Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 262/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 262/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 10862/2/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 262
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.01.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: R. I. C.
JUDECĂTOR: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR împotriva sentinței civile nr. 1816/13.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. S., având ca obiect – „obligare emitere act”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă, prin avocat Graziela B., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că, prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 C.p.c., iar la datele de 13.01.2014 și 15.01.2014, prin fax și prin serviciul registratură, recurenta-pârâtă a depus la dosar note de ședință prin care a invocat excepția prematurității acțiunii și înscrisuri, într-un exemplar, precum și o cerere de introducere în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor prin preluarea atribuțiilor sale. Totodată, se arată că intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare în 2 exemplare și o cerere de preschimbare a acestui termen de judecată, după care,
Curtea constată că intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei, anterior, o cerere de preschimbare a termenului de judecată, care a fost înaintată completului de judecată împreună cu dosarul la data de 13.01.2014 și, în consecință, respinge cererea ca rămasă fără obiect.
Avocatul intimatei-reclamante, ca o chestiune prealabilă, învederează Curții că întâmpinarea depusă la dosarul cauzei se referă doar parțial la prezenta cauză și solicită înlăturarea ei.
La interpelarea Curții, avocatul intimatei-reclamante arată că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Avocatul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului pentru următoarele două considerente:
În primul rând, cererea lor este formulată sub imperiul unei legi vechi, care este mult mai favorabilă intimatei-reclamante. Legea nouă aduce o . restricții, care îndepărtează și mai mult termenul la care va putea pune în aplicare dispoziția primarului pentru ca intimata-reclamantă să intre în proprietatea bunului său.
În al doilea rând, arată că, în opinia sa, se află într-un conflict evident între legea internă și legea comunitară și invocă prevederile art. 6 din CEDO.
Recursul vizează faptul că nu s-ar fi încălcat un termen rezonabil în nesoluționarea cererii intimatei-reclamante, însă intimata-reclamantă a formulat toate procedurile încă din anul 2001, iar în anul 2011, dosarul acesteia împreună cu dispoziția primarului a fost înaintat secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și nici un fel de act nu a fost efectuat în dosarul administrativ din anul 2011 și până în prezent, deși există o hotărâre judecătorească, respectiv sentința din 13.03.2012.
Mai arată că, deși aveau obligația să efectueze procedurile pentru analizarea și evaluarea dosarului administrativ în temeiul legii vechi, nu s-a efectuat nimic până în prezent, iar legea nouă îi defavorizează.
Precizează că intimata-reclamantă are vârsta de 92 de ani și că este culpa exclusivă a recurentei-pârâte pentru nesoluționarea în termenul rezonabil prevăzut de art. 6 din CEDO a cauzei sale.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului, cu menținerea obligației comisiei, respectiv a entității nou formate în temeiul Legii nr. 165/2013 de a rezolva acest dosar în termen de 60 de zile. Consideră că această cauză nu a rămas fără obiect, iar recursul este o nouă formă de tergiversare a soluționării din punct de vedere administrativ a cauzei. Mai arată că, chiar dacă nu se puteau emite acte cu valoare juridică în perioada de suspendare a legii prin Ordonanța nr. 4/2012, procedurile intermediare de analizare sau evaluarea a dosarului se putea efectua, fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CERERILE
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul_ reclamanta G. S. a chemat în judecată pe pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR solicitând obligarea acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în București, ., sector 3, sub sancțiunea obligării conducătorului autorității pârâte, în temeiul art.18 alin.6, raportat la art.24 din Legea nr.554/2004, la plata unei amenzi egale cu 20% din salariul minim brut pe economie pe întârziere până la executarea obligației, obligarea pârâtei la plata sumei de 22.244 lei reprezentând c/v prejudiciului suferit prin refuzul pârâtelor de a soluționa cererea în termenul legal și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt, a acțiunii reclamanta arată, în esență că, în baza sentinței civile nr.594/22.04.2009 a Tribunalului București-Secția A III-A Civilă, irevocabilă, i s-a emis Dispoziția nr._/06.09.2010 de către Primarul General al Municipiului București, la data de 01.07.2011 Instituția Prefectului Municipiului București, prin procesul-verbal nr.8334/01.07.2011 a predat dosarul Secretariatului CCSD, unde a fost înregistrat sub nr.4574/02.09.2011, după care dosarul nu a fost soluționat, CCSD tergiversând trimiterea lui către evaluator.
