Anulare act administrativ. Sentința nr. 1288/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1288/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-04-2014 în dosarul nr. 99/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința Civilă nr. 1288
Ședința publică din 22.04.2014
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Grefier: T. M.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta H. M. în contradictoriu cu pârâtul I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ S.P.F. G. – A.T.F. G. RUTIER având ca obiect „anulare act administrativ ”.
Cauza a avut termen în ședința publică din data de 08.04.2014, dată la care a rămas în pronunțare, mersul ședinței de judecată fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 15.04.2014 și apoi pentru azi, 22.04.2014 când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.01.2014 sub nr._, reclamanta H. M., în contradictoriu cu pârâtul I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ S.P.F. G. – A.T.F. G. RUTIER, a contestat măsura interzicerii intrării pe teritoriul României dispusă prin adresa nr._/05.01.2014 emisă de I. G. al Poliției de Frontieră, precum și sancțiunea contravențională dispusă prin procesul verbal de contravenție . nr._/05.01.2014, solicitând anularea acestor acte atacate.
În motivare, reclamanta arată că prin adresa nr._/05.01.2014, IGPF a dispus împotriva sa măsura interzicerii intrării pe teritoriul României pentru o perioadă de 6 luni constatând că a depășit termenul legal de ședere pe teritoriul României, măsura fiind dispusă potrivit art.106 alin. 1 lit. a) pct. i) și art.106 alin.2 lit. d) din OUG nr.194/2002.
Consideră reclamanta că i s-a făcut o nedreptate având în vedere că viza i-a fost acordată pentru perioada 25.09.2013 – 24.03.2014, iar legea prin care modalitatea de calcul se face diferențiat a intrat în vigoare pe 13.10.2013. Arată că nu a fost informată despre modificarea intervenită, nu i s-a spus nici măcar la data de 07.12.2013 când a avut ultima intrare în țară.
De asemenea, prin procesul verbal de contravenție . nr._/05.01.2014 a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 600 lei, constatându-se că a depășit perioada de ședere pe teritoriul statelor membre cu 31 de zile. Apreciază reclamanta că amenda i-a fost aplicată nejustificat întrucât în opinia sa, nu a depășit perioada de ședere și nici nu a intenționat să săvârșească această faptă, invocând în apărarea sa necunoașterea legii.
În susținere a depus actele contestate.
Pârâtul I. TERITORIAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ IAȘI a depus întâmpinare la 17.02.2014, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București pe capătul de cerere vizând sancțiunea contravențională, solicitând admiterea excepției, disjungerea acestui capăt de cerere și declinarea competenței de soluționare în favoarea Judecătoriei G.. Pe capătul de cerere având ca obiect contestarea măsurii interzicerii intrării pe teritoriul României, a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Iași având în vedere că măsura a fost dispusă de I. G. al Poliției de Frontieră, excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București în soluționarea contestației formulate împotriva comunicării nr._/05.01.2014 și declinarea cauzei în favoarea Tribunalului G., excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la anularea comunicării nr._/05.01.2014, excepția lipsei de interes în contestarea comunicării nr._/05.01.2014, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Analizând probele administrate în cauză Curtea constată următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 05.01.2014 reclamantei i s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 600 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 134 alin. 2 din OUG 194/2002.
Totodată, prin adresa nr._/05.01.2014 I. Teritorial al Poliției de Frontieră Iași a adus reclamantei la cunoștință reclamantei faptul că I. G. al Poliției de Frontieră a dispus măsura interzicerii intrării pe teritoriul României în conformitate cu prevederile art. 105 alin. 2 din OUG 194/2002 pentru o perioadă de 6 luni pe motiv că aceasta a depășit termenul legal de ședere pe teritoriul României.
Referitor la excepția de necompetență materială în ceea ce privește plângerea contravențională, Curtea constată că potrivit art. 137 alin. 1 din OUG 194/2002 „Prevederile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor”, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare. În speță sunt aplicabile prevederile art. 32 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora competența aparține judecătoriei în circumscripția căreia a fost săvârșită fapta.
Așadar, din punct de vedere material competența în ceea ce privește contestația formulată împotriva procesului verbal de contravenție aparține judecătoriei. Din punct de vedere teritorial, având în vedere faptul că depășirea termenului legal de ședere s-a realizat pe teritoriu întregii țări și, neexistând un act de alegere a competenței din partea reclamantei, Curtea va avea în vedere opțiunea pârâtei, exprimate prin mențiunile de pe procesul verbal de contravenție, în sensul că teritorial este competentă Judecătoria G., acesta fiind, de altfel, locul constatării contravenției.
Față de aceste considerente Curtea va admite excepția de necompetență și își va declina competența în favoarea Judecătoriei G..
În ceea ce privește măsura interdicției de intrare pe teritoriul României, având în vedere mențiunile din comunicarea adresată reclamantei, potrivit cărora măsura a fost dispusă de I. G. al Poliției de Frontieră nu de I. Teritorial Iași - Punctul de trecere Frontieră G., Curtea consideră că, în baza rolului activ, se impune punerea în discuția părților a necesității introducerii în cauză a acestui pârât, motiv pentru care va disjunge acest capăt de cerere formând un nou dosar în care se va emite o adresă către părțile în litigiu în sensul precizat mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență.
Declină competența de soluționare a plângerii contravenționale formulate de reclamantaH. MARGARITAcitată la adresa de domiciliu a mamei I. E. din ., județ G. în contradictoriu cu pârâtul I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ S.P.F. G. – A.T.F. G. RUTIER cu sediul în G., județ G., . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 05.01.2014 în favoarea Judecătoriei G..
Disjunge capătul de cerere privind anularea măsurii interdicției de intrare pe teritoriul României, urmând să se formeze un nou dosar în care se vor cita părțile pentru termenul din data de 27.05.2014 emițându-se, totodată, adresă prin care li se va solicita punctul de vedere cu privire la necesitatea introducerii în cauză, în calitate de pârât, a Inspectoratului G. al Poliției de Frontieră.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.04.2014.
Președinte, Grefier,
S. D. G. T. M.
Red. Jud.SDG
Tehnored. TM/ 4 ex./2014
.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 344/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1899/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
