Pretentii. Decizia nr. 1492/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1492/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 2702/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1492
Ședința publică din data de 27 februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de recurentele-pârâte ADMINISTRAȚIA S. 5 A FINANȚELOR PUBLICE reprezentată de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 13, sector 2 și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 455/29.01.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. L. F., cu domiciliul ales la C.. Av. A. C., în București, . nr. 1, ., . și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, . 6, având ca obiect „pretenții taxa de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-pârâtă ANAF prin reprezentant convențional consilier juridic M. A., în baza delegației de reprezentare nr._/26.02.2014 depusă în ședință publică (fila 36 dosar) și intimatul-reclamant B. L. F., prin reprezentant convențional avocat A. C., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2011 (depusă la fila 3 dosar fond), lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-stadiul procesual: cauza se află la al doilea termen de judecată, în recurs;
-procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea reține că autoturismul a fost înmatriculat în Olanda anterior datei de 1.01.2007 astfel că nu se impune verificarea valorii reziduale a taxei de poluare.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Recurenta-pârâtă prin consilier juridic având cuvântul apreciază că instanța de fond a aplicat greșit legea în condițiile în care a obligat ANAF-Structura centrală la plata taxei respective alături de celelalte autorități publice în condițiile în care aceasta nu a emis actul respectiv și nu a încasat suma respectivă. Aceasta a fost indicată ca pârâtă în cererea introductivă de instanță, dar nu reiese din conținutul acesteia că ar fi fost emitentul actului și nici vătămarea produsă reclamantului de instituția ANAF, astfel că nu mai poate sta ca pârâtă în dosar. Urmare a reorganizării ANAF-ului, Structura centrală administrează doar Marii Contribuabili nu și persoanele fizice, astfel că se impune admiterea propriului recurs pentru lipsa calității procesuale pasive. În ceea ce privește recursul formulat de recurenta-pârâtă AS5FP pune concluzii de admitere a acestuia, astfel cum a fost formulat.
Intimatul-reclamant prin avocat având cuvântul, pe recursul formulat de recurenta-pârâtă ANAF arată că lasă la aprecierea instanței hotărârea ce se va lua, iar pe recursul formulat de recurenta-pârâtă AS5FP pune concluzii de respingere a acestuia, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosarul cauzei dovada de plată a onorariului de avocat în sumă de 550 lei (filele 37-38 dosar) și concluzii scrise.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA,
Prin sentinta civila nr.455/29.01.2013 ,Tribunalul Bucuresti –Sectia a IX-a contencios adminsitrativ si fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul B. L.-F., în contradictoriu cu pârâtele A. FINANTELOR PUBLICE A SECTORULUI 5 PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ,A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA și A. F. PENTRU MEDIU,dispunand obligarea paratelor la restituirea sumei de 5321 lei către reclamant, actualizată cu dobândă fiscală.
Pentru a dispune astfel, instanța a retinut că reclamantul a achiziționat dintr-o țară membră U.E. un autoturism, achitând cu prilejul înmatriculării în România suma de 5321 lei cu titlu de taxă pe poluare, în temeiul OUG nr. 50/2008.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că din chiar cuprinsul reglementării interne fundamentale rezultă nu numai competența dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
În această ordine de idei instanța reține că dispozițiile art. 110 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană interzic statelor membre să aplice direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Se observă că prevederile OUG nr. 50/2008 impun taxa de primă înmatriculare autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate sau care au fost anterior înmatriculate în România și apoi reintroduse în țară.
Stabilind așadar taxa de primă înmatriculare pentru autoturismele importate din spațiul Uniunii Europene, este evident că prevederile OUG nr. 50/2008 încalcă art. 110 din Tratatul C.E., instanța fiind obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislației comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dellostato/Simmenthal, nr.c106/77.
În raport de aceste considerente Tribunalul a apreciat intemeiata actiunea și a obligat pârâtele să restituie reclamantului suma în cuantum de 5321 lei actualizata cu dobanda prevăzută de art. 124 C.proc. fiscală, în termenul prevăzut de art. 117 C.proc. fiscală.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata A. N. de Administrare Fiscala, in temeiul art.299 coroborat cu art.304 pct.9, art.3041, art.312 Cod proc.civila.