Reclamanta consideră abuzivă măsura luată de CCSD de a nu da o soluție în dosarul său într-un termen rezonabil, în condițiile în care Legea nr.247/2005 nu prevede un termen pentru rezolvarea cauzelor, nerezolvarea cererii sale în timp de aproape 2 ani de la emiterea Dispoziției de acordare a despăgubirilor încalcă dreptul de proprietate și dreptul la o soluționare într-un termen rezonabil a cauzelor, considerându-se vătămată în drepturile sale, în condițiile în care are și vârsta de 83 de ani, față de dispozițiile art.2 alin.1 lit. g și alin.2 și art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 și Legii nr.247/2005, CEDO și Jurisprudența CEDO, iar în susținerea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei, în xerocopie, Dispoziția nr._/06.09.2010 emisă de către Primarul General al Municipiului București, hotărârile judecătorești invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, adresa nr._ emisă la data de 07.10.2011 de Instituția Prefectului Municipiului București, act de identitate, procură, alte înscrisuri.
Pârâta CCSD a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată arătând, în esență, că față de procedura reglementată de art.13-16 din Legea nr.247/2005, emiterea titlului de despăgubire presupune parcurgerea procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005, modificat prin OUG nr.81/2007, CCSD va emite decizia privind titlul de despăgubire numai după parcurgerea acestei proceduri, în ordine înregistrării dosarelor, conform Deciziei nr.2815/16.09.2008.
PRIMA INSTANTA
Prin sentinta civila nr.1816/13.03.2012, astfel cum a fost indreptata prin incheierea de sedinta din data de 16.10.2012, prima instanta a admis in parte actiunea, a obligat pârâta să procedeze la analiza dosarului reclamantei înregistrat sub nr._/CC și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de rămânerea irevocabilă a sentinței, sub sancțiunea amenzii prevăzută la art. 24 alin. 2 din Legea 554/2004.Totodata, prima instanta a respins capătul de cerere privind despăgubirile, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin Dispoziția nr._/06.09.2010 de către Primarul General al Municipiului București, s-a luat act de sentința civilă nr.594/22.04.2009 a Tribunalului București-Secția A III-A Civilă, irevocabilă, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, reclamantei, cuvenite în baza Legii nr.10/2001, pentru imobilul teren, situat în București, ..15A, sector 3, în suprafață de 282,12 mp.
Dispoziția de restituire împreună cu dosarul au fost înaintate de către Instituția Prefectului Municipiului București, prin procesul-verbal nr.8334/01.07.2011 la Secretariatul CCSD, unde a fost înregistrat sub nr._/CC, în temeiul art.16 din Titlul VII din Legea nr.247/2005 la C. Centrală, așa cum rezultă din adresa nr.4630 emisă la data de 07.10.2011 de Instituția Prefectului Municipiului București, formându-se dosarul nr._/CC.
Potrivit apărărilor din întâmpinare, CCSD va emite decizia privind titlul de despăgubire numai după parcurgerea procedurii prevăzute de art.16 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, în ordinea înregistrării dosarelor, conform Deciziei nr.2815/16.09.2008.
Potrivit dispozițiilor art. 16 alin.4-7 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, după primirea procesului-verbal prevăzut de alin. 2, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, apoi va proceda la centralizarea dosarelor în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale, raport ce va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire, iar în baza raportului de evaluare C. Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
În condițiile în care în speță dosarul reclamantei a fost înregistrat la autoritatea pârâtă la data de 02.09.2011, pârâta CCSD avea obligația a o analiza într-un termen rezonabil, motiv pentru care, Curtea apreciază această cererea ca fiind întemeiată, constatându-se o nesoluționare într-un termen rezonabil a cererii reclamantei, respectiv de a parcurge procedura prevăzută de art. 16 alin.4-7 din Legea nr.247/2005, și de a emite reclamantei o soluție la dosarul său în sensul în care este îndreptățită sau nu la emiterea unui titlu de despăgubire.
