarece prin acesta i s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lui. Judecătorul trebuia să amâne judecarea cauzei și să constate că reclamantul care a lipsit la termenul din 02.09.2012 nu a fost citat cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Instanța de fond putea hotărî asupra cererii de chemare în judecată numai părțile erau legal citate, în speță instanța a rămas în pronunțare pe excepție, pe lipsă de procedură cu reclamantul M. F., astfel încât înstărită a soluționat procesul fără a analiza fondul cauzei.
Mai mult, pârâtul M. Administrației și Internelor-Instituția Prefectului Municipiului București-Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Autovehiculelor a formulat o cerere de amânare a cauzei pentru comunicarea acțiunii în vederea formulării întâmpinării, instanța respingând în mod nelegal această cerere.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în limitele prevăzute de art.3041 din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de recurs, Curtea o apreciază ca fiind nefondată, în condițiile în care recurentul a primit sentința recurată la data de 17.12.2013, împrejurare necontestată de către intimată, în Penitenciarul Rahova, iar recursul la declarat la data de 23.12.2013, în termenul prevăzut de lege.
Pe fondul recursului, Curtea reține că recurentul reclamant, în condițiile în care se afla ulterior formulării acțiunii în Penitenciarul Rahova, avea obligația să formuleze o cerere prin care să informeze instanța cu privire la schimbarea locului de citare.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, avea angajat un avocat, cunoștea numărul dosarului și termenul de judecată fixat, formulând chiar la data de 03.10.2013 o cerere de preschimbare a termenului de judecată.
Prin urmare, în contextul în care citarea reclamantului la Penitenciarul Rahova nu s-a efectuat, din culpa acestuia, care nu a informat instanța despre schimbarea locului citării intervenită după introducerea cererii de chemare în judecată, în mod corect instanța a făcut aplicarea art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997.
În plus, reclamantul fusese citat la data de 10.09.2012 cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 10 lei și 0,3 lei timbru judiciar, astfel încât, la data de 03.10.2012, când a formulat cererea de preschimbare, cunoștea despre existența acestei obligații stabilite de instanță în sarcina sa.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art.312 din Codul de procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termen.
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant M. F. împotriva sentinței civile nr.3883/02.09.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR – INSTITUȚIA PREFECTULUI MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR,, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.06.2014
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
G. A. FarmathyLiviu E. F. H. P.
GREFIER
E. Chirănuș
Red.H.P./2ex.
Tribunalul București – Secția C. red.AIN
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1939/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3492/2014. Curtea de... → |
|---|
