Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001. Decizia nr. 4704/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 4704/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 35224/3/2010*

DOSAR NR._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 4704

Ședința publică de la 06.06.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE P. S.

JUDECĂTOR V. R. M.

JUDECĂTOR F. I.

GREFIER M. LUCREȚIA

Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta - reclamantă F. P. O SOCIETATE DESCHISĂ ( anterior FUNDAȚIA SOROS ROMÂNIA) împotriva sentinței civile nr.1696 / 01.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/CA/3/2010, în contradictoriu cu intimatele – pârâte AGENȚIA NAȚIONALĂ P. RESURSE MINERALE și C. NAȚIONALĂ A CUPRULUI, AURULUI ȘI FIERULUI ”MINVEST” SA D. și cu intimata – intervenientă G. R. LIMITED.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurenta – reclamantă – prin avocat B. A. T., intimata - intervenientă – prin avocat I. Ș. și intimata – pârâtă C. NAȚIONALĂ A CUPRULUI, AURULUI ȘI FIERULUI” MINVEST” SA D. – prin avocat S. C., cu împuternicire avocațială la fila 47 dosar, lipsind intimata – pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ P. RESURSE MINERALE.

Procedura legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 29.05.2014, întâmpinare formulată de intimata – pârâtă C. NAȚIONALĂ A CUPRULUI, AURULUI ȘI FIERULUI” MINVEST” SA D., la recursul ce face obiectul pricinii dedusă judecății; comunicată celorlalte părți, conform citativului și a dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare cu acestea, atașate la filele 54 – 57 dosar.

Reprezentantul recurentei – reclamante precizează că, în urma de demersurilor întreprinse a aflat că sunt disponibile, fiind desecretizate actele din 1998 – 1999; nu însă și cele din 1996 – 1997, ce fac obiectul prezentei cauze.

Precizează că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, solicitând, pe fondul recursului, admiterea acestuia, casarea în întregime a sentinței civile de fond și obligarea pârâtei la furnizarea informațiilor de interes public solicitate, precum și respingerea cererii de intervenție accesorie, ca fiind neîntemeiată.

Solicită a se avea în vedere faptul că actele adiționale au fost clasificate de 20 de ani iar cele emise ulterior sunt deja declasificate.

De asemenea, susține că Ordinul ANRM nu clasifică în mod expres aceste informații, ci doar pe cele ce privesc metale prețioase. Nu este respectat nici principiul legalității armelor.

P. toate aceste considerente și mai ales pentru cele expuse pe larg în cuprinsul motivelor de recurs, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat.

Apărătorul intimatei – pârâte C. NAȚIONALĂ A CUPRULUI, AURULUI ȘI FIERULUI” MINVEST” SA D. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării depusă la dosar.

Apreciază că, în mod corect instanța de fond a reținut că se aplică în speța de față dispozițiile art. 12 alineat 1 litera b ) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la „ informațiile privind deliberările autorităților, precum și cele care privesc interesele economice și politice ale României, dacă fac parte din categoria informațiilor clasificate, potrivit legii”.

Solicită ca informațiile solicitate să fie menținute în continuare ca și informații clasificate „ secret de stat”.

Apărătorul intimatei – interveniente solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii de fond, ca legală și temeinică. Solicită a se da relevanță dispozițiilor art. 12 litera b) din Legea nr. 544/2001; procedura de clasificare fiind parcursă în mod legal.

În privința cheltuielilor de judecată, își rezervă dreptul de a le solicita, eventual, pe cale separată.

Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.

CURTEA,

Asupra recursului de față;

Prin acțiunea înregistrată sub nr._, reclamanta Fundația Soros România a chemat în judecată pe pârâta C. Națională a Cuprului, Aurului și Fierului „Minvest” S.A. D. pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să furnizeze informațiile de interes public solicitate de reclamantă, respectiv copii complete și conforme cu originalul de pe contractul încheiat între G. R. Limited și Regia Autonomă a Cuprului D. la data de 04.09.1996, actul adițional nr. 1 încheiat în data de 17.10.1996 și actul adițional nr. 2 încheiat la data de 01.04.1997.

La data de 15.04.2011 a fost formulată cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâtei de către intervenienta S.C. G. R. Limited, prin care s-a solicitat respingerea cererii principale ca neîntemeiată.

Prin încheierea de ședință din data de 13.05.2011, tribunalul a respins excepția necompetenței teritoriale ca neîntemeiată și a admis în principiu cererea de intervenție accesorie.

