Anulare act administrativ. Sentința nr. 2831/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2831/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 13883/3/2013
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2831
Ședința publică de la 22 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. P.
GREFIER: M. B.
* * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ promovate de reclamantul C. D. D. A., cu domiciliul în București, .. T. N. nr. 1, ., sector 1, în contradictoriu cu pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, .. 1A, sector 1, I. G. AL JANDARMERIEI ROMÂNE, cu sediul în București, .-11, sector 1, și I. DE J. JUDEȚEAN BIHOR, cu sediul în Oradea, ., județ Bihor, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspund reclamantul, personal, legitimat cu cartea de identitate . nr._, CNP_, și asistat de consilier juridic M. C., care depune delegație de reprezentare, și pârâtul I. G. al Jandarmeriei Române, prin consilier juridic C. G. S. I., lipsă fiind ceilalți pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că la dosar au fost depuse înscrisuri, inclusiv ordinele contestate în prezenta cauză, după care:
Având cuvântul asupra excepției inadmisibilității cererii principale în raport de neexercitarea procedurii prealabile în contextul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, excepție invocată prin întâmpinarea depusă la filele 23-29 din dosarul nr._ anexat prezentei cauze, pârâtul I. G. al Jandarmeriei Române, prin consilier juridic, solicită admiterea acesteia, având în vedere că prin cererea principală reclamantul solicită, prin capetele 2, 3 și 4, anularea Ordinului M.A.I. nr. 600/2005 (act administrativ cu caracter normativ), anularea Ordinului M.A.I. nr. I/654/10.06.2011 privind reorganizarea unităților din Jandarmeria Română și anularea Ordinului I.G.J.R. privind punerea în aplicare a Ordinului de ministru. În acest context, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, reclamantul trebuia să formuleze plângere prealabilă adresată, pe de o parte, Inspectoratului G. al Jandarmeriei Române pentru petitul 4 al acțiunii, sau autorității ierarhic superioare, respectiv M.A.I., iar, pe de altă parte, pentru petitele 2 și 3, numai M.A.I., care este emitentul actelor administrate vizate de aceste două capete de cerere. Prin plângerea prealabilă formulată și depusă la filele 42 și 46 din același dosar, reclamantul s-a adresat cu plângere către I. Județean de J. Bihor, care este o entitate subordonată Inspectoratului G. al Jandarmeriei Române, potrivit Legii nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea jandarmeriei române, la rândul său subordonată inclusiv M.A.I., solicitând numai anularea examenului de departajare, respectiv revocarea ordinului de trecere în rezervă. Prin urmare, această plângere prealabilă a fost direcționată greșit, iar în conținutul acesteia nu s-a făcut referire la revocarea actelor administrative indicate în cererea de chemare în judecată. Față de cele ce preced, apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu s-a exercitat plângerea prealabilă, motiv pentru care se impune admiterea excepției invocate.
Reclamantul, prin consilier juridic, având în vedere că ordinele și aplicarea la nivel inspectoratului județean a actelor de punere la dispoziție privind trecerea în rezervă au avut legătură cu ordinele contestate în prezenta cauză, solicită respingerea excepției inadmisibilității prin raportare și la considerentele reținute până în prezent în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrate, Curtea declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul, în subsidiar, în dezbateri asupra fondului cauzei.
Reclamantul, prin consilier juridic, solicită admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, urmând a se avea în vedere, în principal, nepublicarea în Monitorul Oficial. La fila 2 din întâmpinarea formulată de M.A.I. - Direcția Generală Juridică se arată, în mod expres, faptul că Ordinul M.A.I. nr. 600/2005 nu face parte din categoria documentelor clasificate (fila 21 verso din dosarul nr._ ), putând fi consultat așadar în mod liber de polițiștii interesați. Față de acest punct de vedere, care confirmă susținerile pe care reclamantul, prin apărător, le-a prezentat în cauză, și reținându-se, pe de o parte, imposibilitatea reală de consultare a actelor, generată atât de situația medicală a reclamantului, cât și de distanța mare ( 40 km.) dintre locul unde acestea se aflau (Oradea) și sediului locului de muncă (localitatea Aleșd), iar, pe de altă parte, faptul că reclamantului i s-a interzis/ridicat accesul la informații clasificate, apreciază că susținerea privind necesitatea publicării în Monitorul Oficial subzistă. De asemenea, solicită să se aibă în vedere că, prin Ordinul M.A.I., nu s-a pus în discuție să se ia măsurile legate de trecerea în rezervă, ci o reorganizare ca urmare a unui context socio-economic. Tocmai această reorganizare a fost avută în vedere de către reclamant, întrucât se afla în concediu medical și nu a existat nicio normă expresă care să prevadă luarea de măsuri în asemenea situații speciale.
Pârâtul I. G. al Jandarmeriei Române, prin consilier juridic, solicită resingerea acțiunii ca neîntemeiată, învederând că Ordinul nr. 600/2005 nu a fost publicat în Monitorul Oficial întrucât, întrucât obligativitatea publicării actelor emise de entitățile centrale a apărut în anul 2007, prin Legea nr. 194. În acest sens și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție este consecvență în a apreciza faptul că ordinele apărătute anterior apariției Legii nr. 194/2007 sunt valabile și produc efecte. În ce privește al doilea capăt de cerere privind anularea Ordinului M.A.I. nr. I/654/10.06.2011 privind reorganizarea unităților din Jandarmeria Română, arată că acesta a fost emis în contextul unor norme juridice de nivel superior și că în preambulul acestuia este invocată o anexă din Legea bugetului nr. 286/2010, act normativ în baza căruia au fost reduse cheltuielile cu personal. Acest ordin are un caracter individual, întrucât se adresează numai personalului jandarmeriei române, motiv pentru care nu este supus publicării în Monitorul Oficial, învederând în acest sens și prevederile și art. 11 alin. 2 lit. b din Legea nr. 24/2000. Mai mult decât atât, în Decizia Înalte Curți de Casație și Justiție nr. 443/2012 se menționează faptul că ordinele de aprobare a structurilor organizatorice ale unei autorități publice au caracter individual și nu sunt supuse publicării în Monitorul Oficial. În privința petitului 4 din acțiune vizând anularea Ordinului I.G.J.R., învederează că acesta este dat în aplicarea ordinului de ministru, potrivit art. 6 din Ordinul nr. I/654/2011. În plus, acesta nu este emis de către o autoritate publică centrală, astfel că în cauză sunt incidente prevederile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 24/2000.
