Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8322/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8322/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 1732/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 8322
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.11.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: H. P.
JUDECĂTOR: A. M. G.
JUDECĂTOR: O. S.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta-reclamantă N. L. IFN S.A. împotriva sentinței civile nr. 1393/18.03.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „contestație act administrativ fiscal-taxa de poluare.”
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la data de 10.10.2014, prin serviciul registratură, recurenta-reclamantă a depus la dosar cerere de repunere pe rol a cauzei, după care,
Curtea, verificând actele dosarului, constată că cererea de repunere pe rol a cauzei a fost legal timbrată.
Astfel, Curtea încuviințează cererea de repunere pe rol a cauzei, dispunând repunerea cauzei pe rol și, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, reține dosarul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - SCAF sub nr._, reclamanta . SA, prin mandatar . CONSTRUCT SRL, a solicitat în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI anularea adresei nr._/30.11.2011 emise de pârâtă și obligarea la restituirea sumei de 110 736 lei, reprezentând taxa pe poluare pentru nouă autoturisme, cu dobânzile legale aferente.
Prin sentința civilă nr. 1393/18.03.2013 tribunalul a admis excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantei și a anulat cererea de chemare în judecată.
Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarele:
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 03.09.2010, pârâta a emis nouă decizii de calcul a taxei pe poluare pentru autovehiculele achiziționate de reclamantă, în sumă totală de 110 736 lei, pe care reclamanta le-a achitat prin ordine de plată din 07.09.2011.
Ulterior, a adresat pârâtei o cerere de restituire a acestei sume, înregistrată sub nr._/21.09.2011, dar cererea a fost respinsă.
Pe fondul cererii, apreciază în esență reclamanta că normele interne ce reglementează această taxă sunt contrare art.90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene și jurisprudenței Curții Europene de Justiție.
În drept, reclamanta a invocat art. 110 din TFUE, Legea nr. 554/2004, art.117 Cod prin reprezentant. Fiscală, art. 11, 20 și 148 din Constituție.
Pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a depus întâmpinare la data de 18.01.2013 (f.72-76), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât taxa pe poluare a cărei restituire se pretinde a fost legal percepută, în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 50/2008.
Totodată, potrivit art.148 alin.(2) din Constituție, este instituit principiul supremației tratatelor constitutive al Uniunii Europene, cu respectarea prevederilor tratatului de aderare, iar art. 90 alin.(1) din TCE se referă la interzicerea taxelor vamale la import și la export și la alte taxe cu efect echivalent, or taxa pe poluare nu intră în această categorie, deoarece regimul fiscal se aplică tuturor persoanelor ce înmatriculează autovehicule în România.
S-a mai invocat și faptul că prin modificările aduse Codului Fiscal prin Legea nr.343/2006 s-a respectat principiul neretroactivității legii, iar opinia Comisiei Europene a fost că autoritățile române au luat măsurile necesare pentru a asigura respectarea legislației comunitare, iar la acest moment, legislația română privind taxa de înmatriculare este conformă art. 110 din TFUE.
De asemenea, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție împotriva ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU (f.82-83).
La termenul de judecată din data de 18.01.2013, . CONSTRUCT SRL, mandatara reclamantei, a depus la dosarul cauzei, prin apărător, o notificare prin care a adus la cunoștința Tribunalului faptul că a intervenit între aceasta, în calitate de cedent și ., în calitate de cesionar, contractul de cesiune în favoarea . a creanțelor cedentului împotriva debitorului cedat ANAF-DGAMC, în sumă de 137 312, 64 lei, derivând din plata taxei pe poluare, fiecare în valoare de 12 304 lei, inclusiv dobânzile și toate accesoriile aferente (f.85-86).
La același termen de judecată, Tribunalul din oficiu a pus în discuție exceptia lipsei calității . Construct SRL de reprezentant al reclamantei, acordând în acest sens un nou termen de judecată la 15.03.2013, când . Construct SRL a depus note scrise și practică judiciară (f.90-92, 96-102), iar Tribunalul a reținut cauza potrivit art.137 alin.(1) Cod prin reprezentant. Civilă, cu prioritate asupra acestei excepții, pe care o va admite pentru urmatoarele considerente:
Petitul acțiunii pendinte a fost formulat de . Construct SRL, în calitate de mandatar al . SA, cererea de chemare în judecată nefiind semnată de reprezentanții societății reclamante, ci purtând semnătura și ștampila societății de avocatură mandatate nu de către reclamantă, ci de către mandatarul acesteia, respectiv societatea împuternicită . Construct SRL (f.3, 11).
