Despăgubire. Decizia nr. 1695/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1695/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 5982/2/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1695
Ședința publică din data de 6.03.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: J. A.
JUDECĂTOR: C. R. I.
JUDECĂTOR: B. M.
GREFIER: I. C. D.
****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulat de recurenții reclamanți S. M. C. și S. R. în calitate de moștenitori ai defunctului Ș. I.-M. împotriva sentinței civile nr. 1155/21.02.2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul reclamant S. M. C., prin avocat V. Z., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar – fila 13, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 5.03.2014 intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR a transmis la dosar, prin fax, punct de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din Legea nr. 165/2013, într-un exemplar, după care,
Curtea acordă cuvântul asupra admisibilității excepției inadmisibilității excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, 33, 34, 35 din Legea nr. 165/2013.
Având cuvântul, recurentul reclamant S. M. C., prin avocat, învederează că între timp Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la excepția de neconstituționalitate a art.4 din Legea nr. 165/2013 invocată în alte dosare și a admis-o, constatând că dispozițiile respective sunt constituționale doar în măsura în care termenele prevăzute la art.33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Astfel, arată că dosarul de față era deja pe rolul instanței la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, astfel că art.33 nu se aplică în speță. Depune comunicat de presă al Curții Constituționale care se referă la excepția de neconstituționalitate a art.4 din Legea nr. 165/2013. Astfel, precizează că menține excepția de neconstituționalitate invocată și cu privire la art.4 din Legea nr. 165/2013. Față de aceste aspecte solicită admiterea cererii și sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, 33, 34, 35 din Legea nr. 165/2013.
Curtea acordă cuvântul în susținerea cererii de recurs.,
Având cuvântul, recurentul reclamant S. M. C., prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul obligării pârâtei CNCI să efectueze compensarea sumei rămasă de plată în cuantum de 16.916,38 lei conform tabelului aflat la fila 22 din dosarul de fond cu suma rămasă de achitat în baza Deciziei nr. 3743/4.12.2008 emisă în dosarul nr._/CC. De asemenea mai arată că a solicitat în repetate rânduri intimatei pârâte să efectueze compensarea sumelor însă cererile au rămas fără răspuns.
Curtea, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, 33, 34, 35 din Legea nr. 165/2013, precum și asupra recursului.
CERERILE
Prin cererea înregistrată pe rolul Curtii de Apel Bucuresti-sectia a VIII-a la data de 28.06.2011, reclamantul Ș. I. M. a chemat în judecată pe pârât Statul Român prin C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR solicitând obligarea pârâtei ca, în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii judecătorești în acest dosar, să procedeze la analizarea dosarului nr._/CC, la desemnarea unui evaluator care să stabilească despăgubirile pe care urmează să le încaseze pentru partea imposibil de restituit în natură din imobilul situat în B. ..105, la compensarea obligațiilor reciproce reprezentând despăgubirile pe care urmează să le primească și despăgubirile încasate în baza Legii nr.112/1995 pe care trebuie să le ramburseze și să procedeze la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în favoarea sa.
În fapt, arată că, prin Notificarea nr. 2896/2001 formulată în baza Legii nr. 10/2001, a solicitat restituirea în natură a imobilului din B., .. 105, imobil compus din teren în suprafață de 573,40 mp și cinci corpuri de clădire, urmând să ramburseze suma încasată cu titlu de despăgubire în baza Legii nr.112/1995 pentru acest imobil. Notificarea a fost soluționată de către Primăria Municipiului B.. Astfel, prin Dispoziția nr._/21.12.2005, Primarul Municipiului B. a admis cererea de restituire în natură a imobilului si a dispus restituirea terenului în suprafață de 513,40 m.p. din suprafața totală de 573,40, a apartamentului nr. 2 din Corpul de clădire C1 și a corpurilor de clădire C2, C3, C4, C5. Pentru diferența de imobil imposibil de restituit (restul de 60 mp teren și apartamentul nr. 1 din corpul de clădire C1, apartament ce fusese vândut numitei C. F. în baza Legii nr. 112/1995) a fost propusă acordarea de despăgubiri.
De asemenea, prin aceeași dispoziție s-a stabilit obligația sa de rambursare a despăgubirilor acordate în baza Legii nr. 112/1995 la valoarea actualizată, . Dispoziției de restituire fiind condiționată de această restituire.