Reclamantul, personal, arată că plângerea prealabilă a fost prezentată la data de 17 iulie 2011 de acesta personal, când a mers în audiență la sediul Inspectoratului G. al Jandarmeriei Române. Menționează că i s-a refuzat înregistrarea plângerii la data de 17.07.2014, însă, în susținerea faptul că a depus această plângere, învederează că, în urma primirii înștiințării emise în dosarul promovat la Înalta Curte de Casație și Justiție (la câteva zile de la primirea sa în audiență), I. G. al Jandarmeriei Române a transmis răspuns la plângerea prealabilă, dar cu antedatare, în sensul că actul cu răspunsul era datat 06.07.2011, iar pe plic era aplicată ștampila purtând data poștei de 8 august 2011. Mai arată că plângerea prealabilă nu a fost adresată direct M.A.I. întrucât nu acesta era organul imediat superior.
Curtea reține dosarul în pronunțare, în principal, asupra excepției invocate, și, în subsidiar, pe fondul cauzei.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamantul C. D. D.-A., plutonier major (r), în contradictoriu cu pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, I. G. AL JANDARMERIEI ROMÂNE, I. DE J. JUDEȚEAN BIHOR, a formulat contestație împotriva Ordinului Inspectorului Șef al Inspectoratului Județean de J. Bihor nr._/14.09.2011, solicitând instanței să dispună:
- anularea tuturor actelor prealabile emiterii Ordinului Inspectorului Șef al Inspectoratului Județean de J. Bihor nr._/14.09.2011 respectiv ( anularea Ordinului de punere la dispoziție pentru ipoteza în care există un Ordin în acest sens; regulamentul de organizare si metodologia evaluării; actul administrativ normativ pe baza căruia a fost realizată evaluarea profesională subsemnatului; examenul pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul Ministerului Administrației și Internelor, desfășurat în perioada iunie-septembrie 2011, ca fiind exercitate fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare) ;
-anularea Ordinului Ministerului Administrației și Internelor ( M.A.I.) nr .600/2005 privind aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale Ministrului Administrației și Internelor, secretarilor de stat, secretarului generalși șefilor/comandanților unităților Ministerului Administrației și Internelor; examenul pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul Ministerului Administrației și Internelor, modificat și completat;
-Ordinul Ministerului Administrației și Internelor (M.A.I.) nr.1/654/10.06.2011 privind reorganizarea unităților din Jandarmeria Română;
-anularea Ordinului I.G.J.R. nr._/10.06.2011;
-revocarea Ordinului Inspectorului Șef al Inspectoratului Județean de J. Bihor nr._/14.09.2011 prin care a fost trecut în rezervă cu data de 15.09.2011, în urma reorganizării unității și a reducerii unor funcții din statutul de organizare, nefiind posibilități pentru a fi încadrat în alte funcții sau unități;
- obligarea pârâtelor în sensul reîncadrării în postul deținut anterior trecerii în rezervă sau în alt post corespunzător pregătirii profesionale si pe cale de consecință repunerea subsemnatului în situapa anterioară emiterii Ordinului nr._/14.09.2011- ordin pe care îl consideră abuziv si nelegal:
• obligarea pârâtelor să-i plătească contravaloarea tuturor drepturilor salariate (actualizate în raport de data inflației) începând cu data încetării raporturilor de serviciu, respectiv data 15.09.2011 când a fost trecut nelegal în rezervă si până la repunerea efectivă în drepturi;
- în ipoteza în care nu este posibilă repunerea în situația anterioră emiterii Ordinului nr._/14.09.201,a solicitat obligarea pârâților în sensul de a-i acorda numărul de solde previzut de lege de la data trecerii în rezervă (15.09.2011) si până la vârsta pensionării.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat următoarele critici de nelegalitate:
Cu privire la anularea Ordinelor Ministerului Administrației si Interne lor nr. 600/15.04.2005 modificat si completat prin Ordinul Ministerului Administrației si Internelor nr.750/2005 și nr. I/654/din 10.06.2011, reclamantul a solicitat să se constate inexistența și inopozabilitatea actelor normative (menționate ca temei al Ordinului Inspectorului Șef al Inspectoratului de J. Județean Bihor nr._/14.09.2011 ce face obiectul contestației) urmare a nepublicării în Monitorul Oficial, Partea I.
A susținut că în conformitate cu art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, republicată și modificată, „ în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României; Partea I."
De la această regulă, alineatul (2) al art. 11 din Legea nr.24/2000 prevede anumite excepții în sensul că: „Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul României:
a)deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legi
b)actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracțșir individual, finise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centriale de specialitate."
Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, a solicitat să se constate că Ordinele Ministerului Administrației și Internelor nr. 750/2005 și I/654/2011 sunt emise de un conducător al organelor administrației publice centrale de specialitate, respectiv de Ministrul Administrației și Internelor, era obligatorie publicarea acestora în Monitorul Oficial, Partea I, în vederea acestora în vigoare, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 11 alin. (1 ) din Legea nr.24/2000.
A solicitat să se constate că ordinele mai sus invocate nu constituie excepții de la regula publicării acestora în Monitorul Oficial, nefiind acte normative clasificate si nici acte cu caracter individual
Potrivit dispozițiilor art.12 alin. (3) din Legea nr.24/2000 republicată și modificată, „ Actele normative prevăzute la art. 11 alin. (1), cu excepția legilor și a ordonanțelor, intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea l.dacă în cuprinsul lor țin este prevăzută o dată ulterioară. Atunci când nu se impune ca . producă la data publicării, în cuprinsul acestor acte normative trebuie să se prevadă că ele intră în vigoare la o dată ulterioară stabilită prin text."
Nepublicarea acestor ordine în Monitorul Oficial conduce la consecința lipsirii lor de efecte juridice. Având în vedere această situație rog instanța să constate caracterul nelegal al procedurii de punere la dispoziție precum si al procedurii trecerii în rezervă a subsemnatului . întemeiată pe acte normative care nu buteau produce efecte juridice datorită nepublicărîi acestora în Monitorul Oficial Partea I.
Pentru aceste considerente, apreciază că întreaga procedură de trecere în rezervă a sa este viciată, iar actele administrative emise în această procedura sunt nule de drept.
În ceea ce privește anularea Ordinului I.G.J.R. nr._/10.06.2001 prin care a fost pus la dispoziție în vederea încadrării, reclamantul a precizat faptul că a fost numit în funcția militară publică prin act administrativ individual, astfel că în opinia sa este nelegală dispunerea modificării raportului de serviciu prin punere la dispoziție prin act colectiv, la comun.
Celelalte critici de nelegalitate din cererea inițială vizează Ordinul de trecere în rezervă nr._ din 14.09.2011 și Ordinul de punere la dispoziție nr. S/_/2011 emise de Inspectorul șef al Inspectoratului Județean de J. Bihor, precum și capetele de cerere referitoare la reîncadrarea în funcție și plata drepturilor salariale, aceste cereri urmând a fi soluționate de Tribunalul București, urmare a declinării competenței.
Pârâtul I. de J. Județean Bihor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a cererii cu privire la anularea Ordinului Inspectorului Sef al Inspectoratului Județean de J. Bihor nr._/14.09.2011, prin care reclamantul a fost trecut în rezervă, excepția lipsei plângerii prealabile cu privire la același ordin și excepția inadmisibilitătii si tardivității introducerii cererii, față de faptul că răspunsul la plângerea prealabilă a fost emisăși comunicat reclamantului în data de 19.12.2011, iar cererea a fost a fost depusă și înregistrată la registratura instanței în data de 09.07.2012 (cererea a fost înregistrată după un termen de 6 luni și 20 zile);
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul I. G. al Jandarmeriei a formulat întâmpinare, invocând excepția tardivității formulării plângerii prealabile în raport de capetele 1 % 5 din cerere (actele prealabile emiterii Ordinului de trecere în rezervă precum și Ordinului de trecere în rezervă).
A arătat că, întrucât prin plângerea prealabilă reclamantul a solicitat doar anularea examenului pentru departajare nu si revocarea Ordinului de punere la dispoziție, a Regulamentului de organizare si metodologia evaluării actului administrativ normativ pe baza căruia a fost realizată evaluarea profesională ( nn. documente care fac obiectul primul capăt de cerere) invocă excepția lipsei procedurii prealabile pentru aceste acte prealabile.
In raport de capetele de cerere 2-4 din acțiune (anularea Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 600/2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale Ministerului Administrației și Internelor, secretarilor de stat, secretarului general și șefilor/comandanților unităților M.A.I., cu modificările și completările ulterioare, anularea Ordinului ministrului administrației si internelor cu nr._, anularea Ordinului inspectorului general al Jandarmeriei Române cu nr._/10.06.2011), pârâtul a invocat excepția lipsei procedurii prealabile.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul M. Administrației și Internelor a formulat întâmpinare.
Cu privire la anularea Ordinului M.A.I. nr. 600/2005 pe motivul nepublicării acestuia în Monitorul oficial al României, pârâtul a precizat că potrivit art. 27 alin. (3) din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, aprobat prin H.G. nr. 555/2001, nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță naționala."
Ulterior, acest act normativ a fost abrogat și înlocuit de H.G. nr. 50/2005, care la art. 35 alin. (3), a preluat aceleași dispoziții.
A menționat că rațiunea nepublicării O.m.a.i nr. 600/2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale Ministerului Administrației și Internelor, secretarilor de stat, secretarului general și șefilor/comandanților unităților Ministerului Administrației și Internelor, este legată și de domeniul său de reglementare limitat, fiind aplicabil doar unei categorii profesionale delimitate, și anume personalului M.A.I., situație în care nu se impunea să fie adus la cunoștința tuturor cetățenilor prin publicare în Monitorul Oficial al României.
Având în vedere aspectele prezentate, apreciază că nu se poate pune problema inexistenței O.m.a.i. nr. 600/2005, pe motiv că nu a fost publicat în Monitorul Oficial, întrucât la momentul emiterii lui existau prevederi care reglementau posibilitatea exceptării actelor normative care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României.
