Anulare act administrativ. Sentința nr. 2853/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2853/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-10-2014 în dosarul nr. 5312/2/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2853
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.10.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. D.
GREFIER: B. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta Z. (fostă T.) M.,în contradictoriu cu pârâții PREȘEDINTELE R. și ADMINISTRAȚIA PREZIDENȚIALĂ, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, au răspuns reclamanta reprezentat de avocat A. C., care depune împuternicire avocațială de reprezentare la dosar și pârâții, prin consilier juridic O. R. D. care depune delegație de reprezentare la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că procedura de citare este legal îndeplinită și că reclamanta a depus la dosar, la data de 08.10.2014, prin intermediul Serviciului registratură al secției, un set de înscrisuri în două exemplare, după care:
La interpelarea instanței, reprezentanta reclamantei învederează faptul că își menține cererea de suspendare precizând că, la dosar ar trebui depuse toate actele care au stat la baza emiterii decretului a cărui anulare se solicită și că la acest termen de judecată ar putea pune concluzii pe cererea de suspendare conform art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Reprezentanta pârâților depune la dosar actul de achiesare pe care îl comunică și reprezentantului reclamantei.
Apărătorul reclamantei, luând cuvântul, solicită instanței lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată pentru a lua cunoștință de înscrisul depus și comunicat în ședință de către reprezentanta pârâților, în vederea pregătirii apărării și în raport de acesta.
Curtea, în vederea respectării dreptului la apărare și, totodată pentru a da posibilitate reclamantei să ia cunoștință de înscrisul comunicat de către reprezentanta pârâților la acest termen de judecată, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată.
La reluarea cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată, la apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns părțile în același format.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, reprezentanții ambelor părți, luând cuvântul, pe rând, învederează că nu mai au alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cercetarea judecătorească închisă și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantei, luând cuvântul, precizează instanței că, față de înscrisul depus la acest termen de judecată de către apărătorul pârâților, din punctul său de vedere este un fel de recunoaștere a pretențiilor reclamantei din cererea de chemare în judecată combinat cu o achiesare a cererii de chemare în judecată nefiind exprimată în mod direct dar, face trimitere la faptul că actul juridic administrativ emis de CNSAS, în speță, decizia nr. 2987 care a stat la baza emiterii propuneri comisiei parlamentare care stat la baza emiterii decretului prezidențial pe care îl contestată a fost anulată.
Se depune la dosar decizia Înaltei Curți de Casație și Justiții nr. 2987/2007 a CNSAS prin care a fost admis recursul reclamantei și anulată această decizie emisă de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității pe care o comunică și reprezentantei pârâților.
Mai mult, se susține de către reprezentanta reclamantei că această decizie fiind anulată este evident că acest act a stat la baza emiterii decretului prezidențial.
Astfel că, se solicită de către reprezentanta reclamantei să se admită acțiunea și să se aibă în vedere punctul de vedere al cele două pârâte în sensul de recunoaștere și achiesare a pretențiilor solicitate, să se aibă în vedere că susținerile reclamantei au fost întemeiate din momentul formulării cererii de chemare în judecată, că acel decret prezidențial contestat a avut mai multe vicii, inclusiv că s-a întemeiat pe o decizie a CNSAS care ulterior s-a dovedit că a fost emisă cu încălcare normelor legale.
În final, se solicită instanței de către reprezentanta reclamantei a se lua act de poziția procesuală a pârâților și că este de acord cu achiesarea cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat conform chitanțelor pe care le depune la dosar.
Reprezentanta pârâților, luând cuvântul, solicită instanței a se lua act de poziția procesuală a celor doi pârâți, să se ia act de recunoașterea președintelui a pretențiilor reclamantei așa cum a fost motivat, precizând că este de acord cu achiesarea.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată se susține de către reprezentanta pârâților să se facă aplicarea art. 274 alin. 3 teza finală.
În replică, reprezentanta reclamantei cu privire la solicitarea de a se aplica art. 274 alin. 3 teza finală, susține că există decizii de speță în sensul că acest articol este caduc, iar în momentul de față instanțele de judecată nu trebuie să se raporteze la tabloul minimal sau maximal.