Dosarul aferent dispoziției mai sus amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale unde a primit numărul_/CC, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Or, în cadrul procedurii administrative reglementate prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, după etapa transmiterii și înregistrării dosarului, urmează etapa analizării acestui dosar de către Secretariatul Comisiei Centrale, pentru a se constata că nu există posibilitatea restituirii în natură, după care dosarul este transmis evaluatorului desemnat și apoi urmează să fie emis titlul de despăgubire. Urma ca la C. Centrală să fie desemnat un evaluator care să stabilească despăgubirile la valoarea de piață a părții din imobil imposibil de restituit, să se emită titlul de despăgubire, să se stabilească valoarea actualizată a despăgubirilor încasate în baza legii nr 112/1995 și să se dispună compensarea despăgubirilor reciproc datorate.
După înregistrarea dosarului nr._/CC, C. Centrală nu a procedat la analizarea acestui dosar, cu toate că el a depus mai multe memorii prin care solicita să i se comunice stadiul soluționării și să fie analizat dosarul și desemnat un evaluator. Având în vedre că pârâta C. Centrală nu a răspuns la aceste memorii și nu a soluționat dosarul nr._/CC, solicită instanței obligarea pârâtei la aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 5-7 ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În condițiile în care Legea impune un termen maxim de 60 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, pentru predarea către secretariatul Comisiei Centrale a dispozițiilor emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, nu poate fi justificată o întârziere în analizarea dosarului înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale.
Arată reclamantul că nu s-a justificat în nici un fel de către C. Centrală această întârziere.
Precizează că are dreptul la un proces echitabil, drept garantat de art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de Art. 21 alin. 3 din Constituția României, drept care implică și o durată rezonabilă a soluționării litigiului. In cadrul calculării termenului rezonabil al procesului se ia în considerare și durata procedurilor administrative pe care legea le impune a fi parcurse anterior sesizării instanțelor.
Deși legea nu impune un termen maxim în cadrul căruia C. Centrală pentru stabilirea despăgubirilor este obligată să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri, necesitatea respectării termenului rezonabil al litigiului declanșat prin notificarea sa pentru acordarea măsurilor reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, necesitatea respectării dispozițiilor art. 6 paragraf 1 și art. 1, din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului impun obligarea Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor la analizarea dosarului, la desemnarea unui evaluator și la emiterea deciziei privind compensarea obligațiilor reciproc datorate și titlul de despăgubiri în favoarea sa.
Mai arată că, deși Dispoziția Primarului Municipiului B. nr._ de restituire a imobilului situat în B., .. 105 a fost emisă la data de 21.12.2005, deci în urmă cu aproape 6 ani, datorită refuzului Comisiei Centrale de a soluționa dosarul nr._/CC, nu a putut pune în aplicare Dispoziția Primarului mai sus amintită și s-a putut face predarea-primirea către el a imobilului.
În drept, a invocat Titlul VII, art. 16 alin 5-7 din Legea nr. 247/2005, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 21 alin. 3 din Constituția României.
Pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. A arătat că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ce privește dosarul reclamantului nr._/CC, totodată, dosarul fiind analizat și sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură.
Motivează pârâta că, prin cererea înregistrată la sediu Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților sub nr._/24.03.2006, reclamantul a solicitat compensarea obligațiilor reciproce reprezentând despăgubirile încasate în baza Legii nr. 112/1995 pe care ar fi trebuit să le ramburseze. În urma aprobării cererii de compensare, dosarul de despăgubire al reclamantului a fost transmis evaluatorului desemnat fiind întocmit raportul de evaluare, la data de 05.09.2006 raportul de evaluare fiind comunicat și reclamantului.
În urma întocmirii raportului de evaluare, a rezultat suma de 50.000 lei.
Astfel, având în vedere că reclamantul a primit despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995 de_,56 lei vechi, în urma actualizării despăgubirilor a rezultat suma de 66.916,38 lei noi.
Prin urmare, suma rezultată în urma compensării este negativă, din suma de 50.000 lei fiind scăzută suma de 66.916,38 lei, astfel că reclamantul ar fi trebuit să restituie ulterior compensării suma de 16.916,38 lei.
Astfel, în ședința CCSD a fost aprobat raportul de evaluare, suma rezultată fiind de 16.916,38 lei.