La data de 26.05.2011, reclamanta a formulat în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 excepție de nelegalitate a Ordinului nr. 74/11.05.2007 al Președintelui Agenției Naționale pentru Resurse Minerale privind modificarea Ordinului nr. 202/2003 privind aprobarea listei cu informațiile ce constituie secrete de serviciu în cadrul Agenției Naționale pentru Resurse Minerale.

Prin încheierea de ședință din data de 16.09.2011, tribunalul a admis cererea de sesizare a Curții de Apel București - Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal cu excepția de nelegalitate a dispozițiilor Ordinului Președintelui Agenției Naționale pentru Resurse Minerale nr. 74/11.05.2007 și a suspendat judecarea cauzei până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii privind excepția de nelegalitate.

Prin sentința civilă nr. 678/01.02.2012 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului (prin decizia civilă nr. 4168/17.10.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal), a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 74/11.05.2007 al Președintelui Agenției Naționale pentru Resurse Minerale.

La cererea părților, judecata cererii principale a fost redeschisă la data de 22.03.2013.

Prin sentința nr.1696 / 01.04.2013, pronunțată de Tribunalul Bucuresti, acesta a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta G. R. LIMITED si a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin cererea transmisă prin fax la data de 07.06.2010 (f.9-11), reclamanta Fundația Soros România a solicitat pârâtei C. Națională a Cuprului, Aurului și Fierului „Minvest” S.A. D. să-i comunice copii complete și conforme cu originalul de pe contractul încheiat între G. R. Limited și Regia Autonomă a Cuprului D. la data de 04.09.1996, actul adițional nr. 1 încheiat în data de 17.10.1996 și actul adițional nr. 2 încheiat la data de 01.04.1997.

Pârâta are calitatea de autoritate publică în sensul art. 2 lit. a din Legea nr. 544/2001, fiind o companie națională, la care statul român este acționar unic. Astfel, din dispozițiile H.G. nr. 808/1998 rezultă că pârâta este o „societate comercială cu capital integral de stat”.

Pârâta C. Națională a Cuprului, Aurului și Fierului „Minvest” S.A. D. și-a întemeiat refuzul comunicării informațiilor solicitate pe dispozițiile art. 12 alin. 1 lit. b din Legea nr. 544/2001.

Tribunalul a reținut că informațiile solicitate de reclamantă îndeplinesc condițiile impuse de textul citat, pentru a fi exceptate de la accesul liber al cetățenilor, respectiv:

a) Condiția ca informațiile să privească interesele economice și politice ale României

Din datele dosarului rezultă că atât contractul încheiat între G. R. Limited și Regia Autonomă a Cuprului D. la data de 04.09.1996, cât și actul adițional nr. 1 încheiat în data de 17.10.1996 și, respectiv, actul adițional nr. 2 încheiat la data de 01.04.1997, conțin date și informații referitoare la rezerva națională de metale și minereuri rare.

Resursele minerale de subsol aparțin domeniului public, conform art. 136 alin. 3 din Constituția României, iar exploatarea lor este permisă doar în concordanță cu interesul național (art. 135 alin. 2 lit. d din Constituția României). Prin urmare, informațiile privitoare la astfel de resurse se înscriu în categoria informațiilor privitoare la interesele economice ale României, fiind îndeplinită prima condiție impusă de art. 12 alin. 1 lit. b din Legea nr. 544/2001.

b) Condiția ca informațiile să facă parte din categoria informațiilor clasificate, potrivit legii

În privința caracterului clasificat al informațiilor cuprinse în documentele solicitate, tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 17 lit. i și k din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate.

Având în vedere că în contractul și actele adiționale solicitate a fi comunicate sunt cuprinse referiri la întinderea, localizarea, capacitatea de extracție a rezervei de aur din zona R. Montană, documentele se încadrează în textele legale citate anterior.

Mai mult, clasificarea informațiilor cuprinse în contract ca fiind secrete de stat este realizată și de Ordinul nr. 74/2007 al Președintelui Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, care modifică Ordinul ANRM nr. 202/2003 privind aprobarea listei cu informațiile ce constituie secrete de serviciu în cadrul ANRM.

De altfel, pct. 5 al Anexei Ordinului ANRM nr. 74/2007 identifică drept informații clasificate cu rangul de secret de serviciu informațiile, datele și documentațiile privind cantitățile și conținuturile de metale prețioase (aur, argint, platină) în rezervele de minereuri auro-argentifere și neferoase cu conținut de metale prețioase (aur, argint, platină), extrase într-un trimestru și/sau perioade mai mari, cu excepția celor de la nivel național".

