Obligaţia de a face. Decizia nr. 4596/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4596/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 1660/98/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4596
Ședința publică de la 2.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – F. L. E.
JUDECĂTOR - P. H.
JUDECĂTOR - F. G. A.
GREFIER - S. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr. 2253/28.08.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. S. C. și intimata-pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, iar recurentul-pârât-chemat în garanție MEN și-a îndeplinit obligația de a timbra recursul, depunând la dosar dovada achitări taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, iar intimata-pârâtă USH a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare, solicitând judecare cauzei în lipsă, după care,
Curtea constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă și, nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 28.06.2013 reclamanta P. S. C. a chemat în judecată pârâții U. „S. Haret” București și M. Educației Naționale, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtei U. „S. Haret” la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la aceasta corespunzător studiilor absolvite, iar pârâtul M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă.
In motivarea acțiunii, reclamanta arată că a absolvit Ciclul I-studii universitare de licență ( sistem Bolognia)- la Facultatea de Psihologie din București, specializarea Psihologie, din cadrul Universității „ S. Haret”- promoția 2009, iar în sesiunea iulie 2009 a susținut și promovat examenul de licență. Acest aspect a fost recunoscut de către pârâta U. „ S. Haret” prin eliberarea către reclamantă a Adeverinței nr. 6874/23.07.2009, respectiv 654/25.01.2011, acte în ființă, care se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actului administrativ.
U. „S. HARET” a fost înființată prin Legea nr. 443/2002 ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ. Împrejurarea că pârâta a solicitat numărul necesar de tipizate, cererea nefiind avizată decât pentru o parte din necesar, nu poate constitui un motiv de exonerare de răspundere a pârâtei și nici o justificare a conduitei sale, cât timp obligația de remitere a diplomelor de licență și a foilor matricole către reclamantă este una de rezultat, conform art. 20 din OMEC nr. 2284/2007.
Reclamanta a mai precizat că este încadrată în muncă, situație în care prezentarea/neprezentarea diplomei de licență este de natură să atragă consecințe patrimoniale în ceea ce privește drepturile salariale, aspect de notorietate, refuzul eliberării actului solicitat producând deja efecte patrimoniale pe plan profesional.
Cât privește competența materială și teritorială, acesta aparține tribunalului - secția de contencios administrativ, sens în care s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, printre altele, deciziile nr. 3982/24.08.2011- dosarul nr._ și nr. 4322/23.09.2011- în dosarul nr._ .
Pe de altă parte, între primul capăt de cerere și obligarea pârâtului MEN de a aproba formularele tipizate există o interdependență, câtă vreme doar prin aprobarea formularelor de către MEN se asigură punerea în executare a obligației pârâtei, date fiind prevederile Ordinului nr. 2284/2007, conform cărora MECTS are competența exclusivă de a aproba tipărirea formularelor tipizate necesare.
In dovedire s-au depus înscrisuri.
In drept, reclamantul își întemeiază cererea pe dispozițiile OMECT nr.2284/2007, Legea învățământului nr. 84/1995, ambele în vigoare în anul 2009, art. 194-197 C.pr.civ., Legea nr. 554/2004.
In calitatea sa de pârât, U. S. Haret a solicitat, prin întâmpinare, să se constate că și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamantă, în sensul emiterii adeverinței de studiu și a făcut demersurile legale către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților anului 2009.
Totodată, pârâta a chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE ( în continuare MECTS ) pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de Licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă, sub sancțiunea prevederilor art. 24 alin.2 din Legea nr. 554/2004, începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
In drept, pârâta a invocat disp. art. 72-74 N.Cod pr. Civ., art. 18 din Legea nr. 554/2004 rap. la art. 28 alin. 1 din același act normativ.
Pârâtul și chematul în garanție MECTS a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii reclamantului, precum și cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiate, deoarece și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S.Haret, numai pentru specializările care au funcționat legal, aprobate prin hotărâri de guvern. În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, se învederează faptul că între M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și U. „ S. Haret” București, instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri.