PRIMA INSTANTA
Prin sentinta civila nr.1155/21.02.2012 a respins cererea de obligare a pârâtei la analizarea dosarului și desemnarea evaluatorului ca rămasă fără obiect si a respins cererea de obligare a pârâtei la emiterea deciziei de compensare și stabilire a despăgubirilor ca neîntemeiată.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
Dosarul reclamantului nr._/CC a fost analizat sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură, și a fost efectuat raportul de evaluare.
Ca urmare, Curtea constată că cererea de obligare a pârâtei la analizarea dosarului și desemnarea evaluatorului a rămas fără obiect
În ce privește cererea de obligare a pârâtei la emiterea deciziei de compensare și stabilire a despăgubirilor, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a primit despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995 (reactualizate) în sumă 66.916,38 lei.
Raportul de evaluare întocmit în derularea procedurii reglementate de legea 247/2005 a stabilit o valoare a imobilului de 50.000 lei.
Reclamantul urmează a restitui ulterior compensării suma de 16.916,38 lei.
Prin acțiunea de față, reclamantul solicită ca această sumă să fie compensată cu suma de 211.680 lei acordată de CCSD în baza Deciziei de despăgubire nr. 3743/04.12.2008 dată în dosarul nr._/CC., privind un alt imobil.
Curtea constată că reclamantul nu are interes de a solicita doar compensarea celor două sume (cu rezultatul că va primi doar o parte din suma de despăgubirile stabilite prin Decizia nr. 3743/04.12.2008 dată în dosarul nr._/CC, și anume 211.680 lei - 16.916,38 lei = 194.763,62 lei), ci urmărește emiterea unei noi decizii de stabilire a despăgubirilor care să aibă în vedere despăgubirile stabilite pentru ambele imobile.
Curtea constată că titlul reprezentat de Decizia de despăgubire nr. 3743/04.12.2008 este definitiv, acesta nu mai poate fi pus în discuție, iar emiterea unei noi decizii de stabilire a despăgubirilor nu este posibilă, deoarece în dosarul nou, nr._/CC, nu există despăgubiri datorate reclamantului (ca urmare a compensării efectuate cu despăgubirile primite în baza legii 112/2005, soldul este negativ).
Astfel, conform art. 22 alin. 4 din titlul VII al Legii nr. 247/2005,
„Asupra măsurii compensării, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va decide numai după ce a fost urmată procedura prevăzută la art. 16 alin. (3) - (6), pe baza raportului întocmit de evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată care va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de plată. Suma reprezentând despăgubirea încasată va fi actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare, sau, după caz, prin aplicarea indicelui de inflație, pentru situațiile generate de aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare”.
Iar conform alin. 5, „În situația de la alin. (4), titlul de despăgubire se va emite de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor, după deducerea sumei reprezentând despăgubirea încasată, actualizată, stabilite potrivit alin. (4)”.
Deci compensarea urmată de emiterea titlului de despăgubire prevăzute de alin. 4 și 5 vizează situația în care soldul compensării este pozitiv, favorabil persoanei îndreptățite.
În speță sunt aplicabile dispozițiile art. 22 alin. 8, conform căruia „În cazul în care suma reprezentând despăgubirea încasată, actualizată, este mai mare decât despăgubirea stabilită potrivit alin. (4) (…), după dispunerea compensării, se va înștiința entitatea învestită cu soluționarea notificării având ca obiect restituirea în natură a imobilului, despre suma rămasă de restituit de către persoana îndreptățită”.
Având în vedere că reclamantul nu solicită compensarea și înștiințarea entității învestite cu soluționarea notificării având ca obiect restituirea în natură a imobilului, despre suma rămasă de restituit de către persoana îndreptățită (neavând nici interes să ceară acest lucru), ci obligarea pârâtei la efectuarea compensării prin includerea despăgubirilor stabilite prin decizia 3743 din 2008 și emiterea unei noi decizii, față de aspectele mai sus reținute, Curtea va respinge cererea ca neîntemeiată.
RECURSUL
Reclamantul STEFĂNESCUILIE M. a introdus recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand urmatoarele:
In mod greșit Curtea de Apel a reținut că reclamantul ar urmări "emiterea unei noi decizii de stabilire a despăgubirilor care să aibă in vedere despăgubirile stabilite pentru ambele imobile" în realitate solicita obligarea pârâtului CCSD să își îndeplinească obligațiile legale în dosarul nr._/CC.