În scopul legitimării calității de reprezentant al reclamantei, mandatara . Construct SRL a depus la dosarul cauzei, prin apărător, procura emisă de reclamanta . SA și autentificată sub nr. 1652/15.09.2011 de BNP Euronot (în copie conform cu originalul f.14-17), considerând că astfel este complinită cerința prevăzută de art. 68 alin. (1) Cod prin reprezentant. Civ., potrivit căruia procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată.
Din interpretarea coerentă a doctrinei, legislației și jurisprudenței în materia societăților comerciale și a mandatului judiciar în procesul civil, s-a reținut că societățile comerciale nu pot îndeplini activități de reprezentare în judecată și nici de promovare a unor acțiuni judiciare în numele altor subiecte de drept, având în vedere că aceste activități nu au caracter de comercialitate, în sensul scopului obținerii de profit, întrucât constituie obiectul unei profesii liberale, iar posibilitatea desfășurării unor activități necomerciale de un comerciant contravine scopului societății comerciale.
Această condiționare își are izvorul în reglementarea art. 206 alin. (1) Noul Cod Civil, conform căruia „Persoana juridică poate avea orice drepturi și obligații civile, afară de acelea care, prin 1atural or sau potrivit legii, nu pot aparține decât persoanei fizice.” (subl. N.)
Or, în dreptul național pozitiv, asigurarea reprezentării judiciare a persoanelor juridice – sub aspectul capacității de reprezentare – revine doar avocaților, în condițiile Legii nr.51/1995, sau consilierilor juridici, în condițiile Legii nr.514/2003.
La rândul său, nefiind o profesiune liberală, asemenea celei de avocat, profesia de consilier juridic nu poate fi exercitată decât în limitele cadrului legal al raportului de serviciu sau al raportului juridic de muncă, potrivit art. 2 din Legea nr.514/2003, iar activitățile de asistență, de consultanță, de reprezentare juridică și de redactare de documente juridice nu sunt susceptibile de a fi considerate a avea caracter comercial din perspectiva celor două legi.
Chiar dacă Noul cod civil a înlăturat în parte principiul capacității speciale de folosință a persoanei juridice cu scop lucrativ, subzistă în viziunea legiuitorului limitarea impusă de restrângerile drepturilor și obligațiilor ce pot fi exercitate și respectiv asumate exclusiv de persoanele fizice în voința legii sau potrivit naturii acestora.
Totodată, prestarea unor servicii – conținute prin însăși natura acestora în sfera activitatilor juridice – constituie infracțiune în situația în care prestatorul este o altă persoană decât cele autorizate expres la desfășurarea acestor activități, respectiv consilierii juridici în conditiile Legii nr. 514/2003 sau avocații, potrivit art. 113 din Legea nr.51/1995: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviințate prin hotărâri judecătorești să desfășoare activități de consultanță, reprezentare sau asistență juridică, în orice domenii, își încetează de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activități constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale.
(2) De asemenea, la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicțional prin care au fost recunoscute ori încuviințate activități de consultanță, reprezentare și asistență juridică contrare dispozițiilor prezentei legi.
(3) Prevederile alin. (1) și (2) nu se aplică profesiei de consilier juridic, care va fi exercitată potrivit dispozițiilor Legii nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, cu completările ulterioare.”
De altfel, în prezent, față de vechea reglementare a regimului juridic al excepției procesuale reglementate în art. 161 Cod. Prin reprezentant. Civ. 1865 – care nu reglementa în mod diferit puterea de reprezentare (calitatea de reprezentant) și dovada de reprezentare, dispozițiile art. 84 Noul Cod prin reprezentant. Civ. Statuează în mod neechivoc obligația reprezentării convenționale a persoanelor juridice „numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii”.
Prin urmare, în raport cu caracterul absolut al excepției invocate, Tribunalul a admis-o și a dispus anularea cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentința a declarat recurs reclamanta N. L. IFN S.A., solicitând admiterea recursului si, in consecința, modificarea in tot a sentinței recurate in sensul respingerii excepției lipsei calității de reprezentant al reclamantei si admiterii cererii de chemare in judecata.
În motivarea cererii de recurs a învederat următoarele:
1. Instanța de fond a aplicat greșit legea, respectiv art, 67- 72 cod proc civ (motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc. Civ.)
