Anulare act administrativ. Sentința nr. 3184/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3184/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-11-2014 în dosarul nr. 3321/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
Sentința civilă nr. 3184
Ședința din publică din data de 21 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. E. C.
GREFIER: B. A. I.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamantul S. G. al Guvernului împotriva pârâtului M. D. Regionale și Administrației Publice, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 7 noiembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14 noiembrie 2014 și apoi la data de 21 noiembrie 2014, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 16 mai 2014, reclamantul S. G. al Guvernului a chemat în judecată pe pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice, solicitând anularea Deciziei MDRAP nr. 28/17.01.2014 și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 40/RNC/19.11.2013 și exonerarea sa de la plata sumei de 608.98, 99 lei, stabilită cu titlu de creanță bugetară.
În motivare arată că a publicat în SEAP anunțul de participare nr._/2 septembrie 2011, iar în JOUE anunțul de participare nr. 2011/S/169-_ din 3 septembrie 2011, pentru achiziția de „Servicii de consultanță în management și conexe” respectiv „Servicii de asistență tehnică privind măsurarea costurilor administrative și identificarea sarcinilor administrative aferente legislației în domeniile reglementate de Finanțele Publice-cod SMIS_”, procedura de atribuire stabilită conform OUG nr. 34/2006 fiind licitația deschisă.
În anunțul de participare, subcapitolul III.2.2. Capacitatea economică și financiară, s-a solicitat ofertanților „dovada prin mijloace agreate de banca operatorului economic/altă instituție financiar bancară prin care să confirme că acesta are acces la forme de finanțare/are un cash-flow (linie de credit/depozite la termen) necesare pentru susținerea prestării serviciilor care fac obiectul contractelor ce urmează să fie atribuite și suficiente din punctul de vedere al execuției acestora, de cel puțin 5.764.770 lei, din care sumele de (…), vor fi destinate exclusiv îndeplinirii viitoarelor contracte care fac obiectul loturilor respective pe o perioadă de cel puțin 3 luni de la data încheierii contractului de achiziție, independent de alte angajamente contractuale ale operatorului economic”.
Fișa de date a achiziție conține în completare următoarele cerințe: „Se vor prezenta dovezi din care să rezulte posibilitatea operatorului economic de a susține din punct de vedere financiar, conform cerințelor de mai sus, execuția contractului care urmează a fi atribuit, cum ar fi: documente eliberate de banca operatorului economic și declarații susținute de analiza de diagnostic financiar al firmei (calculul indicatorilor gradului de îndatorare-rata datoriilor, solvabilitatea generală, solvabilitatea patrimonială, calculul indicatorilor de lichiditate-lichiditatea generală, lichiditatea curentă, lichiditatea imediată, calculul indicatorilor de rentabilitate-comercială, financiară, economică, a activelor, calculul indicatorilor de gestiune-durata de recuperare a creanțelor, durata de rambursare a datoriilor)”.
Prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 40/RNC/19.11.2013 s-a apreciat că cerințele de calificare anterior citate sunt restrictive, aplicându-se o corecție financiară de 25% la valoarea rambursată beneficiarului din fonduri UE pentru contractul de achiziție de servicii nr. 65/21 martie 2012 încheiat pentru lotul 3 cu asocierea GEA Strategy & Consulting SA, BerenschotGroep BV și Business Development Group SRL, valoarea creanței bugetare fiind de 608.398,99 lei.
Prin Decizia nr. 28/17.01.2014 a fost respinsă contestația administrativă formulată de SGG.
Interpretarea și aplicarea legii de către autoritatea de management, raportat la situația de fapt, este eronată, neregula reținută și corecția financiară aplicată neputând fi justificate în raport cu prevederile OUG nr. 34/2006 și ale OUG nr. 66/2011, nelegalitatea actelor atacate fiind dublată și de aplicarea discriminatorie a legii în cazul autorităților aflate în situații comparabile și cu responsabilități identice, fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă.