În speță, durata de aproape 1 an și jumătate ani de la data emiterii dispoziției prin care s-a stabilit dreptul la despăgubiri nu poate constitui în nici un caz un termen rezonabil, iar prin nesoluționarea dosarului reclamantei într-un termen rezonabil, aceasta a fost vătămată în drepturile sale legate de aplicarea dispozițiilor legale privind emiterea acestui titlu.
Prin urmare, Curtea, văzând dispozițiile art.18 alin.1 și 5 din Legea nr.554/2004, urmează să admită acțiunea și să oblige pârâta să procedeze la emiterea titlului de despăgubire reclamantei, în dosarul 7611/CC, pentru imobilele construcții situate în ., Plasa B. Județul Ilfov, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii sub sancțiunea amenzii prevăzută la art. 24 alin. 2 din Legea 554/2004, această din urmă măsură fiind justificată în scopul urgentării parcurgerii procedurilor administrative, având în vedere și vârsta înaintată a reclamantei.
Curtea va respinge capătul de cerere privind despăgubirile, reclamanta nefăcând nici o dovadă în susținerea acestui capăt de cerere, în sensul că nesoluționarea în termenul legal a cererii sale i-a cauza un prejudiciu, estimat la suma de 22.244 lei, amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere reprezentând o modalitate de determinare a cuantumului sancțiunii amenzii, nu o bază de evaluare a prejudiciului, care trebuie dovedit potrivit dispozițiilor civile de drept comun în materie de probațiune.
RECURSUL
Parata C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a introdus recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand:
I. Instanța de fond, în mod greșit, a reținut că nu a fost respectat termenul rezonabil în soluționarea dosarul privind acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantei.
In cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt parcurse mai multe etape;
- etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art. 16 alin. 1 și 2 Capitolul V Titlul VII, modificat și completat prin O.U.G nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,
- etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării
- etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare,
- etapa emiterii de către C. Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V1, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
În cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr._/2010 a fost transmis de Primăria Municipiului București, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC, și nu cu nr._/CC cum a fost precizat în cererea introductivă de instanță de către reclamantă.
Referitor la etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat menționăm că această etapă a fost parcursă, constatându-se că în mod legal a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului solicitat.
Instanța ce s-a pronunțat pe fondul cauzei, în mod greșit nu a reținut că dosarul de despăgubire al reclamantei a fost analizat. În acest context, solicitarea privind analizarea dosarului de despăgubire a rămas ca fiind lipsită de obiect.
Instanța ce s-a pronunțat pe fondul cauzei nu a analizat aspectele legate de ordinea de soluționare a dosarelor de despăgubire, ordine stabilită de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin Decizia nr. 2815/16.09.2008.
Potrivit acestei decizii dosarele transmise Secretariatului Comisiei Centrale se vor împărți în două categorii:
- dosare transmise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . Ordonanței de Urgență nr. 81/2007,
- dosare transmise Secretariatului Comisiei Centrale după . O.U.G. nr. 81/2007.
În plus, conform art. 2 din aceeași decizie, proporțional, din fiecare categorie mai sus arătată și în ordinea înregistrării lor, dosarele verificate și constatate a fi complete, vor fi trimise la evaluare.
Adoptarea Deciziei nr. 2815/16.09.2008 s-a impus ca urmare a practicii judiciare în materie și pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite care au dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor încă de la înființare (2005). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar.
În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Curtea Constituțională a României a statuat cu valoare de principiu că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât pentru situații diferite poate exista un tratament juridic diferit, recunoscându-se dreptul la diferență.
În același sens, cu referire la interpretarea și aplicarea prevederilor art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție, prin Decizia nr. 1/08.02.1994 Plenul Curții Constituționale a statuat că, "Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit nu sunt diferite.