Legea consacra posibilitatea reprezentării pe cale convenționala atat a persoanelor fizice cat si a persoanelor juridice. Iar reprezentarea juridica convenționala poate lua naștere in temeiul unei convenții de mandat intre partea litiganta si un tert care accepta sa o reprezinte in proces.
. s-a susținut in mod corect in doctrina de drept procesuala „desi legea nu impune alte condiții speciale pentr ca o persoana sa aiba calitatea de reprezentant totuși atunci cand acesta nu este avocat el nu va putea pune concluzii decât printr-un profesionist al dreptului, repectiv printr-un avocat". Or, asa s-a intamplat si in cauza dedusa judecații.
Reclamanta, N. L. IFN SA a acționat in judecata prin intermediul mandatarului sau . SRL care, la rândul sau, a fost reprezentata in instanța de un avocat. Atat dovada mandatului dat societății UNI FENSTER CONSTRUCT cat si dovada calității de reprezentant a avocatului angajat sa reprezinte societatea se afla la dosar. Instanța de find recunoscând existenta acestora insa a refuzat sa le acorde valoarea prevăzuta de lege.
Literatura noastră de specialitate face distincție intre reprezentarea in exercitarea acțiunii si reprezentarea in judecata. Astfel, in mod obișnuit, reprezentarea pârtilor in procesul civil este posibila. Cel care poate sta in judecata poate sa isi dea mandatul altuia sa il inlocuiasca si sa-i apere interesele, săvârșind actele de procedura necesare. Pentru un astfel de mandat nu se poate face distincția intre persoane fizice si persoane juridice.
In doctrina s-a susținut ca „dreptul de sta in justiție prin mandatar este general, dar nu poate fi absolutizat pentru ca sunt si situații in care reprezentarea nu este ingaduita. De pilda in condițiile art. 218 Cod proc. civ. in mod obișnuit reprezrmtarea nu este posibila pentru darea răspunsurilor la interogatoriu, in procesele de divorț [...]".
Prin urmare, legea nu limitează dreptul de reprezentare decât prin raportare la actele ce pot fi săvârșite in baza mandatului, dar in niciun caz nu ar putea rezulta o limita a mandatului din calitatea mandatarului ce indeplineste condițiile cerute de lege privind capacitatea.
Potrivit dispozițiilor art. 67-72 Cod proc. civ. privitoare la reprezentarea pârtilor in judecata, părțile pot sa isi exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.
Cum dispozițiile din Codul de procedura civila nu disting dupa cum persoana care intelege sa isi exercite drepturile procedurale prin reprezentant este o persoana fizica sa juridica, aplicând principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, nu poate fi primita interpretarea instanței de fond care limitează dreptul persoanei juridice de a mandata o alta persoaba juridica sa o reprezinte in instanța.
Prin urmare, orice persoana fizica sau juridica, poate fi reprezentata in vederea exercitării drepturilor sale procedurale atat de o persoana fizica cat si de o persoana juridica. Cat privește calitatea de persoana juridica a reprezentantului - neavocat-facem trimitere la dispozițiile art. 68 alin. (4) Cod proc. civ. potrivit cărora „daca mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat". Or, introducerea cererii de chemare in judecata de către mandatarul societate comerciala nu poate echivala cu punerea de concluzii de către acest mandatar, in acest scop fiind angajata de către societatea mandatara o societate de avocatura.
Instanța de recurs urmează a constata ca in instanța, mandatarul societate comerciala a fost reprezentat de un avocat, prin acesta fiind susținute concluziile. Prin urmare, reprezentarea societății reclamante s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 67-72 Cod proc. civ.
2. Instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, aplicând retroactiv dispozițiile art. 84 din noul cod de procedura civila (motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 4 Cod proc. civ.).
Instanța de fond a anulat cererea de chemare in judecata pe considerentul ca cererea de chemare in judecata a fost introdusa prin mandatar (cu procura speciala), iar societățile comerciale nu pot îndeplini activități de reprezentare in judecata si nici de promovare a unor acțiuni judiciare in numele altor subiecte de drept.
In susținerea acestor aprecieri, instanța de fond a invocat dispozițiile art. 84 noul cod proc civ având în vedere ca acțiunea a fost introdusa din ianuarie 2012, aceasta acțiune urma a fi guvernata de dispozițiile codului de procedura intrat in vigoare 1865, iar nu de dispozițiile noului cod de procedura. întrucât potrivit legii de punere în aplicare precum si a art. 24 NCPC "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .".