Cu privire la cererea de suspendare, reprezentanta reclamantei arată că aceasta a rămas fără obiect.
Curtea, în temeiul art. 150 Cod de procedură civilă, constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.06.2011 sub nr._, reclamanta T. M. a chemat în judecată pe pârâtul Președintele R. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună nulitatea absolută a decretului prezidențial nr. 240/ 28februarie 2011 publicat în Mon. Oficial Partea I-a,nr. 157/4 III. 2011, privind retragerea titlului de Erou - Martir al Revoluției Române fiului său Trosca G., ca fiind imoral și ca fiind contrar Constituției, pentru că nu cade în sarcina președintelui retragerea titlului dată fiind existența decretului nr. 110/1991, iar în prezent sunt aplicabile dispozițiile legii 341/2004, art. 9 al. 4 care declară definitive certificatele emise până la 30 decembrie 2006, iar temeiul evocat în decret ca fiind art. 9 al. 6 privește emiterea certificatelor iar nu revocarea sau retragerea titlurilor. Frauda legii. Rațiunea lg. 341/204 a fost de recunoașterea eroilor și acordarea de despăgubiri, iar nu de retragerea titlurilor existente anterior apariției legii. Nulitatea absolută a decretului prezidențial nr. 240/28 februarie 2011 publicat conform celor de mai sus, întrucât nu a respectat dispoziția legală privind aprobarea Comisiei Parlamentare, aprobare inexistentă în realitate, decret emis cu încălcarea art. 49 din H.G. 1412/2004 și prin frauda la lege, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că prin decretul nr. 110/1991, fiul său a fost recunoscut, în urma unor cercetări efectuate la nivel de Parlament și comisiile specializate, ca erou - martir al revoluției Române. Decret semnat de Președintele I. I.. Ulterior, i s-a acordat brevetul și titlul de Erou — Martir sub semnătura președintelui E. C., atestându-se irevocabil calitatea de erou.
Pentru obținerea acestor titluri, a fost și ea verificată și cercetată, ca mamă a eroului Trosca A. G., și numai așa s-au recunoscut calitățile de erou - martir, stabilindu-se irevocabil că fiul său a fost cu adevărat erou al Revoluției Române. La data de 20.12.2005, a fost preschimbat brevetul și i s-a eliberat certificatul de Erou-Martir, efectuându-se alte cercetări asupra subsemnatei în anul 2007 prin CNSAS. Prima nulitate absolută.
Pentru obținerea calității și titlului de Erou — Martir, au fost necesare două semnături ale președinților anteriori, evidențiați mai sus, s-a emis decretul nr. 110/1991, semnat de președintele I. I. și contrasemnat de Primul Ministru T. S., dat fiind faptul că a existat o cercetare parlamentară și guvernamentală. Emiterea decretului 240/28.02.2011 s-a făcut în condiții de nelegalitate pentru că decretul dat de un președinte nu mai poate fi schimbat sau revocat de alt președinte. Retragerea titlului de erou este o schimbare, o modificare a situației anterioare, înseamnă o negare a constatărilor celor doi foști președinți, ceea ce este nelegal și imoral din partea președintelui actual.
Nulitatea decretului 240/2011 constă și în faptul că temeiul de drept invocat, art. 9 al. 6. nu privește retragerea titlului ci tocmai contrariul — atribuirea certificatelor, ori nu se poate pe legea de atribuire să retragi titlul. Dar decretul nr. 240 este contrar și legii 314/2004 pentru că ort. 9 al. 4 declară certificatele emise până la 30 dec. 2006 ca fiind definitive. Ori în sintagma „ definitive " se includ nu numai actele în sine constatatoare ci și situațiile de fapt stabilite în baza cărora au fost emise. Rațiunea legii a fost cât se poate declară și explicită: nu se poate trece de la o constare la alta, în sisteme de verificări diferite și mai ales în condiții de politică economică diferite. Susținem că decretul 240/2011 este un decret emis pe criterii de politică economică, iar nu pe criteriile faptelor reale. Decretul nr. 110/1991 și brevetul, pe lângă stabilitatea lor, au devenit irevocabile. Nu s-a stabilit o situație de fapt contrară. Titlul fiului meu a fost atestat anterior legii 341/2004, devenind aplicabil art. 3 al. 2. Deci Ig. 341/2004 nu are în rațiunea ei retragerea titlurilor preexistente, ci tocmai recunoașterea atestărilor anterioare.