În sentința civilă nr. 678/01.02.2012 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal și, respectiv, în decizia civilă nr. 4168/17.10.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, s-a reținut cu putere de lucru judecat că, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Legea minelor nr. 85/2003, toate datele și informațiile cu privire la resursele minerale românești aparțin statului român, evidența și gestiunea lor fiind făcute la nivel național de către autoritatea competentă, potrivit legii - Agenția Națională pentru Resurse Minerale.

Din analiza acestor dispoziții legale, s-a constatat că datele și informațiile privind resursele minerale ale României nu se încadrează în categoria datelor și informațiilor a căror clasificare este interzisă, potrivit dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 182/2002, întrucât, pe de o parte, nu sunt destinate să asigure informarea cetățenilor asupra unor probleme de interes public sau privat, iar pe de altă parte, clasificarea lor a avut ca scop respectarea obligației de confidențialitate impusă de Legea nr. 85/2003, și nu favorizarea sau acoperirea eludării legii sau obstrucționarea justiției.

În raport cu dispozițiile art. 135 și art. 136 din Constituție, Curtea de Apel București a mai reținut că informațiile referitoare la resursele minerale ale României fac parte din categoria informațiilor privind interesele economice ale României care, în conformitate cu dispozițiile art. 17 și art. 31 din Legea nr. 182/2002, reprezintă informații clasificate.

Conformitatea Ordinului ANRM nr._ a fost judicios stabilită în raport cu dispozițiile art. 5 din Legea minelor nr. 85/2003 și art. 2-15 din H.G. nr. 1208/2003, care prevăd că toate datele și informațiile cu privire la resursele minerale românești, indiferent de modalitatea de stocare, sunt supuse unui regim de confidențialitate.

Față de regimul juridic instituit prin lege pentru informațiile și datele referitoare la resursele minerale românești, Agenția Națională pentru Resurse Minerale, în calitate de autoritate emitentă, a întocmit ordinul contestat în executarea actelor normative cu forță juridică superioară și pentru respectarea obligației sale de confidențialitate asupra datelor și informațiilor transmise de titularii licențelor și/sau permiselor, pe toată durata activității miniere.

Astfel, s-a reținut că, Ordinul nr. 74/2007 a fost emis în aplicarea dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 182/2002, care prevăd obligația conducătorilor autorităților și instituțiilor publice de a stabili informațiile care constituie secret de serviciu și regulile de protecție a acestora, de a coordona și controla normele referitoare la păstrarea secretului de serviciu.

Caracterul de informație clasificată a fost stabilit prin ordinul contestat în conformitate cu standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate din România, avându-se în vedere că sunt secrete de stat studiile, prospecțiunile geologice și determinările gravimetrice cu densitate mai mare de un punct pe kilometru pătrat prin care se evaluează rezervele naționale de metale și minereuri rare, prețioase, disperse și radioactive, precum și datele și informațiile referitoare la rezervele materiale, care sunt în competența Administrației Naționale a Rezervelor de Stat, potrivit prevederilor art. 17 lit. i din Legea nr. 182/2002.

De asemenea, conformitatea ordinului contestat a fost stabilită și în raport cu dispozițiile art. 33 din Legea nr. 182/2002, care instituie o restrângere a atribuției de clasificare numai cu privire la acele informații care, prin natura sau conținutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetățenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, ori clasificarea făcută pentru favorizarea, acoperirea eludării legii sau obstrucționarea justiției.

Dreptul de acces la informațiile de interes public este un drept al cărui exercițiu comportă restrângeri, așa cum rezultă din cuprinsul Legii nr. 544/2001, care la art. 12 alin. 1 prevede expres exceptarea de la liberul acces a anumitor categorii de informații. Din acest motiv, s-a reținut întemeiat că, prin clasificarea unor informații în acte administrative emise în aplicarea legii nu se aduce atingere dreptului de liber acces la informație, dat fiind că exceptarea unor informații de la liberul acces este posibilă, în condițiile legii.

c) Condiție specială: existența acordului Agenției Naționale pentru Resurse Minerale

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Legea minelor nr. 85/2003, toate datele și informațiile cu privire la resursele minerale românești aparțin statului român, evidența și gestiunea lor fiind făcute la nivel național de către autoritatea competentă, potrivit legii - Agenția Națională pentru Resurse Minerale. A.. 3 și 4 ale aceluiași articol prevăd că transmiterea către alte părți a datelor și informațiilor privind resursele minerale din România se face numai cu acordul autorității competente, acesteia revenindu-i obligația de a păstra confidențialitatea datelor și informațiilor transmise de titularii licențelor și/sau permiselor, de care iau cunoștință în executarea obligațiilor de serviciu, pe toată durata activităților miniere.