Dacă motivul invocat de reclamant pentru producerea vătămării este imposibilitatea de luare la cunoștință despre conținutul O.m.a.i. nr. 600/2005 de către polițiști, pârâtul a făcut precizarea că, potrivit art. 26 alin. (3) din Regulamentul privind masurile metodologice, organizatorice, termenele și circulația proiectelor de acte normative în M. Administrației și Internelor aprobat prin O.m.a.i. nr. 533/2003, actele normative interne, nesecrete, se multiplică și se difuzează unităților din subordine dc către comandamentele de armă, inspectoratele și direcțiile generale, direcțiile aparatului central.
Art. 28 din același act normativ prevede că „în unitățile din structura M.A.I. actele normative interne primite se iau în evidență și se difuzează celor interesați de către compartimentele speciale, cu respectarea întocmai a prevederilor legale referitoare la documente secrete și nesecrele. Prin compartimente speciale se înțeleg: structurile de registratură, secretariat, securitate sau persoane anume desemnate."
A arătat că O.m.a.i. nr. 600/2005 nu face parte din categoria documentelor clasificate, așadar consultarea acestuia se face în mod liber de către persoanele interesate.
Cu privire la nepublicarea Ordinului m.a.i. nr._, pârâtul a precizat că acesta este un act administrativ cu caracter individual, prin obiectul reglementării sale, respectiv reorganizarea unităților din Jandarmeria Română, ordinul menționat nu conține reglementări cu caracter general, impersonal și obligatoriu adresate unor persoane nedeterminate, ci cuprinde reglementări care se adresează exclusiv persoanelor ce sunt încadrate în structura I.G.J.R.
Mai mult, anexele acestui ordin, în care se prezintă în detaliu structura/modificarea organizatorică, au caracter clasificat.
Având în vedere aceste aspecte, actului administrativ în cauză îi sunt incidente prevederile art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate."
Pârâtul a mai arătat că în contextul în care anexele acestor acte normativ au caracter clasificat, se impune respectarea dispozițiilor în vigoare referitoare la informațiile clasificate, precum și ale Legii nr. 24/2000, republicată, prin nepublicarea lor în Monitorul Oficial al României.
Totodată, a susținut că deși nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, acesta a fost transmise I.G.J.R., putând fi consultat, de personalul acestuia, la sediul unității în care își desfășoară activitatea, cu respectarea dispozițiilor în vigoare referitoare la informațiile clasificate.
Pârâtul a invocat și Decizia nr. 1.120 din 16 octombrie 2008 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 27 noiembrie 2008, precum și art. 18 alin. 2 din Regulamentul privind măsurile metodologice, organizatorice, termenele și circulația proiectelor de acte normative in M. Administrației și Internelor, aprobat prin Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 533/2003.
Prin cererea precizatoare depusă la dosar la data de 07.12.2012, reclamantul a solicitat anularea tuturor actelor prealabile ordinului de trecere în rezervă, respectiv Ordinul nr._/14.09.2011 emis de InspectorulȘef al IJJBihor, după cum urmează:
-Ordinul M.A.I. nr.I/654/2011, nesecret, nepublicat, cu anexe secrete, nivel„secret de stat "NECOMUNICAT;
-Ordinul IGJR nr._/2011, secret, nepublicat, cu anexe secrete, nivel „secret de stat ", NECOMUNICAT;
-Ordinul Inspectorului Șef al IJJ Bihor prin care a fost pus la dispoziție, al cărui număr nu îl cunoaște, secret nepublicat, NECOMUNICAT;
-Ordinul M.A.I. nr. 600/2005, nesecret, nepublicat, NECOMUNICAT.
De asemenea, a reiterat faptul că înțelege să conteste ordinul de trecere în rezervă OISIJJ Bihor nr._/14.09.2011.
În motivarea cererii precizatoare, reclamantul a arătat că Potrivit dispozițiilor legale în materie, se impunea ca ordinul M.A.I. nr. I/654/2011 și ordinul IGJR nr._/2011 să fie precedate precedate de o HGR, prin care să fíe stabilit numărul de posturi pe timp de pace și mobilizare în M. Administrației și Internelor ( vezi HGR nr. 416/2007și OUGnr. 30/2007).
Această procedură a fost respectată numai în ceea ce privește 4 structuri din componența M.A.I., în care Jandarmeria Română NU SE REGĂSEȘTE, astfel cum rezultă din HGR nr. 656/2011, publicată în M. Of.
Pe de altă parte, aceste ordine contestate, emise de ministru și inspectorul general, au avut caracter de PROPUNERI, urmând a fi consfințite ulterior prin HGR, însă acest lucru nu a mai a vut loc.
În justificarea acestei argumentări, reclamantul a făcut trimitere la Ordinul M.A.I. nr. 119/16.06.2011, publicat în M.Of nr. 430/20.06.2011, cu aplicabilitate de la data de 20.06.2011 (deci DUPĂ CE S-A DISPUS PUNEREA LA DISPOZIȚIE în vederea încadrării /trecerii în rezervă pe o perioadă de 3 luni).
A susținut că Ordinul M.A.I. nr.l 19/2011 prevede extrem de clar faptul că ordonatorii de credit din cadrul M.A.I. urmează a înainta propuneri pentru încadrarea în numărul de posturi în vederea încadrării în bugetul repartizat acestui minister pentru anul 2011, până la data de 30.06.2011, prin structurile specializate (DMRU, DFC).
În schimb, pârâții au procedat exact invers: mai întâi au procedat la reducerea posturilor, punerea la dispoziție și trecerea în rezervă și ULTERIOR la transmiterea propunerilor de încadrare în numărul de posturi bugetate.
A arătat că este obligatoriu ca astfel de ordine, care nu au caracter de acte de comandament militar, să fíe publicate în Monitorul Oficial,în partea a IV-a, urmând a fi comunicate instituțiilor sau structurilor interesate /abilitate prin lege, tocmai pentru a fi opozabile.