A doua nulitate absolută.
Conform art. 49 din normele metodologice, care din punctul nostru de vedere, adaugă la lege ceea ce este interzis, pentru a se retrage un titlu este nevoie de avizul Comisiei Parlamentare. Analizând ședința din data de 15.02.2011, depusă alăturat în extras, nu s-a votat sesizarea SSPR, ci doar propunerile Președintelui R. L. de a se înlătura incompabilitățile morale, ca fiind „ fără bază legală ", subiective și s-a aprobat prezentarea directorului Institutului Revoluției Române „ la o viitoare ședință a L PRD 1989", drept urmare când s-a trecut la vot, s-au votat cele două propuneri ale senatorului R. L., iar nu sesizările SSPR: „ Propunerile Președintelui Comisiei, domnul senator R. L., au fost votate în unanimitate „.
Potrivit art. 49 din H. G. 1412/2004, reiese că revocarea sau eventual retragerea titlului de erou - martir se face numai pentru certificatele noi emise în baza Ig. 314/2004, iar nu pentru cele anterior stabilite prin decretele foștilor președinți.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 3 al. 2, art. 9 al. 4 și 6 din Legea nr. 314/2004, Hot. 1412/2004.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
La termenul din data de 11.11.2011, reclamanta a formulat precizare la cererea introductivă, prin care a solicitat suspendarea aplicării Decretului nr.240/28.02.2011 ca fiind nelegal și care îi vatămă un interes legitim și cu caracter de drept câștigat irevocabil. A arătat că decretul nu i-a fost comunicat, însă în baza lui, autoritatea Casa de Pensii l-a pus în aplicare prin poprirea pe venituri. Decretul nr. 240/28.02.2011este nelegal prin nulitățile absolute arătate prin acțiunea introductivă, și i-a provocat o pagubă nejustificată legal, neexistând pentru emiterea sa probe sau indicii certe de vinovăție a fiului său.
Aplicarea în continuare a decretului nr. 240/2011 îi creează pagubă continuă, astfel că a contestat și decizia de poprire a veniturilor sale emisă de Casa de Asigurări Sociale fără a primi un răspuns legal.
Legal citat, pârâtul a depus întâmpinare la dosar, prin care a invocat excepția lipsei plângerii prealabile, întrucât decretul prezidențial atacat a fost publicat în M.O. în data de 04.03.2011, iar termenul de prescripție de 6 luni s-a împlinit, potrivit art.101 alin.3 C.pr.civ. în data de 04.09.2011. Reclamanta a formulat plângere prealabilă la data de 20.09.2011, deci peste termenul legal.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că decretul nr. 240/28.02.2011 a fost emis în temeiul prevederilor art. 100 din Constituție și cu respectarea textelor legale ce reglementează procedura retragerii titlului de erou martir al Revoluției române din Decembrie 1989.
Prin sentința civilă nr. 356/20.01.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel București a fost admisă excepția lipsei plângerii prealabile și ca atare respinsă acțiunea formulată de reclamanta T. M..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea unui act administrativ unilateral, cu caracter individual, respectiv a Decretului nr. 240/28.02.2011 al Președintelui R., publicat în Monitorul Oficial al R., Partea I nr. 157/04.03.2011, prin care s-a dispus, avându-se în vedere propunerea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și avizul Comisiei parlamentare a revoluționarilor din Decembrie 1989, retragerea titlului de Erou-Martir al Revoluției Române din Decembrie 1989 pentru fiul reclamantei, Trosca G..
Potrivit art. 7 ali.1 din Legea nr. 554/2004- Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
De asemenea art. 109 al.2 din Codul de pr. civilă arată că sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Se reține că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la instanță în data de 08.06.2011, iar plângerea prealabilă a fost formulată la data de 20.09.2011, deci peste termenul prevăzut de lege.
