Anulare act administrativ. Sentința nr. 968/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 968/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-03-2014 în dosarul nr. 7695/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.968
Ședința publică de la 24.03.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - G. D.
GREFIER - C. A.
Pe rol fiind acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul V. S. - V., în contradictoriu cu pârâtul M. F. Europene, având ca obiect„anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul prin avocat A. A., cu împuternicire avocațială la dosar – fila 52 și pârâtul prin consilier juridic C. N., care depune delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că prin Serviciul Registratură, prin e-mail, la data de 23.03.2014, reclamanta a depus cerere completatoare la acțiunea inițială.
Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuție excepția necompetenței materiale a Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București, în raport de prevederile Legii nr.2/2013 și obiectul prezentei cauze, prin raportare la prevederile legii nr. 188/1999, republicată.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea excepției de necompetență materială a Curții de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal și declinarea judecării cauzei la Tribunalul București.
Pârâtul prin consilier juridic, pune concluzii de admitere a excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București și trimiterea dosarului la Tribunalul București.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București - Secția C. Administrativ și Fiscal.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel București, SCAF reclamantul V. S.-V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. F. EUROPENE anularea actului administrativ prin care s-au stabilit condițiile de participare la examenul din data de 14 august 2013, ora 10, organizat ca urmare a reorganizării si restructurării MFE aprobata prin OMFE nr. 681/2013, respectiv FIO nr. 538/2013 pentru modificarea si completarea HG nr. 43/2013;anularea anunțului privind organizarea examenului si a listei funcțiilor publice supuse examenului organizat la data de 14 august 7.033;anularea Ordinului emis de Ministrul F. Europene nr. 955/21.08.2013 privind eliberarea din funcție a reclamantului.
Ulterior reclamantul, in temeiul 204 N. C. proc. civ. a formulat CERERE COMPLETATOARE solicitând si obligarea paratului la reintegrarea pe funcția publica de execuție deținuta anterior;obligarea paratului la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, si recalculate, si cu toate drepturile de care ar fi beneficiat in cazul in care nu as fi fost eliberat din funcția publica de execuție.
Potrivit art. 106 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici este recunoscut dreptul funcționarului public, care se considera nedreptățit prin actul administrativ prin care i-a încetat raportul de serviciu, de a se adresa instanței de contencios administrativ cu solicitarea anularii actului, reintegrarea in funcția avuta anterior si acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile suferite.
Acest capăt de cerere este accesoriu primelor capete de cerere, formulate prin acțiunea principala, urmând soarta acestora.
În motivare, reclamantul a învederat că prin OMFE nr. 681/2013 s-a dispus organizarea unui examen în vederea selectării funcționarilor publici care vor fi numiți în conformitate cu disp. art. 100 alin. 1 din Legea nr. 188/1999.
La momentul organizării acestui examen reclamantul deținea funcția publică de consilier clasa I, grad superior în cadrul Direcției Unitatea de Analiză, Programare și Evaluare din cadrul pârâtului, iar organizarea examenului din 14.08.2013 a fost realizată în baza metodologiei privind organizarea și funcționarea pârâtului.
Această metodologie a prevăzut categoriile de personal care puteau fi eliberate din funcția publică și cine avea obligația de a susține acest examen, metodologia privind atât funcțiile publice de execuție, cât și pe acelea de conducere.
Totodată a menționat faptul că potrivit pct. 2.2.4 din această metodologie nu puteau fi eliberați din funcția publică funcționarii publici care avea raporturile de serviciu suspendate conform art. 94 alin. 1 și art. 95 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 sau care beneficiază de concediu pentru incapacitate temporară de muncă, respectiv pentru risc maternal, iar ceilalți funcționari urmau să participe la acest concurs.
Față de aceste considerente a apreciat reclamantul că prin anunțul privind organizarea examenului însoțit de lista funcțiilor publice care au fost supuse examenului din 14.08.2013 și care nu includ pe toți funcționarii publici din cadrul pârâtului reclamantul a fost vătămat, fiind discriminat, iar prin ordinul nr. 955/21.08.2013 reclamantul a fost eliberat din funcția publică, ordin împotriva căruia de asemenea s-a adresat cu plângere prealabilă,respinsă de către pârât.
Deliberând asupra excepției necompetenței materiale, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată că este întemeiată urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
În fapt, prin prezenta acțiune reclamantul a solicitat anularea actului administrativ prin care s-au stabilit condițiile de participare la examenul din data de 14 august 2013, ora 10, organizat ca urmare a reorganizării si restructurării MFE aprobata prin OMFE nr. 681/2013, respectiv FIO nr. 538/2013 pentru modificarea si completarea HG nr. 43/2013;anularea anunțului privind organizarea examenului si a listei funcțiilor publice supuse examenului organizat la data de 14 august 7.033;anularea Ordinului emis de Ministrul F. Europene nr. 955/21.08.2013 privind eliberarea din funcție a reclamantului, inclusiv obligarea paratului la reintegrarea pe funcția publica de execuție deținuta anterior;obligarea paratului la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, si recalculate, si cu toate drepturile de care ar fi beneficiat in cazul in care nu ar fi fost eliberat din funcția publica de execuție.
Totodată Curtea reține că prin ordinul nr. 955/21.08.2013 emis de către pârât reclamantul a fost eliberat din funcția publică de consilier, clasa I, gradul profesional superior, în temeiul art. 99 alin. 1 lit. b din legea nr. 188/1999 ca urmare a reorganizării activității pârâtului.
În plus, Curtea constată că potrivit disp. art. 106 din Legea nr. 188/1999 „ART. 106
(1) În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.
(2) La solicitarea funcționarului public, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică deținută.”, iar potrivit disp. art. 109 din același act normativ, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.”
Coroborând obiectul acțiunii, al actelor atacate, precum și aceste prevederi legale, Curtea constată că revine tribunalului, ca instanță de contencios administrativ competența materială de soluționare în primă instanță a prezentei acțiuni privind încetarea raportului de serviciu al reclamantului, considerente față de care în temeiul art. 131-132 alin. 3 C.proc.civ. va fi admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București-SCAF și va fi declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București-SCAF, ca instanță în a cărei circumscripție teritorială se află atât domiciliul reclamantului, cât și sediul pârâtului din prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București - Secția C. Administrativ și Fiscal.
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secției C. Administrativ și Fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.03.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
G. D. C. A.
Red. GD/AC
2 ex/16.04.2014
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 8348/2014.... | Despăgubire. Decizia nr. 1695/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