A mai arătat că pârâții au procedat la o secretizare excesivă, tocmai pentru a nu putea avea acces la aceste informații, ordinele contestate fiind califícate de către pârâti ca fiind acte administrative CU CARACTER INDIVIDUAL.
Cu toate acestea, aceste acte NU AU FOST COMUNICATE NICIODATĂ niciunuia dintre cei cărora se adresează ( cadre miliare disponibilizate ).
În paralel cu aceasta., s-a vehiculat ideea că ordonatorii tețiari de credit, respectiv comandanții UM, inspectorii șef ai III sau Directorii generali ai direcțiilor de specialitate, au dreptul de a aplica nestingherit măsuri de radiere a posturilor la nivelul structurilor pe care le conduc.
Numai ca prin această măsura, în anul 2011 s-a procedat la desființarea a circa 10.500 de posturi de cadre militare din cadrul M.A.I., în mare măsură jandarmi sau pompieri, deci din cadrul IGJR sau IGSU, FĂRĂ A EXISTA O HOTĂRÂREA GUVERNULUI ROMÂNIEI, astfel cum prevede legea de organizare a M.A.I..; toate aceste cadre militare NU AU BENEFICIAT DE PREVEDERILE Legii nr. 80/1995 privind Statutulcadrelor militare, lege organică, ci au fost tranfórmate într-un gen de șomeri prin intermediul OUG nr. 54/2011 .
Tocmai de aceea, delegarea competențelor de trecere șîn rezervă și desființarea unui număr atât de mare de posturi/funcții de cadre militare nu putea (legal) să fie transmisă ordonatorului terțiar de credit, așa cum un director de școală nu poate desființa un post de profesor sau alt post bugetat sau un președinte de judecătorie nu poate desființa un post de judecător sau grefier.
Chiar dacă în această acțiune de desființare a posturilor (disponibilizare) a fost invocat și Ordinul M.A.I. nr. 600/2005, ordin de asemenea nepublicat și lipsit de eficiență juridică, nici măcar acest ordin nu a fost respectat.
A menționat că, întrucât nici acest ordin nu este comunicat, iar accesul la el este restrâns ( au acces numai lucrătorii de personal deținători de legitimații de acces la informații clasifícate ), nu poate preciza cu exactitate dispozițiile (articolele ) aplicabile în speță.
Toate aceste ordine emise de ministru și inspectorul general au fost invocate în ordinele de trecere în rezervă, dar și în apărările (întâmpinările existente la dosar), deci în baza lor s-a dispus punerea la dispoziție și trecerea în rezervă.
Prin Sentința civilă nr. din 16.01.2013, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale cu privire la capetele de cerere având ca obiect anularea Ordinului de trecere în rezervă nr._ din 14.09.2011 și a Ordinului de punere la dispoziție a reclamantului nr. S/_/2011 emise de Inspectorul șef al Inspectoratului Județean de J. Bihor, precum și capetele de cerere referitoare la reîncadrarea în funcție și plata drepturilor salariale și a declinat competența de soluționare a acestora în favoarea Tribunalului București – Secția a XI-a C. Administrativ și Fiscal. Prin aceeași sentință a dispus disjungerea capetelor de cerere referitoare la Ordinele M.A.I. nr. I/654/2011 și 600/2005, precum și la Ordinul IGJR nr._/2011 și a dispus formarea unui nou dosar, dosarul nr._, pentru continuarea judecății.
Urmare a disjungerii și declinării de competență, Curtea de Apel București a rămas învestită cu soluționarea cererii de anulare a Ordinelor M.A.I. nr. I/654/2011 și 600/2005, precum și a Ordinului IGJR nr._/2011.
Prin Încheierea din data de 19.02.2013, Curtea de Apel București, în aplicarea dispozițiilor art. XXIII alin. 3 din Legea nr. 2/2013, a a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia la Tribunalul București - Secția a XI-a C. Administrativ și Fiscal.
Prin Sentința civilă nr. 5558 din 13.11.2013, Tribunalul București și-a declinat competența de soluționare a cererii de anulare a Ordinelor M.A.I. nr. I/654/2011 și 600/2005, precum și a Ordinului IGJR nr._/2011 în favoarea Curții de Apel București.
În cauză s-a încuviințat și s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar actele administrative contestate, inclusiv înscrisurile cu caracter clasificat (filele 12-43 dosar).
Analizând materialul probator administrat, prevederile legale incidente și susținerile părților, Curtea reține următoarele:
Examinând excepțiile invocate de pârâți prin întâmpinare, Curtea constată că excepția inadmisibilității cererii pentru lipsa plângerii prealabile este singura excepție procesuală care vizează cererea de anulare a Ordinelor M.A.I. nr. I/654/2011 și 600/2005, și a Ordinului IGJR nr._/2011, celelalte excepții referindu-se la capetele de cerere cu privire la care s-a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului București.
În concluzie, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea va examina, cu prioritate, excepția inadmisibilității cererii pentru lipsa plângerii prealabile.
Prin Ordinul M.A.I. nr. I/654/10.06.2011 s-au aprobat organigramele unităților din Jandarmeria Română, Statul de organizare al I.G.J.R., precum și lista cu posturile, pe tipuri și categorii de funcții, repartizate Jandarmeriei Române, ordinul intrând în vigoare la data de 15.06.2011.
Prin Ordinul Inspectorului G. al I.G.J.R. nr._/11.06.2011 s-au aprobat statele de organizare ale structurilor subordonate I.G.J.R., ordinul intrând în vigoare la data de 15.06.2011.