De aceea el nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite".
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie de termen rezonabil stabilește anumite criterii, precum complexitatea cauzei, conduita reclamantului și cea a autorităților competente și importanța litigiului pentru reclamant, criterii ce susțin aprecierile noastre conform cărora nerespectarea termenului rezonabil de către C. Centrală referitor la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire în favoarea reclamanților sunt neîntemeiate.
Ulterior efectuării raportului de evaluare, C. Centrală va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, această entitate având obligația de a respecta anumite principii stabilite prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, între care și cel al acordării unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională (a se vedea în acest sens dispozițiile art. 4 Titlul VII din Legea nr. 247/2005), motiv pentru care solicitarea reclamanților îndreptată împotriva Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor este neîntemeiată.
Astfel, prin Decizia nr. 2815/16.09.2008, C. Centrală a stabilit două categorii de dosare, respectiv cele transmise Secretariatului Comisiei centrale înainte de apariția O.U.G nr.81/2007, și cele transmise după . actului normativ amintit.
În speță, dosarul privind acordarea de despăgubiri. în favoarea reclamantei, face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Centrale după . O.U.G nr.81/2007, urmând a se respecta ordinea de înregistrare a dosarelor, așa cum am arătat mai sus.
Instanța ce s-a pronunțat pe fondul cauzei, în mod netemeinic, a obligat C. Centrală la emiterea titlului de despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În speță, nu sunt incidente prevederile art. 2 alin.1 lit. h din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât prin cererea adresată instituției, reclamanții nu au solicitat un răspuns, care poate și trebuie comunicat în termenul de 30 de zile amintit mai sus, ci se solicită eliberarea unui anumit act administrativ, care poate fi emis numai în baza unei legi speciale - Legea nr. 247/2005, act normativ ce prevede mai multe etape legale prealabile și obligatorii emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire. Mai mult, apreciem că nu se poate reține existența unei tergiversări din partea Comisiei Centrale în privința emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire în favoarea reclamanților, atât timp car, așa cum am arătat mai sus, o astfel de decizie este emisă numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, și nu la simpla cerere a persoanei îndreptățite.
Mai mult decât atât, procedura administrativă include evaluarea imobilelor, evaluare ce se realizează prin efectuarea unui raport de evaluare, comunicarea evaluării, formularea unor obiecțiuni de către persoana îndreptățită în cazul în care nu este mulțumită de valoarea stabilită în raportul de evaluare. răspunsul dat de evaluator precum si aprobarea raportului de evaluare în ședința Comisiei Centrale, aspecte ce depășesc termenul indicat de către instanța de fond.
Instanța de fond a obligat, în mod neîntemeiat și nelegal, C. Centrală la emiterea titlului de despăgubire, în condițiile în care emiterea acestor titluri a fost suspendată prin O.U.G. nr. 4/2012, aprobată prin Legea nr. 117/2012.
Potrivit articolului unic din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Prin dispozițiile Legii nr. 117/2012, suspendarea emiterii titlului de despăgubire a fost prelungită până la data de 15.05.2013.
În aceste condiții, apreciem că nu este posibilă stabilirea îndeplinirii obligației privind emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire pentru 6 luni, întrucât, așa cum am arătat, intenția legiuitorului a fost de a opri aceste proceduri până la reformarea legislației în domeniu, astfel că sentința recurată este în discordanță cu această intenție exprimată în O.U.G. nr.4/2012.
Totodată, prin instituirea acestui termen de 6 luni, obligațiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, în toate ipotezele și implicit dreptul afirmat de reclamantă, ca si condiție de exercitare a acțiunii civile, sunt afectate de un termen suspensiv în curs de desfășurare. Or, atât sub imperiul vechiului cod civil, cât și potrivit noului cod civil, creditorul-titular ai unui drept afectat de un termen suspensiv nu poate cere realizarea dreptului, respectiv executarea obligației corelative acestui drept, înainte de împlinirea termenului.