Pârâta CCSD nu si-a îndeplinit decât în parte obligațiile legale în dosarul nr.l3976/CC. Astfel:
În primul rând, chiar si în situația în care în urma compensării ar fi rezultat o valoare negativă, CCSD avea potrivit art.22 alin.8 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 obligația de a comunica entității învestite cu soluționarea notificării (în cazul de față Primăria Municipiului B.), suma rămasă în urma compensării. CCSD nu si-a îndeplinit nici măcar această obligație corespunzătoare ipotezei respective, mulțumindu-se să afirme că ""nu a putut emite Titlul de despăgubire deoarece valoarea rezultată în urma compensării era negativă”.
În al doilea rând, susținerea că valoarea rezultată în urma compensării este negativă nu poate fi primită. Din înscrisurile depuse de CCSD rezultă că aceasta a efectuat compensarea doar între suma încasată în baza Legii nr.112/995 (66.916,38 lei) și despăgubirea ce i s-ar cuveni pentru apartamentul si terenul vândut (50.000,00 lei). Or, prin cererile nr._/25.11.2009;_/25.11.2009;_/05.05.2010 și_/05.05.2010 a solicitat compensarea despăgubirilor încasate în baza Legii nr.112/1995 și cu o parte din suma de 211.680 lei (ron) acordată tot de CCSD în baza Deciziei de despăgubire dată în dosarul nr._/CC.
Din modul de redactare a textului potrivit art. 22 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 ar rezulta că obligațiile reciproce pe care le au Statul și persoana îndreptățită nu trebuie neapărat să se refere la același imobil, putând rezulta și din aplicarea legilor de restituire la mai multe imobile diferite aparținând aceleiași persoane îndreptățite.
Or, în privința sumei de 211.680 lei stabilită de CCSD în baza Deciziei de despăgubire nr.3743/04.12.2008 dată în dosarul nr._/CC, este vorba, la fel ca și în dosarul_/CC de o obligație de despăgubire de către Stat, către recurent ca persoană îndreptățită, astfel că nu există nici un impediment legal sau de altă natură pentru a se face compensarea restului rămas din despăgubirea încasată în baza Legii nr.112/1995 și pe care ar trebui să o restitui (16.916,38 lei) cu suma stabilită în baza Deciziei de despăgubire nr. 3743/04.12.2008. Mai ales, având în vedere situația concretă, în care există foarte puține fonduri pentru achitarea de către stat a despăgubirilor către persoanele îndreptățite, soluția compensării este de natură să rezolve, măcar în unele cazuri, situația despăgubirilor.
Pârâta C. Centrală nu a răspuns solicitării de compensare formulată prin cererile nr. nr._/25.11.2009;_/25.11.2009;_/05.05.2010 și_/05.05.2010, deși au trecut mai mult de doi ani de la înregistrarea acestora, depășind astfel termenul rezonabil, așa cum este el definit în practica CEDO întemeiată pe Art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Datorită refuzului Comisiei Centrale de a soluționa dosarul nr._/CC și de a proceda la compensarea obligațiilor reciproce nu a putut pune în aplicare Dispoziția Primarului mai sus amintită și nu s-a putut face predarea-primirea către reclamant a imobilului situat în B., ..105 deși Dispoziția Primarului Municipiului B. nr._ de restituire a imobilului a fost emisă la data de 21.12.2005, deci în urmă cu aproape 6 ani.
In drept: Art. 304 și urm din C.proc.civ,
Recurentul a invocat si excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 și art. 33, 34, 35 din Legea nr. 165/2013, prin raportare la:
-art. 15 alin 2 (Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii
penale sau contravenționale mai favorabile),
-art. 16 privind egalitatea în drepturi,
-art. 21 alin 1,2,3 privind accesul liber la justiție,
-art. 53 alin 2 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți.
C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a prezentat punctul de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din Legea nr.165/2013.
CURTEA
1.Cu privire la cererea de sesizare a Curtii Constitutionale
Textele cu privire la care s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate sunt:
Art.4: „ Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor…”.
Art.33: „(1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:
a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;
b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;
c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.
(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.
(3) Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. (1).
Art.34: „(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite”.
Art.35: „(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.
(4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.
(5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru”.
Curtea retine ca niciunul din textele de mai sus nu are legatura cu solutionarea cauzei de fata.