Analizând conținutul plângerii prealabile formulată de reclamant (filele 42-45), se observă că acesta solicită anularea, atât a Ordinului Inspectorului Șef al Inspectoratului Județean de J. Bihor nr._/14.09.2011, care nu formează obiectul prezentului dosar, cât și anularea tuturor actelor prealabile dispuse începând cu data 15.06.2011, formulând critici, în principal, împotriva ordinului de trecere în rezervă dar și împotriva măsurilor constând în desființarea funcției la data de 15.06.2011.
Este adevărat că reclamantul nu indică Ordinul M.A.I. nr. I/654/10.06.2011 și Ordinul Inspectorului G. al I.G.J.R. nr._/11.06.2011, dar se referă în mod expres la faptul că desființarea funcției sale la data de 15.06.2011 este un abuz, precum și la măsurile premergătoare dispuse începând cu aceeași dată, rezultând așadar, fără echivoc, faptul că reclamantul a înțeles să formuleze plângerea și împotriva celor două ordine, având în vedere că acestea au intrat în vigoare, deci au produs efecte, începând cu data de 15.06.2011.
Împrejurarea că reclamantul nu a indicat în cuprinsul plângerii prealabile numărul și data celor două ordine care formează obiectul prezentului dosar, se explică prin aceea că nu avut cunoștință de aceste elemente la momentul formulării plângerii, din dosarul cauzei nerezultând că ordinele atacate i-au fost comunicate.
Prin urmare, în condițiile în care prin plângerea prealabilă, reclamantul a înțeles să critice măsurile dispuse începând cu data de 15.06.2011, dată care coincide cu data intrării în vigoare a celor două ordine, cu referire expresă la desființarea funcției pe care o consideră o măsură nelegală și abuzivă, Curtea apreciază că procedura prealabilă a fost îndeplinită cu privire la Ordinul M.A.I. nr. I/654/10.06.2011 și la Ordinul Inspectorului G. al I.G.JR. nr._/11.06.2011.
În opinia Curții, ar fi de un formalism excesiv să se considere, date fiind și împrejurările concrete ale cauzei, constând în faptul că nu s-a făcut dovada comunicării către reclamant a celor două ordine, faptul că procedura prealabilă nu a fost îndeplinită, în condițiile în care, este evident că, printre altele, criticile formulate în cuprinsul acestei plângeri vizează inclusiv măsurile dispuse începând cu data intrării în vigoare a celor două acte administrative.
Pe de altă parte, Curtea reține că modalitatea de comunicare a actelor administrative este fie publicarea, în cazul actelor cu caracter normativ, cu excepțiile de la publicare prevăzute de lege (acte cu caracter secret sau alte categorii exceptate), fie comunicarea, în cazul actelor cu caracter individual.
Or, cele două ordine nu au caracter normativ, întrucât se adresează unei categorii determinate de destinatari și nu conțin prevederi general obligatorii, fiind așadar acte administrative cu caracter individual care sunt supuse cerinței comunicării.
Având în vedere că pârâții nu au făcut dovada că cele două ordine au fost comunicate în vreo modalitate reclamantului și, în caz afirmativ, care este data comunicării, nu se poate reține împrejurarea că s-ar fi depășit termenul de 30 de zile pentru formularea plângerii prealabile, dat fiind că acest termen curge abia de la data comunicării.
În concluzie, Curtea constată că plângerea prealabilă formulată de reclamant se referă atât la ordinul de trecere în rezervă, care este indicat cu număr și dată, cât și la Ordinul M.A.I. nr. I/654/10.06.2011 și la Ordinul Inspectorului G. al I.G.J.R. nr._/11.06.2011, având în vedere că se critică în mod expres măsurile dispuse începând cu data de 15.06.2011, inclusiv desființarea funcției.
În ceea ce privește Ordinul M.A.I. nr. 600/2005, Curtea constată, pe de o parte, că acesta nu a fost publicat în Monitorul Oficial iar pe de altă parte, că pârâții nu au făcut dovada că s-a asigurat comunicarea acestui ordin în modalitățile prevăzute de art. 26 și art. 28 din Regulamentul privind masurile metodologice, organizatorice, termenele și circulația proiectelor de acte normative în M. Administrației și Internelor aprobat prin Ordinul M.A.I. nr. 533/2003.
Se impune precizarea că procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare nu aduce atingere dreptului de acces la justiție și este compatibilă cu art. 6 din CEDO, în măsura în care actul administrativ este comunicat destinatarului/destinatarilor săi în modalitățile prevăzute de lege, astfel încât aceștia să aibă posibilitatea efectivă de a-l contesta sub aspectul legalității la autoritatea emitentă sau, după caz, la autoritatea ierarhic superioară.
În condițiile în care însă, așa cum se întâmplă în cazul de față, nu există dovada că ordinele s-ar fi comunicat și că reclamantul a avut efectiv posibilitatea de le contesta prin formularea unei plângeri prealabile, înainte de a se adresa instanței, procedura prealabilă ar fi deturnată de la scopul pentru care a fost prevăzută de legiuitor – acela de soluționare amiabilă și de prevenire a unui litigiu - devenind doar o formalitate care ar fi de natură să încalce dreptul de acces la justiție.
Din aceste considerente, Curtea va respinge excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile.
Pe fondul cauzei, referitor la nepublicarea în Monitorul Oficial a ordinelor contestate, Curtea constată că potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „În vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.”
Cu privire la Ordinul MAI nr. I/654/2011 și Ordinul la IGJR nr._/2011, Curtea constată că, așa cum s-a reținut și în contextul analizării excepției inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile, acestea nu au caracter normativ, ci individual, reglementând reorganizarea unor instituții determinate, motiv pentru care apreciază că nu se încadrează în categoria actelor administrative care trebuie publicate în Monitorul Oficial pentru a-și produce efectele.
