Despăgubire. Decizia nr. 2025/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2025/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 2509/2/2012*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2025
Ședința publică din data de 17 martie 2014
Curtea constituită din:
Președinte F. C. M.
Judecător P. C.
Judecător Patraș B. L.
Grefier A. C.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva Sentinței civile nr. 3492 din data de 23.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII – C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimați reclamanți P. C. A. Dag și P. B. P..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la data de 13.03.2014, prin serviciul registratură, recurenta pârâtă a depus note de ședință, după care:
Curtea, având în vedere solicitarea părților de judecare a cauzei în lipsă, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționarea recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de fata;
Prin sentinta civila nr. 3492 din data de 23.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII – C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, s-a admis actiunea formulata de reclamantii P. C. A. DAG si P. B. C. in contradictoriu cu parata C. CENTRALA PENTRU STABILIREA DESPAGUBIRILOR si a fost obligata parata să transmită dosarul de despăgubiri nr._/CC unui evaluator sau societăți de evaluare în vederea întocmirii raportului de evaluare, într-un termen de maximum 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe, dar nu mai devreme de 30 de zile de la expirarea duratei suspendării instituite prin OUG nr. 4/2012, și să emită în favoarea reclamanților decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul ce face obiectul dosarului de despăgubire nr._/CC în maximum 30 de zile de la stabilirea valorii despăgubirii, dar nu mai devreme de 30 de zile de la expirarea duratei suspendării instituite prin OUG nr. 4/2012.
Pentru a se pronunta astfel instanta a retinut ca prin Dispoziția nr. 3544/2006 astfel cum a fost completată prin Dispoziția nr. 1026/2011, ambele emise de Primăria Municipiului Iași a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului situat în Iași, ., nr. 26, compus din teren în suprafață de 11 hectare și construcții demolate în suprafață de 746,12 mp., și s-a propus acordarea reclamanților de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri în condițiile Titlului VII din legea 247/2005.
Dispozițiile de mai sus și documentația aferentă a fost înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, înregistrându-se la aceasta sub nr._/CC, în vederea stabilirii despăgubirilor.
Procedura de stabilire a despăgubirilor este prevăzută de dispozițiile art. 16 din Titlul VII privind Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv al Legii 247/2005.
Legiuitorul nu a prevăzut un termen pentru analizarea și soluționarea acestor dosare, însă aceasta nu înseamnă că durata acestor proceduri poate fi atât de mare încât să aducă atingere dreptului reclamanților la aceste măsuri reparatorii, ea trebuind să se înscrie într-un termen rezonabil. De asemenea, la aprecierea caracterului rezonabil al acestei proceduri trebuie avută în vedere și perioada anterioară scursă de la momentul formulării cererii de restituire a dreptului de proprietate până la înregistrarea dosarului la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Având în vedere că de la data cererii de reconstituire în natură a dreptului de proprietate asupra imobilelor de mai sus (13.02.2002), în urma căreia s-a propus acordarea de despăgubiri prin Dispoziția nr. 3544/2006 astfel cum a fost completată prin Dispoziția nr. 1026/2011, ambele emise de Primăria Municipiului Iași, au trecut mai mult de 10 ani iar până în prezent nu a fost emis încă titlul de despăgubire prev. de art. 16 alin. 7 din Titlul VII al Legii 247/2005, Curtea a apreciat că s-a depășit durata unui termen rezonabil de soluționare a acestui dosar.
Solicitarea paratului de a se completa dosarul, excede competențelor prev. de Titlul VII al legii 247/2005 pentru pârât.
Prin urmare, Curtea a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtului de a continua și finaliza procedura prev. de art. 16 din Titlul VII al Legii 247/2005.
In privinta termenlor in care paratul trebuie sa execute obligatiile stabilita prin sentinta au fost avute in vedere dispozitiile OUG nr. 4/2012.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata CCSD care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotararii atacate si respingerea actiunii, ca neintemeiata.
A invocat faptul ca sentinta atacata este nelegala si netemeinica.
Recurenta a invocat faptul ca instanta de fond a retinut in mod gresit un refuz nejustificat de a continua și finaliza procedura prevăzută de Titlul VII din legea nr.247/2005.
Dupa ce a citat din prevederile legii nr. 247/2005, ale legii nr 10/2001 recurenta a invocat faptul ca legea prevede mai multe etape in solutionarea cererii si ca a fost parcursa procedura transmiterii si inregistrarii dosarului, acesta fiind inregistrat la Secretariatul Comisiei sub nr._/CC.
A mai aratat ca dosarul reclamantilor nu este complet si prin urmare nu pot fi parcurse urmatoarele etape prevazute de legea nr. 247/2005.