Astfel, art.4 din Legea nr.165/2013 care face trimitere la dispozitiile Legii nr.165/2013 nu este incident, deoarece aceasta lege contine dispozitii cu privire la modalitatile de compensare a obligatiilor reciproce intre stat si beneficiaru despagubirilor.
Art.33 vizeaza termenele de solutionare a notificarilor formulate in baza Legii nr.10/2001, etapa depasita in cauza de fata.
Art.34 vizeaza termenele de solutionare a dosarelor inregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, etapa depasita in speta, ambele dosare ale reclamantului fiind deja solutionate.
Art.35 vizeaza caile de atac impotriva deciziilor pronuntate in baza art.33 si art.34, in sensul ca modifica instantele compentente si instituie termene speciale de contestare.
Textul nu este aplicabil, atat timp cat recurentul nu solicita schimbarea competentei prezentei instante.
Ca atare, sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila.
2.In ceea ce priveste recursul
Reclamantul detine doua dosare de despagubiri, pentru doua imobile diferite.
-dosarul nr._/CC, finalizat prin Decizia de despăgubire nr. 3743/04.12.2008, prin care s-au acordat despagubiri in cuantum de 211.680 lei.
-dosarul nr._/CC, finalizat cu restituirea in natura a unei parti dintr-un imobil si cu obligatia reclamantului de a restiui o parte din despagubirile incasate, respectiv suma de 16.916,38 lei.
Este adevarat ca art.22 din Legea nr.247/2005, titlul VII, nu precizeaza ca cele doua creante trebuie sa se refere la acelasi imobil, insa acest lucru se deduce din procedura administrativa a compensarii, mai exact din ordinea in care se indeplinesc operatiunile administrative si din actele care se emit.
Astfel, potrivit art.22, alin.1, compensarea se dispune prin decizie emisa de C. Centrala, iar potrivit art.22, alin.5 din acelasi act normativ, aceasta este urmata de emiterea unui titlu de despagubire.
Ca atare, compensarea reprezinta o operatiune prealabila emiterii titlului de despagubire, rezultand deci ca ea se poate realiza numai cu privire la un singur dosar de despagubiri.
Daca compensarea ar putea opera si intre datorii reciproce care deriva din dosare diferite de despagubire, ar rezulta ca dupa emiterea titlurilor de despagubire finale in cadrul fiecarui dosar, ar trebui emis un al treilea titlu de despagubire care sa realizeze compensarea, posibilitate pe care insa legea nu o prevede.
Chiar daca solutia propusa de reclamant este absolut pertinenta, nevazandu-se de ce nu s-ar putea realiza compensarea si cu privire la doua sau mai multe dosare diferite de despagubiri, trebuie precizat ca ea nu are in prezent un suport legislativ.
Ca atare, cele doua dosare trebuie tratate separat, mai precis plata catre reclamant a despagubirilor de 211.680 lei stabilite prin Decizia de despăgubire nr. 3743/04.12.2008 se va realiza in conditiile Legii nr.165/2013, iar restituirea in natura a imobilului din dosarul nr._/CC se va realiza dupa plata de catre reclamant a sumei de 16.916,38 lei.
In ceea ce priveste restituirea in natura a imobilului, devin incidente prevederile art.22, alin.8 potrivit carora C. N. pentru Compensarea Imobilelor trebuie sa instiinteze entitatea care va restitui in natura imobilului, asupra sumei ce trebuie restituita de reclamant.
In cadrul recursului, recurentul a solicitat ca intimata sa isi indeplineasca macar aceasta ultima obligatie legala.
Se constata insa ca aceasta solicitare nu a facut obiectul actiunii introductive de instanta, astfel incat ea nu poate fi formulata pentru prima data in recurs, cererile noi fiind inadmisibile in aceasta faza procesuala.
Ca atare, instanta nu va putea dispune obligarea intimatei in sensul celor soliciate de recurent.
F. de aceste motive, instanta va respinge recursul ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentul reclamant S. M. C..
Respinge recursul formulat de recurenții reclamanți S. M. C. și S. R. în calitate de moștenitori ai defunctului Ș. I.-M. împotriva sentinței civile nr. 1155/21.02.2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, ca nefondat.
Cu recurs în 48 ore de la pronunțare în privința cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Irevocabilă în privința soluției pe recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 6.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
J. A. C. R. I. B. M.
GREFIER,
I. C. D.
Red. A. J./2ex.
C.A.B. S8 C. – A. Ș.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 968/2014. Curtea de... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 8299/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