De asemenea, Curtea are în vedere și dispozițiile art. 11 alin. 2 lit. b din același act normativ potrivit cărora „Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României: … actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate.”
În ceea ce privește Ordinul M.A.I. nr. 600/2005, Curtea reține că, deși acesta, spre deosebire de ordinele analizate anterior, are caracter normativ, face parte din categoria actelor exceptate de la publicare potrivit art. 27 alin. (3) din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, aprobat prin H.G. nr. 555/2001, care prevede că nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță naționala, cu mențiunea că ulterior, acest act normativ a fost abrogat și înlocuit de H.G. nr. 50/2005, care la art. 35 alin. (3), a preluat aceleași dispoziții.
În condițiile în care, la momentul emiterii ordinului existau prevederi care reglementau posibilitatea exceptării actelor normative care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Curtea reține că nu se poate susține inexistența Ordinului M.A.I. nr. 600/2005, pe motivul că nu a fost publicat în Monitorul Oficial.
Pe de altă parte, susținerea reclamantului în sensul că s-a aflat în imposibilitate de luare la cunoștință despre conținutul Ordinului M.A.I. nr. 600/2005, pe motiv că acesta nu i-a fost comunicat, nu poate atrage nulitatea ordinului în discuție, întrucât publicarea, respectiv comunicarea actelor administrative constituie o cerință de opozabilitate și nu de legalitate. Astfel, necomunicarea unui act administrativ nu afectează legalitatea acestuia, întrucât cauzele de nulitate pot fi anterioare sau cel mult concomitente emiterii actului și nu pot consta în împrejurări ulterioare emiterii acestuia, așa cum este cazul comunicării, efectul necomunicării în modalitățile prevăzute de lege constând doar în faptul că nu încep să curgă termenele de decădere și de prescripție incidente în ceea ce privește contestarea actului respectiv, inclusiv în privința parcurgerii procedurii prealabile, așa cum a reținut Curtea în contzextul analizării excepției inadmisibilității.
Așadar, chiar dacă pârâții nu au făcut dovada că s-a asigurat comunicarea Ordinului M.A.I. nr. 600/2005 în modalitățile prevăzute de art. 26 și art. 28 din Regulamentul privind masurile metodologice, organizatorice, termenele și circulația proiectelor de acte normative în M. Administrației și Internelor aprobat prin Ordinul M.A.I. nr. 533/2003, această împrejurare nu afectează legalitatea ordinului, comunicarea fiind o formalitate ulterioară emiterii actului administrativ.
O altă critică de nelegalitate a Ordinului I.G.J.R. nr._ vizează împrejurarea că reclamantul a fost numit în funcția militară publică prin act administrativ individual, astfel că, în opinia sa, este nelegală dispunerea modificării raportului de serviciu prin punere la dispoziție prin act colectiv, la comun.
Sub acest aspect, curtea constată că reclamantul este în eroare, întrucât punerea sa la dispoziție nu s-a făcut prin Ordinul I.G.J.R. nr._, prin acest ordin aprobându-se doar statele de organizare ale structurilor subordonate I.G.J.R. Măsura punerii la dispoziție s-a realizat printr-un act emis ulterior, acerasta fiind fiind o consecință a faptului că prin noile state de reorganizare s-a redus numărul de posturi. Așadar, în condițiile în care punerea la dispoziție reprezintă o măsură ulterioară emiterii Ordinului I.G.J.R. nr._, dispusă printr-un act subsecvent acestui ordin și distinct, nu se poate susține că raportul de serviciu al reclamantului a fost modificat printr-un act colectiv.
În ceea ce privește susținerea reclamantului din cererea precizatoare, conform căreia disponibilizarea trebuia dispusă prin hotărâre de guvern, împrejurare ce atrage nulitatea Ordinul MAI nr. I/654/2011, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată.
În acest sens, se reține că potrivit dispozițiilor art. 12 alin. 2-4 din OUG nr. 30/2007 „(2) Structura organizatorică și efectivele Ministerului Internelor și Reformei Administrative se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (3) Încadrarea unităților pe categorii, organizarea, funcționarea și dotarea acestora se aprobă prin ordin al ministrului. (4) Ministrul internelor și reformei administrative, pe baza consultării Colegiului ministerului, poate înființa, desființa, disloca și redisloca unități, până la eșalonul brigadă, exclusiv, servicii, secții, birouri, compartimente și subunități, în limita posturilor aprobate și a fondurilor bănești alocate.”
De asemenea, potrivit art. 3 din HG nr. 416/2007 „Ministrul internelor și reformei administrative stabilește structura organizatorică a unităților proprii ministerului și poate înființa, disloca și desființa și alte unități, institute, ateliere de reparații sau producție similare, subordonate ministerului, până la nivel de birou, serviciu, sector, direcție operativă, batalion inclusiv, în limita posturilor și a fondului de salarii aprobate”, o dispoziție similară regăsindu-se și în art. 4 alin. 2 din Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române care stabilește că „La propunerea inspectorului general al Jandarmeriei Române, ministrul administrației și internelor, în funcție de dinamica atribuțiilor și misiunilor jandarmeriei, poate înființa, desființa, disloca și redisloca unități, până la eșalonul brigadă exclusiv, în condițiile legii, servicii, secții, birouri, compartimente și subunități de jandarmi, în limita posturilor aprobate și a fondurilor bugetare alocate”.
