Conflict de competenţă. Sentința nr. 811/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 811/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 36257/301/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Sentința civilă nr. 811
Ședința din Camera de Consiliu din data de 11.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
GREFIER: I. C. B.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București și Judecătoria Sectorului 3 în ceea ce privește cererea formulată de reclamantul M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL S. O. în contradictoriu cu pârâții V. S. și V. P..
Fără citarea părților, conform art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Analizând actele dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 13.01.2012 sub nr._, reclamantul M. București a solicitat obligarea pârâților V. S. și V. M. P. la plata sumei de 606 206 lei reprezentând prejudiciul suferit de către Municipalitate ca urmare a achitării în mod necuvenit către Hill International SUA a acestei sume, în baza contractului nr. 1067/29.04.2004, prin acceptarea la plată a unor situații de lucrări care cuprindeau luni de consultanță pe specialiști într-o altă structură decât cea din oferta financiară. S-a mai solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din data de 17.06.2013, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a Tribunalului București, iar prin sentința civilă nr. 3473/17.06.2013 a admis această excepție și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a reținut că reclamanta pretinde obligarea pârâților la plata unei sume reprezentând pretinse prejudicii materiale provocate ca urmare a acceptării la plată a unor facturi în derularea unui contract, invocând implicit drept temei juridic dispozițiile art. 998-999 din vechiul cod civil și detaliind în cuprinsul acțiunii condițiile răspunderii civile delictuale.
Mai reține instanța faptul că, potrivit datelor depuse la fila 33, pârâtul P. V. M. a avut calitatea de funcționar public până la data de_, prin urmare, această calitate s-a prelungit chiar și ulterior întocmirii raportului Curții de Conturi prin care s-a atras atenția asupra unor deficiențe în procedura de acceptare la plată a facturilor în derularea contractului încheiat cu Hill International SUA. Remarcă instanța faptul că în acea perioadă, deși avea această posibilitate, reclamanta nu a făcut aplicarea dispozițiilor speciale în materia angajării răspunderii materiale a funcționarilor publici, respectiv a dispozițiilor art. 84 din Legea 188/1999, aspect care ar fi atras competența materială a instanței de contencios administrativ în ipoteza contestării de către fostul funcționar, a deciziei de imputare.
Prin urmare, reclamanta, în mod deliberat a ales să nu urmeze calea de recuperare a prejudiciului prevăzută de legea specială.
În ceea ce privește pârâtul V. S., raporturile de serviciu ale acestuia s-au derulat în perioada 23.05._07, sfârșindu-se chiar anterior finalizării derulării contractului în cauză.
Față de acesta, tribunalul constată imposibilitatea aplicării procedurii reglementate de art. 84 și 85 din Legea 188/1999, ca urmare a faptului că la data emiterii raportului Curții de Conturi încetase raportul de serviciu al pârâtului cu autoritatea publică reclamantă, sens în care aceasta din urmă nu a fost în măsură a emite un ordin sau o dispoziție de imputare.
Mai reține instanța și faptul că reclamanta solicită obligarea în solidar a celor doi pârâți la acoperirea prejudiciului pretins, aspect ce determină imposibilitatea scindării din punct de vedere procesual situației juridice a celor doi pârâți.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 85 din Legea nr. 188/1999, repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile (alin. 1); împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ (alin. 2); dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei (alin. 3).
În materia răspunderii administrativ-patrimoniale este de esență emiterea actului administrativ de imputare în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a și b din Legea nr.188/1999 sau existența hotărârii judecătorești definitive și irevocabile, în situația prevăzută la lit. c a aceluiași articol. Or, în măsura în care în cauză nu a fost emis un astfel de act administrativ de imputare, care să fi făcut eventual obiectul unui contencios în anulare la inițiativa pârâților și nici nu s-au stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă daune plătite unor terțe persoane de către autoritatea publică, în calitate de comitent, nu s-ar putea reține competența materială a instanței specializate de contencios administrativ.