In drept, MECTS își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 C.pr.civ., Legea nr. 84/1995, Legea nr. 443/2002, Legea nr. 88/1993, HG nr. 1011/2001, HG nr. nr. 536/2011, OUG nr. 75/2005, Legea nr. 288/2004, HG nr. 1418/2006, OMECT 2284/2007, HG nr. 676/2007,m HG nr. 635/2008, HG nr. 1175/2006, HG nr. 749/2009.
Prin sentința civilă nr. 2253 din 28.08.2013 Tribunalul Ialomița a admis în parte acțiunea reclamantei și cererea de chemare în garanție, formulată de pârâtă.
Potrivit art. 38 din Regulamentul privind Regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin OMECT, nr. 2284/2007, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este maximum 12 luni.
Potrivit art. 2 din același act normativ, actele de studii din sistemul național de învățământ superior, care confirma studiile de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite și care conferă titularilor acestora drepturi și obligații ce decurg din Lg. 84/1995 republicată si din celelalte reglementări legale în vigoare, sunt diploma certificatul si atestatul. F. matricola sau suplimentul la diplomă sunt anexe la actele de studii.
Potrivit art. 5, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particulare, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, potrivit legii, pot gestiona, completa si elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 11, activitatea de completare a formularelor actelor de studii se efectuează în termen de maximum 12 luni de la finalizarea acestora.
În conformitate cu art. 20 din același act normativ, titularii au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după expirarea termenului aprobat de Senatul instituției, care poate fi cel mult 12 luni de la finalizarea studiilor.
In conformitate cu Capitolul VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de U. S. Haret și înregistrată sub nr. 1405/12.05.2009, universitatea respectivă, ca instituție organizatoare a examenelor de licență, s-a obligat sa elibereze diploma de licență, însoțită de suplimentul la diplomă, în cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licența, pana la eliberarea diplomei de licența, facultatea putând elibera, la cerere, adeverințe prin care să se certifice promovarea examenului de licență, precum si rezultatele la examenul de licență, si valabilitatea adeverinței pana la eliberarea diplomei.
Prin HG nr. 1175/2006, s-au prevăzut domeniile de studii universitare de licență și specializările din cadrul acestora și numărul de credite de studiu transferabile, începând cu anul universitar 2006-2007, pentru studenții admiși în anul I.
Pentru domeniul „Psihologie” s-au prevăzut, în domeniul de studiu universitar de licență „Psihologie”, specializările „Psihologie” și „Terapie Ocupațională”.
Potrivit Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 3404/07.03.2006 privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență, pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai in instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie.
Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, pot fi organizate numai de universitățile care organizează cursuri de zi in domeniile respective si dispun de departamente specializate.
Reclamanta a fost admis să susțină examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a promovat. Ca atare, pârâta Facultatea de Psihologie i-a recunoscut titlul de licențiat in Psihologie potrivit adeverinței nr. 6874/23.07.2009( fila 6 la dosar)
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, tribunalul retine ca reclamanta s-a înscris la o specializare și la o formă de învățământ pentru a căror organizare universitatea pârâtă avea autorizare sau acreditare provizorie.
De altfel, în speță, nu a fost contestat in mod expres faptul că reclamanta nu are dreptul să obțină diploma de licență și suplimentele la aceasta, pentru că a parcurs o formă de învățământ pentru care pârâta a trecut etapele obligatorii de acreditare / autorizare provizorie.
Ca atare, referirile chematului în garanție, în speță M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, la obligațiile instituțiilor de învățământ superior privind organizarea formelor de învățământ prevăzute de lege nu pot fi valorificate în sensul verificării modului în care pârâta U. S. Haret a organizat forma de învățământ „ID” parcursă de reclamantă.
Prin urmare, câtă vreme pârâta U. S. Haret însăși recunoaște că reclamanta a urmat cursurile pe care ea le-a organizat la forme de învățământ legal stabilite și a eliberat acesteia acte ce recunosc acest fapt și calitatea de licențiat în psihologie - acte ce premerg diplomei finale de studii, respectiv câtă vreme chematul in garantei M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, nu a invocat nelegalități în organizarea de către pârâtă a studiilor reclamantei, tribunalul având in vedere dispozițiile legale sus expuse, constată ca cererea reclamantei este întemeiată, sub aspectul obligării pârâtei de a emite diploma de licență și suplimentele la diplomă.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, tribunalul constată că aceasta este întemeiată.