In motivare ,recurenta a aratat ca hotararea a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii, motiv prevazut de art.304 pct. 9 Cod proc. civ.
Instanta de fond, in mod gresit a admis cererea reclamantului, in contradictoriu cu A.N.A.F., in conditiile in care la dosarul cauzei se afla decizia nr._/21.04.2010 emisa de A. Finantelor Publice S. 5 .
In prezentul litigiu nu s-a atacat un act emis de catre ANAF, astfel ca aceasta nu poate fi parte in raportul juridic dedus judecatii, neexistand motive pentru pronuntarea unei hotarari judecatoreasti in contradictoriu cu A. N. de Administrare Fiscala.
In conformitate cu dispozitiile art. 41 alin. 2 din Codul de procedura civila, A. Finantelor Publice a Sectorului 5 poate sta in judecata ca parata, chiar daca nu are personalitate juridica intrucat are organe proprii de conducere.
Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, in reprezentarea Administratiei Finantelor Publice S. 5, a formulat recurs impotriva hotararii tribunalului,in temeiul art.304, pct.9 Cod procedura civila ), solicitând modificarea în totalitate a sentinței și, în consecință, respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică și nelegală și respingerea cererii cu privire la restituirea taxei de poluare.
În motivare se arată că potrivit OPANAF nr. 3411/8.11.2011 cu data de 15.11.2011 se aprobă structura organizatorică a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București pentru aparatul propriu și administrațiile finanțelor publice municipale și orășenești.
Arată că taxa de poluare a intrat în vigoare începând cu data de 1 iulie 2008 prin OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrării ei în vigoare abrogându-se art. 2141 – 2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
În condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii și introducerea ei în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, prin art. 1 pct. 202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003.
Precizează că art. 148 alin. 2 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, deci rezultă faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Incidența în cauză a prevederilor art. 110, fost art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, o apreciază ca fiind inexistentă întrucât taxa de poluare urmează a fi plătită, conform art. 4 din OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și art. 9. Or, reclamanta nu se încadrează nici în situațiile de excepție prevăzute de art. 3 alin. 2 din OUG nr. 50/2008 și, ca atare, obligația de plată a taxei de poluare îi revine ca fiind legal datorată.
Prin urmare, dispoz. art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene devenit art. 110 după consolidarea tratatului au în vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Mai precizează că principiul „poluatorul plătește”, pe care se bazează și instituirea taxei de poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Prin urmare, existența unei taxe de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de poluare.
Din textul OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule s-a reținut că este vorba de restituirea taxei de poluare numai în anumite condiții, fiind reglementate de art. 8 coroborate cu prevederile art. 9 din OUG nr. 50/2008.
Potrivit OG nr. 13/2011, dobânda legală se aplică în raporturile civile și comerciale, nu și în materie fiscală, unde, potrivit art. 124 C.proc.fiscală pentru sumele de restituit de la bugetul de stat se acordă dobânda fiscală.
În acest sens, potrivit art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind C.proc. fiscală „pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz, acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.
1.Analizând recursul ADMINISTRATIEI S. 5 a FINANTELOR PUBLICE prin prisma criticilor invocate, Curtea retine ca in mod judicios a constatat instanta de fond neconformităatea taxei de poluare cu prevederile art. 110 TFUE,insa instanța consideră că se impun câteva considerațiuni în privința soluției tribunalului în lumina Hotărârii din 7 aprilie 2011 a CJUE, T., C-402/2009.
CJUE a reținut că „din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin OUG nr. 50/2008 nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa în cauză este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat”, însă „chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea din 5 octombrie 2006, Nádasdi și Németh, C‑290/05 și C‑333/05, punctul 47)”.
Analizând dacă taxa de poluare, în versiunea inițială, chestionată în prezenta cauză, creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, CJUE a stabilit că „un sistem precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008”.
În continuare, CJUE reafirmă că, în ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri, aprecieri care însă, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie să fie lipsite de efectul descurajării vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate.
Analizând din această perspectivă reglementarea națională, CJUE a statuat că „rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”.
În concluzie, curtea europeană a stabilit că, deși taxa de poluare aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008, a statuat că, prin nivelul la care poate ajunge în anumite situații taxa, are ca efect descurajarea punerii în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechie și aceeași uzură de pe piața națională.
Așa fiind ,Curtea constata ca ,in mod judicios ,instanta de fond a dispus restituirea catre reclamant a taxei de poluare achitată de catre acesta.
Referitor la critica recurentei de acordare a dobanzilor legale ,Curtea constata ca acordarea dobanzii fiscale reglementata de art.124 C.proc.civ s-a facut cu respectarea dispozitiilor citate chiar de catre recurenta .
Solutia de acordare a dobanzilor legale este in acord si cu principiile rezultate din hotărârea CJUE în cauza 565/11, I., par. 20 și urm., din care rezultă că justițiabilul are dreptul nu numai la restituirea taxei percepută de statul membru cu încălcarea dreptului UE, dar și la acoperirea pierderilor reprezentate de indisponibilizarea sumei, ca o completare a drepturilor conferite justițiabililor de dispozițiile dreptului UE care interzic astfel de taxe. În aceste condiții, este nerelevant că dobânda nu a fost solicitată prin cererea administrativă adresată pentru restituirea taxei, dacă aceasta este solicitată prin cererea de chemare în judecată.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse Curtea ,retinand legalitatea si temeinicia sentintei recurate ,in baza art.312 alin.1 C.proc.civ.,va respinge recursul AFPS 5 ca nefondat.
F. de solutia data cererii de recurs ,Curtea ,in temeiul art.274 C.proc.civ. ,retinand culpa procesuala a recurentei AFPS 5 ,va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata efectuate de catre intimatul-reclamant
in recurs in cuantum de 550 lei ,reprezentand onorariu avocat.
2.Referitor la recursul paratei A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA,Curtea il apreciaza ca intemeiat .
Critica recurentei referitoare la eronata dezlegare data de instanta de fond exceptiei lipsei calitatii sale procesuale pasive ,se gaseste ca intemeiata ,in raport de obiectul cauzei deduse judecatii.
In acest sens ,Curtea constata ca, in cauza ,reclamantul a inteles sa supuna analizei instantei de contencios administrativ refuzul organului fiscal de a da curs cererii sale de restituire a taxei de poluare achitate.
Concret ,reclamantul s-a adresat ,la data de 22.12.2011, Administratiei Finantelor Publice S. 5 Bucuresti cu o cerere de restituire a sumei de 5321 lei ,achitata cu titlu de taxa de poluare.
Asa fiind ,raportat la obiectul actiunii ,Curtea retine ca reclamantul nu a justificat calitatea procesuala pasiva a paratei ANAF ,cata vreme aceasta nu se legitimeaza in calitate de titular al vreunei obligatii in raportul dedus judecatii.
F. de cele expuse ,Curtea constata ca instanta de fond a pronuntat o hotarare nelegala ,astfel incat ,in temeiul art.312 alin.3 rap. la art.304 pct.9 C.proc.civ, va admite recursul paratei ANAF si va modifica sentinta recurata in sensul respingerii actiunii fata de acesta ,pentru lipsa legitimarii procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 5 A FINANȚELOR PUBLICE reprezentată de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 13, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 455/29.01.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. L. F., cu domiciliul ales la C.. Av. A. C., în București, . nr. 1, ., . și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, . 6, având ca obiect „pretenții taxa de poluare”.
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 455/29.01.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. L. F., cu domiciliul ales la C.. Av. A. C., în București, . nr. 1, ., . și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, . 6, având ca obiect „pretenții taxa de poluare”.
Modifică sentința recurată în sensul respingerii acțiunii față de pârâta ANAF, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă recurenta AFP sector 5 să achite intimatului reclamant suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 februarie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
Red. B.L.P./2 ex.
Jud Fond-S. V.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 6/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2853/2014. Curtea de... → |
|---|
