Pretentii. Decizia nr. 1904/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1904/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 6208/3/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1904
Ședința publică de la 13.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER:I. C. B.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 1196/07.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimații-reclamanți S. D., S. Ș., M. M., S. G., R. G., C. S. și S. C., având ca obiect refuz plată despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare nu este legal îndeplinită cu intimata-reclamantă R. G., deoarece s-a întors citația cu mențiunea „destinatar mutat și nu se permite afișarea”, cauza se află la primul termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită și cu intimata-reclamantă R. G. întrucât schimbarea domiciliului în timpul procesului, conform dispozițiilor art. 98 Cod de Procedură Civilă trebuia, sub pedeapsa neluării în seamă, adusă la cunoștința instanței, fapt ce nu s-a întâmplat în cauza de față.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1196/07.03.2013, rectificată prin încheierea din data de 25.04.2013, Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanții S. D., S. Ș., M. M., S. G., R. G., CIULIFICĂ S. și S. C. în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, a obligat pârâta să plătească reclamanților cota de 60% din suma de 377.529,81 lei reprezentând a doua tranșă din suma ce li se cuvine din despăgubirile stabilite prin decizia nr. 845/27.05.2011 emisă de vicepreședintele pârâtei ANRP, sumă ce va fi actualizată la data plății.
Pentru a se pronuna astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au obținut prin decizia nr. 845/2011 compensații în cuantum de 377.529,81 lei, pentru bunurile abandonate de autori pe teritoriul statului bulgar.
Potrivit art. 38 alin. 1 din HG nr. 1277/2007 privind modificarea și completarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 753/1998 “ Plata despagubirilor solicitate în baza Legii nr. 9/1998 se face de catre A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin Direcția economică. “, iar potrivit alin. 5 “ Compensațiile bănești stabilite prin decizie de plată se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: … c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an si 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei. “, obligație pe care pârâta nu a îndeplinit-o, ceea ce reprezintă un refuz nejustificat de a rezolva o cerere privitoare la un drept conferit de Legea nr. 9/1998, fiind îndeplinite, astfel, condițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 și, în consecință, și cerințele art. 1 alin. 1 și 8 alin. 1 din aceeași lege.
Prin refuzul pârâtei de a dispune plata celei de-a doua tranșe a compensațiilor acordate reclamanților prin decizia nr. 845/2011 în cel de-al doilea an, 2012 reclamanții au fost vătămați în dreptul lor, conferit de Legea nr. 9/1998, astfel că, pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și disp. art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamanților cota de 60% din suma de 377.529,81 lei reprezentând a doua tranșă din suma ce li se cuvine din despăgubirile stabilite prin decizia nr. 845/2011 emisă de vicepreședintele pârâtei, sumă ce va fi actualizată la data plății, dat fiind că față de dispozițiile art. 38 alin. 6 din H.G. nr. 753/1998 modificată prin HG nr. 1277/2007, potrivit cărora „ Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează, potrivit prevederilor art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004 privind unele măsuri referitoare la funcționarea Comisiei centrale și a comisiilor județene și a municipiului București pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de Institutul N. de S., față de luna decembrie a anului anterior.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților, solicitând modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În motivare arată că sentința este nelegală și netemeinică, în principal în contextul intrării în vigoare a OUG nr. 10/2013, care, prin art. 1 alin. 1, stabilește că plata despăgubirilor stabilite potrivit Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003 se va face eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată, iar prin alin. 2 stabilește că prevederile alin. 1 se aplică corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a Ordonanței, plata tranșelor urmând a se face începând cu 1 ianuarie 2014.
Prima instanță nu a avut în vedere actul normativ anterior citat, publicat în Monitorul oficial nr. 114 din 28 februarie 2013 și în aplicarea căruia rezultă că despăgubirea stabilită prin Decizia nr. 845/2011 a ANRP nu este exigibilă. Prin adoptarea OUG nr. 10/2013, statul nu contestă existența dreptului la despăgubiri al persoanelor îndreptățite și în favoarea cărora s-au emis hotărârile de plată, ci își propune să realizeze dreptul de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției EDO, în condițiile respectării țintei de deficit bugetar asumate.
În ultima perioadă, ANRP s-a aflat în imposibilitate de a pune în executare obligațiile de plată stabilite în sarcina sa, ceea ce a impus eșalonarea plății sumelor potrivit OUG nr. 10/2013.
În drept sunt invocate prevederile art. 3041 C.pr.civ., prevederile Legii nr. 554/2004, prevederile Legii nr. 9/1998, ale HG nr. 753/1998 precum și OUG nr. 10/2013.
Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare la cererea de recurs.
Analizând cererea de recurs, Curtea constată că singurul motiv de recurs invocat și care se referă la incidența prevederilor OUG nr. 10/2013, care eșalonează plata despăgubirilor stabilite prin titluri de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a Ordonanței, așa cum este și cazul deciziei nr. 845/27.05.2011 a vicepreședintelui ANRP de care se prevalează intimații-reclamanți, este nefondat, întrucât prin decizia nr. 528/ 12 decembrie 2013, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum și ale Legii nr. 393/2006.
Declararea ca fiind neconstituționale a prevederilor pe care se întemeiază recursul de față, prin decizia Curții Constituționale care este obligatorie începând cu data publicării ei în Monitorul Oficial, și anume 24 ianuarie 2014, are drept efect înlăturarea din ordinea juridică a dispozițiilor declarate neconstituționale, cu consecința întoarcerii la dispozițiile legale privitoare la eșalonarea plăților cuprinse în art. 38 alin. 5 și alin. 6 din HG nr. 753/1998, modificată prin HG nr. 1277/2007, invocate de prima instanță în susținerea soluției pronunțate pe fond.
Constatând că, în baza acestor din urmă prevederi legale, obligația de plată a tranșei a doua a despăgubirilor este exigibilă, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va respinge recursul, ca nefondat.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 1196/07.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimații-reclamanți S. D., S. Ș., M. M., S. G., R. G., C. S. și S. C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
B. L. PATRAȘ | E. C. V. | M. N. |
GREFIER |
I. C. B. |
Jud. fond D. S.
Red. VEC/tehnored. B.
2ex
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3180/2014. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1494/2014. Curtea de... → |
|---|