Pârâta U. S. Haret a invocat faptul ca a solicitat chematului în garanție să emită aprobare către ROMDIDAC S.A. de a tipiza actele de studii necesare, inclusiv reclamantului
Adresele de la filele 16-19 dosar tribunal, vizează într-adevăr actele de studii necesare pentru anul 2009.
Pe de alta parte, se constată că, mai înainte de a-i fi comunicată cererea de chemare in garanție, M. Educației a comunicat către ROMDIDAC S.A. avizul de achiziționare de către pârâtă a formularelor tipizate pentru actele de studii necesare absolvenților anului 2009., adresa de la fila 20.
De asemenea, mai înainte de inițierea litigiului de față și deci de formularea cererii de chemare în garanție, M. Educației a dat aviz pentru ca pârâta să achiziționeze formulare tipizate pentru anul de studii 2009, însă nu îndestulător.
Atâta timp cât pentru tipărirea și difuzarea către pârâta U. „S. Haret” București a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnată de M.E.C.T.S. conform art. 7 din O.M.E.C.T. nr. 2284/2007 (în speță . necesară aprobarea scrisă a chematului în garanție (aspect ce rezultă și din conținutul adresei depusă la dosarul cauzei, fila 20, iar aprobarea cererilor de către chematul în garanție a fost dovedită doar parțial ( adresele la nivelul anilor 2009-2010, de la filele 15 verso și 20 la dosarul cauzei, prin care Direcția Generală Juridic și C. și Direcția Generală Învățământ superior din cadrul MECTS avizează achiziționarea de formulare tipizate) instanța apreciază că sub aspectul respectării acestei obligații, cererea de chemare în garanție este fondată.
De asemenea, cererea de chemare în garanție este întemeiată întrucât pentru tipărirea diplomelor de licență instituția de învățământ are nevoie de avizul M.E.C.T.S. iar din probele administrate a rezultat că cele două instituții s-au învinuit reciproc de netipărirea diplomelor, chematul în garanție susținând, în principal, că U. S.Haret nu a fost autorizată/ acreditată să organizeze forme de învățământ la distanță ( I.D.).
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis cererea formulată de reclamanta, și în consecință, a obligat pârâta U. „S. Haret” București să elibereze reclamantei diploma de licență și foaia matricolă obținută în urma susținerii examenului de licență sesiunea iulie 2009.
A obligat pârâtul și chematul în garanție M.E.C.T.S să aprobe tipărirea formularelor tipizate, constând în diplomă de licență și suplimente la diplomă pentru reclamantă, în termen de 30 zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
Referitor la solicitarea pârâtei U. „S. Haret” de a se face aplicarea în privința chematului în garanție și a dispozițiilor art. 24 alin.2 din Legea nr. 554/2004, instanța o apreciază ca fiind nefondată, urmând a o respinge, pentru considerentele sus menționate, respectarea obligației chematului în garanție pentru aprobarea tipăririi formularelor tipizate depinzând și de activitatea desfășurată de .>
Totodată, cererea privind aplicarea directă a disp. art. 24 alin.2 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi primită de tribunal deoarece aceste dispoziții devin aplicabile în cazul refuzului de executare, ceea ce nu s-a demonstrat în cauză de către pârâtă.
In baza art. 453 alin. 1 din N. Cod procedură civilă a obligat chematul în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la plata sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ( onorariu apărător ales)
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M. Educației Naționale, invocând greșita admitere a cererii de chemare în judecată, hotărârea pronunțată de aceasta fiind lipsită de temei legal prin raportare la prevederile art. 304 pete 9 din Codul de procedură civilă.
Formularele diplomelor nu se eliberează oricui și oricând. Instituția de învățământ superior care solicită un anumit număr de exemplare trebuie să facă dovada că a înmatriculat studenții la forme de învățământ acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu. Astfel, acest aviz este condiționat de desfășurarea în condițiile legii a procesului educațional.
Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de M. Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
U. S. Haret din București a solicitat ministerului eliberarea avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la Romdidac S.A. .- Compania de Material Didactic, pentru absolvenții din anii 2008, 2009 și 2010.