Concluziile autorității pârâte privitoare la existența unor nereguli în sensul art. 2 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 66/2011 sunt rezultatul unui formalism exagerat. Prin Declarația privind asigurarea resurselor necesare implementării proiectului (anexa 4 la cererea de finanțare), SGG și-a sumat asigurarea sumelor necesare pentru derularea contractului, această responsabilitate nefiind transferată prestatorului. Condiția privind cash-flow-ul ofertantului a vizat disponibilitatea financiară a prestatorului de a demara și a duce la bună îndeplinire activitățile aferente primelor luni ale proiectului, până la depunerea primei facturi însoțită de raportul de progres trimestrial. Cerința a fost stabilită pentru ca autoritatea contractantă să se asigure că ofertantul declarat câștigător are suficientă stabilitate financiară pentru derularea contractului, până la încasarea primei tranșe de rambursare, având în vedere că prestatorul este obligat să acopere financiar primele activități programate conform graficului Gantt (organizarea conferinței inițiale, plata anunțurilor în presă, elaborarea și printul materialelor promoționale, pregătirea vizitei de studiu, etc.). Cerința în discuție este conformă cu art. 178 alin. 2 și art. 179 alin. 1 și 2 din OUG nr. 34/2006 și cu art. 7 și art. 8 din HG nr. 925/2006. Valoarea stabilită nu este restrictivă, fiind mult mai mică decât valoarea estimată a contractului și reprezentând o valoare obiectivă raportat la complexitatea, durata și valoarea contractului.
Autoritatea pârâtă a omis a arăta care sunt elementele care caracterizează ca nerelevantă cerința de calificare și care sunt prevederile legale încălcate în mod particular. Legalitatea cerințelor de calificare trebuie analizată prin prisma necesității impunerii lor, necesitate care decurge din prevederile caietului de sarcini sau din dispozițiile legale. Cerința privind deținerea cash-flow-ului necesar executării contractului în primele trei luni nu este disproporționată în raport cu necesitățile ce decurg din executarea contractului.
Aprecierea autorității pârâte referitoare la defavorizarea vădită a potențialilor ofertanți care nu au avut acces la asemenea dovezi la momentul depunerii ofertelor dar ar fi putut prezenta aceste documente la încheierea contractului de achiziție este eronată întrucât acceptarea ei ar face superfluă cerința de calificare, care și-ar pierde acest caracter în condițiile în care ar fi aplicată numai ofertantului declarat câștigător. Pe de altă parte, o astfel de situație comportă un grad de risc uriaș pentru autoritatea contractantă și pentru implementarea contractului.
De asemenea, la emiterea celor două acte administrative contestate nu s-a luat în considerare că la data inițierii procedurii de atribuire Ordinul nr. 509/2011 al ANRMAP privind formularea criteriilor de calificare și selecție nu era în vigoare.
Reclamanta subliniază că nu a fost înregistrată nicio contestație asupra cerințelor de calificare, ceea ce îndreptățește afirmația că niciunui posibil ofertant nu i-a fost restricționată participarea la procedură.
Subliniază și inexistența vreunui prejudiciu, respectiv inexistența gravității aspectelor constatate, solicitând ca situația să fie analizată în lumina jurisprudenței Curții EDO prin care s-a statuat că scopul legii nu este apărarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective (cauza M. A. și alții împotriva României ). Din definiția neregulii consacrată de art. 2 lit. a) din OUG nr. 66/2011 rezultă în mod imperativ că pentru sancționarea eventualei abateri trebuie să se fi produs un prejudiciu datorat unei plați necuvenite, aspect care trebuie dovedit. Or, în speță nu s-a reținut existența unor cheltuieli necuvenite.