Astfel ca instanța de fond și-a motivat hotărârea pe baza unor dispoziții legale ce nu erau aplicabile in cauza dedusa judecații iar, aplicându-le retroactiv, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Având în vedere toate aceste argumente, solicită instanței de recurs admiterea recursului împotriva sentinței civile nr. 1393/18.03.2013 pronunțate de Tribunalul București, secția a IX-a C. Administrativ si Fiscal si, in consecința, respingere excepției lipsei calității de reprezentant si admiterea cererii de chemare in judecata.
Intimata-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond c fiind temeinică și legală.
Intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate și ținând cont de incidența în cauză a prevederilor art 304 1 din C. curtea reține că recursul este fondat,urmând a fi respins ca atare cu consecința casării sentinței civile recurate și a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Potrivit art 67 din C.:
Părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.
Mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume.
Dacă cel care a dat procură generală nu are domiciliu și nici reședință în țară, sau dacă procura este dată unui prepus, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat.
Potrivit art 68 din C.:
Procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților*).
Dreptul de reprezentare mai poate fi dat și prin declarație verbală, făcută în instanță și trecută în încheierea de ședință.
Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecății, chiar dacă nu cuprinde nici o arătare în această privință; el poate fi însă restrâns numai la anumite acte sau pentru anumită instanță.
Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepția consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea.
Asistarea de către avocat nu este cerută doctorilor sau licențiaților în drept când ei sunt mandatari în pricinile soțului sau rudelor până la al patrulea grad inclusiv.
De asemenea asistarea de către avocat nu este cerută la judecătorii când partea este reprezentată prin soț sau rudă până la al patrulea grad inclusiv.
Raportând prevederile legale menționate anterior la situația de fapt din prezenta cauză curtea reține că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a . Construct SRL, în calitate de mandatar pentru reclamanta . SA și a dispus anularea cererii de chemare în judecată pentru acest motiv pentru acest motiv.
Astfel, prin procura autentificată sub numărul 1652/15.09.2011 la BNP EURONOT reclamanta . SA ,în calitate de mandante, a împuternicit-o pe . Construct SRL,în calitate de mandatar, în vederea efectuării demersurilor necesare, conform legii, pentru recuperarea taxei de poluare pentru mai multe autoturisme, printre care și autoturismul care face obiectul prezentei cauze.
Pentru aducerea la îndeplinire a prezentului mandat, reclamanta . SA ,în calitate de mandante, a împuternicit-o pe . Construct SRL,în calitate de mandatar să formuleze cererile necesare la organul fiscal competent și la instanțele judecătorești competente.
Potrivit art 68 alin 1 din C. procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților.
Deși nu respectă în mod formal cerințele art 68 alin 1 din C. ,curtea reține că procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată este valabilă și atunci când aceasta este făcută printr-un înscris autentic în baza principiului de interpretare a fortiori.
Pentru aducerea la îndeplinire a conținutului procurii autentificate sub numărul 1652/15.09.2011 la BNP EURONOT ,mandatara . Construct SRL a încheiat, în numele și pe seama mandantei . SA, un contract de asistență juridică cu SCA P. și Asociații pentru redactarea, semnarea, depunerea cererii de chemare în judecată privind recuperarea taxei auto, asistență și reprezentare judiciară, astfel cum rezultă din conținutul împuternicirii avocațiale ._/21.01.2012 aflată la fila 2 din dosarul cauzei.
Din conținutul cererii de chemare în judecată curtea reține că aceasta a fost formulată în numele și pe seama reclamantei, . SA, de către mandantele . Construct SRL ,prin SCA P. și Asociații ,cererea de chemare în judecată astfel formulată fiind semnată de către doamna avocat O. F..
Dacă în prezenta cauză se reține incidența prevederilor art 67 alin 2 din C., sancțiunea care intervine constă în faptul că mandatarul, respectiv . Construct SRL, nu o poate reprezenta în fața instanței de judecată pe reclamanta . SA, iar în nu anularea cererii de chemare în judecată pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.
Procedând în acest fel, instanța de judecată a lipsit de orice efect juridic conținutul procurii autentificate sub numărul 1652/15.09.2011 la BNP EURONOT încheiată între . SA ,în calitate de mandante, și
mandatara . Construct SRL, deși în baza prevederilor art 67 alin 2 și 68 alin 4 din C. instanța era abilitată doar să cenzureze posibilitatea reprezentării în fața instanței de judecată a reclamantei de către mandatara acesteia.