Deci M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret. Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa Ministerului Educației Naționale.
Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de Învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării. "
În consecință admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea Ministerului Educației Naționale de a "aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamanta", care nu a urmat o formă de învățământ acreditată /autorizată să funcționeze provizoriu excede cadrului legal. Pentru a fi vătămată vreun drept trebuie ca acel drept să existe mai întâi. Cu toate acestea, în lipsa unui drept, M. Educației Naționale este obligat prin sentința pe care o criticăm să aprobe tipărirea de formulare tipizate.
Se poate vorbi de un drept doar dacă o persoană a urmat cursurile organizate conform prevederilor legale ale unei instituții de învățământ superior și ulterior finalizării i s-a refuzat eliberarea diplomei de licență, nefiind cazul, legea fiind foarte clară. OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației, act normativ de forță juridică superioară Ordinului MECTS nr.5560/2011 la care se raportează instanța de fond statuează la art. 29 din OUG nr.2005: " (4) Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive:
a) autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii;
b) acreditarea, care acordă, alături de drepturile prevăzute la lit. a), și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de M. Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat. "
Astfel, instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizat să funcționeze provizoriu.
Ori, la momentul înscrierii la studii a reclamantei U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamantă, aspect ignorat de altfel de către instanta de fond.
O a doua critica adusa soluției instanței de fond se refera la depășirea atribuțiilor sale deoarece a conferit legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal și mai ales pentru că a dat o hotărâre cu încălcarea atribuțiilor judecătorești fiind astfel incidente prevederile art. 304 pct.(4) Cod procedură Civilă.
Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul 1 de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de Guvern care se actualizează anual.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. De asemenea potrivit prevederilor art.29 din O.U.G. nr.75/2005, rezultă că dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii, îl are numai o instituție care a parcurs pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizare de funcționare provizorie.
U. S. Haret din București a solicitat în dosarul nr.43291l/2009 anularea H.G. nr._ și HG nr.635/2008.
Prin Decizia nr._.10.2009 pronunțată în dosarul nr.43291l12009, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către U. "S. Haret" din București.
În considerentele acestei hotărâri judecătorești, instanța supremă a reținut următoarele: "Guvernul are competența atât de a reglementa durata cursurilor la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță, cât și de a exercita controlul asupra duratei stabilite de universități pentru cursurile de zi, în raport cu criteriile oferite de standardele europene de calitate și eficiență a învățământului și pe baza procedurilor de evaluare prestabilite prin acte normative speciale.
Prin urmare, o instituție care înscrie "studenți" și eliberează diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autori zării nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autori zării provizorii.
Astfel, prin dispoziția dată, instanța de fond obligă MEN la aprobarea tipăririi formularelor tipizate necesare pentru eliberarea diplomelor de licență ignorând în mod vădit cadrul legal în vigoare respectiv Legea nr._ privind organizarea studiilor universitare, Legea învățământului nr. 84/1995 republicată cu modificările și completările ulterioare si OUG. 75/2005.
În concluzie instanța de fond, încălcând principiul separației puterilor în stat, dispune peste atribuțiile trasate acesteia de către legiuitor și admite în mod netemeinic și nelegal acțiunea reclamantei care nu au urmat o formă de învățământ reglementată conform dispozițiilor legale.
Faptul că au fost emise niște adeverințe nu presupune că au fost urmate forme de învățământ cu respectarea dispozițiilor legale. Instanța de fond se raportează la adeverințele emise, deși acestea sunt înscrisuri cu valabilitate redusă și care nu pot înlocui legea.
Prin întâmpinare, ambele intimate, atât pârâta U. "S. Haret”, cât și reclamanta solicită respingerea recursului.
Analizând susținerile părților, probele administrate și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Intimata reclamantă, absolventă ai Facultății de Psihologie din cadrul USH, promoția 2009, s-a adresat intimatei U. S. Haret cu cererea de eliberare a diplomei de licență, răspunsul acesteia fiind în sensul că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a onorat decât parțial comanda Universității de formulare de diplomă.
Conform adeverințelor depuse la dosar, reclamanta a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, obținând titlul de Licențiat în Psihologie.