În subsidiar, anularea actelor contestate se impune pentru că autoritatea pârâtă a aplicat discriminatoriu prevederile legale incidente în cazul autorităților publice aflate în situații comparabile și cu responsabilități identice fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă. Astfel, deși situația de fapt reținută de autoritatea pârâtă pentru aplicarea corecției financiare în speță corespunde celei reținute în motivarea adoptării OG nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice (act pe care l-a inițiat și aplicat MDRAP), iar unele dintre argumente contestației administrative și ale cererii de față sunt confirmate nu numai de autoritățile interne, ci și de Curtea europeană de audit (în Raportul transmis fiind semnalată „slăbiciunea sistemului determinată de aplicarea ordinului ANRMAP nr. 51/2009”, ordin care, conform opiniei cuprinsă în raport este contrar prevederilor art. 38 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii), totuși SGG a fost sancționat, aplicându-i-se un tratament juridic discriminatoriu, care nu este justificat în mod obiectiv și rezonabil.
Mai mult, MDRAP a emis Ordinul nr. 2544/2013 pentru executarea în concret a dispozițiilor OG nr. 14/2013, din care rezultă că pentru situații și motive similare cu cele din cauza de față această autoritate a reglementat posibilitatea exonerării de la plata corecțiilor financiare pentru instituțiile publice locale beneficiare de fonduri europene.
În plus, prevederile OG nr. 14/2013 nu sunt singulare, pentru aceleași motive fiind adoptată și OG nr. 15/2013.
În drept, sunt invocate prevederile Legii nr. 554/2004 și ale OUG nr. 66/2011.
Prin întâmpinare (fila 7-vol. IV), pârâtul MDRAP a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca netemeinică și menținerea actelor administrative atacate ca legale și temeinice, arătând că a fost aplicată o corecție financiară de 25% din valoarea contractului ca urmare a abaterilor constate, respectiv stabilirea în documentația de atribuire/anunțul de participare a unor criterii de calificare/selecție nelegale. Potrivit art. 148 alin. 2 din OUG nr. 34/2006 în forma în vigoare la data declanșării procedurii de achiziție, autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire, iar potrivit art. 179, autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul proporționalității când stabilește criteriile de calificare și selecție, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură directă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit. În acest sens, nivelul cerințelor minime solicitate prin documentația de atribuire, precum și documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerințe trebuie să se limiteze la cele strict necesare pentru a asigura îndeplinirea în condiții optime a contractului, luând în considerare exigențele specifice impuse de valoarea, natura și complexitatea acestuia.
Art. 184 și art. 185 din OUG nr. 34/2006 se referă la demonstrarea situației economice și financiare și stabilesc un cadru legal suficient de permisiv. Introducerea de condiții suplimentare față de cele stipulate în articolele citate restrânge participarea potențialilor agenți economici interesați de procedură, dar care nu ar fi putut îndeplini condițiile impuse. Solicitarea existenței unei forme de creditare din partea unei bănci sau a altei instituiții financiare sub forma unei linii de credit cu care să se garanteze exclusiv susținerea financiară a contractului excede prevederilor legale. Este nerelevantă o astfel de solicitare pentru execuția unui contract de servicii de consultanță, atâta vreme cât se solicită situațiile financiare pe ultimi trei ani, respectiv un nivel minim al cifrei de afaceri. Aceeași este situația dovezii cerute cu privire la existența unor depozite la termen. Se solicită, astfel, ca un potențial agent economic să își indisponibilizeze pe o perioadă de minim trei luni o sumă de 915.044 lei pentru a i se putea atribui contractul.
Cât privește invocata inexistență a prejudiciului, pârâtul arată că, din definiția legală a neregulii, rezultă că prejudiciul este prezumat prin nerespectarea legislației naționale în materia achizițiilor publice. De asemenea, prevederile contractului de finanțare prevăd condiția ca abaterea de la legalitate să prejudicieze sau să poată prejudicia, fie bugetul UE, fie bugetele naționale, nefiind instituită exclusiv cerința existenței și dovedirii unui prejudiciu cert și produs la data încheierii actului administrativ contestat (se invocă și jurisprudența ÎCCJ, decizia nr. 3764/27.09.2012). Pe de altă parte, temeiul actelor administrative atacate îl constituite prevederile OUG nr. 34/2006 și ale HG nr. 925/2006, iar nu cele ale Ordinului ANRMAP nr. 509/2011.