Art. 7 al. 7 din Legea nr. 554/2004 prevede că - plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție
Decretul prezidențial atacat a fost publicat în M.O. în data de 04.03.2011, iar termenul de prescripție de 6 luni s-a împlinit potrivit art. 101 al.3 Cod pr civ. în data de 04.09.2011, însă reclamanta a formulat plângerea prealabilă peste termenul legal, la data de 20.09.2011.
În ceea ce privește momentul începerii curgerii termenului de prescripție, în raport d natura juridică a actului atacat, legiuitorul constituant a stabilit în art. 100 alin 1 din Constituția R. că decretele prezidențiale nu se comunică, ci se publică în Monitorul Oficial al R., de la această dată începând să producă efecte juridice și să curgă orice termen în care pot fi exercitate căile de atac.
Lipsa plângerii prealabile se va reține de instanță cu privire la ambele capete de cerere formulate, respectiv atât față de capătul de cerere privind anulare act administrativ, cât și cel referitor la suspendarea executării Decretului prezidențial nr. 240/2011, întrucât dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 impun parcurgerea procedurii prealabile și în cazul cererii de suspendare executare act administrativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, care a fost admis prin decizia nr. 2734 din 11 iunie 2014, pronunțată în dosarul nr._ al ÎCCJ, care a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.07.2014, sub nr._ .
Analizându-se actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin decretul nr. 110/1991, fiul reclamantei a fost recunoscut, în urma unor cercetări efectuate la nivel de Parlament și comisiile specializate, ca erou - martir al revoluției Române. Decret semnat de Președintele I. I.. Ulterior, i s-a acordat brevetul și titlul de Erou — Martir sub semnătura președintelui E. C., atestându-se irevocabil calitatea de erou.
Pentru obținerea acestor titluri, a fost și reclamanta verificată și cercetată, ca mamă a eroului Trosca A. G., și numai așa s-au recunoscut calitățile de erou - martir, stabilindu-se irevocabil că fiul său a fost erou al Revoluției Române. La data de 20.12.2005, a fost preschimbat brevetul și i s-a eliberat certificatul de Erou-Martir, efectuându-se alte cercetări asupra reclamantei în anul 2007 prin CNSAS.
Decretul nr. 240/28.02.2011 a fost emis în temeiul prevederilor art. 100 din Constituție, ale art. 3 alin. (2), art. 8 și art. 9 alin. (6) din Legea nr. 341/2004 legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987, precum și ale art. 49 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Acest Decret a fost emis, constatându-se că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege și văzând dispozițiile art. 8 din Legea nr. 341/2004.
Prin decizia nr. 1385 din 18 martie 2014, pronunțată în dosarul nr._ al ÎCCJ, a fost admis recursul declarat de Z. M. (fostă T.) împotriva s.c. nr. 5112 din 19 septembrie 2012 a C..
A fost modificată sentința atacată, în sensul că a fost admisă acțiunea reclamantei.
A fost anulată decizia nr. 2987/25.09.2007 emisă de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.
Instanța reține că prin Decizia nr. 2987/25.09.2007, fusese stabilit că fiul reclamantei din prezenta cauză a fost agent al poliției comuniste.
Avându-se în vedere principiul anulării actului subsecvent, ca urmare a anulării actului inițial, instanța reține că acțiunea reclamantei este fondată, astfel că o va admite și va anula Decretul Prezidențial nr. 240/28 februarie 2011, publicat în Monitorul Oficial al R. Partea I, nr. 157/04.03.2011.
În baza art. 274 Cod pr. civ. va obliga pârâții să plătească reclamantei suma de 7004,30 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta Z. (fostă T.) M., cu domiciliul în București, Calea Giulești nr. 42, ., ., sector 6, în contradictoriu cu pârâții PREȘEDINTELE R. și ADMINISTRAȚIA PREZIDENȚIALĂ, ambii cu sediul în București, .-3, sector 6.
Anulează Decretul Prezidențial nr. 240/28 februarie 2011, publicat în Monitorul Oficial al R. Partea I, nr. 157/04.03.2011.
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 7004,30 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.10.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
V. D. B. C.
Red. Jud. DV
Tehnored. CB
5 ex./02.02.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 1492/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 2652/2014.... → |
|---|