Din corespondența purtată între Universitate și Minister rezultă că refuzul acestuia de a aproba eliberarea formularelor tipizate se bazează pe faptul că „pentru desfășurarea formelor de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță”, este necesară îndeplinirea condiției ca „specializarea să fie acreditată sau autorizată provizoriu și să aibă forma de învățământ la zi. Legiuitorul a avut în vedere faptul că evaluarea și acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universitară distinctă, și nu la nivelul formelor de învățământ, cum în mod eronat s-au interpretat actele normative incidente”..
Curtea constată că refuzul de eliberare a diplomei și suplimentului de diplomă nu este justificat, intimata reclamantă fiind îndreptățită la obținerea acestor acte, în condițiile în care a promovat examenul de licență, a obținut titlul de „licențiat în Psihologie” conform adeverințelor eliberate de instituția de învățământ care atestă acest fapt.
Cu privire la îndeplinirea de către U. S. Haret a criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare pentru studiile urmate de reclamantă, Curtea constată că în perioada în care aceasta a urmat cursurile Facultății la forma FR, deși potrivit HG 366/2007 MECTS conducea sistemul național de educație, învățământ, tineret și cercetare, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate (…), constând, printre altele în evaluarea și controlarea realizării politicilor și programelor în domeniu, stabilirea sau propunerea, după caz, a măsurilor de corectare a lor, controlarea și monitorizarea, aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ particular”, nu au fost sesizate nereguli în privința activității de învățământ din cadrul Universității S. Haret, respectiv cu privire la valabilitatea formei de învățământ pentru specialitatea în discuție, nu a fost demarată și finalizată vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că U. a acționat în afara cadrului legal, nu s-a contestat dreptul Universității de a organiza examen de licență pentru formele de învățământ pe care ministerul le consideră neacreditate și nu s-a solicitat anularea examenelor în urma cărora li s-au eliberat absolvenților adeverințele care atestă faptul că au obținut titlul de licențiat la o anumită specializare.
Un număr de peste 1500 de persoane - absolvenți ai diferitelor facultăți din cadrul Universității S. Haret, promoția 2009 - forma de învățământ ID și FR - au obținut prin hotărâri judecătorești irevocabile recunoașterea dreptului la obținerea diplomelor de licență și a suplimentului de diplomă, iar M. Educației Naționale a aprobat în perioada mai 2013 note de nerecurare a sentințelor prin care a fost obligat la aprobarea tipizatelor formularelor.
Conform jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal - decizia nr. 2874 /2010, finalizarea cursurilor universitare organizate de către U. S. Haret, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea, în urma acestuia, a unei diplome presupune în fapt recunoașterea formei de învățământ urmată, de către M. Educației, Cercetării și Inovării. Potrivit deciziilor nr. 5656 din 24.11.2011, nr. 2533 din 22.05.2012, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal- în dosarele_, respectiv_, U. S. Haret are obligația ca ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății, susținerea și promovarea examenului de licență precum și dobândirea titlului de licențiat în drept, să elibereze și diploma de licență. „Actul prin care s-a recunoscut calitatea de licențiați în drept este în ființă, nu a fost revocat, anulat, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ”.
În cauza B. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut următoarele:
„34. În cazul în speță, Curtea constată că, în temeiul Legii nr. 309/2002, nu puteau beneficia de măsurile reparatorii decât recruții care au prestat muncă forțată în unități aparținând D.G.M. Bazându-se pe principiul nediscriminării, pornind de la decizia pronunțată la 2 decembrie 2003, Înalta Curte de Casație, într-o . decizii, a extins însemnătatea acestei legi la toți recruții care au prestat o muncă forțată în timpul serviciului lor militar, fără a ține cont de subordonarea ierarhică a unităților militare din care au făcut parte.
35. Cu toate acestea, într-o altă . decizii pronunțate în cursul aceleași perioade, Înalta Curte de Casație a desfășurat o jurisprudență contrară, din moment ce a respins, ca în cazul reclamantului, acțiunile recruților care au prestat muncă forțată în afara D.G.M.