Cât privește susținerile referitoare la aplicarea discriminatorie a prevederilor OG nr. 14/2013, arată că acestea sunt nefondate. Dispozițiile actului normativ citat nu pot fi aplicate reclamantului, care este beneficiarul unei finanțări nerambursabile acordate în cadrul PODCA, OG nr. 14/2013 și OMRDAP nr. 2544/2013 nefiind incidente în speță. În plus, returnarea sumelor reținute cu titlu de corecție financiară în baza actelor normative cu caracter special nu poate fi solicitată în fața instanței de judecată învestită cu cercetarea legalității actului de control prin care au fost aplicate aceste corecții financiare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse actele administrative atacate și documentația care a stat la baza emiterii lor (filele 31 și urm. –vol. IV)
Analizând cererea de chemare în judecată, Curtea o constată nefondată, pentru următoarele argumente:
Prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 40/RNC/19.11.2013, MDRAP, prin Direcția constatare și stabilire nereguli - Serviciu constatare și stabilire nereguli PODCA, a aplicat reclamantului SGG o corecție financiară de 25% raportată la valoarea contractului de achiziție publică de servicii nr. 65/21.03.2012 încheiat de reclamant cu asocierea GEA Strategy & Consulting SA, BerenschotGroep BV și Business Development Group SRL (obiectul contractului constând în servicii de asistență tehnică privind măsurarea costurilor administrative și identificarea sarcinilor administrative aferente legislației în domeniile reglementate de MFP), stabilind valoarea creanței bugetare rezultată din aplicarea corecției financiare la suma de 608.398,99 lei, reprezentând contribuție din fonduri UE.
Corecția financiară a fost aplicată în baza prevederilor OUG nr. 66/2011 (anexă, subpunctul 1.7), art. 2.7, art. 70 și art. 98 din Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006, art. 13 și 27 din Regulamentul Comisiei CE nr. 1828/2006, art. 178, 179, 185 din OUG nr. 34/2006, art. 8 alin. 2 din HG nr. 925/2006, pe baza neregulii constatate a fi avut loc în procedura de achiziție publică a serviciilor, constând în includerea de către SGG, în calitate de autoritate contractantă, în anunțul de participare și în fișa de date a achiziției a unor cerințe de calificare restrictive privind situația economico-financiară a potențialilor ofertanți.
Astfel, s-a avut în vedere că s-a solicitat ofertanților „dovada prin mijloace agreate de banca operatorului economic/altă instituție financiar bancară prin care să confirme că acesta are acces la forme de finanțare/are un cash-flow (linie de credit/depozite la termen) necesare pentru susținerea prestării serviciilor care fac obiectul contractelor ce urmează să fie atribuite și suficiente din punctul de vedere al execuției acestora, de cel puțin 5.764.770 lei, care vor fi destinate exclusiv îndeplinirii viitoarelor contracte care fac obiectul loturilor respective pe o perioadă de cel puțin 3 luni de la data încheierii contractului de achiziție, independent de alte angajamente contractuale ale operatorului economic. (…) Se vor prezenta dovezi din care să rezulte posibilitatea operatorului economic de a susține din punct de vedere financiar, conform cerințelor de mai sus, execuția contractului care urmează a fi atribuit, cum ar fi: documente eliberate de banca operatorului economic și declarații susținute de analiza de diagnostic financiar al firmei (calculul indicatorilor gradului de îndatorare-rata datoriilor, solvabilitatea generală, solvabilitatea patrimonială, calculul indicatorilor de lichiditate-lichiditatea generală, lichiditatea curentă, lichiditatea imediată, calculul indicatorilor de rentabilitate-comercială, financiară, economică, a activelor, calculul indicatorilor de gestiune-durata de recuperare a creanțelor, durata de rambursare a datoriilor)”.