De observat că, în Monitorul Oficial nr.456/06.07.2012, a fost publicată Legea nr.117/2012 privind aprobarea OUG nr.4/2012 și OUG nr.62/2010, potrivit căreia termenele prevăzute în aceste acte normative au fost prelungite până la data de 15.05.2013.
Cu privire la obligarea de către instanța de judecată a Comisiei Centrale la emiterea titlului de despăgubire sub sancțiunea unei amenzi prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004, arata ca din economia dispozițiilor art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004 corelat cu art.25 din același act normative reiese că sancțiunea amenzii nu poate fi aplicată altcuiva decât personal conducătorului autorității publice obligată prin hotărâre la una din prestațiile expres prevăzute la art.24 alin. 1 din Legea nr.554/2004.
Acest text legal instituie un mijloc de presiune pus la îndemâna reclamantului atunci când trebuie să execute o obligație de a face, personală a administrației.
De aceea, pentru ca un subiect de drept să poată fi obligat la plata acestei amenzi trebuie, să îndeplinească cumulative două condiții:
- să aibă competența (respectiv posibilitatea concretă) de a executa (ori asigura executarea) personal hotărârea, judecătorească irevocabilă,
- să fie vorba de o persoană fizică privată.
Totodată, este incertă situația reglementării cuprinse în Titlul VII din Legea nr.247/2005, la încetarea efectelor O.U.G. nr.4/2012, față de intenția de a reforma legislația în domeniu, respectiv mecanismul de acordare a despăgubirilor, după cum am arătat mai sus.
A sancționa o persoană juridică de drept public, care utilizează fonduri publice, în încercarea de a face eficace demersul reclamanților ar putea fi absurdă deoarece totul s-ar putea reduce la un transfer de bani publici dintr-un cont în altul, lipsind textul legal de chiar esența sa-caracterul de presiune al amenzii.
Dimpotrivă, dacă persoana amendată, este una privată, ea trebuie să suporte această amendă din patrimoniul propriu, amenda având, astfel un caracter cominatoriu.
Reclamanții solicită aplicarea amenzii față de conducătorul autorității publice chemate în judecată fără însă să formuleze o cerere de introducere în proces a acestuia în nume personal.
Or, pârâta instituție de drept public este diferită față de conducătorul acesteia în ceea ce privește patrimoniul amândurora.
Menționeaza faptul că, așa cum s-a reținut și în literatura de specialitate "în toate cazurile, persoanele obligate la executarea hotărârii trebuie chemate în instanță pentru aplicarea amenzii nominal, chiar dacă observația este strâns legată de calitatea lor ( funcționar sau ales local având o anumită competență).
Cu alte cuvinte, un petit îndreptat în abstract împotriva "persoanei obligate" ori chiar a "conducătorului autorității publice", ar trebui respins ca inadmisibil."
Recurenta a mai solicitat să se constatate viciul de procedură în ceea ce privește citarea Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin Decizia nr. 343/05.06.2012 a Primului Ministru, decizie publicată în M. Of. Nr. 378/06.06.2012, domnul G. B. a fost numit în funcția de președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în locul doamnei D. D..
De asemenea, instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal a aplicat sancțiunea amenzii prevăzută de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care această dispoziție legală este incidență numai în situația în care există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar autoritatea, obligată printr-o astfel de hotărâre, nu o pune în executare.
Or, în prezenta cauză, nu există o sentință definitivă și irevocabilă privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlului de despăgubire și prin urmare nu se poate reține o neexecutare din partea acestei autorități, astfel încât sa devină aplicabile prevederile art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, aplicarea amenzii este neîntemeiată și în condițiile în care dispozițiile OUG nr. 4/2012, aprobate prin Legea nr. 117/2012 sunt de imediată aplicabilitate. Atașăm, în acest sens, practică judecătorească.
În drept: Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, H.G nr. 1095/2005, O.U.G nr.4/2012, art.299 și urmat., art. 304 alin. 9, art. 3041 din Codul de Procedură Civilă.
Recurenta a depus note de sedinta prin care a invocat exceptia prematuritatii actiunii si prin raportare la Legea nr.165/2013.