Așadar, organigrama, statul de organizare și lista cu posturile repartizate IGJR și unităților subordonate acestuia se stabilește/se aprobă prin ordin al administrației și internelor, condiție îndeplinită în speță, astfel cum rezultă din obiectul și aspectele normate de Ordinul nr. I/654/2011.
Referitor la împrejurarea că numărul de posturi pentru I. G. al Jandarmeriei Române se asigură cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobat Ministerului Internelor și Reformei Administrative și unităților din subordinea sa, iar structura organizatorică și efectivele MAI sunt stabilite conform HG nr. 416/2007, Curtea constată că și această condiție de legalitate este respectată.
În contextul în care numărul posturilor aprobate ministerului este stabilit prin Anexele nr. 2 și 3 la HG nr. 416/2007, iar în speță a intervenit un proces complex de reorganizare care a constat în principal în reducerea numărului de posturi, concluzia este aceea că noul număr al posturilor menținute prin Ordinul nr. I/654/2011 se încadrează în numărul posturilor, mai mare, stabilit prin HG nr. 416/2007.
În consecință, se confirmă susținerile pârâților, în sensul că, în limita efectivelor stabilite prin HG nr. 416/2007 prin Ordinul nr. I/654/2011, s-a aprobat noul stat de organizare al unităților din Jandarmeria Română care prevede un număr mai mic de funcții față de vechiul stat de organizare.
Astfel, numărul posturilor stabilit prin hotărâre de guvern nu trebuie depășit de numărul de posturi stabilit de ministrul administrației și internelor, condiție îndeplinită în speță. La ceeași concluzie se ajunge în urma studierii înscrisurilor depuse de pârâți la C. Informații Clasificate al Curții de Apel București.
De asemenea, Curtea mai reține că Ordinul MAI nr. I/654/2011 a fost emis în baza Anexei nr._ din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011, anexă în care, în ceea ce privește M. Administrației și Internelor, se prevede o scădere cu 10.000 de posturi a capitolului 610 „Ordine publică și siguranță națională”, astfel încât reorganizarea unităților din Jandarmeria Română era obligatorie și s-a concretizat în ordinul contestat care a pus în aplicare actul normativ cu forță juridică superioară.
Din aceleași considerente nu pot fi primite nici susținerile reclamantului în sensul că, prin cele două ordine, s-ar fi trecut de la guvern la comandantul unității militare, prin delegare de competență, măsura privind analiza legalității și oportunității desființării unor posturi, precum și asupra măsura trecerii în rezervă a anumitor cadre militare.
Ordinul I.G.J.R. nr._/10.06.2011a fost emis în baza Ordinului MAI nr. I/654/10.06.2011 și este conform acestuia, fiind prin urmare legal, de moment ce s-a reținut legalitatea Ordinului MAI, conform argumentelor anterior expuse.
În ceea ce privește susținerea reclamantului din finalul cererii precizatoare, privind nerespectarea Ordinului M.A.I. nr. 600/2005, Curtea constată că acesta nu a arătat, în concret, în ce constă nerespectarea ordinului, neformulând, nicio critică de nelegalitate care ar putea fi analizată, ci făcând doar o afirmație cu caracter general.
Referitor la critica reclamantului în sensul că s-ar fi procedat la o secretizare excesivă a actelor pe care le contestă, Curtea reține că această critică nu se susține, întrucât reclamantul avea la dispoziție procedura oferită de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate – forma în vigoare în perioada de referință – potrivit cărora „Orice persoană fizică sau juridică română poate face contestație la autoritățile care au clasificat informația respectivă, împotriva clasificării informațiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum și împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. Contestația va fi soluționată în condițiile legii contenciosului administrativ.”, procedură de care nu a înțeles să uzeze.
Nu poate fi primită nici susținerea că s-ar fi încălcat prevederile Ordinului MAI nr. 665/2008, Curtea reținând că împrejurarea invocată de reclamant nu constituie un motiv de nelegalitate a actelor contestate, câtă vreme legalitatea unui act presupune conformitatea acestuia cu acte normative ori cu alte acte cu forță juridică superioară și nu cu un act de aceeași forță juridică, emitentul putând reveni asupra unei norme adoptate anterior, în condițiile respectării legii.
Celelalate critici de nelegalitate referitoare la nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 80/1995, întrucât punerea la dispoziție și trecerea în rezervă s-au dispus prin adăugarea la lege și prin nerespectarea în mod deliberat a drepturilor cuvenite cadrelor militare în rezervă, la modul de desfășurare a concursului, la neacordarea ajutorului de șomaj, vizează actele administrative prin care reclamantul a fost pus la dispoziție, iar apoi trecut în rezervă, acestea urmând a fi analizate de instanța învestită cu cererea de anulare a acestor acte, respectiv Tribunalul București în favoarea căruia s-a declinat competența.
În consecință, constatând că nu s-a făcut dovada vreunui motiv de nelegalitate a ordinelor contestate, în raport de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, având în vedere dispozițiile art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea de anulare a Ordinului M.A.I. nr. I/654/2011, a Ordinului M.A.I. nr. 600/2005 și a ordinului I.G.J.R. nr._/2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea promovată de reclamantul C. D. D. A., cu domiciliul în București, .. T. N. nr. 1, ., sector 1, în contradictoriu cu pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, .. 1A, sector 1, I. G. AL JANDARMERIEI ROMÂNE, cu sediul în București, .-11, sector 1, și I. DE J. JUDEȚEAN BIHOR, cu sediul în Oradea, ., județ Bihor.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel București.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2014.
Președinte, Grefier,
C. P. M. B.
Red./Tehnored.
jud.C.P../2ex./
| ← Despăgubire. Decizia nr. 2025/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 2861/2014. Curtea de... → |
|---|