În baza prevederilor art 67 alin 2 și 68 alin 4 din C. instanța de fond nu era abilitată să ignore efectele juridice ale procurii autentificate sub numărul 1652/15.09.2011 la BNP EURONOT în baza căreia mandatara . Construct SRL a încheiat, în numele și pe seama mandantei . SA, un contract de asistență juridică cu SCA P. și Asociații pentru redactarea, semnarea, depunerea cererii de chemare în judecată privind recuperarea taxei auto, asistență și reprezentare judiciară, astfel cum rezultă din conținutul împuternicirii avocațiale ._/21.01.2012 aflată la fila 2 din dosarul cauzei.
Curtea reține că procura autentificată sub numărul 1652/15.09.2011 la BNP EURONOT încheiată între . SA ,în calitate de mandante, și mandatara . Construct SRL reprezintă un contract de mandat care își produce efectele juridice în vederea cărora a fost încheiat până la anularea acestuia de către instanța de judecată competentă pentru încălcarea de către părțile contractante la încheierea acestuia a prevederilor art 206 alin 1 din C..
În baza prevederilor art 67 și 68 instanța de fond nu era abilitată să aprecieze asupra legalității procurii autentificate sub numărul 1652/15.09.2011 la BNP EURONOT încheiată între . SA ,în calitate de mandante, și mandatara . Construct SRL sub aspectul respectării de către părțile contractante a prevederilor art 206 din Codul civil, instanța de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere.
Practic instanța de fond a realizat o motivare a unei acțiuni având ca obiect anularea procurii autentificate sub numărul 1652/15.09.2011 la BNP EURONOT încheiată între . SA ,în calitate de mandante, și mandatara . Construct SRL sub aspectul respectării de către părțile contractante a prevederilor art 206 din Codul civil, în condițiile în care obiectul cererii de chemare în judecată nu era acesta.
Deși nu era abilitată să aprecieze asupra legalității procurii autentificate sub numărul 1652/15.09.2011 la BNP EURONOT încheiată între . SA ,în calitate de mandante, și mandatara . Construct SRL sub aspectul respectării de către părțile contractante a prevederilor art 206 din Codul civil ,instanța de fond avea posibilitatea juridică de face aplicarea prevederilor art 67 și 68 din C. și să nu recunoască reclamantei posibilitatea de a fi reprezentată în fața instanței de către mandatară, iar nu să ignore în totalitate efectele procurii menționată anterior.
Or, tocmai în temeiul procurii autentificate sub numărul 1652/15.09.2011 la BNP EURONOT, mandatara a încheiat, în numele și pe seama reclamantei, cu SCA P. și Asociații un contract de asistență juridică pentru redactarea, semnarea, depunerea cererii de chemare în judecată privind recuperarea taxei auto, asistență și reprezentare judiciară ,iar efectele contractului de asistență juridică menționat anterior se răsfrâng în totalitate asupra reclamantei din prezenta cauză.
Referirile făcute de către instanța de fond la prevederile art 84 din NCPS sunt lipsite de relevanță juridică având în vedere faptul că prezentul litigiu, în raport de data introducerii cererii de chemare în judecată, este guvernat de prevederile vechiului Cod de procedură civilă.
În aceste condiții instanța de fond în mod nelegal a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a . Construct SRL pentru reclamanta . SA.
Curtea învederează că la dosarul cauzei nu se regăsește contractul de cesiune de creanță încheiat între reclamanta . SA, în calitate de cedent, prin mandatar . Construct SRL și cesionara ., susținerile în acest sens fiind pur declarative în condițiile în care la dosarul cauzei nu s-a depus contractul de cesiune menționat anterior.
În rejudecare instanța va verifica dacă a intervenit o transmisiune convențională a calității procesuale active în condițiile menționate anterior.
Pentru aceste motive având în vedere prevederile art 312 alin 5 din C. curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă N. L. IFN S.A. împotriva sentinței civile nr. 1393/18.03.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
H. P. A.M. G. O. S. E. S. M.
Red. și dact. Jud. O.S./gref. E.S.M./2ex.
Jud. fond: L. M. B.
Tribunalul București, Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4490/2014.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8178/2014.... → |
|---|