36. În lipsa unui mecanism capabil să asigure coerența practicii chiar în cadrul celei mai înalte instanțe interne, aceasta din urmă a ajuns să pronunțe, uneori în aceeași zi, decizii diametral opuse în privința domeniului de aplicare a Legii nr. 309/2002 (a se vedea, de exemplu, deciziile din 11 ianuarie, 1 și 28 martie 2005).
37. Desigur, divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței (Zielinski și Pradal și Gonzales și alții împotriva Franței [GC], nr._/94 și_/96 la_/96, paragraful 59, CEDO 1999-VII).
38. În cazul în speță, trebuie constatat că Înalta Curte de Casație se afla la originea acestor divergențe profunde și persistente în timp.
39. Această practică, ce s-a dezvoltat în cadrul celei mai înalte autorități judiciare din țară, este în sine contrară principiului siguranței publice, care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (a se vedea, mutatis mutandis, Baranowski împotriva Poloniei, nr._/95, paragraful 56, CEDO 2000-III). În loc să-și îndeplinească rolul său stabilind o interpretare de urmat, Înalta Curte de Casație a devenit ea însăși sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar (a se vedea, mutatis munandis, Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei, nr._/99, paragraful 97, CEDO 2002-VII și P. citat anterior, paragraful 98, și, a contrario, Pérez Arias împotriva Spaniei, nr._/03, paragraful 70, 28 iunie 2007).
40. Curtea concluzionează deci că această incertitudine jurisprudențială a avut drept efect privarea reclamantului de orice posibilitate de a obține beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, în condițiile în care altor persoane care au prestat o muncă forțată în afara D.G.M. li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de dispozițiile acestei legi.
În consecință, a fost încălcat încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție”.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată incidente aceleași rațiuni pentru care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea disp. art. 6 alin. 1 din CEDO în sensul obligației instanțelor de recurs de a adopta o jurisprudență unitară astfel încât să fie respectat principiul siguranței publice „care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept, în absența căreia instanțele interne de recurs ar deveni sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar”.
Având în vedere aceste considerente, în mod corect a fost obligată pârâta U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă și chematul în garanție MEN (fost MECTS) să aprobe tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență, neputându-se vorbi despre o greșită interpretare și aplicare a legii.
Cu privire la critica referitoare la greșita admitere a cererii de chemare în garanție, Curtea reține că există un raport juridic între pârâtă și chemata în garanție M. Educației, raport născut din refuzul chematei în garanție de a aproba tipărirea formularelor tipizate care să poată fi folosite de universitate la completarea și eliberarea diplomei de licență ce atestă absolvirea de către reclamantă a cursurilor universitare la forma învățământ urmată, astfel că. Pentru a fi în măsură să își execute propria obligație, pârâta are a se întoarce împotriva Ministerului Educației Naționale.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, acesta va fi la rândul său înlăturat.
În mod greșit recurenta consideră că instanța se substituie MECTS și ARACIS și evaluează calitatea unor programe de studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor si standardelor de autorizare provizorie sau acreditare; în realitate instanța nu s-a pronunțat cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor si standardelor de autorizare provizorie sau acreditare, ci, în virtutea competențelor date prin legea contenciosului administrativ, a analizat caracterul justificat sau nu al refuzului unor autorități de a elibera diploma de licență și formularul tipizat pentru aceasta în cazul reclamantei, corectitudinea în fond a aprecierilor primei instanțe neconstituind o problemă de depășire a atribuțiilor puterii judecătorești.
Față de aceste considerente recursul civil de față va fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește solicitarea intimatei U. S. Haret cu privire la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, curtea constată că instanța fondului a acordat în întregime acestei părți cheltuielile de judecată reprezentate de onorariul avocațial, astfel că acesta nu are niciun temei pentru a solicita obligarea recurentei din nou, la plata acelorași cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr. 2253/28.08.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. S. C. și intimata-pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI, ca nefondat.
Respinge cererea intimatei-pârâte USH de obligare a recurentului-pârât-chemat în garanție MEN la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. L. E. P. H. F. G. A.
GREFIER
S. I.
Red. FG/ 2 ex.
Jud. fond R. D. - Tribunalul Ialomița
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1182/2014. Curtea de... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2604/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