Recurenta a invocat ca doarele trebuie analizate in ordinea primirii lor si oricum procedura de evalauare si emitere a titlului de despagubire a fost suspendata prin OUG nr. 4/2012.
Este incerta situația reglementării, cuprinse în Titlul VII din Legea nr.247/2005, la încetarea efectelor O. U.G. nr. 4/2012, față de intenția de a reforma legisația în domeniu, respectiv mecanismul de acordare a despăgubirilor.
Instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a obligat pârâta să desemneze un evaluator care să procedeze la întocmirea raportului de evaluare în termen de 30 zile de la expirarea termenului prevăzut de O.U.G nr.4/2012 și să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de la finalizarea evaluării.
Procedura administrativa reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 este o procedură specială, căreia nu îi sunt aplicabili termenele si condițiile procedurale generale din legea contenciosului administrativ.
In drept, a invocat dispozitiile Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, H.G nr. 1095/2005, OUG nr. 4/2012, legea nr. 117/2012, art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 3041 din Codul de Procedura Civilă (1865).
Recursul a fost inregistrat pe rolul ICCJ, fiind transmis apoi pe cale adminstrativa acestei instante conform dispozitiilor legii nr. 2/2013 (art. XXIII al. 2 si 4).
Prin incheierea din 3.02.2014 s-a dispus introducerea in cauza a CNCI fata de dispozitiile legii nr. 165/2013 urmare si a cererii recurentei depuse la 31.01.2014.
La 31.01.2014 CCSD a invocat faptul ca in perioada 15.03._13 a fost suspendata atat procedura de evaluare cat si cea de emitere a deciziilor reprezentand titlu de despagubire conform OUG nr. 4/2012 fata de hotararea CEDO din cauza pilot M. A. si altii impotriva Romaniei.
Ulterior a fost publicata legea nr. 165/2013 care se aplica inclusiv proceselor afate pe rolul instantelor conform art. 4.
De asemenea recurenta a facut trimitere la modul si termenele de solutionare a cererilor de despagubire potrivit acestui act normativ.
La 13.03.2014 CNCI a depus note de sedinta prin care a aratat ca isi insuseste recursul formulat de CCSD si notele de sedinta depuse anterior de aceasta.
La 17.03.2014 intimatii reclamanti au depus cerere de judecare in lipsa si au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea constata ca recursul este intemeiat insa nu pentru motivele indicate in cererea de recurs ci pentru faptul ca ulterior pronuntarii sentintei atacate a fost adoptata legea nr. 165/2003, care se aplica inclusiv proceselor aflate pe rolul instantelor.
Astfel art. 4 din aceasta lege prevede ca « dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi. »
Se retine, de asemena, ca potrivit dispozitiilor noii legi, procedura de solutionare a cererilor de despagubire a fost modificata substantial fata de legea anterioara, legea nr. 247/2005.
Parata nu mai poate fi obligata la emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire, aceasta fiind o obligatie imposibil de executat pentru simplul motiv ca legea nu mai prevede o astfel de decizie, ci decizia de compensare prin puncte conform art. 21 din legea nr. 165/2013 (al. 9).
De asemenea acelasi act normativ prevede ca aceste decizii se emit in urma unui proces de evaluare diferit de cel anterior (art. 21 al. 6).
Recurenta CNCI s-a subrogat in mod legal in atributiile CCSD (art. 18 al. 3).
De asemenea in contextul noilor dispozitii legale nu se justifica nici transmiterea dosarului catre evaluator deoarece despagubirile nu mai sunt stabilite in urma procesului de evaluare asa cum acesta a fost reglementat de legea nr. 247/2005.
F. de aceasta situatie solicitarea reclamantilor de obligare la transmitere a dosarului catre evaluator si la emiterea deciziei privind cererea de despagubiri ce face obiectul dosarului reclamantilor nu mai are nici o finalitate si nu poate fi adusa la indeplinire de parata CNCI, neputandu-se retine niciun refuz nejustificat de solutionare a cererii.
F. de cele retinute mai sus se constata intemeiat recursul si in baza textelor de lege invocate si a art. 299 si urmatoarele, 3041 cod procedura civila (1865) si legii nr. 165/2013, va admite recursul si in baza art. 312 cod procedura civila (1865) va modifica sentinta atacata in sensul ca va respinge actiunea formulata de reclamanti, ca nefondata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta – pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva Sentinței civile nr. 3492 din data de 23.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII – C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimați reclamanți P. C. A. Dag și P. B. P..
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. C. M. P. C. Patraș B. L.
Grefier,
A. C.
RED. P.C / 2 ex.
JUDECĂTOR FOND
G. I. C.
Curtea de Apel București
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3242/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2831/2014. Curtea de... → |
|---|