În conformitate cu art. 11 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii minelor nr. 85/2003, accesul la date și informații se realizează în baza solicitării scrise, aprobată de A.N.R.M., cu respectarea condițiilor impuse de legislația privind informațiile clasificate, în termen de 10 zile de la depunerea acesteia, a acordului de confidențialitate și în condițiile achitării de către solicitant a tarifelor de consultare și achiziționare a datelor și informațiilor, stabilite de către A.N.R.M.

Or, reclamanta nu a adresat în prealabil nicio cerere în acest sens autorității competente, astfel că și din acest punct de vedere refuzul de comunicare a informațiilor solicitate este justificat.

În ceea ce privește invocarea de către reclamantă a unor norme europene, tribunalul a reținut că prevederile Convenției privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificată de România prin Legea nr. 86/2000, permit ca o solicitare de informație de mediu să fie refuzată, conform art. 4 punct 4 din Convenție, dacă dezvăluirea acesteia ar afecta în mod negativ: a) confidențialitatea procedurilor autorităților publice, în cazul în care o astfel de confidențialitate este prevăzută de legislația națională; […] d) confidențialitatea informațiilor comerciale și industriale, în cazul în care aceasta este prevăzută de lege pentru a proteja un interes economic legitim. În acest context informația privind emisiile care sunt semnificative pentru protecția mediului va fi făcută publică.

Motivele de refuz menționate anterior trebuie interpretate în mod restrictiv, luându-se în considerare satisfacerea interesului publicului prin divulgarea informațiilor și posibilitatea ca informația solicitată să fie legată de emisiile în mediu. În speță, tribunalul a constatat că reclamanta a primit documente parțiale privind conținutul contractului și al actelor adiționale, astfel cum rezultă din însăși cererea formulată în data de 07.06.2010. Deși reclamanta susține că acestea reprezintă un simplu proiect al contractului și că nu ar poseda nicio valoare informativă, tribunalul a reținut că o astfel de măsură de informare este suficientă, neputându-se pune la îndoială buna-credință a persoanelor care au soluționat cererea, care ar suporta rigorile legii în cazul în care s-ar constata de către autoritățile cu drept de acces la informațiile clasificate că ar fi fost falsificat conținutul contractului (în partea ce a putut face obiectul accesului publicului).

Nu în ultimul rând, tribunalul a reținut că scopul invocat de către reclamantă, de a evalua impactul unei exploatări miniere asupra mediului, poate fi atins prin procedura subsecventă încheierii unui contract-cadru (în anii 1996-1997), respectiv prin participarea la analiza situației recente, în cazul existenței unui proiect de exploatare minieră. Potrivit Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 76/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice și private, informarea publicului asupra proiectului este obligatorie.

Față de aceste considerente, tribunalul a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta G. R. Limited și a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței a declarat recurs, în termen legal, reclamanta F. P. O SOCIETATE DESCHISĂ ( anterior FUNDAȚIA SOROS ROMÂNIA) care a solicitat admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței civile și obligarea pârâtei la furnizarea informațiilor de interes public solicitate, precum si respingerea cererii de intervenție accesorie ca neîntemeiată pentru următoarele motive:

1. Hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii

Instanța de fond a făcut o analiză neadecvată a art. 12 lit. b din Legea 544/2001, limitându-se doar la a constata că într-adevăr legea permite exceptarea de la comunicare a anumitor informații clasificate, fără a corobora articolul cu celelalte dispoziții și garanții oferite de lege.

De asemenea, Ordinul 202/2003 nu clasifică în mod expres informațiile solicitate. Singurele probe administrate la dosar au fost declarațiile părților, instanța de fond nesolicitând accesul la documentele care fac obiectul cauzei pentru a analiza justețea clasificării lor. Astfel instanța de fond nu putea să ajungă la concluzia că documentele solicitate conțin cu certitudine doar informații referitoare la rezerva națională de metale și minereuri rare.

În ceea ce privește susținerea că documentele solicitate privesc interesele economice și politice ale României, trebuie reținut că această condiție nu este suficientă pentru ca informațiile să fie supuse clasificării. Trebuie respectat principiul proporționalității în ceea ce privește protecția informațiilor clasificate pe de o parte și asigurarea dreptului de a avea acces la informații de interes public. Instanța de fond trebuia să analizeze în concret, în ce măsură s-ar aduce un prejudiciu prin divulgarea informațiilor solicitate.