Intimata-reclamanta a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursulu ca neintemeiat, afirmand ca termenul rezonabil include atat perioada in fata autoritatilor administrative, cat si perioada procedurilor judiciare.
CURTEA
A. In ceea ce priveste exceptia prematuritatii actiunii, prin raportare la prevederile OUG nr.4/2012.
Prematuritatea se analizeaza la momentul introducerii actiunii, nefiind posibil ca o actiune introdusa in termen sa devina prematura pe parcursul judecatii, cu atat mai mult cu cat cauza prematuritatii este provocata de faptul unilateral al paratului-debitor (C. C. fiind un dezmembramant al Statului R. care a emis OUG nr.4/2012 prin intermediul Guvernului).
In plus, potrivit art.110, alin.3 C.pr.civila, se pot formula înainte de împlinirea termenului, cereri pentru executarea la termen a unor obligațiuni, ori de câte ori va socoti că cererile sunt îndreptățite pentru a preîntâmpina reclamantului o pagubă însemnată pe care acesta ar încerca-o dacă ar aștepta împlinirea termenului.
Or, paguba incercata de reclamanta prin asteptarea expirarii termenului de suspendare prevazut de OUG nr.4/2012 ar consta in prelungirea perioadei de timp pana la emiterea deciziei finale cu perioada de timp necesara introducerii si solutionarii unei noi actiuni in justitie, in conditiile in care déjà dosarul sau administrativ sta in nelucrare de mai multi ani, ceea ce ar duce in mod evident la incalcarea termenului rezonabil de solutionare a litigiului.
B. In ceea ce priveste exceptia prematuritatii actiunii, prin raportare la prevederile Legii nr.165/2013.
Dupa cum s-a aratat mai sus, acest act normativ a aparut pe parcursul procesului, astfel incat el nu poate influenta „ de plano” analiza prematuritatii prin raportare la data introducerii actiunii.
C.In ceea ce priveste fondul cauzei
Dupa cum in mod corect a retinut prima instanta, in speta a fost incalcat termenul rezonabil de solutionare definitiva a notificarii reclamantei, termen in care intra, dupa cum corect a sustinut intimata-reclamanta, atat termenele de solutionare a procedurilor administrative, cat si cele de solutionare a procedurilor judiciare.
Obligatia autoritatilor publice de solutionare a cererilor . reprezinta o obligatie de rezultat, fiind indiferente metodele si mijloacele prin care autoritatea reuseste sa atinga acest obiectiv.
Ca atare, referirile recurentei la procedurile si deciziile interne privind ordinea de solutionare a dosarelor si, in general, la eforturile facute si dificultatile intampinate, sunt nerelevante atat timp cat ele nu duc la asigurarea termenului rezonabil.
Din aceasta perspectiva, solutia primei instante este corecta, parata avand obligatia de a incepe analiza dosarului administrativ si de a-l finaliza prin pronuntarea unei decizii.
Curtea retine insa ca de la data pronuntarii sentintei pana in prezent, procedura de analizare a dosarelor administrative a fost modificata prin Legea nr.165/2013.
In prezent operatiunea evaluarii nu se mai face de evaluatori, ci prin grila notariala, iar operatiunea emiterii deciziei finale continand cuantumul despagubirii nu se consta in emiterea unui titlu de despagubire, ci in emiterea unei decizii de compensare.
Ca atare, operatiunea administrativa a emiterii titlului de despagubire prevazuta de Legea nr.247/2005 nu s-ar mai putea realiza in prezent, ceea ce impune solutia admiterii recursului si a modificarii sentintei de fond in sensul eliminarii obligatiei de emitere a titlului de despagubire, urmand a fi mentinuta insa obligatia de a analiza dosarul administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția prematurității.
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR împotriva sentinței civile nr. 1816/13.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. S..
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că respinge capătul de cerere având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire ca neîntemeiat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.01.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
R.I. C. A. J. A. P. E. S. M.
Red. și dact. jud. A.J./gref. E.S.M./2 ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3492/2014. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 2116/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