S-a constatat că au putut participa la procedura de atribuire numai operatorii care au avut acces, la data depunerii ofertelor, la anumite instrumente financiare existente deja și care ar fi fost blocate exclusiv pentru îndeplinirea contractului în cauză pentru un interval de minim trei luni, la care se adaugă durata procesului de atribuire. Esența caracterului restrictiv pentru cerințele de calificare constă în mijloacele financiare solicitate, prin care nu se respectă principiul concurenței, cu efecte directe asupra eficientei utilizări a fondurilor publice (presupunând că posibilitatea participării mai multor ofertanți s-ar fi putut materializa în oferte mai avantajoase față de cea declarată câștigătoare). În plus, solicitarea prin documentația de atribuire a unei analize de diagnostic financiar a posibililor ofertanți nu este relevantă pentru autoritatea contractantă, în condițiile în care au fost solicitate asigurări financiare din partea unei bănci/instituții financiare.
Ofertantul trebuie să nu fie condiționat de accesul la o anumită linie de credit sau de disponibilitatea unei sume de bani pe care să o blocheze pentru contract până când autoritatea contractantă va putea onora plata prestației sale întrucât, potrivit OUG nr. 34/2006, autoritatea contractantă trebuie, la momentul demarării procedurii de achiziție, să demonstreze și să stabilească că va disponibiliza suma necesară derulării și implementării contractului. Această obligație asumată de beneficiar prin contractul de finanțare nu poate fi delegată/transpusă într-o obligație impusă ofertanților prin documentația de atribuire.
Prin decizia nr. 28/17.01.2014 a fost respinsă contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, reiterându-se argumentele din nota de constatare și adăugându-se, în privința invocatului argument al reclamantului referitor la inexistența unui prejudiciu, că, în acord cu legislația europeană, existența abaterii/nereguli/cheltuielii nejustificate presupune implicit potențialitatea/existența prejudicierii bugetului Uniunii Europene.
Primul motiv de nelegalitate al celor două acte administrative invocat de reclamant se referă la interpretarea și aplicarea greșită de către autoritatea pârâtă a prevederilor OUG nr. 34/2006 și OUG nr. 66/2011, pe baza cărora s-a concluzionat asupra existenței neregulii, în sensul definit de art. 2 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 66/2011
Susținerile reclamantului sunt nefondate, întrucât, raportat la prevederile art. 178 alin. 2, art.179, art. 185 din OUG nr. 34/2006 și art.7 și art. 8 alin. 2 din HG nr. 925/2006, se impune analiza legalității cerințelor de calificare nu numai prin prisma necesității impunerii acestora (justificată de către reclamant), ci și prin raportare la prevederile exprese ale legii (art. 185 din OUG nr. 34/2006, incident în materie de stabilire a cerințelor de calificare care au ca scop demonstrarea potențialului financiar al operatorilor economici participanți la procedură și art. 179 alin. 2 care impune autorității contracte obligația de a respecta principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție).
Astfel, în mod legal și temeinic autoritatea de management a stabilit că cerințele referitoare la capacitatea financiară a ofertanților impuse de SGG prin anunțul de participare și prin fișa de date a achiziției, așa cum au fost anterior citate, exced prevederilor art. 184 și art. 185 din OUG nr. 34/2006. Introducerea de condiții suplimentare față de cele stipulate în art. 184 și art. 185 din OUG nr. 34/2006 în forma în vigoare la data derulării procedurii de achiziție publică, este de natură a restrânge participarea potențialilor agenți economici interesați, dar care nu pot îndeplini condițiile impuse. Astfel, solicitarea existenței unei forme de creditare a ofertantului de către o bancă/instituție financiar-bancară sub forma unei linii de credit cu care să se garanteze exclusiv susținerea financiară a contractului sau a unor depozite la termen tot ca formă de demonstrare a capacității economice și financiare, în mod corect a fost calificată drept excesivă și nerelevantă, prin prisma reglementării legale incidente care se referă exclusiv la situațiile financiare pe ultimi trei ani și la nivelul minim al cifrei de afaceri.