Faptul că resursele minerale aparțin domeniului public nu exclude faptul că acestea sunt de interes general ci, din contră, obligă instituțiile statului la buna lor gestionare și administrare, în concordanță cu interesul public și dispozițiile legale. In cursul judecății nu s-a dovedit că acordul solicitat cuprinde doar informații cu privire la rezerva națională de auro-argentifere sau doar informații secret de stat. Aceasta a fost doar declarația pârâtei care trebuia coroborată cu alte probe și nu trebuia să aibă caracter absolut. Dând crezare doar declarațiilor uneia dintre părți, fara administrarea de dovezi în acest sens, instanța a încălcat principiul egalității părților și a egalității armelor în proces. Mai mult, nu au fost arătate documentele prin care se clasifică expres informația secret de stat din interiorul contractului.

Privitor la art. 5 din Legea minelor, chiar dacă resursele aparțin statului, acesta nu poate dispune de ele decât în limitele legii. Acest articol trebuie corelat cu art. 135 din Constituția României al. 2, care consacră obligația de a asigura exploatarea resurselor naturale în concordanță cu interesul național, menținerea echilibrului ecologic, ocrotirea și refacerea mediului.

Instanța a reținut greșit faptul că informațiile solicitate nu sunt menite să informeze publicul. În susținerea acestei afirmații recurenta a invocat art. 15 din Legea minelor nr. 85/2003 care impune publicarea în Monitorul Oficial a perimetrelor de explorare, a concursului public de ofertă și a altor informații similare, care se referă la exploatarea resurselor. Mai mult, având în vedere activitatea care face obiectul documentelor solicitate, a faptului că pârâta utilizează bani publici, este de necontestat caracterul de interes public al informației.

În ceea ce privește necesitatea unui acord din partea ANRM în vederea accesării informațiilor clasificate, recurenta a menționat că a utilizat fară succes această procedură în trecut. Mai mult, nu i se poate opune neîndeplinirea acestei proceduri, nefiind o procedură prealabilă impusă de lege. De asemenea, accesul acordat de ANRM presupune respectarea confidențialității informațiilor pe care solicitantul accesului le-a luat la cunoștință, ori reclamanta, fiind organizație neguvernamentală cu misiunea de a proteja drepturile omului, nu dorește acces la aceste documente pentru a satisface o curiozitate proprie ci, dorește respectarea dreptului de a avea acces la informații care sunt de interes public.

2. Sentința pronunțată nu cuprinde susținerile recurentei.

Recurenta a invocat o . argumente în concluziile scrise depuse la dosar, la care instanța de fond nu a făcut referire în sentința dată. Astfel, instanța de fond nu a făcut referire la argumentele privind existența unor standarde de clasificare, legitimitatea și necesitatea clasificării într-o societate democratică sau a faptului că se clasifică informații și nu documente, conform legii.

3. Cererea de intervenție trebuia respinsă ca inadmisibilă.

Conform legii, intervenienta trebuia să justifice un interes și să pretindă un drept propriu. Intervenienta nu a demonstrat prin cererea de intervenție un astfel de interes și o justificare sau prejudiciul care i s-ar putea aduce dacă nu ar lua parte la judecarea cauzei. Or, este necesar ca intervenienta să demonstreze interesul pentru ca cererea să fie admisă în conformitate cu dispozițiile legii.

În drept s-au invocat prevederile art. 304, 304 ind. 1 și 261 din Vechiul Cod de Procedură Civilă, art. 31 si 52 din Constituția României, art. 7, 13 și 22 din Legea 544/2001, și art. L 2 și 13 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Intimatele – pârâte AGENȚIA NAȚIONALĂ P. RESURSE MINERALE și C. NAȚIONALĂ A CUPRULUI, AURULUI ȘI FIERULUI” MINVEST” SA D. și cu intimata – intervenientă G. R. LIMITED, au formulat, fiecare, întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului.

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce urmează:

Prima critica a recurentei vizează faptul ca hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât, în opinia acesteia, instanța de fond ar fi făcut o analiză neadecvată a art. 12 lit. b din Legea 544/2001, limitându-se doar la a constata că într-adevăr legea permite exceptarea de la comunicare a anumitor informații clasificate, fără a corobora articolul cu celelalte dispoziții și garanții oferite de lege.

