Conflict de competenţă. Sentința nr. 344/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 344/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 15793/4/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă NR. 344 CC
ȘEDINȚA din camera de consiliu DIN DATA DE 05.02.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. V.
GREFIER: R. B.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Cornetu (dosar nr._ ) și Judecătoria Sectorului 4 București (dosar nr._ ), în soluționarea cauzei privind pe petentul C. A. de Avocați M. & S., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - CESTRIN.
Conform dispozițiilor art. 22 Cod Procedură Civilă, părțile nu au fost citate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea rămâne în pronunțare asupra conflictului negativ de competență.
CURTEA,
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._, petentul C. A. de Avocați M. & S. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/31.01.2012 emis de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – CESTRIN.
Prin Încheierea din data de 16.05.2013 Judecătoria Cornetu, în temeiul art. III, coroborat cu art. XXIII, alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013, a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea acesteia, pe cale administrativă, către Judecătoria Sectorului 4 București, devenită competentă să judece cauza.
Pentru a hotărî în acest sens, judecătoria a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_ sub nr._ petentul C.. Asoc. de Avocați M. & S. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de sancționare contravențională . nr._/31.01.2012 întocmit de intimata CNADNR SA - CESTRIN, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nelegalitatea procesului verbal de contravenție contestat, să se dispună anularea acestuia ca netemeinic și nelegal întocmit și a contravalorii tarifului de despăgubire.
Având în vedere faptul că la data de 15.02.2013 a intrat în vigoare Legea nr.2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.89 din 12.02.2013, instanța a constatat că, în raport de noile prevederi înscrise în actul normativ enunțat, care sunt de imediată aplicare, respectiv cele ale art. III din cuprinsul Secțiunii 2 - Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal -, coroborate cu cele ale art. XXIII alin.1 din Capitolul III – Dispoziții tranzitorii și finale, Judecătoria Cornetu nu mai este competentă a judeca prezenta cauză întrucât sediul reclamantei din cauza de față este în Sector 4, București și se află în circumscripția Judecătoriei Sectorului 4 București.
La stabilirea competenței instanța a avut în vedere și dispozițiile Hotărârii Guvernului nr.337 din 09 iulie 1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a reține astfel, față de o interpretare contrară ce poate deriva din distincția înscrisă în Secțiunea 2 a Legii nr.2/2013 - Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, potrivit căreia materia contravențională nu este inclusă în sfera contenciosului administrativ și fiscal, instanța a constatat incidența, în cazul dat, a dispozițiilor art.XXIII alin.1 din Legea nr.2/2013, considerându-le edificatoare, întrucât prin interpretarea literală a textului normativ se observă că acesta face trimitere, pe de o parte, la „procesele în primă instanță, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal investite”, iar, pe de altă parte, la „căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal investite”, ambele teze conformându-se, însă, regulii potrivit căreia ele „se judecă de instanțele devenite competente să le judece”, legiuitorul dorind astfel să asigure un mecanism prin care să se realizeze degrevarea instanțelor de judecată atât pe orizontală, cât și, implicit, pe verticală.
Așa fiind, instanța a apreciat că legiuitorul, în vederea realizării dezideratului propus, respectiv echilibrarea încărcăturii instanțelor în materie contravențională prin dispersarea la nivel național a plângerilor contravenționale având ca obiect plata rovinietei (a se vedea mențiunile de la pct. 2.1. al Expunerii de motive la Legea nr.2/2013), a urmărit, prin folosirea sintagmei cu caracter general „procesele în primă instanță”, să circumscrie acestei noțiuni, alături de materia contenciosului administrativ și fiscal, inclusiv materia contravențională. De altfel, acest aspect este elocvent și din perspectiva dispozițiilor Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, deoarece, în opinia instanței, folosirea în cuprinsul art.XXIII alin.1, prima teză, Capitolului III - Dispoziții finale și tranzitorii – din Legea nr.2/2013, a ambelor noțiuni, materie contravențională și, respectiv, materia contencios administrativ și fiscal, ar fi fost redundantă, întrucât normele înscrise într-un astfel de capitol cuprind, potrivit art.54 alin.1 și art. 55 alin.1 din Legea 24/2000, atât măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ, cât și măsurile necesare pentru punerea în aplicare a actului normativ, astfel că, prin natura lor, normele ce se înscriu în capitolul - Dispoziții finale și tranzitorii - au atributul de a îngloba toate ipotezele regăsite în actul normativ la care se referă, o reiterare a ipotezelor din dispozițiile de fond ale actului normativ în cuprinsul dispozițiilor finale și tranzitorii ale aceluiași act normativ fiind superfluă. În acest context, este evident de ce legiuitorul a optat pentru folosirea unei sintagme cu caracter general, respectiv „procesele în primă instanță”.
În aceeași ordine de idei, instanța a apreciat că dacă s-ar putea vorbi de o limitare a aplicării dispozițiilor art. XXIII alin.1 din Legea 2/2013, în raport de distincția materie contravențională/materia contencios administrativ și fiscal, aceasta se poate referi exclusiv la teza a II-a a art.XXIII alin.1 (precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal), în sensul că doar instanțele, astfel învestite, ce judecă în materia contenciosului administrativ și fiscal, și nu și cele care judecă, în căile de atac, în materie contravențională, pot dispune potrivit art. XXIII alin.4 din Legea nr.2/2013. Însă, și sub acest aspect, instanța a apreciat că dispozițiile art. 34 alin.(2) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sunt lămuritoare.
Având în vedere cele ce preced și ținând cont de dispozițiile exprese ale art.XXIII alin.4 din Legea nr.2/2013, potrivit cărora în cazul prevăzut la alin.1, prima teză [procesele în primă instanță, în curs de judecată la data schimbării (deci, evident, și cele aflate pe rolul instanțelor anterior datei de referință, respectiv 15.02.2013), potrivit dispozițiilor prezentei legi (art.III din Legea nr.2/2013), a competenței instanțelor legal investite se judecă de instanțele competente potrivit prezentei legi], dosarele se trimit, pe cale administrativă, la instanțele devenite competente să le judece, instanța a dispus scoaterea de pe rol a prezentei cauze și trimiterea, pe cale administrativă către Judecătoria Sectorului 4 București, instanța devenită competentă să soluționeze cauza.
Pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Prin sentința civilă nr._/20.12.2013, Judecătoria Sectorului 4 București a dispus admiterea excepției necompetenței teritoriale absolute a Judecătoriei Sectorului 4 București, invocată din oficiu, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. De asemenea, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Pentru a hotărî în acest sens, judecătoria a avut în vedere următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/31.01.2012 întocmit de către intimata C.N.A.D.N.R SA - CESTRIN, contestatorul C. A. DE AVOCATI M. & S. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei pentru contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G nr. 15/2002.
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție s-a reținut că, la data de 07.08.2011, orele 13.27, pe Autostrada-A2, km 12+450 m, localitatea Glina, jud. Ilfov, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Instanța a reținut că din procesul-verbal întocmit rezultă că locul săvârșirii contravenției este în localitatea Glina, jud. Ilfov.
Potrivit art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum era în vigoare la momentul introducerii prezentei contestații, plângerea trebuia depusă la judecătoria în a cărei rază de competență a fost săvârșită contravenția.
Astfel, întrucât Judecătoria Cornetu era instanța competentă teritorial la momentul formulării plângerii contravenționale, întrucât în circumscripția sa se află situat locul săvârșirii contravenției, iar norma de competență este de ordine publică, nefiind vorba despre o pricină privitoare la bunuri (art. 19 V.C.pr.civ.), instanța a constatat întemeiată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București.
Deși Judecătoria Cornetu a motivat încheierea de trimitere administrativă față de dispozițiile art. 101 din O.G nr. 15/2002, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.2/01.02.2013, reținând că sunt dispoziții procedurale de imediată aplicare, instanța a apreciat faptul că erau totuși aplicabile dispozițiile art. 725 alin. 2 teza I din vechiul Cod de procedură civilă (aplicabil litigiului de față) care stipulează că „procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe”. Astfel, odată ce era legal învestită la momentul formulării plângerii contravenționale, Judecătoria Cornetu trebuia să continue judecata, fără a aplica o lege de modificare a competenței teritoriale intrată în vigoare pe parcursul soluționării litigiului.
Totodată, instanța a reținut că nu sunt aplicabile în cauză nici dispozițiile art.XXIII alin.1 și 4 din Legea nr. 2/2013.
Este adevărat că art. XXIII alin. 1 prevede că „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ [s.n.] și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezenței legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezenței legi”, iar alin. 4 prevede că „în cazurile prevăzute la alin. (1)-(3), dosarele se trimit, pe cale administrativă, la instanțele devenite competente să le judece.”
Totuși, instanța a apreciat că înțelegerea sensului și aplicabilității acestei norme se obține numai prin coroborarea acestor texte cu celelalte prevederi ale aceluiași act normativ.