Ca atare, față de temeiul cererii de restituire a sumelor plătite nelegal (art. 998-999 din vechiul Cod civil), nu se poate reține existența unor raporturi de drept administrativ care să facă obiectul unei dezlegări date de instanța specializată, în condițiile Legii nr. 188/1999 raportat la Legea nr. 554/2004, și nu se poate reține competența materială a secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 nefiind aplicabile, în condițiile în care nu are importanță pentru stabilirea competenței materiale temeiul sau condițiile efectuării plății pretins nelegale, ci cel al restituirii acesteia autorității îndreptățite.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București la data de 26.07.2013 sub nr. de dosar_ .
La termenul de judecată din data de 10.01.2014, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a Judecătoriei Sectorului 3, iar prin sentința civilă nr. 251/10.01.2014 a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
In motivare ,judecatoria a retinut in esenta ca prezenta cauza are ca obiect raportul de serviciu al paratilor functionari publici ,iar in conformitate cu art.109 din Legea 188/1999 ,competenta de solutinare a acesteia revine instantei de contencios administrativ .
În consecință, Judecătoria Sectorului 3 a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Curții de Apel București pentru soluționarea conflictului, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 06.03.2014.
Soluționând conflictul negativ de competență, Curtea constată că instanța competentă să soluționeze cererea reclamantului M. București ,in cointradictoriu cu pârâții V. S. și V. M. P. ,este Tribunalul B.-Sectia contencios administrativ si fiscal.
Astfel ,obiectul cauzei deduse judecatii priveste obligarea paratilor la plata despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate de catre acestia in exercitarea functiilor publice ocupate in cadrul Primariei Municipiului B. .
Asa fiind ,Curtea constata ca prezentul litigiu deriva din functia publica ,reclamantul solicitand instantei atragerea raspunderii functionarilor publici pentru prejudiciul produs cu vinovatie patrimoniului autoritatii publice,context in care devin pe deplin aplicabile dispozitiile art.109 din Legea 188/1999,potrivit cu care: Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Imprejurarile evocate de tribunal in sensul ca in speta nu a fost emis un ordin de imputare ,in conformitate cu dispozitiile art.85 din Legea 188/1999, sau ca paratii nu se mai afla in raporturi de serviciu cu reclamantul la data promovarii actiunii, sunt irelevante din perspectiva stabilirii instantei competente,cat timp situatia premisa antrenarii raspunderii civile a paratilor o constituie existenta unor raporturi de serviciu intre parti.
De altfel ,textul de la art. 85 din Legea 188/1999 nici nu face distinctie între situatia în care raporturile de serviciu se află in curs de derulare si cea in care au incetat, fiind suficient ca decizia de imputare să se întemeieze pe existenta unor raporturi de serviciu anterioare intre parti si sa fie fundamentată de producerea unei pagube in patrimoniul autoritatii, in perioada in care functionarul a ocupat functia publica respectivă.
Prin urmare,in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile dreptului comun referitoare la competenta de solutionare a cererilor avand ca obiect despagubiri in temeiul raspunderii civile delictuale, ci cele speciale ale art.109 din Legea 188/1999 ,anterior citat.
Față de aceste considerente, în baza art. 22 alin. 5 din codul de procedură civilă cu referire la art. 109 din Legea 188/1999, Curtea stabilește că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București-Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL S. O., cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, Sector 6 în contradictoriu cu pârâții V. S. cu domiciliul ales la COSTANTINOF ȘI ASOCIAȚII, București, ., ., Sector 2 și V. P., cu domiciliul în București, . S. N., nr. 4, ., ., în favoarea Tribunalului București-Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în sedintă publică, azi 11.03.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
B. L. PATRAȘ I. C. B.
Red.PBL
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8178/2014.... | Ordonanţă preşedinţială. Încheierea nr. 28/2014. Curtea de... → |
|---|