Contrar susținerilor recurentei, Curtea constată că prima instanță în mod corect și în acord cu întregul material probator administrat în cauză cât și a dispozițiilor legale incidente a apreciat că informațiile solicitate de reclamantă îndeplinesc condițiile impuse art. 12 alin. 1 lit. b din Legea nr. 544/2001, pentru a fi exceptate de la accesul liber al cetățenilor.

Astfel, informațiile privesc interesele economice și politice ale României, având în vedere că atât contractul încheiat între G. R. Limited și Regia Autonomă a Cuprului D. la data de 04.09.1996, cât și actul adițional nr. 1 încheiat în data de 17.10.1996 și, respectiv, actul adițional nr. 2 încheiat la data de 01.04.1997, conțin date și informații referitoare la resursele minerale de subsol care aparțin domeniului public, conform art. 136 alin. 3 din Constituția României.

De asemenea, informațiile fac parte din categoria informațiilor clasificate, potrivit legii, conform art. 17 lit. i și k din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate

Se mai reține faptul că, clasificarea informațiilor cuprinse în contract ca fiind secrete de stat este realizată și de Ordinul nr. 74/2007 al Președintelui Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, care modifică Ordinul ANRM nr. 202/2003 privind aprobarea listei cu informațiile ce constituie secrete de serviciu în cadrul ANRM.

Or, prin sentința civilă nr. 678/01.02.2012 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal și, respectiv, în decizia civilă nr. 4168/17.10.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, s-a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Legea minelor nr. 85/2003, toate datele și informațiile cu privire la resursele minerale românești aparțin statului român, evidența și gestiunea lor fiind făcute la nivel național de către autoritatea competentă, potrivit legii - Agenția Națională pentru Resurse Minerale. Curtea de Apel București a mai reținut că informațiile referitoare la resursele minerale ale României fac parte din categoria informațiilor privind interesele economice ale României care, în conformitate cu dispozițiile art. 17 și art. 31 din Legea nr. 182/2002, reprezintă informații clasificate. Conformitatea Ordinului ANRM nr. 74/2007 a fost stabilită în raport cu dispozițiile art. 5 din Legea minelor nr. 85/2003 și art. 2-15 din H.G. nr. 1208/2003, care prevăd că toate datele și informațiile cu privire la resursele minerale românești, indiferent de modalitatea de stocare, sunt supuse unui regim de confidențialitate.

În acest sens, Curtea va reține incidența puterii de lucru judecat a hotărârilor mai-sus menționate. Astfel, efectul pozitiv al puterii lucrului judecat se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Curtea constată că sunt nefondate criticile recurentei privind necesitatea unui acord din partea ANRM în vederea accesării informațiilor clasificate.

Contrar susținerilor recurentei, se constată că instanța de fond, corect a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 3 și 4 din Legea minelor nr. 85/2003, transmiterea către alte părți a datelor și informațiilor privind resursele minerale din România se face numai cu acordul autorității competente, acesteia revenindu-i obligația de a păstra confidențialitatea datelor și informațiilor transmise de titularii licențelor și/sau permiselor, de care iau cunoștință în executarea obligațiilor de serviciu, pe toată durata activităților miniere.

Or, așa cum a constatat și instanța de fond, și s-a recunoscut implicit și de recurentă prin cererea de recurs, aceasta nu a adresat în prealabil nicio cerere în acest sens autorității competente, astfel că și din acest punct de vedere refuzul de comunicare a informațiilor solicitate este justificat.

Critica recurentei potrivit căreia cererea de intervenție trebuia respinsă ca inadmisibilă, nu poate fi luată în considerare, cât timp aceasta nu a formulat recurs și împotriva încheierii de admitere în principiu a acestei cereri, conform art.52 alin.2 C. proc. civ.

Prin urmare, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

P. ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă F. P. O SOCIETATE DESCHISĂ ( anterior FUNDAȚIA SOROS ROMÂNIA) împotriva sentinței civile nr.1696 / 01.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/CA/3/2010, în contradictoriu cu intimatele – pârâte AGENȚIA NAȚIONALĂ P. RESURSE MINERALE și C. NAȚIONALĂ A CUPRULUI, AURULUI ȘI FIERULUI” MINVEST” SA D. și cu intimata – intervenientă G. R. LIMITED, ca nefondat.

Ia act că intimata intervenientă nu solicită cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06.06.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

P. S. V. R. M. F. I.

GREFIER

M. LUCREȚIA

Redactat/tehnoredactat – jud.I.F

JUD. FOND I. M. - Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal

Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001. Decizia nr. 4704/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI