Conflict de competenţă. Sentința nr. 1323/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1323/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 41021/3/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1323
ȘEDINȚA DE CAMERĂ DE CONSILIU DE LA 28.04.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
GREFIER – A. M. C.
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit în cauza privind pe reclamanta E. A. D. în contradictoriu cu pârâții A. S. 1 și B. G. Societe Generale S.A. – Sucursala Academiei.
Cauza a fost luată în ședință de cameră de consiliu, fără citarea părților, conform dispozițiilor art. 22 alin. (5) C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea reține cauza spre soluționarea conflictului negativ de competență.
CURTEA,
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._, reclamanta E. A. D. a solicitat în contradictoriu cu în contradictoriu cu pârâții A. S. 1 și B. G. Societe Generale S.A. – Sucursala Academiei, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
(1) să se constate că debitul ce face obiectul Dosarului fiscal nr._/31.10.2011 de executare silită a debitului în valoare de 7976 lei a fost achitat prin poprire lunară din contul reclamantei deschis la B. GDG;
(2) să se constate că suma din titlul executoriu în cuantum de 7976 lei în conformitate cu art. 141 pct. 4 C.fisc. conține întregul debit neachitat;
(3) să se constate că s-au stins integral obligațiile fiscale prevăzute în titlul executoriu inclusiv obligațiile de plată accesorii, cheltuielile de executare și orice alte sume stabilite în sarcina debitorului, potrivit legii;
(4) să se dispună deblocarea contului reclamantei deschis la B. DGD și sistarea popririi;
(5) obligarea A. S. 1 la închiderea dosarului de executare silită nr._/31.10.2011;
(6) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin cerere precizatoare formulată la data de 10.10.2013, reclamanta a formulat și următoarele capete de cerere:
(1) să se constate că la data de 14.02.2010 s-a radiat din registrul comerțului persoana fizică autorizată;
(2) obligarea A. la închiderea dosarului de persoană fizică autorizată, ca urmare a achitării obligațiilor fiscale solicitate;
(3) să se dispună repunerea reclamantei în termenul de contestare a deciziilor de impunere din oficiu pe anii 2011 – 2013, deoarece acestea nu i-au fost comunicate;
(4) să se dispună anularea tuturor deciziilor de impunere din oficiu din 2011 și până în prezent;
(5) ca urmare a anulării deciziilor emise din oficiu pe perioada cât persoana fizică autorizată a fost radiată (2011 - 2013), obligarea A. la restituirea sumelor încasate cu titlu de impozit pe această perioadă.
Prin sentința civilă nr._/07.11.2013 Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția de contencios administrativ și fiscal, reținând în esență că obiectul cauzei cu care judecătoria a fost investită în urma modificării cererii este acela de a dispune anularea deciziilor de impunere din oficiu emise de pârâtă, celelalte capete de cerere având caracter accesoriu.
Judecătoria, reținând disp. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 2 pct. 1 lit. d C.pr.civ., a calificat acțiunea reclamantei ca fiind un litigiu de contencios administrativ și a observat că aparține tribunalului competența de soluționare a cererilor în materie de contencios administrativ.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._ .
Această din urmă instanță a pronunțat sentința civilă nr. 765/04.02.2014 prin care a disjuns capetele de cerere nr. 3, 4, 5 din cererea completatoare depusă de reclamantă la dosarul de fond și formarea unui dosar separat, iar cu privire la celelalte capete de cerere ale dosarului nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Tribunalul a apreciat că este competent să soluționeze capetele de cerere prin care se solicită repunerea în termenul de contestare a deciziilor de impunere din oficiu pe anii 2011 – 2013, anularea tuturor deciziilor de impunere din oficiu din 2011 și până în prezent, precum și restituirea sumelor încasate cu titlu de impozit în această perioadă.
Toate celelalte capete de cerere, întrucât se subscriu unei contestații la executare propriu-zisă, în cadrul dosarului de executare nr._/31.10.2011, întrucât vizează punerea în executare a 4 titluri de executare fiscală, respectiv contestația împotriva unui act de executare – măsura înființării popririi asupra contului debitoarei deschis la B. GDG, cererea de ridicare a popririi și de încetare a executării silite ca urmare a stingerii integrale a obligațiilor fiscale prevăzute în titlul executoriu, inclusiv a obligațiilor de plată accesorii și a cheltuielilor de executare, precum și închiderea dosarului de executare silită, sunt de competența judecătoriei.
A mai reținut tribunalul, contrar poziției judecătoriei, că toate aceste capete de cerere ce vizează punerea în executare a celor 4 titluri de executare fiscală nu au un caracter accesoriu față de capătul de cerere prin care se solicită anularea deciziilor de impunere din oficiu emise în anii 2011 – 2013, deoarece aceste titluri de creanță nu au stat la baza emiterii titlurilor executorii fiscale ce fac obiectul dosarului de executare nr._/31.10.2011.
S-a mai reținut de asemenea competența tribunalului de a soluționa doar calea de atac împotriva deciziilor emise de organul fiscal în soluționarea contestațiilor împotriva titlurilor de creanță fiscală (decizii de impunere) conform disp. art. 218 C.p.f.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, a fost sesizată Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ și fiscal.
Analizând conflictul negativ de competență,
Curtea constată cu prioritate că acesta se poartă între judecătorie și tribunal numai în ceea ce privește cererea introductivă de instanță și capetele 1 și 2 ale cererii completatoare formulată de reclamantă la data de 10.10.2013 (f. 226 ds._ al Judecătoriei Sectorului 1 București).
Judecătoria, în justificarea soluției de declinare a întregii cauze în favoarea Tribunalului București, arată că obiectul cauzei, în urma modificării cererii, este acela de a dispune anularea deciziilor de impunere din oficiu emise de pârâtă, celelalte capete de cerere având caracter accesoriu.
Prezenta instanță apreciază însă că susținerile sunt neîntemeiate, de principiu contestația la executare propriu-zisă neavând caracter accesoriu față de contestația administrativ fiscală, cele două proceduri fiind distincte și în mod expres reglementate de lege.
Astfel, în referire la contestația împotriva titlului de creanță, acest tip de litigiu are ca și bază legală disp. art. 205 și urm. C.pr.fisc. Potrivit prev. art. 205 alin. 1 „Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii”.
Actul administrativ fiscal, ce poate face obiectul acestei proceduri, este potrivit art. 41 C.pr.fisc. „ … actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale”.
Respectiva contestație este de competența organului fiscal, respectiv vamal, al cărui act administrativ este atacat, iar decizia privind soluționarea contestației poate fi atacată în condițiile art. 218 C.pr.fisc. la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
În ce privește contestația la executare propriu-zisă, acest al doilea tip de litigiu are ca și sediu al materiei disp. art. 172 și urm. C.pr.fisc. Prin intermediul acestuia cel interesat poate face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor Codului de procedură fiscală de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii, sau poate face contestație împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Conform disp. art. 172 alin. 4 „Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență”.
Potrivit art. 400 C.pr.civ. „Contestația se introduce la instanța de executare. Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare”.
Totodată, potrivit art. 373 alin. 2 C.pr.civ. „Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.
Instanța competentă să judece contestația la executare introdusă împotriva unui titlu executoriu fiscal este, potrivit Deciziei nr. XIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecătoria, acesteia revenindu-i competența de soluționare atât a contestației împotriva executării propriu-zise, cât și a contestației împotriva unui titlu executoriu fiscal ce nu emană de la un organ de jurisdicție, în cazul în care legea nu prevede o altă cale de atac împotriva acestuia.
Nu poate fi reținut deci un raport de accesorietate între cele două proceduri, iar aceasta cu atât mai mult cu cât pe calea contestației la executare se invocă motive de nulitate ce țin de executarea propriu-zisă, fără legătură deci cu legalitatea sau nelegalitatea intrinsecă a actului.
Așadar, în raport de obiectul și de finalitatea fiecărei proceduri, în mod corect a constatat tribunalul competența materială a judecătoriei de a soluționa capetele de cerere care vizează punerea în executare a titlurilor de executare fiscală enumerate în înștiințarea de la fila 64 (ds._ al Judecătoriei Sectorului 1), de moment ce reclamanta contestă un act de executare – măsura înființării popririi asupra contului său deschis la B. GDG, solicită ridicarea popririi și încetarea executării silite ca urmare a stingerii integrale a obligațiilor fiscale prevăzute în titlul executoriu, inclusiv a obligațiilor de plată accesorii și a cheltuielilor de executare, precum și închiderea dosarului de executare silită.
În mod corect a apreciat tribunalul că toate aceste capete de cerere trebuie soluționate în cadrul contestației la executare propriu-zisă din dosarul de executare nr._/31.10.2011.
În al doilea rând, Curtea observă că în mod corect a constatat tribunalul că nu poate fi vorba de un caracter accesoriu al capetelor de cerere care vizează punerea în executare a celor 4 titluri de executare fiscală enumerate în înștiințarea de la fila 64 (ds._ al Judecătoriei Sectorului 1) și care au fost emise în baza unor decizii de impunere anterioare datei de 14.02.2010, față de capătul de cerere prin care se solicită anularea deciziilor de impunere din oficiu emise în anii 2011 – 2013, deoarece aceste titluri de creanță nu au stat la baza emiterii titlurilor executorii fiscale ce fac obiectul dosarului de executare nr._/31.10.2011.
Pentru aceste considerente și în temeiul disp. art. 22 alin. 2 și alin. 5 C.pr.civ., Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei, având ca obiect cererea introductivă de instanță și capetele 1 și 2 din cererea completatoare formulată la data de 10.10.2013, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta E. A. D. cu domiciliul în București, .. 121, ., ap. 150, . în contradictoriu cu pârâții A. S. 1 cu sediul în București, ., sector 1 și B. G. SOCIETE GENERALE S.A. – SUCURSALA ACADEMIEI cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 32-34, sector 1, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.04.2014.
Președinte, Grefier,
M. M. P. A. M. C.
Red. MMP
2 ex./26.05.2014
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 1577/2014.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