Astfel, s-a constatat că legiuitorul a înțeles să facă în Legea nr. 2/2013 o distincție explicită între materia contravențională și materia contenciosului administrativ, astfel că, art. XXIII alin. 1, întrucât se referă exclusiv la materia contenciosului administrativ, nu este aplicabil materiei contravenționale, pe considerentul că materia contravențională ar putea fi considerată o ramură a materiei contenciosului administrativ.
Distincția făcută de legiuitor în Legea nr. 2/2013 rezultă din împrejurarea că, atunci când a înțeles să dea reglementări comune, a făcut-o menționând ambele materii. Astfel, Secțiunea a 2-a a Capitolului 1 din lege este intitulată „Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal”, de unde rezultă în mod explicit ca legiuitorul a considerat aceste materii, în economia prezenței reglementări, ca fiind materii reglementate diferit.
Așadar, dacă ar fi intenționat să dispună aplicarea prevederilor art. XXIII atât materiei contenciosului administrativ, cât și materiei contravenționale, ar fi exprimat acest lucru prin menționarea ambelor materii, așa cum a făcut-o în denumirea Secțiunii a 2-a a Capitolului 1.
În acest sens sunt și deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2475/23.04.2013 (dos. nr._ ) și nr. 2476/23.04.2013 (dos. nr._ ) pronunțate în soluționarea conflictelor negative de competență cu care a fost sesizată.
În consecință, față de considerentele mai sus expuse, potrivit art. 158 și 159 pct. 3 V.C.proc.civ., instanța a admis excepția invocată și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Față de această soluție, având în vedere declinările reciproce prin care atât Judecătoria Sectorului 4 București cât și Judecătoria Cornetu s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină, în raport de dispozițiile art. 20 pct. 2 și art. 21 V.C.proc.civ., instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Curții de Apel București pentru soluționarea acestuia, urmând ca procedura să fie suspendată până la soluționarea conflictului negativ de competență.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București-secția a VIII a de C. Administrativ și Fiscal la data de 30.01.2014 sub nr._ .
Examinând conflictul ivit, având în vedere obiectul și natura litigiului cu care au fost sesizate instanțele aflate în conflict negativ de competență, Curtea constată că, în cauza de față, competența teritorială de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Cornetu, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Obiectul litigiului îl formează plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție încheiat de agentul constatator din cadrul CNADNR CESTRIN București, aspect necontestat de părți.
De asemenea, necontestat este și faptul că, prin art. III din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă a fost completată OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, în sensul că, după art. 10 a fost introdus un art. nou, art. 101 cu următorul conținut „prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”.
Totodată, este necontestat că potrivit art. XXIII alin (1) „ procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi”.
Elementul litigios în raport cu care instanțele și-au apreciat competența constă în natura juridică a litigiului, Judecătoria Cornetu apreciind că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în timp ce Judecătoria Sector 4 a apreciat că este vorba de un litigiu de drept comun, situație în care, dispozițiile art. XXIII alin (1) nu ar fi aplicabile.
Curtea constată că Plenul judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrunit în condițiile art. 33 alin. 1 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și compleătrile ulterioare, pentru interpretarea și aplicarea unitară a legislației în materia contenciosului administrativ și fiscal, a adoptat, în ședința din 23 septembrie 2013 o soluție pentru unificarea jurispudenței în această problemă de drept.
Astfel, instanța supremă a statuat că instanța competentă să soluționeze plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/ 2002 se stabilește potrivit normei de competență (art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/ 2001 sau după caz, art. 10 indice 1 din OG nr. 15/ 2002, introdus prin Legea nr. 2/ 2013) aplicabilă în raport cu data introducerii plângerii. În cauzele având ca obiect plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/ 2002 nu sunt aplicabile dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/ 2013.
Față de această statuare a instanței supreme, Curtea constată că, în raport de data introducerii plângerii și de inaplicabilitatea dispozițiilor art. XXIII alin (1) din Legea nr. 2/2013 în cauza de față, competența de soluționare a prezentei plângeri revine Judecătoriei Cornetu.
Ca urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alineat (5) C.pr.civ., Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 22 din Codul de procedură civilă, în soluționarea conflictului negativ de competență, stabilește următoarele:
Instanța competentă pentru soluționarea cererii de față privind pe petentul C. A. DE AVOCATI M. & S., cu sediul în București, sector 4, ., ., . cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN, cu sediul în București, sector 6, .. 401A, este Judecătoria Cornetu.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 februarie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. V. R. B.
Red./Tehnored. A.V./4 ex./
Data red. 10.02.2014
l. 2 .>
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1494/2014. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1288/2014. Curtea de... → |
|---|