Trimiterea de către reclamant la prevederile Ordinului ANRMAP nr. 509/2011 este nerelevantă întrucât Ordinul în cauză nu a constituit temei al actelor administrative atacate.
Cât privește inexistența unui prejudiciu adus bugetului Uniunii Europene și/sau fondurilor publice naționale aferente printr-o sumă plătită necuvenit, invocată de reclamant în considerarea împrejurării că în cuprinsul actelor administrative atacate autoritatea nu s-a referit la existența, natura sau cuantumul unui prejudiciu rezultat prin utilizarea criteriilor restrictive, Curtea constată că definiția legală a neregulii, cuprinsă în art. 2 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 66/2011 îndreptățește concluzia că existența prejudiciului este presupusă de legiuitor, rezultând din existența neregulii. Cu alte cuvinte, constatarea unei nereguli conduce implicit la existența unui prejudiciu, fără să fie necesar să se probeze producerea lui.
Dealtfel, CJUE a statuat în jurisprudența sa (cauzele C-465/10, pct. 47 și C-199/03, pct. 31) că și abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii.
Coroborând această jurisprudență cu prevederile Regulamentelor Consiliului nr. 1083/2006 și nr. 1827/2006, respectiv cu Decizia Comisiei C/2011/476 rezultă că interpretarea dată de reclamant dispozițiilor legale cu privire la sarcina probei referitoare la existența unui prejudiciu în vederea constatării neregulii nu poate fi reținută, fiind în afara scopului acestor reglementări și al prevederilor contractului de finanțare, prin care se prevede condiția ca abaterea de la legalitate să prejudicieze sau să poată prejudicia bugetul UE sau bugetele naționale, iar nu condiția dovedirii unui prejudiciu cert și produs.
În concluzie, raportat la prevederile legale și contractuale anterior menționate, în cazul încălcării dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice în implementarea proiectului, bugetul Uniunii Europene și cel național aferent acestuia este prejudiciat, sens în care se impune aplicarea unor corecții financiare.
Cât privește invocatul tratament discriminatoriu și incidența dispozițiilor OG nr. 14/2013, Curtea constată că în cauza de față sunt supuse controlului judiciar actele administrative emise în temeiul OUG nr. 66/2011 prin care s-a aplicat o corecție financiară, în vreme ce OG nr. 14/2013 reglementează măsuri fiscal bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitate cu legislația din domeniul achizițiilor publice. Rezultă astfel, fără dubiu, că actul normativ invocat de reclamant nu reglementează raporturi juridice de natura celor supuse controlului judiciar în cauza de față, ci se referă la proceduri ulterioare aplicării corecțiilor financiare, referitoare la returnarea sumelor reținute cu acest titlu de la bugetul de stat, în anumite condiții prevăzute de cadrul normativ special. Prin urmare, în analiza legalității actelor administrative atacate nu pot fi aduse, în principiu, argumente întemeiate pe dispozițiile OG nr. 14/2013.
Pentru toate, aceste motive, Curtea va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul S. G. al Guvernului, cu sediul în sector 1, București, .. 1 împotriva pârâtului M. D. Regionale și Administrației Publice, cu sediul în sector 1, București, ., nr. 17 având ca obiect anulare act administrativ.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la C.-SCAF.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
V. E. C. B. A. I.
Red. VEC/Tehnored. B./ 4 ex/.>
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2923/2014. Curtea de... | Excepţie nelegalitate act administrativ. Decizia nr. 8964/2014.... → |
|---|
